noptile celor singuri

Dă-i un <play>, zic… și citește. De ai timp și chef… Știi, am fost crescut să fiu puternic. Să duc. Să mă descurc. Să nu mă las. Să insist. Să lupt. Am fost educat să nu mă vait. Să înțeleg că viața este – de cele mai multe ori – grea. Că nimic nu-ți vine… citește tot Hei.

Stau singur în curte acum. Am făcut focul într-o sărăcie de vatră deschisă și ard niște crengi din corcodușul pe care l-am toaletat cu Ciprian în primăvară. Și o să spun ceva ce mă apasă în fiecare an în perioada asta. Dă-i un <PLAY>. Curge mai bine așa… Ceva ce nu-mi vine. A povesti. Eram… citește tot Lumea nu e făcută pentru oameni singuri.

Dă <play> și lasă văicăreala, nu e nimic trist. Și dacă ai chef, citește. Uneori nu mai pot cu fanaticii optimismului. Cu toți cei care îți explică faptul că viața, oricum vine ea, e bună. Nebunii ăia plini de energie nebună, care se uită la cameră și rostesc sonor toate cuvintele alea pline de înțelepciune… citește tot Când viața îți dă lămâi… morții dânsei de limonadă!

Ăla din dreapta sunt eu. Cel din stânga este un prieten. De fapt, în circumstanțe normale aș spune că e un amic. Dar am trăit împreună un moment atât de intens încât simt că am sărit câteva etape. Mai multe. Dă-i un <play>, zic. Dar dacă știi că nu ești nici tu bine acum… poate… citește tot Să urli în șoaptă.

Subiectul nu e vreo dramă. Nu e scris ca să se plângă cineva. Ci doar pentru a ști că nu ești singurul. Sau singura. Și ca să știi că nu e ceva din care să nu poți ieși. Dă-i un <play>, zic. Dezamăgirea vine, când vine… și n-ai cum să te lupți cu ea. Și… citește tot Din bucăți să te aduni și să te faci mișto.

Dă-i un <play>. Merge mai bine așa… Nu știu ce oameni ai pe lângă tine. Nu știu printre ce oameni te învărți, cu cine împarți diminețile sau nopțile, cu cine petreci zilele cu soare ori pe cele cu frig din ăla nasol. Știu de ai mei. Îi știu pe-ai mei, atât cât m-a dus capul… citește tot S-ar putea ca ei să nu fie niciodată mulțumiți

Dă-i un <play>  și citește. Crede-mă. Ce noroc. Ce ghinion. Ce șansă. Ce neșansă. Ce bulan, ce baftă! Născuți pe aceeași lume, ducând același tip de umbră, respirând la fel… dar nu același aer. Unii în case de chirpici cu podea de lut. În cârpe împuțite de resturi de lemn arse pentru un aer călâi.… citește tot Și hai. Că poți.

Dă-i un <play> și citește. Poate simți ca mine. Poate nu. Am rescris articolul ăsta de patru ori. Și l-am șters. Asta e a cincea încercare. Dacă nu iese… o să-l las doar titlu și-o să-l public. Și-am tot rescris la el pentru că nu reușesc să-mi înfășor mintea pe idee, astfel încât s-o scot… citește tot Lasă-i să plece.

Și uite cum a curs și ziua de azi. Nu-s două la fel… dar parcă-s toate la fel de grăbite. Dă-i un <play> și oprește-te puțin, liniștește-te… 🙂 Mi-au scris mai multe fete, supărate că vorbesc despre poftă, atunci când e vorba de relații. Că o relație nu este despre poftă. Că o relație este… citește tot Povești cu gust de antinevralgic luat fără apă.

Știi… dă-i un <play>, promit că merită. Și citește… sunt șanse să curgă bine. Sunt multe variante, niciuna dintre ele de neglijat. Dar cred că cea mai savuroasă variantă de relație e cea care implică pofta. Pofta de a sta lângă el. Ori lângă ea. De a atinge, de a mușca, de a strânge, de… citește tot Când dragostea nu e nevoie. E poftă.

Dă-i un <PLAY> și citește. Așa, de seară, pe relax… E un post trist. Trist nu prin stare sau cuvinte. Trist prin conștientizarea relaxării din spatele lui. Ce mișto e să nu fii dezamăgit, zic. Mă rog, e mișto și să nu fi dezamăgit pe cineva. Dar mai ales să nu fii dezamăgit de cineva.… citește tot Așa, fără dezamăgiri, ce mișto curge timpul.

Nu, mă, nu acum, când o fi… ce-ai vrea să rămână după tine? Ai vrea niște străzi cu numele tău? Ceva bust într-o intersecție bine luminată? Poate o carte sau două care să vorbească despre tine? Aha. OK. Eu îți spun doar că, de fapt, nu contează. Pentru tine, zic. Sau pentru mine. Nu contează… citește tot Ce-aș vrea să rămână după mine.