Sari la conținut

Pentru sufletul omului, oricine ar fi el și oriunde ar fi el. De sentiment, cu sentiment. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbet, pentru suflet.

Egoist

Ne învață ăștia la școală fel-de-fel de chestii. De la cum să vorbim și până la adunări și scăderi, tabelul lui Mendeleev și ce naiba e aia inerție. Dar nu vrea nimeni să ne învețe să trăim. Ne pun să învățăm pe de rost mii de chestii de care nu vom avea nevoie probabil niciodată… citește tot Egoist

Amintire.

<play> zic să-i dai, intră mult mai bine așa… Vei trăi cu mine. Vei trăi în mine. Vei fi cu mine, în fiecare moment în care te voi pomeni, te voi gândi, te voi povesti cuiva. Și între momentele astea. Momente când, deși nepomenită, nepovestită și chiar negândită… vei fi parte din acțiunile mele. Pentru… citește tot Amintire.

Și hai. Că poți.

Dă-i un <play>  și citește. Crede-mă. Ce noroc. Ce ghinion. Ce șansă. Ce neșansă. Ce bulan, ce baftă! Născuți pe aceeași lume, ducând același tip de umbră, respirând la fel… dar nu același aer. Unii în case de chirpici cu podea de lut. În cârpe împuțite de resturi de lemn arse pentru un aer călâi.… citește tot Și hai. Că poți.

Lasă-i să plece.

Dă-i un <play> și citește. Poate simți ca mine. Poate nu. Am rescris articolul ăsta de patru ori. Și l-am șters. Asta e a cincea încercare. Dacă nu iese… o să-l las doar titlu și-o să-l public. Și-am tot rescris la el pentru că nu reușesc să-mi înfășor mintea pe idee, astfel încât s-o scot… citește tot Lasă-i să plece.

Tații vitregi nu sunt tați.

Am mai auzit discuția asta, chestia asta spusă inclusiv de… tați vitregi. Vitregi și care încercau să spună cumva că-și cunosc locul în lume… și că nu se bagă în seamă mai mult decât e cazul. Și așa e. Tații vitregi nu sunt tați. Atunci când nu dorm noaptea și stau lângă plânsetele copiilor. Atunci… citește tot Tații vitregi nu sunt tați.