de sufletel

Înainte de Crăciun am avut câte ceva de meșterit pe acasă. Și pentru că eu cred că fiecare trebuie să-și facă banii lui, din meseria lui, apelez la specialiști. Când nu-i găsesc… fac eu. Când îi găsesc… îi chem la mine, oamenii fac, se execută plata. Așa și înainte de Crăciun… îmi vine un nene… citește tot Mama a reușit să se lase de droguri

Dă-i un <play>, zic… și citește. De ai timp și chef… Știi, am fost crescut să fiu puternic. Să duc. Să mă descurc. Să nu mă las. Să insist. Să lupt. Am fost educat să nu mă vait. Să înțeleg că viața este – de cele mai multe ori – grea. Că nimic nu-ți vine… citește tot Hei.

Știi cum e… curge mai bine dacă-i dai <play>: Probabil că trebuie să trăiești în șoșonii cuiva ca să înțelegi pe deplin ce-i acolo. Să înțelegi dacă e bine sau nu, dacă-i e bine sau îi e greu. Să simți… nu să judeci. Dar treaba asta cu a trăi în șoșonii altcuiva este doar o… citește tot Eu o să mă opresc puțin, așa.

O învălmășeală de gânduri, de trăiri, de furtuni ce se-ntretaie… toate se liniștesc brusc la conștientizarea unui fapt simplu: fiica mea, pitica, pufarina… împlinește astăzi 20 de ani. 20 de ani. Asta nu vorbește despre mine. Despre trecerea timpului. Despre faptul că venim și ne trecem în timp ce ne privim copiii crescând. Asta spune… citește tot Inoke. 20.

Nu știu cum trăiești, nu știu cum pășești prin viață, suntem atât de diferiți unii față de ceilalți încât nu am cum să scriu chestii care sunt valabile pentru toți. Totuși, sunt chestii care ne leagă, ca niște fire invizibile care, dacă le urmezi cu mintea, îți confirmă de fiecare dată că nu ești singur.… citește tot Să apreciezi înseamnă să spui, nu să taci.

Dă-i un <play> și ia-ți și tu un pahar, să-ți povestesc. Da, așa cum ziceam în titlu, avea gust de Aperol Șpriț. Fresh și suprinzător era gustul ei. Și acidulată toată. Plină de savoare. Înțepătoare. Dar cu gust intens și savuros. Și dulce cât trebuie. Dar… na. Apoi m-am însurat, au trecut anii, i-am uitat… citește tot Am cunoscut odată o fată cu gust de Aperol Șpriț.

Subiectul nu e vreo dramă. Nu e scris ca să se plângă cineva. Ci doar pentru a ști că nu ești singurul. Sau singura. Și ca să știi că nu e ceva din care să nu poți ieși. Dă-i un <play>, zic. Dezamăgirea vine, când vine… și n-ai cum să te lupți cu ea. Și… citește tot Din bucăți să te aduni și să te faci mișto.

Ce tumult gălăgios, ce furtună statică, ce avalanșă obositoare este viața. Ce alergătură, ce oboseală. Ce oboseală! Ce așteptare și ce anticipare, cât freamăt pe hold. Dă-i un <play>, zic. Și lasă să curgă laolată note și vorbe. Vezi cum intră… Nu stăm, băi, nu stăm. Alergăm de bezmetici și cu toate că mi-ar plăcea… citește tot Ne dăm timpul, ne cheltuim secundele. Schimbăm anii cu banii.

Ne învață ăștia la școală fel-de-fel de chestii. De la cum să vorbim și până la adunări și scăderi, tabelul lui Mendeleev și ce naiba e aia inerție. Dar nu vrea nimeni să ne învețe să trăim. Ne pun să învățăm pe de rost mii de chestii de care nu vom avea nevoie probabil niciodată… citește tot Egoist

<play> zic să-i dai, intră mult mai bine așa… Vei trăi cu mine. Vei trăi în mine. Vei fi cu mine, în fiecare moment în care te voi pomeni, te voi gândi, te voi povesti cuiva. Și între momentele astea. Momente când, deși nepomenită, nepovestită și chiar negândită… vei fi parte din acțiunile mele. Pentru… citește tot Amintire.

Nu, serios, e o întrebare aplicată: de ce ai nevoie ca să fii fericit? De ce ai nevoie să fii fericită? Dă-i un <play> si hai să vorbim… Cunosc oameni care au nevoie să traverseze globul, să meargă pe jos zeci de kilometri prin jungle nebănuite ca să ajungă la triburi nevizitate vreodată. Și de-abia… citește tot Tu de ce ai nevoie ca să fii fericit?

Dă-i un <play>. Merge mai bine așa… Nu știu ce oameni ai pe lângă tine. Nu știu printre ce oameni te învărți, cu cine împarți diminețile sau nopțile, cu cine petreci zilele cu soare ori pe cele cu frig din ăla nasol. Știu de ai mei. Îi știu pe-ai mei, atât cât m-a dus capul… citește tot S-ar putea ca ei să nu fie niciodată mulțumiți