Când dragostea nu e nevoie. E poftă.

Știi… dă-i un <play>, promit că merită.
Și citește… sunt șanse să curgă bine.

Sunt multe variante, niciuna dintre ele de neglijat.

Dar cred că cea mai savuroasă variantă de relație e cea care implică pofta.

Pofta de a sta lângă el. Ori lângă ea. De a atinge, de a mușca, de a strânge, de a zgâria și mângâia în același timp.

Pofta.

Da, sunt unii care funcționează din nevoie.

Să ai nevoie de celălalt. Să ai nevoie să-i dai. Să-i iei. Să depinzi.

Nu zic, nu critic, nu comentez.

Dar îmi place mult pofta. Poate pentru că sunt un pofticios în general.

Și știu că pofta aduce cele mai pline climaxuri. Descătușează superb. Aduce zâmbet.

Să-ți fie poftă de el.

Să-ți fie poftă de ea.

Să faci lucruri.
Sau doar să petreci timp.