Așa, fără dezamăgiri, ce mișto curge timpul.
- 05.12.2020
- culturescape, noptile celor singuri
- 14 comentarii
Dă-i un <PLAY> și citește. Așa, de seară, pe relax…
E un post trist.
Trist nu prin stare sau cuvinte.
Trist prin conștientizarea relaxării din spatele lui.
Ce mișto e să nu fii dezamăgit, zic.
Mă rog, e mișto și să nu fi dezamăgit pe cineva.
Dar mai ales să nu fii dezamăgit de cineva.
Și cum faci asta?
Un tânăr ar spune că reușești asta ușor… alegându-ți cum trebuie partenerii de drum.
Pentru că dacă ți-i alegi bine, ei nu te vor dezamăgi. Vor fi alături de tine. Vor fi bine și vor face bine.
Un bătrân ți-ar spune liniștit că oamenii, prin definiție și construcție… dezamăgesc.
Oricât de mult ar vrea să nu… vor ajunge să dezamăgească.
Mai mult sau mai puțin.
Mai asumat sau mai pe sub mână, așa… vor dezamăgi.
Un bătrân ți-ar spune că singura metodă prin care să te ferești să fii dezamăgit de cineva este să nu ai pretenții.
Să nu ai așteptări.
Să nu ai vreodată siguranța dată de încrederea solidă… ci relaxarea dată de conștiența faptului că dezamăgirea are șanse mari să vină.
Poate, printr-o minune, nu va veni. Dar are șanse mari să apară…
E trist ce-ți spun acum?
O fi, la prima vedere.
Dar nu e.
Dacă-mi spui că e trist… îți zic că optimismul, în cazul ăsta, se bazează doar pe necunoașterea naturii umane.
Suntem făcuți egoiști.
Sigur, aici nu vorbesc de un egosim extrem, ăla nu e natural și nici normal.
Dar așa suntem… puțin individualiști, puțin egoiști, uneori jemanfișiști (mda, je m’en fiche-iști).
Și, uneori, din puțin sau mai mult individualism, egoism sau je m’en fiche-ism… dezamăgim.
Nu te-ntrista. Suntem oameni.
Lasă track-ul să curgă. Și zâmbește. Oricât de buni am ajunge să fim… rămânem oameni.
Și nu te gândi că am scris trist articolul ăsta.
Sunt doar puțin dezamăgit.
Ai dreptate, trebuie sa nu ai așteptări de la alții…. Eu încă lucrez la partea asta…
Ce faci însă cand cel care te dezamăgește ești chiar tu?!
Râzi. Se pare că e loc de mai bine.
Și-o iei de la capăt.
Eu nu mai am așteptari de la nimeni… nu am ajuns la nivelul bătrânului, dar spre asta ma îndrept.. oamenii sunt cum sunt!
În schimb câinii mei…dar asta e alta poveste.
Noapte bună!
:)
Toate lucrurile care par a nu fi ok pentru noi, prieteni, cunostinte, amici toti vor dezamagii, este normal. Si noi la randul nostru vom avea „onoarea” sa dezamagim, vrut sau nu! Dar vezi tu, intotdeauna am considerat aceste lucruri ca facand parte din frumusetea vietii! Cum ar fi sa traim numai in fericire, fara griji, fara stres. Cred ca am fi fost niste idioti fericiti, plictisiti dar fericiti, am trai mai putin dar fericiti! Cam aiurea din punctul meu de vedere! Vreau sa simt ca traiesc, vreau sa ma simt uman, sa ma las calcat de incercarile vietii, sa-mi las sufletul sa danseze in trupul si in gandul meu atat de perfect in imperfectiunile lui! Sa ai o seara faina! Cu cel mai al dracului respect pe care il pot oferi unei fiinte la fel de defecte ca si mine!
„atat de perfect in imperfectiunile lui!”
Chapeau bas!
Je m’incline
Din păcate sunt in acel loc in viața in care Am învățat sa nu am așteptări de la nimeni, tocmai pt ca oameni așa cum suntem, suntem predispuși la a dezamagi. E o lecție de viața trista și foarte greu de înghițit.
De cand aplic regula asta a batranului mi se intampla numai lucruri bune, necesita exercitiu sa nu ai asteptari si sa nu judeci, ne nastem 95% negativi, iar cei 5% nu i atingi mereu…Capul sus!
Absolut nimic nu e întâmplător. Nici măcar dezamăgirea. Cred că dezamăgirea, orice sursa ar avea, este un instrument prin care mai aflam pe unde suntem noi, ca suflete.
Eu mișto så mai aflãm, din când în când, că suntem oameni.
Nimeni nu-i perfect, mon cher! Sont les aléas de la vie!
Ai MARE dreptate :)
Numai bine !
Momentul ala in viata… în luna… în săptămâna cand cineva in care iti pui încrederea te dezamageste.
Interesant si foarte pertinent tot ce scrii aici. Important e sa stim ca e absolut sigur ca vom fi dezamagiti ,de-a lungul vietii( si a mea e destul de lunga) si sa ne pregatim de foarte tineri pentru asta . Sigur, nu vreau sa spun ca nu trebuie sa ne mai facem prieteni, iubiti/ iubite, sa ne casatorim etc. Doar sa fim pregatiti, pentru aceasta posibilitate si sa minimizam consecintele – dezamagirea, suferinta.