San francisco-1

Lasă-i să plece.

Dă-i un <play> și citește.
Poate simți ca mine. Poate nu.

Am rescris articolul ăsta de patru ori. Și l-am șters. Asta e a cincea încercare. Dacă nu iese… o să-l las doar titlu și-o să-l public.
Și-am tot rescris la el pentru că nu reușesc să-mi înfășor mintea pe idee, astfel încât s-o scot din cap fără oftica de a vedea apoi că am fost înțeles greșit.

E vorba de oameni. Lasă-i să plece.

Și-aici nu mă refer la iubi sau iubitu’. Acolo-s forțe mult mai tumultoase pentru a fi categorisite în cuvinte simple de un grăbit ca mine.
Mă refer la prietenii noștri. Tăinuitorii secretelor, partenerii confesiunilor, victimele lăudăroșeniei, martorii petrecerilor nebune și păstrătorii promisiunii că suntem mișto.

Cred cu putere că noi, oamenii, pentru oameni trăim.
Pentru schimbul de idei, de trăiri, de speranțe și vise.
Cred că avem puterea să ne facem bine reciproc. Și rău, desigur.
Și mai cred că atunci când cineva ne place… ne agățăm de el. Sau de ea.
Ne agățăm și uităm, în bucuria asta de a avea, să-i mai dăm drumul.
Ori, în economia sentimentelor, agățarea asta, sufocarea asta a celuilalt înseamnă moarte.

Am ajuns să cred, după atâția ani, că relațiile sunt ca oamenii: se nasc, trăiesc și mor.
Cât trăiesc?
Depinde.
Depinde de oameni. De întâmplări. De ambiții. De dezamăgiri.

Scriu articolul ăsta după ce mi l-am plimbat în cap câteva luni bune.
După ce mi-am lăsat câțiva prieteni să plece.
Da, câțiva.
Da, să plece.
Fără ceartă, fără degete împungând a reproș obraji, fără priviri încruntate.
Ba chiar din contră: ne-am dat seama că asta a fost.
Și ne-am oprit.

E trist? Sigur că e.
Ca orice sfârșit.

E normal?
Pă… da. Se nasc, trăiesc și mor… prieteniile.
Dar moartea prieteniilor nu e în ură. Niciodată.
Moartea prieteniilor e în indiferență. Stă în distanță.

Cum se ajunge aici?
Dacă eram deștept… exact ăsta era momentul în care găseam ceva deștept de zis.
Dar nu știu cum mor relațiile.
Știu doar că într-o dimineață te gândești, deloc lipsit de afecțiune, că n-ai mai vorbit cu X.
Și parcă nici n-ai vrea să vorbești.
Cumva, la nivel uman, ești curios să afli ce mai face, ce mai învârte.
Dar nu suni.
Și aia a fost.
În momentul în care ai conștientizat că nu vrei să-l auzi… l-ai lăsat să plece.

Sigur, te mai auzi cu el ocazional.
Dar tu știi că l-ai lăsat să plece.

De ce scriu articolul ăsta?
Ca să-ți spun că e normal ca pe unii să-i lași să plece.
Și-ți spun că n-are niciun rost să te tot gândești de ce.
Că nu există răspuns.

Unele relații se consumă.
Și gata.

Lasă-i să plece.
E mai bine și pentru ei.
Și pentru tine.

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Petre
    • 22.01.2022

    Cand esti in gară , in functie de unde esti asezat , trenul vine sau pleaca , fiecare cum vedem lucrurile , o prietenie cere implicare si daruire , daca o tratam precum o afacere , cat bagi si cat scoti ….vei fi repede dezamagit , va fi nerentabil sa mentii o prietenie care nu face profit . Proverbul romanesc spune ca ,, prietenul la nevoie se cunoaste ” aceasta nevoie ne arata cine ne este prieten , cine plange cu noi cand ne este rău, cine se bucura alaturi de noi cand ne este bine .Am vazut acest articol postat de o prietena care s-a departat de noi , cred ca se considera cea exclusă, data la o parte …lasat sa plece .. o prietena cu care comunicarea a incetat si ma doare ca am pierdut persoane dragi , nu sunt dezamagit , imi pare rau ca s-a creeat o distanta , ca …implicare si daruirea …de care vorbeam au slabit , fiind la un moment dat superficiale , ca un foc , daca nu pui lemne pe el se stinge …Sa nu va obosesc cu aceste randuri , cred ca dragostea tine totul unit, trup , suflet , om , cand aceasta nu este sau dispare , relatiile interumane devin superficiale si reci , sa nu lasam focul sa se stingă, macar din partea noastra , sa facem totul pentru a mentine o prietenie , o relatie de apropiere , asta nu i sramna ca toata ziua sa fim impreuna , dar la nevoie …sa fim prieteni , sa fim umani …sa nu uitam sa fim oameni . Va imbratisez cu drag, sa ma iertati daca nu v-am fost pe plac .
    Ps. Felicitari Cabral , cugeti profund .

    răspunde-i
  • […] lăsat sufletul să se lase descoperiți. Știu că m-a dus viața alături de mulți oameni. Unii m-au lăsat să plec. Pe alții i-am lăsat să plece. Ceilalți… cu ceilalți sunt încă […]

    răspunde-i
  • Camelia
    • 15.12.2021

    Ff bun articolul!..Felicitari! Si eu las oamenii sa plece. Eu o numesc SELECTIE NATURALA. Atat de simplu si de firesc. ce trebuie sa traiasca, va trai, ce nu…va muri. Fara nici un resentiment
    Si am o explicație care e valabila in cel putin 90% din cazuri. Nu ne (mai) aliniem ca valori de viata. Asta, dupa mine seteaza compatibilitatea emotionala intre oameni. Acel ” nu suntem pe aceeasi lungime de unda”.

    Felicitări inca o data! Poate il citesc si cei care incearca din rasputeri sa isi tina toate prieteniile vii, toata viata. Si realizeaza cat de inutil e acest efort.
    La polul opus, am cativa prieteni de 15, 20 de ani si ma mir oarecum si ma bucur! Nu am facut nu un efort sa mi-i păstrez. Suntem inca acolo, in aceeasi „zona”.
    Restul, i-am lasat sa plece:) curățenie organică:)

    răspunde-i
  • Lili
    • 12.12.2021

    Adevărat! Ești un om…….om! Asta e !

    răspunde-i
  • Rilache
    • 12.12.2021

    Cabral nu e nevoie să-mi răspunzi dar ai văzut/auzit multe și cred că ai ajuns la o concluzie. Multă lume are încredere în ceea ce spui/scrii.
    Nu îndemn să-mi dai un răspuns acum dar în viitor, după ce te retragi, e bine să fie scrisă/documentată de cineva.

    Așa…

    Legat de relațiile între oameni (nu iubirile; ceea ce numim „prietenii”) care se nasc, trăiesc cât de mult sau puțin vor oamenii și mor la un moment dat, am citit cât am putut despre partea asta a șoubizului, agenții de publicitate, piar și așa mai departe. Dacă oamenii băgați în șoubiz sunt în relație (again, „prietenie”) de dragul de a face bani sau de a încerca să se deschidă portițe (oportunități), de ce i se mai spune „prietenie” sau „relație”?

    Din moment ce se axează pe făcut bani (în primul rând) și, în al doilea rând, de coagulare ale acestor „prietenii/relații” în care se filtrează alții dacă cei din „grupul/breasla noastră” au probleme sau că au fost înjurați de unii de prin afară care, acum, ar vrea să colaboreze cu o parte din „bulă”? Îmi închipui că aceste „relații/prietenii” sunt pe bază de tete-a-tete, „eu te scarpin spate & returnezi favorul”, nimic nu e spontan, totu-i un tandem, iar toate aceste relații formază un glod, un filtru, un circuit (h)ermetic. Nu mai fac apropo la ce influență au aici și agențiile piarului & publicității/marketingului, că tot pe bani, comisioane, chete se vâră și produc chestii. (a fost o știre acum câteva săptămâni, că autoritățile au vrut să audieze niște ‘celebrități’ și se făceau glume că n-au bani fiindcă jumătate le-au dat la agenție drept comision)

    De-asta vreau să insinuez… care relație „să se nască, trăiască și să moară”, din moment ce e orice altceva, mai deloc relație (darămite prietenie!)? Când totul e un tandem care se rotește pe făcut bani & cheițe de oportunitate…

    • Rilache
      • 15.12.2021

      De-asta e bine, așa cum am precizat la început, după ce te retragi, să divulgi chestii. Dacă nu vrei, măcar să existe unul sau doi din sistemul ăsta, care să facă apropo-uri în anonimat cum se fac treburile. Eu ți-am recomandat ideea fiindcă lumea, în general, te place și au încredere în ce & despre ce scrii și clar știi mult, mult mai multe de diverse chestii–auzite, văzute, bârfite (nu în sens dezinformațional) etc.
      Bineînțeles că nu zic acum, nu-ți cer să-ți distrugi cariera sau al altcuiva. Într-un viitor nespecificat, mai îndepărtat, cu & despre chichițele și neregulile pe care tu și alții, mai cu seamă, le-ați văzut/auzit/știți despre cum se fac treburile, cum se filtrează, cum se fac aceste „prietenii/relații” șamd.

      Îmi cer scuze dacă am împrăștiat comentariul anterior dar cred că ai înțeles the gist of it.

      Da, ai dreptate & constați corect, privesc șoubizul din afara lui fiindcă nu am legături sau cheițe de oportunitate (nici nu vreau, nu mă interesează șoubizul pe persoană fizică).
      Chiar din poziția de outsider, au trecut deja mulți ani (să zic 7-8?) de când bag în seamă & citesc „bârfe” (multe făcute ca apropo-uri, că na, în România secretele deschise nu au voie să fie spuse cu glas) în ceea ce privește șoubizul, agențiile, marketingul și piarul. Chiar și așa, cu un puzzle incomplet, chiar cu gândire anticipativă, oricine poate înțelege în mare parte cum se fac treburile la nivel macro, dacă nu micro. Chiar și ca outsider, când citești sau auzi ce diverși oameni, care vorbesc de prietenii sau relații de amiciție, de sponsorizări, de altele de acest gen, este foarte greu (așa cum explici de ce relațiile se nasc și mor de la sine) pentru acei outsideri să ia în serios retorica în sine, dacă banii și tandemul dictează totul.
      Ceea ce pe alții și pe mine ne siderează confuz este de ce se mai continuă retorica asta a „prieteniilor/relațiilor” de fățiș și nu se abandonează această mască, chiar dacă totu-i un interes de bani și networking (oportunitățile propriu-zise, chiețele). La o adică, lumea (outsiderii) ar respecta mai mult breasla șoubizului (și a agențiilor) dacă s-ar recunoaște, în general, că de fapt, nimeni nu e prieten cu nimeni, toți o fac pentru verzișori și pentru potențialele relații prin networking cu diverși oameni, iar în momentul când treaba nu mai merge, oamenii se despart cordial.

      Aa, iar treaba cu „filtrajul/glodul/grup ermetic”? Că poate nu are noimă.
      Iarăși ca exemplu, din relatări exprimate prin apropo-uri și „bârfe”, am citit semi-legenda cum unii oameni nu sunt băgați în podcasturi sau emisiuni fiindcă, deși sunt în relație OK-ish cu realizatorii sau producătorii, ‘prietenii’ din breaslă au fost cândva lezați de acei oameni (la rândul lor nu niște noname-și), iar pentru realizatori e mai mult o pierdere dacă-i supără pe „prieteni”/agențiile, decât să invite acei oameni. Citind semi-legenda asta, m-a făcut curios să mai aflu cum funcționează acest sistem de autocenzură pe persoane fizice în șoubiz, că până la urmă nu e în regulă în principiu.

      Încă o dată, nu am scris-o să te superi sau cu apropo sau să-ți faci tu rău.
      Am zis așa fiindcă voi veteranii–cum s-ar zice–care veți ajunge să vă retrageți, cândva într-un viitor îndepărtat, să criticați cât de cât unele chestii care poate și vouă vi se par neregulă în „industria” asta, la un moment dat. Eu înțeleg perfect de ce nimeni nu zice nimic și câte s-or ține sub preș să nu se cunoască.

    • Cabral Ibacka
      • 12.12.2021

      Tipule, amesteci niște chestii acolo că mă doare capul.
      Ai o impresia, așa, despre șoubiz… tare falsă.
      Iar asta: „Când totul e un tandem care se rotește pe făcut bani & cheițe de oportunitate…”. Asta îmi arată clar că te uiți din afară, ai impresia că înțelegi… dar n-o faci.
      Și nu ți-o spun ca pe un afront sau critică, e doar o constatare.

    răspunde-i
  • Magda
    • 12.12.2021

    Imi place articolul tau .Si DA ,ai dreptate ,pe unii prieteni ii lasam sa plece ,altii ne lasa pe noi sa plecam . C’est la vie !!!

    răspunde-i
  • Ana
    • 10.12.2021

    Prietenie, un cuvânt cu greutate care înseamnă:iubire,ură încredere, dezamăgire etc.si care folosind-ul prea des își pierde valoarea. Sânt bucuroasă că am prieteni, adevărat puțini da buni. Pe cei care au plecat din viața mea ,le sunt recunoscătoare. Articolul e minunat!Mulțumesc Cabral!

    răspunde-i
  • Marinrla
    • 09.12.2021

    Îmi place maxim acest articol și am să-l salvez pentru a-l reciti. Cred ca sunt prea putini cei care nu se regăsesc în aceste cuvinte. Eu ma regăsesc

    • Simona
      • 09.12.2021

      Îmi tot fac de mult timp curaj să-ți scriu și nu am îndrăznit, până acum. Nu știu de ce?
      Ești un om tare mișto și cu o energie pozitivă, care se transmite așa de la distanță și celorlalți din jur.
      Îmi place foarte mult să citesc ce postezi, ma amuz foarte tare, dar de ce mai multe ori ma regăsesc în ce scrii și ma bucur ca mai „întâlnesc” astfel de oameni, asta îmi confirma ca nu gândesc numai eu așa.
      Cum este și acest articol, unde m-am regăsit total.

      P.S.
      A și fără nici o legătură cu ce ziceam mai sus
      Ne uitam cu drag la fiecare emisiune „Ce spun românii „.

    răspunde-i
  • Misu
    • 09.12.2021

    Daca tu l-ai scris de 5 ori, eu l-am citit de 3… pentru ca e exagerat de bun!
    Si mi-a mers acolo unde trebuie.

    Mult timp am crezut ca e vina mea, si-mi faceam probleme si griji. Pana intr-un final, cand am realizat ca daca insist sa sun si sa resuscitez o relatie, uneori nu mai e ce trebuie – ramane doar o umbra si o aducere aminte.

    Deci e mai bine sa-i lasi sa plece cand trebuie.

    Multumesc, Cabral!

    răspunde-i
  • Piticu21
    • 09.12.2021

    Meh.

    Atunci cand ti-e lumea mai draga o sa te trezesti cu un ras pe whatsapp de la cineva care nu te lasa sa pleci

    răspunde-i
  • Loading...