Despre mine

  • 08.09.2013
  • 636

Probabil ca despre fiecare om de pe lumea asta se pot spune multe. Sau putine. Si nu spun ca asta tine de om ci de povestitor.

Am doua variante pentru a umple spatiul de pe pagina asta: sa pun pe cineva sa scrie despre mine, sau sa scriu singur.

Sa pun pe altcineva… ar insemna sa rog un prieten si-ar fi o cerseala de laude si preamariri. Penibil.

Sa scriu eu despre mine… lauda-ma gura sa-ti dau prajitura…

Asa ca ma gandesc ca cea mai eleganta forma de prezentare ar fi sa pun un CV. Si am unul facut de colegii mei de la Zambet si Suflet. Asociatia, cred ca este destul de bun, o sa-l postez aici cat de curand.

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Ionut Cg
    • 12.11.2020

    41%

    răspunde-i
  • Rodieru
    • 07.09.2018

    Cabral e un simpatic. Pe cat este de mare, pe atat este de sensibi si norocos! Si-a gasit sufletul pereche, care il enerveaza, il stimuleaza, il potoleste, il rascoleste,il rasfats, il intelege, il adora, IL IUBESTE! E o incantare pe sticla!

    răspunde-i
  • Doru Velicu
    • 11.08.2017

    https://www.dcnews.ro/drama-ne-tiuta-a-lui-cabral-ce-i-s-a-intamplat-in-copilarie_479911.html

    Am citit aici si mi-am adus aminte,pe vremuri cind era mic,venea la mine in vizita,avea asa un par vilvoi si scirliontat,locuiam undeva in Berceni intr-un bloc la et.3,uneori ne jucam pe “Spectrum”jocuri de “Karate”,si asa era,dupa cum spune chiar el,:,fiind “negru”era o repulsie a unora fata de el,chiar am avut reprosuri de la vecini si “prieteni”,”-ce cauta ba negrul asta la tine…vezi sa nu ai probleme,,,”
    nu-mi pasa…,era prietenul meu si fiul unuia din cei mai apropiati prieteni,MIRCEA BOLDEA,eu de fapt eram onorat,mare bucurie as avea daca acum m-ar mai onora cu o vizita,dar nu cred, este foarte ocupat,iar eu m-am facut mic.

    răspunde-i
  • Oficial Eu Pirvu
    • 12.10.2016

    …omule, incep sa ma enervez si cand ma enervez…sting televizorul(nu.l sparg, n.am bani de altul).nu te supara , am ceva educatie de la parinti, am incercat sa nu o pierd ”pe drum”,am si putin respect, ceva scoala dar cand ceva sau cineva ma supara, nu pot sa tac , d.aia am si atitia prieteni, aproape 1, daca ma iau si pe mine in calcul. care.i baiu’? n.am ce face si de ceva timp m.am ”lipit” de -ce spun cretinii-; pardon, ”ce spun romanii”dar, ultimele 3 emisiuni m.au scos din sarite. una dintre cele mai antipatice figuri pe care le.am vazut ,pitipoanca aia cu sirme in gura ,figura ei ,rautatea si dusmania care mustesc din ea ma deprima maxim. nu ,nu pot schimba canalul ,curiozitatea de a urmari felul hotesc prin care castiga asta (echipa ei), oricum ,restul echipei ei e…varza, ma face sa rabd cu,cum zici tu,stoicism.deci ,daca asta castiga premiul, schimb operatorul.In rest, numai de bine. Noroc si sanatate!

    răspunde-i
  • Dayana
    • 12.10.2016

    Nepotica mea de 8 luni te indrageste foarte tare. Acapareaza tv-ul doar cand incepe ” ce spun romanii “. Atat. Si nu glumesc. Pt mine e minunat, nu mai trebuie sa fac pe calutul. Iar eu, apreciez educatia si sarmul tau. Sanatate multa!

    răspunde-i
  • Costin
    • 27.09.2016

    “le da dreptul”… scuze, graba si emotia…

    răspunde-i
  • Costin
    • 27.09.2016

    Nu ma uit la televizor. Nu.
    Insa uneori, in vizite la prieteni sau te miri unde, te vad, accidental. Nu mi-ai spus niciodata nimic din cutia aia de sticla…asa ca te-am ignorat, chiar fericit ca o fac!

    Dupa o recenta despartire, alerg dement si fara tinta pe net, cautand sa-mi explic din cuvintele altora ce s-a intamplat, gandurile mele nefiindu-mi de nici un ajutor.
    Am citit la inceput in engleza, spunandu-mi ca de, vechimea conexiunii si complexitatea vietii le dau dreptul la o parere mai avizata. Si am citit. Si iar am citit. Articole sute. Comentarii mii. Si tot citind, printre experti si psihologi, am socotit ca am gasit macar o bucatica de pansament pentru sufletul meu muribund. Am crezut ca mi-am platit o buna parte din tributul de durere si chin. Si cateva zile am fost mai linistit. Nu a durat. Asa ca am reluat cautarile. Incet incet, drumul m-a adus catre variantele romanesti de leacuri si tratamente.

    Asa te-am gasit.

    Asa te-am descoperit.

    Si tot asa nu am putut sa mai plec pana nu te-am citit tot.

    Asa am inteles cat de mult putem gresi, si cat de mult am putut eu gresi. Am gasit in cuvintele tale si ale comentatorilor tai nu numai ceea ce cautam. Am gasit o casa virtuala plina cu mii de prieteni, de care in realitate nu prea am. Am gasit gandurile tale si ale altora, ingropate dar nerostite in crelerul meu, am gasit fericirea de a sti ca nu sunt singur, am gasit nu doar raspunsurile de care aveam nevoie, dar si pe cele de care nu stiam ca am nevoie. Am inteles ca indiferent cat ne detestam si ne ocaram pe strada, inimile noastre bat la fel, sufera la fel, se vindeca la fel. Si am descoperit ca acasa, in short, tricou si cu picioarele goale suntem mai buni si mai frumosi decat la teatru sau la Ateneu.

    A fost minunata clipa in care te-ai hotarat sa ne divulgi gandurile tale, punandu-le in ordine si pe-ale noastre.

    De acum te voi privi altfel. Nici nu iti voi mai vedea chipul, pentru ca ti-am vazut sufletul. Si mi-a placut. Mult.

    Multumesc Cabral!

    răspunde-i
  • Titi
    • 07.08.2016

    Esti foarte tare. Bravo si tine-o tot asa! 🙂

    răspunde-i
  • cornel tilea
    • 21.04.2016

    esti un dulce, felicitari! avem nevoie de oameni ca tine.

    răspunde-i
  • GABRIELA TROACA
    • 26.03.2016

    SCUZE…..te-am cunoscut,,,

    răspunde-i
  • Loading...

Acest web site folosește cookie-uri pentru a furniza serviciile și pentru a analiza traficul, detalii.