viata e greu dar nu in mod egal pentru toti… traim viata asta si uneori vorbim despre ea… la sfarsit tragem linie si citind rezumatul vedem un status final, smiley face sau angry one…
Ok. Faza e că aș vrea să ajung la Salonul Auto de la Frankfurt, și mă duc pe roti. Cu caravana, autorulota, cum vrei să-i zici. Acum faza e că am găsit campingul groazei, are niste review-uri de zici că lucrează acolo rudele lui Ceaușescu și ale lui Stalin. Deci nu. Dar pe site-ul oficial… citește tot Cineva din Frankfurt mă lămurește și pe mine, bitte? Danke frumos!
Merg mult prin țară pentru evenimentele pe care le prezint, sunt momente când ajung în locuri simpatice. Uneori, cum e cazul și acum, am 14 minute de respiro și fac și câteva poze. Am prezentat un party de firmă la Balvanyos, m-au cazat o noapte în vila asta (mă rog, e o clădire mai mare,… citește tot O vilă mișto la Balvanyos
Moamă, ce m-a mai certat Mihai! Imediat m-a pus la locul meu, da? Stai s-o iau cu începutul… Scriu multe pe blog, nu toate conținând neapărat adevărul absolut. Dar atunci când sunt chestii subiective… nici nu încerc să surprind adevărul. Pentru că este mai degrabă un exercițiu de interiorizare. Cu atât mai mult că… nu… citește tot Când e timpul să fii fericit?
De să mergem la Neveresea? Public. Nu știu dacă ai avut răbdare să te uiți la „ăștia mici” ai noștri. Dacă n-ai avut, îți spun o treabă mișto: sunt spectaculos de frumoși. De activi. De atenți. De veseli. De interactivi. De selectivi. Publicul nostru de festival este unul care își face propriul show. Un public… citește tot Trei motive să mergi la Neversea
De bază sunt antrenor de arte marțiale. Sper ca la un moment dat să încep să și profesez… Până atunci… dacă ești pe blogul ăsta, sunt șanse mari să știi ce fac. Printre altele prezint și evenimente. Destul de multe, dar sunt limitat de timpul disponibil. Și de câteva criterii personale. De exemplu… nu lucrez… citește tot De ce nu lucrez cu primării
Trei ani am căutat casă. Sau teren. Sau teren cu casă. Undeva în centru. Sau, ca să fiu corect… ceva mai în centru. Că n-am spart nicio bancă, pentru a lua în calcul să ne mutăm undeva în centru. Am căutat trei ani. Au fost trei ani de frustrări, enervări și care au dus, până… citește tot Imobiliare? Țepe fără număr…
Cam asta este clipa în care am rămas încremeniți. Momentul ăla în care ne dăm seama că treaba nu e chiar bună, că direcția e cam razna, că ritmul e terci… ne dăm seama, dar așteptăm ca cineva să facă ceva. Cineva. Cineva. Cine crăci o fi cineva ăsta… nu știm. Să facă Statul. Statul… citește tot Să se facă! Cineva, cineva să facă!
Ieri eram în studio și îmi vedeam colegii agitându-se.Îmi dădeam seama că se întâmplă ceva, dar nu puteam opri emisiunea în momentul respectiv… chiar dacă chestia asta simplă a noastră nu a reinventat apa caldă, este o emisiune-concurs și sunt întotdeauna atent la concurenții noștri. Când s-a dat stop și-am văzut imaginile cu Notre Dame… citește tot Notre Dame
Fodor. Această minunăție vie. Exemplul meu în viață. Și-a postat superbitatea asta de poză pe Insta. N-am avut cum să nu încerc să egalez această capodoperă. Doar că n-am avut poster pe perete, așa că i-am cerut ajutorul Oanei, draga și înțelegătoarea mea colegă și prietenă. Cum e, ne-a ieșit?
Probabil că ai văzut filmele alea în care tații bărboși își bagă în groază piticii când apar bărbieriți. Ei, am făcut treaba asta împreună cu Bic, așa, în joacă. E scurt filmul, sunt șanse să te bușească râsul… Da, ai văzut bine, e albă. :p Și să nu uit… vocea lui Namiko. :)))
