Sari la conținut

Cea mai neașteptată bibliotecă din orașul meu

Later edit: Feed-back primit după publicarea articolului? Cititorii mei au spus Bravo, uite că se poate, felicitări! Info primit după publicarea articolului? Dispar într-o veselie cărțile din bibliotecile despre care spun! La doar o zi după ce-am scris, stocul  de cărți a fost suplimentat cu încă trei cutii mari (dacă zic numărul de titluri poate fi înșelător).… citește tot Cea mai neașteptată bibliotecă din orașul meu

Și de tine când ai grijă?

Mă uit la oamenii din jurul meu și parcă ne-am tâmpit cu toții. Pe capete.

Când se strică mașina dăm fuga la service și – oricât de prost financiar ar fi momentul – ne îngrijim să aibă uleiul bun, piesele bune, cauciucurile bune. Că.. deh, e mașină noastră și ne bazăm pe ea.

Atunci când ajunge casa să nu mai arate așa cum trebuie… ne apucăm de renovare. Și dă-i cu vinarom din ăla bun, cu parchet cu moț, cu termopane cu 19 camere… că, deh, e casa noastră, stăm în ea, trebuie să fie bine.

Iese nu știu ce tehnologie UltraGigaSuper HD și televizorul nostru este doar HD? Sări pe magazinele online și cotrobăie prin oferte, să luăm un monstru din ăla deștept, să ne uităm la meciuri și filme, poate băgăm și un PS… că doar cheltuim banii ăia pentru distracția noastră, să nu ne calicim, zic…

A ieșit generația nouă de smartfoane cu touch, bluștuț, uifi-pifi și ecran retina-cretina? Sări pe el și ia-l, că doar îl folosim zilnic, ne trebuie ce e mai bun!

Și în toată cursa asta a înarmărilor uităm să avem grijă de proprietatea noastră cea mai importantă. De ”obiectul” pe care ne bizuim zilnic, de care ne folosim zilnic, de corpurile astea de le plimbăm prin lume!

Stăm și ne chinuim cu fel-de-fel de mici probleme… dar nu ne ducem să ne vadă un doctor.

Ne doare una sau alta și căutăm pe net tratamente, dar pe-un doctor nu l-am întreba ce-i de făcut.

Nici măcar să ne facem niște amărâte de analize nu ne ocupăm…

Și-apoi tot noi tragem, pentru că se agravează, pentru că se face prea târziu, pentru că ajunge să coste de te rupe (n-o spune pe-aia cu sistemul medical gratuit din România că-i bușește pe toți râsul)…

Poate că-s prea acru și prea ofensiv în ce spun acum, poate că te deranjez. Dar, sincer să fiu, m-aș bucura să te deranjez și să mă bodogăni dar să reușesc să conving pe cineva să meargă să-și facă măcar un control de bază la doctorul de familie sau la o clinică.

Ce m-a apucat să scriu despre asta? Mai jos o să vorbesc despre o asigurare de sănătate care mi se pare foarte interesantă. Dacă ai prins ideea articolului și vrei să faci ceva pentru tine… fă-ți măcar niște analize și mergi la un doctor să le interpreteze.

Și dacă nu ești pe fugă… citește în continuare despre asigurarea asta de sănătate (știi sigur deja campania, Dragostea vindecă).

Ce face ea?

Imaginează-ți că la orice spital privat sau de stat din România ai ajunge… ar plăti asigurarea pentru tine.

Că-i boală sau accident, nu contează, asigurarea plătește 100% și spitalizarea și intervenția chirurgicală în cele 12 spitale private și cele 170 de clinici din rețeaua lor, și 80% din costurile spitalizării și intervenției chirurgicale în oricare alt spital.

Și ceea ce e cel mai tare… te poți interna și trata și la spitale din afara țării. Pentru că… da, avem medici buni, avem specialiști de renume mondial… dar uneori prin spitalele noastre e la fel de periculos ca în Games of Thrones, seria nouă.

Evident că ajungem la întrebarea aia de ne doare pe toți: cât costă?

Pentru un uman de 35 de ani, la un nivel de acoperire minimă, ar costa în jur de 60 de lei pe lună.

În schimb, pentru full-option costul este de 220 de lei, dar în costul ăsta intră anual 12 consultații generale sau de specialitate și reduceri de până la 70% la alte consultații.

Nu știu dacă pentru tine e scump sau ieftin… îți spun doar că ar trebui să iei în calcul să ai mai multă grijă.

Asigurare, să-l ții în teroare pe medicul tău de familie și să-l pui să te trimită periodic la consultații…

Că dacă n-ai tu grijă de tine… n-are nimeni.

Ficațu’ meu se pregătește să fugă din țară

Nu sunt un mâncău. Să ne fie clar, chiar nu sunt. Nu mănânc industrial, nu arunc în stomac orice și oricât. Dar sunt pofticios. Al naibii de pofticios! Nu-mi vorbi despre vreo mâncare… că m-ai nenorocit! Ai spus mici? Păi numai rostirea cuvântului declanșează niște emoții și-o poftă de nu te mai înțelegi cu mine!… citește tot Ficațu’ meu se pregătește să fugă din țară

Micul dejun pe care-l aruncăm în noi este o nenoroceală

Am întrebat acum câteva zile ce mâncați voi la micul dejun. Am spus și eu ce mănânc la micul dejun. E nenoroceală! :( A citit nutriționistul ce-am scris cu toții și și-a pus mâinile-n cap. Cei mai mulți dintre noi își bat joc de propriile corpuri, vorbind despre ce mănâncă dimineața. Pentru cei care dimineața… citește tot Micul dejun pe care-l aruncăm în noi este o nenoroceală

De mânuță să-i luăm și să-i împingem de la spate!

Later edit 1: primul deranjat a fost Ionuț Bâtu. E la 166, verificat acum cateva luni. L-am convins sa repete din nou analizele in ianuarie-februarie. E bine! O să-ți spun o chestie întâmplată acum câteva săptămâni… o chestie pe bune. Un amic de-ai noștri lucrează ca șofer personal pentru un afacerist. Afaceristul își face o… citește tot De mânuță să-i luăm și să-i împingem de la spate!