Cabral.ro

Aveam impresia că sunt sincer, cel puțin cu mine. Credeam că sunt în stare să-mi radiografiez viața. Simțeam că am capacitatea să mă văd din exterior, fix așa cum sunt. Sinceritate? Omul ăsta m-a năucit. Mi-a lăsat comentariul ăsta azi-noapte. E trist? Nu știu. Ce știu sigur este că evoluția fiecăruia dintre noi ar fi… citește tot Cât de sincer poate un om să fie cu el.

Am pierdut, băi. Ne-am pierdut. Neam pierdut. Ne-a luat focul. Pe toți. Fără timp, fără răbdare, fără chef de a ne asculta decât pe noi… urlăm unii la alții. Ne-am prostit în a urla cu urechile închise. Neam prostit de dezinformări și povești care-au transformat părinți și copii în inamici. Ne-a luat focul și-am uitat… citește tot Ne-am prostit. Neam prostit.

Muzica. Textul e mai jos. Dă-i un [PLAY] și citește. Articolul. Post. Mă rog, articol. Text de om. Degeaba. Degeaba textul, nu omul. Mă rog, poate și omul. Sunt unul dintre imbecilii care încă speră, de-aia nu se oprește. Speră că dacă insistă să explice oamenilor că greșesc, ei se vor opri din a greși.… citește tot Blocuri de piatră. Articol scris degeaba.

Dăcă citești de pe telefon dă-i un [LISTEN IN BROWSER], zic. Nu mi-a fost niciodată frică de singurătate. Poate pentru că îmi găsesc compania în gânduri. În cărți. În străini. Oameni străini. Poate pentru că am fost un imbecil inconștient, poate de-aia nu mi-a fost frică de singurătate. Sau poate pentru că am învățat să… citește tot Sunt aici. Nu ești singur. Nu ești singură.

Doi ani. Și suntem tot acolo. Doar mai puțini cu 65 de suflete. Doi ani. Și suntem aceiași. Doar mai singuri, unii dintre noi. Doi ani. Degeaba. Mi-e dor de voi. Ne e dor de voi. Dar noi nu merităm să vă fie dor de noi.

O țară distrusă nu e cea în care a triumfat comunismul sau democrația. O țară distrusă nu e cea în care oamenii nu au mașinile sau casele pe care și le doresc. O țară distrusă nu e nici măcar cea în care oamenii se luptă pentru chestii elementare… pentru mâncare sau apă. Țara distrusă este… citește tot Drapelul zdrențuit

Play. Și citește, de-ai o clipă… Au trecut anii. Repede, fără să-i simt, s-au dus. Acum, că știu că sunt parșivi… stau cu ochii pe ei, nu-i mai las să zboare. Sunt atent la clipe, la momente, la lucrurile mici și inofensive care construiesc, de fapt, viața. Au trecut anii. Cum au venit… așa s-au… citește tot Pentru cei care n-au plecat niciodată

O increngatura de combinatori lipiciosi, de mizerii umane imbracate frumos pe-afara si de un jeg interior de nedescris. Avari disperati, necrofagi infometati, hiene mizerabile ce nu stiu a face altceva decat a sfasia trupul tarii asteia. Da, conducatorilor, oranduitorilor, politicienilor, cu voi vorbesc. Sunt doar unul. Unul dintre cei multi si mult mai prosti decat voi.… citește tot De s-ar casca Pamantul sa va ia odata…

Oana a fost. Oana a fost o colegă cu zâmbet șiret și sigur, minionă și firavă. Oana a fost un om frumos și săritor, implicată și dedicată. Oana a fost o mamă grijulie și iubitoare. Oana, o zăpăcită veselă și miștocară…   Eu am fost colegul Oanei. Mulți ani la rând. Am filmat, am râs,… citește tot Oana este.

Dă-i [play] și citește. O cameră jegoasă de hotel, o seară ploioasă de august, o sticlă de vin. Incredibil cum mi-aduc aminte de niște detalii irelevante, goale, degeaba. Noi trei. Eu stăteam în pat, Dana era lângă mine, tu te tolăniseși pe singurul fotoliu din cameră. Zâmbeai. Așa te-am ținut aminte ani după ani, zâmbind pe… citește tot Cel mai frumos zâmbet din copilăria mea. Dragostea nu moare niciodată.

Au fost câteva săptămâni pline. Zile în care unii au demonstrat că sunt oameni, bărbați și femei care se află pe Pământul ăsta pentru a fi, pentru a face, pentru a conta. Zile în care unii au demonstrat că nu sunt altceva decât niște imbecili care comentează de pe margine. Și-n timp ce oamenii au făcut… citește tot Singuri pe strada Urii

E solid prietenul meu. Și destul de înalt. Și râdem mult. Cu toate că nu știe de glumă, râdem mult. Alex Chelba îl cheamă. Și e un capsoman și-un fixist. Are 33 de ani și e un băiat serios. Uneori chiar enervant de serios. Muncește de rupe. Aleargă cu aparatul ăla al lui, cară multe kile de obiective, fuge dintr-un… citește tot Prietenul meu, Alex