Mama a reușit să se lase de droguri

Înainte de Crăciun am avut câte ceva de meșterit pe acasă.
Și pentru că eu cred că fiecare trebuie să-și facă banii lui, din meseria lui, apelez la specialiști.

Când nu-i găsesc… fac eu.
Când îi găsesc… îi chem la mine, oamenii fac, se execută plata.

Așa și înainte de Crăciun… îmi vine un nene să repare ceva.
Intră în casă, mergem în sufragerie, mă apuc să-i explic ce și cum.

Apare mama, venise la noi ca să stea cu Namiko. Mama salută, lasă sarsanalele și se întoarce spre mine:
– Unde e Inoke?
– E în Olanda, mamă…
– Ce-am zis?! Vai! Unde e Artemis?!
– La serviciu…
– Aoleu, zici că-s nebună! Unde e Namiko??!
– E sus, coboară imediat…
– Ah, bine!, zice.
Și se duce în bucătărie să-și facă o cafea.

Meseriașul, zâmbind, îmi spune:
– Așa e și la mine. Până nimeresc copilul corect îi strig pe toți înainte…

Și exact în acel moment, fix în acea clipă mi-a încolțit gândul rău. Firea mea de mâncărime-n cur a zis că nu se poate irosi așa ocazie superbă.
Îmi iau o față serioasă, mă uit adânc în ochii omului, dau din cap amărât și-i spun:
– Nu. La mama e așa de când cu drogurile. 

Și tac. Văd cum se schimbă omul la față. Se uită după mama care-și făcea senină o cafea. Se uită iar la mine. Ridică din sprâncene. Înghite în gol și cu o mână ezitantă arată înspre mama.
– Dânsa?

Eu, pentru că-s atât de prost încât nici nu mă pot opri când trebuie, dau din cap și spun:
– Da. A început cu marijuana. În perioada de extasy a fost relativ OK, doar că n-o mai scoteai din festivaluri și rave-parade… Apoi s-a dus la d-alea și mai rele.

Omul se întinde spre mine, ca și cum ar fi vrut să mă vadă și mai bine, că nu-i venea să creadă.
Eu… prost 100%, nici gând să mă opresc:
– Bine că nu i-a plăcut heorina… dar cocaina a făcut-o cu capul. Au fost câțiva ani grei…

Omul, apăsat de cele auzite, privind cu milă spre mama, spune încet, așa…
– Îmi… îmi pare rău. Dar acum pare bine.

Mama vine din bucătărie spre living. Intră și se pune cuminte pe o canapea.

Mă uit la ea, mă uit la om și, cu voce puternică și sonoră, spun:
– Da, acum mama e bine. S-a lăsat de droguri. Doar că acum a dat în patima alcoolului… o rupe pe țuică!

Și m-a auzit buzoianca, desigur.
Nu pot să vă spun ce-a fost la gura ei… dar pot spune că mi-a promis o mamă de bătaie d-aia mișto.
Încă nu s-a livrat bătaia, dar la masa de Crăciun în familie am surprins-o de câteva ori cu niște cuțite mari, privind spre mine.

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Sorin
    • 29.01.2023

    Mesterii ii gasesti tot mai greu si sunt tot mai “Dorei” :)) Multa sanatate si putere mamei!

    răspunde-i
  • Cristian
    • 15.01.2023

    Asta patesc si eu de fiecare data cand ajung pe acasa. Trebuie sa fiu mester, trebuie sa repar sa dreg sau sa fac cumparaturi dar niciodata nu m-am plans. Trebuie mereu sa ne ajutam parintii nostri

    răspunde-i
  • Ivona Toma
    • 28.12.2022

    Nooo, nu te poti lasa de show pentru nimic in lume! E in ADN-ul tau, n-ai cum! Si tu faci show din tine, cu tine, despre tine. De-aia te iubeste lumea, ca esti sincer.

    răspunde-i
  • MamaLuMiriam
    • 27.12.2022

    Saraca Arge….ba nu, saracu’ curu’ tau cind te-o prinde si iti da o cazbeca de-aia chinezeasca!

    răspunde-i
  • Loading...