Muzică, muzică și iar muzică. Rap și hip-hop, electro, jazz, tehno, easy-listening sau blues curat…
Nu e vreo știre, nu e prima dată când pun muzică, nu e vreo pogorâre a fericirii muzicale pe Pământ. Daaar… de data asta nu pun muzică singur. Am pus-o de un proiect interesant, cu trei DJ și un MC, The Hollygood Gang. Robert Nepotu’ Graur, FaiboX și cu mine. E o idee la care… citește tot Pun muzică la Awake.
De să mergem la Neveresea? Public. Nu știu dacă ai avut răbdare să te uiți la „ăștia mici” ai noștri. Dacă n-ai avut, îți spun o treabă mișto: sunt spectaculos de frumoși. De activi. De atenți. De veseli. De interactivi. De selectivi. Publicul nostru de festival este unul care își face propriul show. Un public… citește tot Trei motive să mergi la Neversea
Da, știu, generalizez. Aș fi putut spune că „În general și în mare parte oamenii nu se schimbă”. Dar ieșea un titlu prea lung. Pentru că… da, în general, de la o anumită vârstă, oamenii nu se mai schimbă. Și vârsta aia nu e 60. De la 19 ani, poate 20, ne cimentăm forma. Sigur,… citește tot Oamenii nu se schimbă. Sunt doar forțați să joace schimbarea.
Așa că nu mai alerga ca dementul cu polobocul să o îndrepți. Ia ce primești., ia ce ți se oferă, prinde cu amândouă mâinile ce-ți dă viața și îndeasă-ți pe gât. Lumea e strâmbă. Lasă nivela aia din mână, draga mea, lasă văicăreala și ia-o la fugă tare, cât poți de tare, spre ce-a mai… citește tot Lumea e strâmbă
Social Media. Tot un fel de fața blocului, dar de câteva ori mai dur. Pentru că vorbele n-au repercusiuni. Poți spune ce vrei tu, cum vrei tu, cui vrei tu. Poți răni. Și-apoi poți trece mai departe liniștit c-ai spus ce-aveai de spus. Poți ataca. Poți înjura. Poți acuza fără să fie nevoie să argumentezi.… citește tot Cât de vulnerabili suntem, de fapt…?
Eu? Zic să-i dai un <play> (de pe telefon dă-i <listen in browser>).Poate arunci un ochi și pe cele câteva vorbe de mai jos. Dacă nu… nu-i bai. Ajunge piesa, e bună tare. De dragoste, da, de asta am nevoie.De dragoste, să mă simt viu.Să simt că-mi trec zilele mișto. Am nevoie să fiu liber.Să… citește tot De ce-aș avea nevoie?
Te urăsc, Cabral!Așa mi-a scris. Mie. Că n-o cunosc, dar că-mi permit să vorbesc despre ea. Și că-i fac rău astfel. Am zâmbit amar. Știam că-i fac rău. Le-am făcut mai multora, de-a lungul anilor. Pentru că așa-s eu. Deranjez omul. Îi stric tot confortul minciunilor comode. Nu e mare talent. Nu e vreo artă…… citește tot Te urăsc, Cabral!
Ca să nu înțelegi că-ți atac preferatul, Legea este pentru mine cel mai tare din ultimul timp. Nu e un adevăr absolut, nu sări de cur, nu smulge ștrampii de pe tine, nu face moartea găinii. Așa, să revenim. Macanache ăsta… un nenorocit. Aruncă pe piață albumul împreună cu Siberia și face evenimentul de lansare-n… citește tot Macanache a scos „Legea”. Cel mai tare album rap al ultimilor ani.
Tocmai am filmat o chestie împreună. Și în loc să mă concentrez la ce aveam de făcut, mă chioram la el. Pentru că e mișto. Și calm. Și cald. Așezat. Liniștit. Asta cred că e. E liniștit omulețul ăsta, cum rar mai găsești umani. Cumva pare împăcat. Îl știu de mic. Mă rog, ne știm… citește tot De ce e mișto Grasu’
O iau puțin invers… o să ajung imediat și la ideea din titlu. Cel mai tare răsărit de anul ăsta a fost la Neversea. Claptone cu soarele răsărindu-i în spate, într-un trance țopăit cu multe vocale, cu oameni zâmbind laaarg în jur, o gașcă de tembeli flaușați* ca mine și cu vreo două șprițuri la… citește tot Love & Hate cu Neversea.
