Aud destul de des asta. Poate și din cauza faptului că am prieteni mai în vârstă, așa, iar eu sunt un tânâr. Ce tânăr…?! Adolescent direct! :))
Da, aud cum oamenii spun că nu simt nici un vaib (mă scuzați, vibe) când ascultă mare parte din muzica nouă.
În esență cred că e perioada trapului.
Cumva aproape de rap, aproape de hip-hop, uneori împrumutând relaxat influențe etno sau chiar pop.
Cumva departe de majoritatea chestiilor cu care sunt obișnuite urechile.
Am început să dau <PLAY> la trap acum destulă vreme, datorită lui FaiboX, care-i 33,3% din The HollyGood Gang.
De-atunci am tot căutat și-am dat peste fel-de-fel de ciudățenii care mie-mi sună bine.
Un exemplu?
Skryptonite-ul rusesc are piesa asta din care desigur că nu înțeleg nimic. Dar are un sunet atât de altfel, ciudat, mișto, că-mi dă fatality:
A, să nu-ți faci griji… eu caut sound, pentru mesaje nemaintâlnite citesc cărți. Deci nu mi-am bătut capul cu ce spun băieții acolo, dar ceva-mi spune că nu glăsuiesc despre familie, relații serioase bazate pe sentimente pure reciproc împărtășite.
Apropo de influențe, tot de la ei:
Kekra e o altă poveste nouă. Sigur, tot ciudățică… dar cu un sunet care e mai aproape de ce știm noi de obicei…
Omul fără aer, Lefa:
Și revenind, Amuly se aude tare la noi în Berceni. Tare.
Sau Vrăjitoarea, care mi se pare că are un sunet ireal de slang american. În română. Bună tare de tot!
Iar la final arunc și ăsta pe scări… mi-ar fi plăcut să o ard în balete și să spun că parcă americanii nu mai sună bine.
Dar… băi, cât de simplu și de curat alunecă indivizii ăștia…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.