Sari la conținut

Ea știe să mă lase singur. Să știi, uneori e bine să fii singur.

M-am cunoscut acum mulți ani. Am avut niște părinți care nu m-au omorât să învăț la școală, dar s-au omorât să mă facă să mă învăț pe mine. Pentru că de nu te cunoști nu ai cum să mergi către fericirea ta, așa mi-au zis. Și-am aflat, de-a lungul anilor, că uneori vreau să fiu… citește tot Ea știe să mă lase singur. Să știi, uneori e bine să fii singur.

Te urăsc, Cabral!

Te urăsc, Cabral!Așa mi-a scris. Mie. Că n-o cunosc, dar că-mi permit să vorbesc despre ea. Și că-i fac rău astfel. Am zâmbit amar. Știam că-i fac rău. Le-am făcut mai multora, de-a lungul anilor. Pentru că așa-s eu. Deranjez omul. Îi stric tot confortul minciunilor comode. Nu e mare talent. Nu e vreo artă…… citește tot Te urăsc, Cabral!

OAMENII NU!

Ăsta e un text care vorbește cu copții. Cu cei care nu mai au 20 de ani. Au, așa, de la mid 30 în sus… Care au strâns deja destui ani ca să fi înțeles deja cum e viața. Știi cum merge. Găsește undeva un colț liniștit, ia-ți trei minute, dă-i un <play> și citește…… citește tot OAMENII NU!

De-abia după ce înveți să zâmbești îți pare rău că ai stat încruntată

Știi cum e… <play>. Și citește… Da, trăim uneori cu capetele în niște găleți. În găleți… capetele și gândurile noastre. Problemele noastre. Bombănelile. Nemulțumirile. Și gălețile-s de tablă. Și toate zorzoanele alea metalice zdrăngăne peste țestele noastre, de-ajungem să nu mai auzim altceva decât propriile nemulțumiri și probleme și frustrări și bombăneli. De-abia a început… citește tot De-abia după ce înveți să zâmbești îți pare rău că ai stat încruntată