Am cunoscut odată o fată cu gust de Aperol Șpriț.

Dă-i un <play> și ia-ți și tu un pahar, să-ți povestesc.

Da, așa cum ziceam în titlu, avea gust de Aperol Șpriț.

Fresh și suprinzător era gustul ei.
Și acidulată toată.
Plină de savoare.
Înțepătoare.
Dar cu gust intens și savuros.
Și dulce cât trebuie.

Dar… na. Apoi m-am însurat, au trecut anii, i-am uitat gustul.
Știi cu e când ești însurat… meniul nu mai cuprinde mare lucru, cumva oferta se limitează la ce are a la carte un mic băruleț de cartier.

Și degeaba ești tu cu visele la nivel de Cannes, cu pofte de cocktail-uri pline de fantezii cu fructe și prosecco scump… nu e timp și nici loc de altceva decât de o berică relativ rece, că te aleargă viața de la spate.

Na, trec anii, programul de funcționare devine din ce în ce mai scurt, barmanul nu mai e la fel de iscusit ca pe vremuri…

Și totuși, n-ai cum să nu-ți aduci aminte de fata cu gust de Aperol Șpriț care ți-a făcut odată, demult, seara spectaculoasă.

Totuși, cheia e să-i dai timp.

Și după ce-ți face doi copii, după ce crește și se transformă într-o femeie conturată perfect… s-ar putea să-ți dai seama că are fix același gust savuros. Fresh. Ușor înțepător. Acidulat.
Intens și plăcut. Și dulce cât trebuie.
Din care bei cu guri mici, zâmbind seara, după ce-ai pus copiii la culcare.