Cabral.ro pagina 3

Dă-i [play] și citește. O cameră jegoasă de hotel, o seară ploioasă de august, o sticlă de vin. Incredibil cum mi-aduc aminte de niște detalii irelevante, goale, degeaba. Noi trei. Eu stăteam în pat, Dana era lângă mine, tu te tolăniseși pe singurul fotoliu din cameră. Zâmbeai. Așa te-am ținut aminte ani după ani, zâmbind pe… citește tot Cel mai frumos zâmbet din copilăria mea. Dragostea nu moare niciodată.

– Îi e greu, trebuie să stau lângă el, trebuie să-l ajut… Își repetă chestia asta de fiecare dată când el se întoarce la ea spășit. Dă-i [play] și continuă să citești… de vrei. Sunt împreună de opt ani. Timp în care el n-a fost în stare să facă nici un pas înainte. N-a reușit… citește tot Și mai trist este că-l iubește în continuare. Și în continuare el nu va ști ce să facă cu dragostea ei.

Stai puțin, dă-i [play] și ascultă-mă puțin… Oprește-te puțin. Respiră. Stai. Da, poate că e ceva, dar… stai. Până să faci ceva… stai puțin cu mine de vorbă. Știu, toți prietenii tăi ți-au povestit cum o curvă nenorocită le-a frânt inima la un moment dat. Știu, mulți îți spun că e plin de nenorocite. Femei… citește tot Așteaptă să dovedești că te înșală.

Sigur, sunt momente când gloata asta buimacă se oprește și… redevenim indivizi, oameni care luați unul câte unul nu-și uită omenia. L-am găsit pe băiatul din microbuzul 60. Șatenul. N-a durat mai mult de câteva ore și-am ajuns la el. Și-a făcut timp și a răspuns, pentru asta-i mulțumesc. A scris asta: Logodnica mea a… citește tot Am găsit băiatul șaten din microbuzul 60

M-am mutat recent în Galați. Pe data de 03 noiembrie am urcat grăbită în 60. Urma să mă prezint la un interviu de angajare. [sursa foto] Trebuia să cobor la stația Potcoava, dar nu știam unde e. La următoarea stație după ce am urcat, a apărut EL. La început a stat în picioare, apoi, eliberându-se… citește tot Galați. Băiatul șaten din microbuzul 60

Dă-i [play] și citește, de vrei… – Nu-l mai iubesc. Nu mai simt față de el decât o amiciție. Nu mai simt să fac dragoste cu el, nu mai știu cum să evit să ne apropiem fizic. Bună, eu sunt Alina. Am 27 de ani, sunt într-o relație de la 22. Vreau să mă despart de el… citește tot Și-a venit vremea despărțirii. Și unul va suferi.

Dă-i un [play] și citește… – Bună. Ce faci? Întrebăm automat. Creierul nostru ia genul acesta de grup de cuvinte ca pe o deschidere a discuției. – Ce mai faci?… nu mai este, de fapt, o întrebare. Pentru că nimeni nu mai aude răspunsul. Întrebăm din automatism, la repezeală, din complezență. Răspundem din automatism, la… citește tot Fiecare pentru el. Și nimeni pentru noi toți.

O nouă zi. E 06:10 A.M. și m-am trezit să plec la o filmare. Parcă nu mi-e foame, am puțin timp să scriu pe blog. Despre ce? Despre oameni. Despre suflețel. În teorie e un post vesel. Vorbește despre oameni care – contrar tuturor șanselor – își găsesc jumătatea. Oameni care ar trebui să fie… citește tot De ce sunt oamenii influențabili nefericiți

Dă-i un [play] și citește… Azi am avut o întânire cu câteva fete mișto, apoi am reușit să mă rup de program și să mă văd cu unul dintre prietenii cu care nu m-am mai privit în ochi de ceva vreme. Nu ne-am certat, nu ne-am schimbat cartierele… doar că el s-a însurat. S-au cunoscut… citește tot Ea și-a dat seama că merită mai mult

Bună dimineața! Dă-i [play] și citește… Ironică lumea asta a noastră… pe vremuri, atunci când Pământul avea încă teritorii virgine, zone neexplorate de om, întinderi imense de mister… … pe vremuri, când oamenii erau puțini și mult mai simpli decât acum… … pe vremuri, oamenii erau mai slabi, mai expuși… … pe vremurile alea oamenii… citește tot Pentru că suntem oameni. Și asta fac oamenii…

Dă-i [play] și citește… pentru că totul are ritmul pe care vrem să-l dăm noi. Pentru că totul are forma pe care vrem să i-o dăm. Pentru că totul se transformă și în funcție de ce faci tu. Pentru că totul este influențat și de gândurile și de faptele tale. Pentru că dragostea ei se… citește tot Pentru că totul…

Dă-i [play] și citește… Mă uit la ea. Îmi zâmbește cu toată fața, mă sărută pe obraji, mă invită să stau jos. Vorbim despre vrute și nevrute, îi povestesc toate prostiile, îmi zice și ea una-alta, chiar râde, uneori cu toată fața. O întreb dacă e bine. Îmi zâmbește larg, colțurile gurii pleacă în sus,… citește tot Nu cred că există demonstrație de putere mai intensă decât suferința unei femei