Pentru că suntem oameni. Și asta fac oamenii…

Bună dimineața! Dă-i [play] și citește…

Ironică lumea asta a noastră… pe vremuri, atunci când Pământul avea încă teritorii virgine, zone neexplorate de om, întinderi imense de mister…

… pe vremuri, când oamenii erau puțini și mult mai simpli decât acum…

… pe vremuri, oamenii erau mai slabi, mai expuși…

… pe vremurile alea oamenii se ascultau, se ajutau, își împărtășeau sentimentele, trăirile și fricile…

… pe vremurile alea, când se călătorea mult pentru o simplă revedere, oamenii făceau eforturi imense pentru a fi împreună.

Acum am evoluat.

Suntem mai sofisticați, zice-se.

Am făcut tot ce era nevoie pentru a micșora distanțele.

Ne putem trimite mesaje oriunde, oricând.

Ne putem auzi și vedea în timp real cu oameni aflați pe cealaltă parte a Pământului… sau chiar din spațiu.

Putem ajunge în maxim o zi oriunde pe suprafața lumii noastre.

Suntem mai aglomerați și mai înghesuiți cum n-am mai fost vreodată pe lumea asta.

Peste șapte miliarde de suflete.

Dar suntem singuri cum n-am mai fost vreodată în istoria noastră.

Peste șapte miliarde de suflete. Singure.

Ne-am însingurat, ne-am îndepărtat unii de ceilalți.

Nu mai vorbim.

Doar transmitem lucruri, ce ne convine. Nu mai ascultăm nimic.

Nu ne mai ascultăm și, de fapt, nici nu mai e nimic de ascultat.

Laude.

Orgoliu.

Ură.

Ne-am inventat telefoane și calculatoare… dar ne-am omorât empatia.

Ne-am inventat mașini spectaculoase și avioane ultrarapide… dar am uitat să ne privim în ochi.

Ne-am inventat comunicarea la distanță… dar nu mai știm a ne saluta.

Da, sună dramatic. Nu asta am vrut, voiam doar să spun că simt că ne înstrăinăm și că… e păcat.

Și voiam să te îndemn să nu uiți azi să-i privești în ochi atunci când le dai binețe. Voiam să te rog să nu uiți să le zâmbești, de poți. Voiam să-ți spun că dacă te întâlnesc pe undeva sper să nu uit să te privesc în ochi și să-ți zâmbesc.

Pentru că suntem oameni. Și asta fac oamenii…

Să ai o zi bună! 🙂

 

 

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Adrian
    • 27.09.2015

    Da batrane…zau ca e asa. Si e trist tare…Eu am o vorba: ,,Nu mananca nimeni cu 7 linguri “.Dar totusi ,unii au impresia ca le sunt necesare inca 6 tacamuri la masa…ca muncesc si fura ,si batjocoresc ,si umilesc ,si calca pe capete …doar in viata asta. Ca doar,…cred ei, ca au 7 suflete ,sau 7 vieti…si au sa aiba timp sa rada de toata corvoada si batjocora ,pe care singuri si-au atras-o. Nu fratioare….iubeste , traieste, calatoreste ,si fa-le acum,caci maine s-ar putea sa fie prea tarziu !

    răspunde-i
  • catalin
    • 05.09.2015

    poate suna ciudat si incorect dar progresul este 49% regres , pentru ca un om sa fie respectuos un altul trebuie sa ii fi aratat celui dinainte cat de incorecte sunt nepasarea , indiferenta sau iresponsabilitatea

    răspunde-i
  • karmapolice
    • 05.09.2015

    ce conteaza daca mai avem stelutze ca tine care ne lumineaza zilele…pe bune…love you man!
    Ps-muzica bestiala, me likey

    • Andreea
      • 05.09.2015

      Avem stelutze, dar tot straini suntem!

    răspunde-i
  • calu lu fat-frumos
    • 05.09.2015

    De inrait ne-am inrait, asta e clar. Toti ii critica pe ceilalti, toti ii considera prosti pe ceilalti, toti au impresia ca daca au plecat de undeva s-alege prafu…Pe de alta parte ma uit cat de complexa a devenit viata de zi cu zi, totu e in mobil, totul il faci cu mobilul, trebuie sa ai jdemii de parole, de setari, sa stii sa instalezi, sa te protejezi, sa incarci sa descarci sa ai grija la tot felul, deci te ia ameteala. Am auzit babute care stiau cum merge whatsapp, sa trimita poze. Multi se duc in excursii si incep sa traga milioane de poze pierzand chiar realitatea momentului. Abia acasa pe laptop vad unde au fost. Pustii de 10 ani stiu sa rooteze mobile, sa-ti curete Windowsu, sa editeze filme etc. Ne-am schimbat si ne schimbam si depindem tot mai mult de tehnologia asta care daca o sa cada cumva o sa iasa iures. Dar asta cu instrainatul e relativa. Nu e chiar asa. Uite la nemti la nordici, aia nu te baga in seama chiar daca esti vecin cu ei, sunt foarte privati si reci.

    • Cabral Ibacka
      • 05.09.2015

      Păi asta zic atunci când spun înstrăinat… privați și reci devenim cu toții. Unii mai repede decât ceilalți…

    răspunde-i
  • Valentin
    • 04.09.2015

    Exagerezi! Cred ca a fost o chestie de moment cand ai scris articolul asta. Ne mai apuca, asa e. Dar lucrurile nu stau chiar asa. Eu am foarte multi prieteni care fac lucrurile pe care spui tu ca nu le mai facem. Si nu sunt eu vreun miezul din dodoasca sa fi nimerit in vreo bula cu oameni din alt secol. Stiu sigur ca si tu ai prieteni buni, cum ai si spus-o de altfel. Oricum, sunt convins ca la ora asta vezi lucrurile din alta stare decat cea pe care o aveai la momentul scrierii articolului. Ia fa un test si citeste-l din nou. Vezi daca e chiar asa.

    răspunde-i
  • Laura C.
    • 04.09.2015

    Greşeşti! Acum nu se mai dă bineţe… Dacă scapi neagresat de vreo privire sau neîmpins de pe vreo scară, e ca şi cum ai avea o zi bună!

    • Cabral Ibacka
      • 04.09.2015

      Da, din păcate știu că e așa. Din fericire nu tot timpul, din fericire… nu peste tot. 😉

    răspunde-i
  • AndreeaH
    • 04.09.2015

    Mulțumesc, Cabral!

    După cum ai spus și tu am evoluat, știm foarte multe lucruri, teoretic (și practic) putem face aproape tot ce ne trece prin cap, dar în acest proces al evoluției am cam uitat să fim oameni, din păcate, după cum Oana Pellea afirma “Progresul real: ZERO”.
    Poate un zâmbet, o vorbă bună și o faptă bună ne vor face să pășim din nou spre drumul “umanilor”.

    O zi bună îți doresc!

    răspunde-i
  • Loading...