Sari la conținut

Dă-i [play] și citește, de vrei…

– Nu-l mai iubesc. Nu mai simt față de el decât o amiciție. Nu mai simt să fac dragoste cu el, nu mai știu cum să evit să ne apropiem fizic. Bună, eu sunt Alina. Am 27 de ani, sunt într-o relație de la 22. Vreau să mă despart de el și nu știu cum. Rău este că el mă iubește, mă respectă, are grijă de noi.

Schimb mailuri cu Alina de câteva săptămâni. Mi-a scris de vreo trei ori, primul mail a început ca mai sus.

– Să nu mă înțelegi greșit, nu sunt vreo idioată care s-a săturat de bine. Muncesc de rup, am grijă de casă și mai presus de toate, am grijă de el. Și îl respect, văd că e un om bun, admir ceea ce face. Dar nu-l mai iubesc. Nu mai simt. Nu e faptul că vreau altceva, nici nu visez și nici n-am cunoscut pe altcineva. Doar că simt că s-a consumat, că ne-am consumat.

La primul mail întrebarea ei era conținută dar nu exprimată clar. I-am răspuns și-am întrebat-o cum o pot ajuta.

– Spune-mi, te rog, cum e mai bine pentru un bărbat să fie părăsit.

Am întors întrebarea ei pe toate părțile. Normal că nu-ți dorești să fii părăsit, dar dacă neapărat trebuie… cum ai prefera? I-am spus simplu că nu știu, că ce-ar funcționa la mine la altul poate ar face mult mai mult rău.

– Înțeleg ce-mi spui, dar nu-mi dai o soluție, așa cum speram că o vei face. Am ajuns, ca să nu trebuiască să mă gândesc la asta, să caut motive să rămânem împreună. Și câteva ar fi, dar sufletul nu-mi dă pace, când mă gândesc la asta simt amar în gură și știu că oricât m-aș ascunde de mine… până la urmă va trebui să înfrunt problema.

I-am spus că va trebui să vorbească cu el. Și să fie cât mai deschisă, sinceră, clară. Și i-am spus că oricum va face… îl va chinui.

– De-asta stau de atâtea luni gândindu-mă cum să fac. Nu vreau să-l chinui, țin la el, îl respect, e un om bun și nu vreau să-i fac rău. Nu mai mult decât este nevoie pentru ca eu să pot pleca…

Eu cred că va trebui să găsească răspunsul în ea, în ei… dar o să întreb, totuși: domnilor, doamnelor… are cineva vreo idee?

 

63 comentarii despre "Și-a venit vremea despărțirii. Și unul va suferi."
  1. andreeaw

    Din păcate lucrurile astea nu merg așa. Nici măcar prietenii cei mai buni nu te pot sfătui în astfel de situații. trebuie să faci singur alegeri. Eu am ales de fiecare dată să nu mă simt așa. Să pun punct. Să nu crezi că pe mine nu m-a durut. Dar de ce să prelungesc boala? Cum e mai bine? Nimenu nu știe, dar să-și aleagă bine drumul pe care vrea să meargă.

    răspunde
  2. lotusull

    I-aș fi spus la fel, să caute în ea soluția. „Să înfrunte” ceea ce azi a devenit „o problemă”. Nimeni din exterior n-o poate face, pentru că nimeni nu știe de fapt adevărul relației lor. În general, prietenii sunt buni pentru momentele în care deraiezi de pe șine, dar nu pentru a-ți spune ce și cum să faci. Responsabilitatea ne aparține. La un moment dat, fiecare din noi se va despărți măcar o dată, măcar de cineva.
    Dacă aș fi în situația lui ( și din varii motive, nu mi-aș fi dat seama că lucrurile scârție) aș prefera să mi se spună direct, fără prea multă introducere, doar preț cât să respir și să fiu sigură că am înțeles. N-aș agrea criticile excesive, nu în momentul acela. Dar aș aprecia onestitatea, fermitatea, blândețea si, dacă mai e posibil, un grăunte de umor (fie și macabru). Dacă aș fi convinsă că da, nu e un moment dificil, nu se mai poate face nimic, ci e timpul de bye-bye, aș opta pentru varianta cât mai scurtă și mai civilizată. Și după aia, după o vreme, aș intra in depou pentru reparații.

    răspunde
  3. Laura C.

    Hmmmm… Asta trebuie sa se intample cand barbatul de langa tine te respecta prea mult, o iei pe aratura. Nu se consuma relatii dupa 25 de ani de casnicie, daramite dupa 5. I-as zice sa mai recflecteze putin la viata ei si sa incerce sa se maturizeze.

    răspunde
  4. Adrian T.

    Daca el nu si-a dat seama pana acum, se poate ca si el sa gandeasca asta. Rabdare.

    răspunde
  5. Amy

    Ce trist :( Nici macar nu vreau sa ma gandesc la chestia asta!

    răspunde
  6. rody

    Incearca sa mergi alaturi de el in trecut,sa va aduce ti aminte de locurile si clipele frumoase ca intr’o zi sa nu regr.ca nu ai dat iub.o sansa.

    răspunde
  7. Dio

    Draga Alina, daca ceea ce am citit in postarea lui Cabral este corect, nu pot decat sa iti descriu un episod din viata mea. Din scurta mea povestire sper sa iti tragi singura concluziile.
    Am avut o relate de trei ani cu o tipa, La un moment dat, dupa trei ani de relatie, cu ganduri si discutii despre nunta, m-am intors intr-o seara acasa si am gasit un maldar de bagaje la usa. Ea ma astepta, plangand si m-a rugat sa o duc cu masina la ea acasa deoarece bagajele erau cam multe si cam grele…. am plans impreuna pana la 5 dimineata, cand a chemat pana la urma un taxi si a plecat. Au trecut 6 ANI de atunci si nici in ziua de azi nu inteleg ce s-a intamplat. DE CE ?! Probabil ca era ceva similar cu situatia ta, poate a fost altceva. Nu am mai vorbit de atunci – DELOC ! Golul lasat in sufletul si in viata meu a fost imens. Nu pot sa spun ca mi-am revenit complet si nici nu vreau sa intru in detalii legate de turnura pe care a luat-o viata mea apoi…..

    Sfatul meu, strict din punct de vedere personal, este sa vorbesti… sa treaca ceva timp in care sa vorbiti. Stiu si inteleg ca nu mai exista cale de intoarcere, insa nu il lasa in bezna… asta este sfatul meu. Bafta !

    răspunde
    • A

      Ma bucur ca i-ai dat acest sfat. Il sustin (fara a da detalii) :)

    • katerina

      Si la mine la fel. Cu planuri de viitor, de-abia mutati la casa noastra, fara nicio cearta/problema, intr-o zi am gasit casa goala. Golita de toate lucrurile lui. Niciun bilet. Nimic. Am fost foarte socata, iar de atunci am sufletul inghetat. Nu mai simt nimic :(. Mi-am revenit cu viata sociala, sunt puternica, vesela, ma bucur de ce e frumos in jur dar sufletul e iceberg :( . Au trecut 3 ani.

    • Razvan

      @Duo: Cum ar fi, daca „Alina”, este aceeasi persoana care te-a parasit acum 6 ani?
      „Alina”, dialogheaza, dar fa-o ieri. Fiecare zi care trece este o pierdere pentru amandoi.

    • Daniela

      foarte trist , nu te cunosc , dar iti inteleg durerea :(….

  8. miha

    Daca esti sigura ca nu mai este ce trebuie, pleaca. Dar el chiar nu a simtit nimic? Refuzul tau sau oricum, lipsa intimitatii sau reducerea ei, poate dispozitia ta mai ciudata, poate situatia nu ii este chiar atat de straina precum ai crede, ci doar a inchis ochii crezand ca e doar o faza. Indiferent ce ar spune alte guri, nimeni nu cred ca isi doreste o relatie de complezenta, iar asta se poate intampla oricui. Nu ca dragostea dureaza un an, doi sau trei. Uneori moare, iar cauzele sunt ciudate, nedrepte (poate) sau chiar banale. Ah, si inca ceva, daca continui in ritmul asta te vor macina si sentimentele de vinovatie care atarna extrem de mult in situatii de genul, dar vor apasa si daca inchei, insa cred ca pastrand tacerea si ducand singura noianul de trairi si regrete, o sa rabufnesti. Asadar, fa ce trebuie facut si ce simti ca trebuie sa faci.

    răspunde
  9. Alexys

    Din pacate trebuie sa-i spui tot ce simti. Si cat mai repede. E posibil ca el sa-si fi dat seama ca ceva nu mai e ca inainte dar ii e teama sa intrebe… si asta inseamna ca oricum il chinui.
    Explica-i tot ce-i de explicat si nu-i da sperante.
    Si ce-i mai important (chiar daca-i adevarat sau nu) nu-l face sa simta ca-i doar vina lui!

    răspunde
  10. Victor

    Partea proasta e ca daca pentru el nu s-a terminat, nu „s-a consumat”, nu va intelege niciodata. Si, serios, nici nu e de inteles. Cred ca inainte de a lua o decizie definitiva, Alina are nevoie de o perioada de introspectie. Daca timp de cinci ani a fost intr-adevar dragoste, nu are cum sa dispara pur si simplu in cateva luni. Sigur mai exista pe undeva, ingropata de vreo frustrare sau mai multe. Insasi faptul ca ii pasa de el, ca il respecta si nu vrea sa il faca sa sufere, e tot o manifestare a dragostei. Pentru o simpatie de complezenta, pentru un om care doar iti place, nu stai sa suferi tu atat de mult. Tai raul de la radacina si gata. E timp dup-aia sa-ti para rau.
    Daca, in schimb, au fost doar fluturasi in stomac, aia e normal sa nu mai fie. Si atunci e bine ca Alina sa-si asume greseala de a confunda dragostea cu euforia, sa-i spuna raspicat asta si sa mearga mai departe. Macar unul dintre ei va fi scutit de suferinta de a incerca sa aprinda o dragoste care nu exista. Dar, pentru numele tuturor celor care au trecut prin asta, sa nu mai faca inca odata greseala asta. Sa frangi mai mult de un suflet crezand ca iubesti pe cineva, e o povara prea mare pentru oricine are la randul sau un suflet.
    Revenind la introspectie, multi spun ca nu cred in perioadele de pauza in relatie, dar pusi in fata perspectivei de a-si vedea sufletele… amputate de pierderea celor pentru care traiesc, s-ar putea sa accepte. Stiu ca eu am acceptat. Si la mine a functionat. Poate ca asta e ceea ce le lipseste Alinei si relatiei ei. Si poate ca astfel va gasi raspunsuri la intrebarile ei.
    Si, foarte important, sa tina cont de faptul ca anumite actiuni sunt ireversibile. Sa nu ia decizii pripite. Sa fie absolut (150%) sigura de ceea ce vrea inainte sa ia o decizie dupa care nu mai exista mod de intoarcere.
    Oricum ar da-o, pentru el nu va fi usor. Va fi urat, va fi o gramada de seferinta, vor fi o gramada de intrebari. Eu stiu ca doare al naibii de tare. Sper ca toata povestea sa se termine bine pentru amandoi.

    răspunde
  11. Nae

    Eu mi-am luat-o rau in trecut si am avut nevoie de foarte multi ani pentru a trece peste ce a fost si peste momentul despartirii. O discutie sincera la plecare si plina de compasiune ar fi redus foarte mult din trauma. Ea alesese sa plece in ziua aniversarii noastre. Si-a facut bagajul in fata mea si a plecat. Nu ne certaseram deloc. Pur si simplu. Nu a infruntat problema ci a fugit de ea. O discutie poate avea un rol foarte important si chiar poate pastra in viitor o relatie de amicitie/prietenie nu una guvernata de ura.

    răspunde
  12. ramona

    Sa astepte macar dupa sarbatori pt k atunci e cel mai greu sa fi singur

    răspunde
    • Roxana Ionita
      Roxana Ionita

      Genial!
      Daca o cere de nevasta de Craciun??

      Eu cred ca ar trebui sa ii spuna cat mai repede. De ce sa se framante atat? De ce sa il minta si mai mult?

  13. karmapolice

    nu cred in chestii superficiale gen s-a consumat iubirea. Totul vine de la sex. Daca nu iti mai place sa ti-o tragi cu el e sim[plu-du-te la counsilier. INvatati amindoi sa faceti dragoste unul cu altul-invata tehnici taoiste, practici tantrice. IN primul rind VORBESTE CU EL. Nu este deloc corect ca noi, o droaie de necunoscuti sa stim aceasta problema iar el, ala de il RESPECTI cica, sa nu stie. Unde este onestitatea, cinstea, respectul pe care pretinzi ca il aifata de el?Poate ar trebui sa te analizezi pe tine in primul rind, si da, sint de acord cu Laura ca ar trebui sa te maturizezi.

    răspunde
    • Lvk

      IN primul rind VORBESTE CU EL. Nu este deloc corect ca noi, o droaie de necunoscuti sa stim aceasta problema iar el, ala de il RESPECTI cica, sa nu stie.

      Rescriu aceste randuri. Poate le vede Alina

    • Daniela

      huh ?!?

  14. Ioana

    Alina. fii mama directa si spune-i saracului om de langa tine ceea ce simti daca esti 100 % sigura ca nu il mai iubesti.Il chinui si te chinui daca dragostea s-a dus…Viata e prea scurta ca sa isi piarda el timpu cu tine inutil si tu la fel.
    Desi dupa parerea mea cand iubesti nu trece dragostea dupa 5 ani asa…poate doar pasiunea de inceput.Asa ca gandeste-te bine… nu il mai iubesti sau fluturasi in stomac de inceput s-au dus?

    răspunde
  15. tina

    Eu cred ca nu a fost dragoste niciodata intre ei . Cel putin nu din partea ei. Stii momentele alea: te iubesc mult, ba eu te iubesc mai mult decat ma iubesti tu pe mine, ba nu, ba eu. Ei bine….eu cred ca la ei a fost evident care iubeste mai mult in relatia lor : el. Daca ea n-a simtit lucrurile cu aceeasi intensitate, aceeasi pasiune…e normal ca s-a consumat dupa cativa ani ceea ce credea ca e dragoste dar defapt a fost o simpla atractie sau o relatie care trebuia sa fie, a fost si gata. Sfatul meu: vorbeste deschis cu el si zii tot ce ai pe suflet. E mai trist sa stii ca cineva sta cu tine din mila nu din dragoste. Lasa-i o farama de mandrie si da-i ocazia sa te paraseasca el. Cred ca ii va fi mai usor asa. Nu fugi lasandu-l ca un caine in ploaie, nu merita asta… Ramai tu in urma si permite-i lui sa plece…

    răspunde
  16. Andreea

    Povestea Alinei este si a mea dar un pic mai complicata: suntem impreuna de un an si jumatate, de un an ne-am mutat impreuna… intr-o alta tara. Despartirea noastra ar insemna ca unul dintre noi sa se mute din casa pe care o impartim, fara prieteni sau familie aproape. Este un baiat extraordinar, familia mea il iubeste, toti prietenii il adora, are grija de mine, ma intelege cand sunt suparata, obosita, nervoasa, ma sustine in tot ce fac si nu inceteaza sa-mi spuna ca sunt iubirea vietii lui. Mi-e teama ca va veni momentul in care ma va cere in casatorie si ii voi rupe sufletul. Ma uit la el si stiu ca nu este barbatul care va deveni tatal copiilor mei. Ceva lipseste si cel mai greu este ca nu imi este foarte clar ce anume: sunt un om ambitios, focusat pe cariera, el nu; imi doresc mereu mai mult de la mine, el se lamenteaza; am incercat sa-i insuflu asta dar ma lovesc de ziduri si nici nu vreau sa schimb un om, ar insemna sa nu-l mai las sa fie el insusi. Stiu ca varianta cea mai corecta este sa discut direct cu el dar mi se rupe sufletul la gandul ca o sa-l distrug. E greu, tare greu.

    răspunde
    • gabi

      Ei da, zici ca e greu? Dar sa o lungesti asa pana cand va fi muuult mai greu, cum e? Si el va suferi si mai mult ca tu nu ai avut curajul sa-i spui mai devreme si l-ai tinut incurcat langa tine. Fiindca da, iti trebuie putin curaj sa iti asumi responsabilitatea intr-o relatie (dragoste). Si maturitate.

  17. Lorena

    Din fiecare relație din care am ieșit, am făcut absolut tot ce a ținut de mine sa mă fac clară, sa explic de la cel mai mic motiv până la cel mai mare de ce sunt așa, cu multă răbdare, tact și calmitate!
    Da, sunt de acord, nu-l lăsa în beznă, în confuzie!
    In timpul relatiei, eu am vorbit mereu despre ceea ce nu imi place, ceea ce mă doare ceea ce mi se pare grav și nu pot accepta și am făcut tot ca să atau acolo, să accept și să mă examinez să văd dacă pot trăi așa până la adânci bătrâneți sau nu, iar când nu mai era nimic de făcut, am ieșit. Nici eu nu-l mai iubeam și nu ma asteptam ca să fie atat de greu si pentru mine.
    De asta vreau să fii conștienta, draga mea, ca nu o sa-ti fie nici tie ușor, dar știi când o să simți? Când o sa vezi ca-si dăruiește iubirea alteia! Din punctul meu de vedere, asta doare cel mai tare!

    răspunde
  18. Nicoleta

    „Iubire” – acest cuvânt are înțeles , tocmai , după ceva ani de relație, este total diferit de „indragosteala”. Cred ca Alina face confuzie intre aceste doua noțiuni.
    De abia după câțiva ani de relație sentimentul de indragosteala, cu acea pasiune și acei fluturi în stomac, este înlocuit de iubire, iubirea profunda și necondiționată fata de partenerul tău, cu care trebuie sa menții permanent o complicitate, niște planuri comune de viitor, fie ca este vorba de un copil, o afacere sau o pasiune comuna.
    O sa se despartă de el crezând ca nu îl mai iubește, lipsindu-i de fapt „indragosteala”, pe care o va cauta la alt bărbat, o va gasi, după care se va plictisi la fel… de aceea ar fi bine sa tragă o linie și sa înțeleagă întâi ea ce vrea de la o relație.

    răspunde
  19. ima

    Buna,Alina! Ma adresez tie,direct pentru ca si eu am trecut prin aceeasi situatie ca si tine acum 2 ani! Eram tineri,frumosi, ne-am inceput o relatie frumoasa,aveam tot ce imi doream alaturi,exact ceea ce i-am cerut lui Dumnezeu! La un moment dat,ceva s-a rupt…ceva nu a mai mers din partea mea. Nu stiam cum sa fac,ce sa fac sa nu ii fac rau lui pentru ca el,in continuare, era painea lui Dumnezeu cu mine. Diferenta este ca el stia ca ceva s-a rupt,incerca sa repare rel,dar nu stia unde a gresit. Gresala era la mine,eu,cea careia i se urase de prea mult bine,voia ceva mai palpitant in viata ei. Am hotarat sa ne despartim printr-un mesaj de genul: hey…m-am gandit mai bine si nu mai are rost sa ne facem rau unul altuia. Este cazul sa ne despartim. Rasp lui a fost:ok! In acel moment am simtit ca am pierdut o parte din mine,ca ceva ce era parte din sufletul meu s-a rupt. Au urmat zile,seri in care si el,si eu am suferit ( el sta pe aceeasi scara cu mine). Intre timp,amandoi am incercat sa ne refacem viata: el cu o prietena de-a mea,eu cu un fost iubit (primul iubit). Chiar daca ne-am reorientat,el se interesa la fratele meu de mine,eu la prietenii comuni,de el. Dupa max 2 sapt de „relatie”, eu am rupt orice leg cu” primul” pentru ca nu mergea…tot timpul faceam comparatie,ma gandeam cat de fericita ma facea omul caruia i-am dat un sut in fund. Dintr-o prostie, barbatul pe care EU l-am parasit m-a cautat, mi-a trimis un mesaj in mom in care ascultam o piesa tristuta( avea la mine o pereche de ochelari). M-a intrebat cum sunt,daca sunt bine…i-am rasp si apoi m-a rugat sa ne vedem cand vine seara de la intalnire cu tipa respectiva sa ii dau ochelarii de soare. Ne-am vazut seara. Nu pot sa iti explic ce emotii am trait pana sa apara,cum tremuram langa el. Ne-am vazut,si inevitabil a pornit discutia despre rel noastra…mi-a pus toate intrebarile care il framantau.i-am raspuns la tot! Cand am plecat catre casa,nu ne-am putut desparti ca 2 prieteni…ne-am sarutat. Atunci am realizat cat de dor imi era de buzele lui,de imbratisarile lui. Am hotarat ca el sa puna punct unei rel ce nu mergea, sa mergem la un psiholog,sa punem cartile pe masa pentru ca ai lui deja nu mai voiau sa auda numele meu in casa lor. Zis si facut…am fost la psiholog(care ne-a spus ca foaarte putine cupluri rezista dupa o despartire). Ne-am chinuit jum de an cu ai lui,dar apoi a fost de Vis! Nu imi pot imagina o zi fara el,o zi fara ca el sa imi spuna cat de mult ma iubeste,o zi in care sa nu il astept acasa cu bratele deschise! El este omul meu,omul pe care i l-am cerut lui Dumnezeu si care ma pretuieste la adevarata mea valoare! El este omul pe care il iubesc din adancul sufletului si mi-l doresc tata al copiilor nostri!
    Pretuieste ceea ce ai pana nu pierzi! Nu toti barbatiisunt de acrod sa se intoarca decat
    Ps: anul viitor avem nunta programata.

    răspunde
  20. Mihai

    Cred ca EA are nevoie de o pauza, o perioada in care sa fie doar cu ea si cu amintirile LOR, va avea timp de refletat asupra deciziei si va intelege (poate) ca isi asuma consecintele integral si definitiv. Nu stim nici unul dintre noi cum au simtit ei Dragostea lor, cum au raspuns sentimentelor unul fata de celalalt, ce asteptari au avut, ce planuri , ce vise…pana la urma cred ca e vorba de cat s-au completat sufleteste! EL e clar ca va suferi dar depinde foarte mult de cum va percepe ruperea relatiei, daca va intelege motivul va putea sa treaca mai usor peste si mai mult decat atat ..pe viitor va fi mai atent! Si pentru ca EA doreste solutia, asa cum bine ai spus Cabral, aceasta se afla doar acolo in povestea lor, in prietenia lor-unde nu e loc de ascuns mizerii sub pres! Am trait si eu o experienta, nu am inteles nici acum DE CE, m-am simtit ca un puzzle spart in mii de bucati, si mi-a trebuit mult timp sa inteleg ca de fapt Fericirea se afla in mine si de acolo o pot darui mai departe.

    răspunde
  21. Floricele pe campii
    Floricele pe campii

    Eu cred ca la tine a disparut pasiunea..
    Dragostea nu se consuma, se transforma in altceva dupa o perioada. Spui ca e un om minunat,il apreciezi si il respecti si el are aceeasi parere despre tine.
    Cineva spunea mai sus ca de prea mult bine si prea mult respect ai ajuns la punctul asta. Cred ca intr-un fel are dreptate.
    Majoritatea dintre noi am pus capat unei relatii din proprie initiativa,nu din cauze externe. Fiecare are motivele lui,dar din ce spui tu,eu cred ca pasiunea e cea care a palit in cazul vostru.
    Ca toata lumea,am trecut printr-o perioada mai putin placuta cu sotul si, cautand consilier pe probleme de cuplu,am ajuns pe un site unde o doamna consilier scria: inainte sa ajungeti la mine, faceti testul de 30 de zile. Timp de 30 de zile purtati-va cu partenerul ca si cum abia l-ati cunoscut. Ascultati-l cu inteteres, vorbiti-i ca unei persoane abia cunoscute, incercati sa il re-descoperiti. Nu am mai ajuns la consilier..
    Poate e mai bine sa te relaxezi putin si sa te gandesti mai putin la cum sa il parasesti si mai mult la faptul ca e si el in relatie,nu doar tu :)
    Succes.
    Ps: mi-ar placea sa stiu ce s-a intamplat pana la final :)

    răspunde
  22. Diana

    Draga Alina, tot ce ti-as putea spune se regaseste in articolul asta, care pentru mine a reprezentat un punct de rascruce in modul in care vad o relatie. Sper sa te ajute.

    http://andreitudose.com/in-love-forever/

    răspunde
  23. Beatrice

    Trist, dar cred sincer ca celor doi le-a lipsit comunicarea. Nu cred ca e posibil ca de la iubire pura sa ajungi asa, decat daca nu este comunicare. Si cand ma refer la comunicare, ma refer la absolut orice: despre sex, relatie in general, planuri de viitor, tot. Acum, la o despartire, nu vor ramane in continuare decat niste intrebari fara raspuns, mai ales pentru el.
    Eu sincer sunt intr-o relatie stabila de 4 ani si ma simt mai mult decat implinita si stiu ca si el este, dar suntem mai apropiati decat niciodata. La inceput nu ne-a fost usor, fiind caractere diferite, dar am invatat ca trebuie sa comunicam pt absolut orice ca sa ne putem intelege, si asa am ajuns aici. Nu ne-am imagina viata unul fara celalalt.
    E pacat pt ca vad si in jurul meu destule cupluri care parca nu reusesc sa treaca de stadiul asta.

    răspunde
  24. Iulia

    Se intampla ca desi el se comporta perfect, tu sa nu mai simti nimic. Am trecut si eu prin asta si i am spus adevarul: ca nu il mai iubesc, ca nu mai simt nimic. El nu a inteles de ce, a plans, m a rugat sa raman cu el chiar daca nu il mai iubesc. Oricum ar face se va simti vinovata, dar dupa un timp isi va gasi adevarata fericire si liniste. Nu pot trai neimpacat cu tine. Mai devreme sau mai tarziu tot il va rani. Mai bine acum, decat sa tot amani din diverse motive care nu sunt decat scuze pentru lipsa curajului. Asculta-ti sufletul.

    răspunde
  25. Andres

    Eu i-as spune doar atat. Am fost in situatia ei in urma cu 2 ani. Am avut impresia cu dupa o relatie de 6 ani, nu mai exista iubirea. Aveam impresia ca suntem doar colegi de camera si ca-mi era genu` de prietena cu care puteam discuta despre absolut orice si care-mi dadea cele mai bune sfaturi. Dupa aproape o luna, m-a simtit. Am discutat, si i-am spus deschis ceea ce simt. A suferit. Dar a fost mai bine. Pentru mine, nu pentru ea. De ce? Pentru ca am plecat din locul pe care il imparteam de 4 ani. Si in 3 saptamani am meditat destul de mult la ce a fost, ce era si ce putea fi. Dupa 3 saptamani, am sunat-o si am invitat-o in oras, la o cafea. Aveam de gand altceva, da` era mai bine sa nu stie. Am luat-o de acasa intr-o zi frumoasa de primavara, si am reconstituit lucrurile si traseul pe care l-am facut si trait in primele noastre 2 zile de relatie. Intr-o prima faza, n-a realizat ca reproduc primele momente de relatie .. dar dupa ceva vreme s-a prins si fara sa-mi spuna ceva, a intrat in jocul meu. Si mi-am dat seama ca iubirea exista, doar ca uitasem sa fim noi cu noi, din pricina job-ului, a stresului cotidian, a vietii in general. Si ne-am redescoperit. Si ne-am dat seama ca iubirea exista doar ca era invelita frumos in mai multe sentimente/stari. Respect. Grija. Atentie. Prietenie. Si atunci am realizat ca persoana careia ii port un respect enorm, de care am grija in fiecare zi, careia ii acord toata atentia mea in timpul liber si pe care o simt atat de prietena incat sa-i spun cele mai negre ganduri, cred ca n-o iubesc, atunci, ce-i iubirea? Prin urmare, eu i-as recomanda sa se gandeasca in primul rand ca iubirea e structurata in functie de varsta si maturitatea la care a ajuns. Are impresia ca la 60 de ani o sa mai simta fluturi in stomac cand sotului o sa-i scape cate un partz inainte de somn ? :). Daca simte cu adevarat ca cel de langa ea o iubeste, ca are grija de ea si toate cele enumerate mai sus, sunt precis ca vor gasi o cale. A, si inca ceva. Din punctul meu de vedere, singura solutie intr-un cuplu, este COMUNICAREA! Singura! In incheiere, i-as mai recomanda sa nu asculte nimic din ceea ce-i spun prietenii! E foarte important! Doar ei stiu ce-a fost in viata lor, in relatia lor, in casa lor. „Sfaturile” prietenilor, de multe ori sunt nocive. Nu pentru ca ne vor raul ci pentru ca nu cunosc problema cu toate aspectele ei. Eu un optimist incurabil, prin urmare sper sa gaseasca calea :)
    P.S: Acum, noi suntem casatoriti si avem o minune de baietel. :)

    răspunde
  26. Ioana

    Dragă Alina,
    citesc și îmi retrăiesc propria poveste. Am început la 19 ani o relație cu un om extraordinar, calm, respectuos, care a avut răbdare cu mine. M-a sprijinit, mi-a făcut pe plac ca unei fetițe mofturoase, m-a lăsat să îmi urmez visele cu toate că au travestat granița țării. Și m-a urmat…
    Am simțit de multe ori că relația mă consuma, i-a lipsit mereu latura comunicativă, nu reuşeam să îl descopăr și să înțeleg ce anume visează, ce îi place, ce îl motivează. Totul se desfășura pe placul meu și pe cât de grozav poate părea, pe atât de obositor e. Ajungi să trăiești cu cineva, dar să fii singur(ã). De-asta am decis că nu pot, că sunt prea tânără ca să nu simt bucurie. Și am plâns eu când i-am spuns, am plâns așa tare încât simțeam că mă sufoc pentru că îl iubesc și astăzi ca pe o parte din mine, chiar dacă nu-l mai pot vedea ca pe un partener.
    Înainte să pui punct fii sigură că ai epuizat toate resursele, uită-te în urmă la ce anume v-a unit, ce activități vă plăcea să faceți împreună. Poate așa iți vei reaminti cum era. Eu am făcut asta și timp de câteva luni a fost grozav, dar apoi s-a terminat de tot. Dacă mai ai puterea să faci asta, ca să eviți regrete, fă-o. Dacă chiar crezi că nu mai poți încerca, vorbește cu el cu sufletul deschis. Aproape sigur că, dacă te cunoaște, deja știe că ceva se întâmplă. E posibil să îți mai ceară o șansă, e posibil să se simtă așa rănit încât să nu mai vrea să te vadă vreodată. Numai tu poți știi cum e el, dar te poate surprinde o discuție deschisă fără reproșuri și fără cuvinte grele. Eu ajunsesem să fiu așa stresată încât mă gândeam să nu aibă gânduri sinucigașe dacă plec, dar nici pomeneală, totul a fost în mintea mea.
    Răspunsul e in tine, Alina, numai tu știi cine e el, cine ești tu și ce aveți împreună. Va suferi, dar vei suferi și tu. Va fi poate o ușurare pentru tine, dar crede-mă pe cuvânt, vei ajunge să cunoști oameni egoiști, falși, care te vor minți privindu-te în ochi. Și atunci îți vei aminti de el! Când se va întâmpla asta sper să ai sentimentul că ai făcut tot ce se putea înainte să pleci de lângă el.
    Eu nu regret că am mers mai departe, rănile se vindecă, mai ales că se spune că vrei ce e mai bine pentru persoana iubită… Dar la 5 ani de la momentul despărțirii știu că oamenii buni nu sunt mulți și că dacă nu eram așa tânără și plină de viață, poate că ceea ce aveam era suficient…

    Răspunsul stă în tine! Vorbeşte-i din suflet.

    răspunde
  27. Lorein

    Buna Alina,

    poate ca e un pic de alinare ca nu esti singura in situatia asta. Multa lume iti sugereaza sa reflectezi tu cu tine. Tu stii ce nu mai e ok in relatie? Stii ce anume iti lipseste? Au fost aici in comentarii si exemple de persoane care au zis „pa”, ca apoi sa isi dea seama ca de fapt nu aia era decizia.

    De curand am dat peste o carte foarte interesanta, scrisa de un terapeut care a facut terapie cu persoane/cupluri, se numeste Too good to leave, too bad to stay. (http://www.amazon.com/Good-Leave-Stay-Step-Step/dp/0452275350 ) In principiu e scrisa pentru persoane intr-o relatie ambivalenta (nu stiu daca sa plece sau nu din relatie). Contine un set de intrebari, cu clarificari, in ideea de a avea o perspectiva asupra lucrurilor care sunt „de fundatie” intr-o relatie, care daca nu merg, nu ai ce face, si a lucrurilor „de suprafata”, care se pot rezolva.

    Chiar daca tu esti hotarata, poate ar fi util sa o cauti, sa raspunzi la intrebari si sa citesti. Cred ca e un exercitiu bun, pentru ca in primul rand iti clarifici tie daca mai e sau nu un viitor, si apoi, cand vorbesti cu el, ii poti explica ce anume iti lipseste. Si indiferent de decizia ta, primesti niste tooluri pe care le poti folosi sa iti faci viata mai frumoasa.

    răspunde
  28. angi

    Eu am luptat sase ani sa-l aduc inapoi, (si am reusit), pentru ca-l iubeam si tu nu stii cum sa-l faci sa plece? Cred ca nu l-ai iubit niciodata din toata inima, pentru ca pe un om pe care-l iubesti vrei sa-l pastrezi langa tine nu sa-l indepartezi. Cred ca ar trebui sa-ti reevaluezi sentimentele pentru el si apoi sa faci un pas, oricare ar fi directia catre care vrei sa te indrepti, doar sa te gandest foaaarte bine inainte sa faci pasul, pentru s-ar putea sa-ti dai seama ca l-ai pierdut pentru totdeauna si ca nu mai e nimic de facut.

    răspunde
  29. V

    Urasc oamenii care au impresia ca relatiile se termina de prea mult bine!!!
    Si eu am fost in situatia Alinei , doar ca eu i-am zis deja ca relatia s-a terminat, dupa 4 ani. Am plans amandoi si a fost greu ,dar sunt convinsa ca i.am facut un bine , va avea ocazia sa gaseasca pe cineva care sa-l iubeasca asa cum merita.
    Voi , persoanelor care sustineti ca „te plictisesti de prea mult bine” sunteti niste roboti fara sentimente , dispusi sa inghita orice , de dragul relatiei, chiar daca aceasta e toxica.Va ganditi mereu ca nu poate fi decat mai rau fara el sau ea , dar de ce nu credeti ca poate fi si mai bine? Alina draga , eu inteleg perfect ce inseamna sa faci dragoste cu un om pe care nu.l iubesti, e cumplit! Poate ca eu fac parte din categoria aia blamata de societate , care pune capat relatiilor (fara viitor ) pt ca m-am saturat de bine . M-am saturat sa ma prefac ca mi-e bine .Sunt putini oameni care au curajul sa-si recunoasca gandurile si sentimentele, de multe ori ne gandim numai la gura lumii si ni se amaraste viata. Toata lumea trece prin relatii si despartiri, asta e viata.
    Oare lui Cabral i-ati fi spus ca s-a saturat de bine cand a divortat??? Ia uite ce rau ii este acum . Sa-ti fie rusine Cabral ,ca ai simtit ca esti nefericit si ti-ai cautat fericirea in alta parte si culmea tupeului , mai esti si fericit ! Uite ce patesc oamenii care se satura de prea mult bine!

    răspunde
  30. Ella

    Cred ca sfaturile mai sus mentionate sunt bine venite in acest moment al vietii tale, citeste cu atentie si incearca sa pui in practica cateva dintre ele, incearca sa faci tot ce e posibil pentru relatia ta. Sunt casatorita de 5 ani,de 2 ani incerc sa imi salvez casnicia. Sentimentul iubire a disparut total, predominante fiind prietenie, respect, admiratie etc. Barbatul cu care si astazi dorm noaptea in pat, cu care fac sex, cu care merg la brat , stie exact ce simt si e constient de situatia creata insa nu intelege care e problema, cu ce greseste, de ce nu il mai iubesc, pentru ca in realitate face orice pentru mine, e omul perfect. Nici dupa 2 ani de lupta NU pot pleca..nu inca..vreau sa mai incerc.pentru ca stiu ca femeia ce va urma sa imi ia locul va fi cea mai fericita femeie din lume alaturi de el in urma experientei traite cu mine.
    Pentru astfel de situatii si eu ca si tine ,Alina ,mi-as dori foarte tare un raspuns, scurt si la obiect, o rezolvare, o solutie ca intr-un calcul matatic, in urma caruia stim sigur ca 1+1= 2 si 2-1=1 , mi-as dori sa stiu raspunsul insa raspunsul e in noi!

    răspunde
  31. tase

    Cel mai simplu e sa fii sincer. Nu e treba noastra ce si cum simte celalat de linga noi. Cum nici o iubire nu e egala si la fel resimitita la fel e si despartirea, un pas in viata (doar atat). Faptul ca iti pasa daca o sa il doara sau nu spune ca nu e chiar totul dus. Cu iubire si pentru iubire, cu drag si respect fata de voi. asta am de spus.

    răspunde
  32. gabi

    Oare de ce oamanii se complica refuzand sa faca lucrurile corect, responsabil. Oare de ce ai evita sa discuti cu partenerul, omul fata de care ti-ai luat un angajament? Cica nu vrei sa il faci sa sufere! Eu cred ca e doar imaturitate, lipsa de responsabilitate si rusine ca aceste sentimente ale tale vor rani omul de langa tine (care nu merita asta).
    Nu mai bine iei taurul de coarne si discuti problema corect si cinstit? Crezi ca daca amani lucrurile va fi mai usor?
    Fratilor, nu sunteti in stare sa luati decizii, nu stiti cum sa va purtati, duceti-va la psiholog (sunt oameni calificati pentru asa ceva)! Eu personal v-as trimite la un preot duhovnic (dar in ziua de azi prea multi au uitat de asta..)

    răspunde
  33. Cezu

    Eu as încerca să mă reconectez cu iubitul meu, sa facem lucrurile pe care le făceam la început, toate acele lucruri care ne-au făcut sa ne îndrăgostim și sa ne iubim asa de mult. Sa învățăm sa ne iubim din nou. Eu zic ca poate funcționa

    răspunde
  34. Wlaad

    Seara, ajung acasa, caut stiri pe diagonala, pe doo site-uri vad „Cabral, s-au despartit”, zic „asta a baut mai mult ca mine si mai putin ca ea”, dupa care vad ca „onorabilii” citau din W(C)OW biz…. Ma linistesc si intru la tine pe blog… SUPriza (NOT), tot impreuna… Cat rahat pt manca unii?

    răspunde
  35. Wlaad
  36. Daiana

    Totusi eu cred ca pt dea deja a devenit o obisnuinta. Nu mai e iubire. Doar obisnuinta. Cred ca problema se poate rezolva cu o mica pauza. Pauza despre care el sa fie constient din ce cauza se face. Sa vb cu el si sa ii spuna tot ce simte si tot ce nu mai simte si sa ii ceara aceasta pauza. Daca in timp asta ei nu ii este dor de el atunci inseamna ca iubirea s-a dus. Dar de cele mai multe ori aceasta pauza este buna. Pentru ca iti dai seama cat de mult iubesti si cat de mult iti lipseste acea persoana. Iti impartasesc putin din propria experienta… Aveam 4 ani impreuna.4 ani in care am fost i.preuna zi si noapte. Nu de desparteau devat acele ore in care lucram. Toate prietenele mele imi spuneau ca intre noi nu mai e iubire ci doar obisnuinta.intr-un timp chiar ajunsesem sa cred ca au dreptate. Pana cand vrand,nevrand viata ne-a „obligat” sa luam aceasta pauza in sensul ca eu am fost nevoita sa plec la un sch de experiente in Italia 1 luna. Timp in care zilnic mi se derulau in minte faze din momentele in care eu eram cu el si cat de bine ne simteam impreuna pe unde mergeam, locurile unde mergeam, pe scurt tot timpul petrecut impreuna. Imi era asa dor de el si abia asteptam sa ma intorc acasa,sa ma intorc la el,sa il strang in brate si sa ii spun cat de mult il iubesc. Din clipa aceea nu am mai simtit niciodata ca e vb de o obisnuinta ci de iubire. Inca suntem impreuna,aven 9 ani , casatoriti si cu 2 copii, unul de 4 ani si o printesa mica,care in 30 face 1 luna

    răspunde
  37. Oana

    Sa ii explice ca ar trebui sa faca o schimbare ”pana nu intervine monotonia” si sa reinvie putin iubirea…poate ca si el ganeste la fel si nu ar dori ca ea sa sufere…daca nu merge apoi…spune-i ca il vezi ca pe un bun prieten si ai nevoie de o pauza.

    răspunde
  38. fatadinport

    Asta mi s-a intamplat mie acum cateva luni. Eram impreuna de aproape cinci ani si .. na, lucrurile erau frumoase, dar iubirea noastra se consumase si devenisem cumva … niset colegi de apartament. Intr-o seara el a venit la mine si mi-a spus, nu ca nu ma mai iubeste, dar ca simte ca pe viitor nu se mai vede cu mine, ca simte ca ar mai merge ceva timp, dar ca se va termina candva. Doare, da, dar nu poti sa urasti omul de langa tine ca i s-au schimbat sentimentele. Si ajungi sa intelegi ca asta e. Poate nu o sa intelegi in primele zile, dar cand se va cerne durerea si sentimentele confuze si toate intrebarile, atunci vei sti ca nu aveai ce face. Ca viata se intampla.
    Sfatul meu, Alina, este sa fii sincera cu el. Sa ii spui ce TOT simti. Si sa fii acolo pentru orice intrebare va avea. Poate nu va aprecia instant, pentru ca e om si pentru poate el nu simte la fel, dar in timp va ajunge sa inteleaga.

    răspunde
  39. Laura

    Sinceritatea e cea mai bună soluție, poate rezolva multe…

    răspunde
  40. Laura

    Sinceritatea e cea mai bună soluție, poate rezolva multe…

    răspunde
  41. Bogdan T.

    Am cam frunzarit (citit in diagonala) comentariile de mai sus. Multe-s… nefericite. Cele asemenea celor doua de mai sus (ale Laurei si utilizatoarei fatadinport) sunt cele mai corecte, moral. Caci numai asa, consider eu, ca se poate diseca problema asta. Plecand de la premisa ca optiunea ta clara este sa iesi din ceva ce nu te mai face sa (te) simti (bine), discutia se face pe palier moral: cum este mai corect sa procedez? Simplu: fii sincera, nu brutala, ci calduros de sincera. Daca faci dezvaluirea inteligent, s-ar putea sa declansezi o chestie misto. In cazul in care el nu e vreun idiot, s-ar putea sa isi dea seama ca si el se confrunta cu aceeasi traire, dar subconstientul sau si-a facut de cap si a ingropat adanc trairea. S-ar putea sa ai surpriza ca si el sa spuna: Wow, ce bine! Si eu vreau sa ne despartim. Si uite-asa incepe o prietenie frumoasa ;)

    răspunde
  42. Raluca

    Cand exista respect, grija, sentimente pozitive fata de persoana cu care ai stat 5 ani, si iti intorci creierul pe toate partile ca sa scoti o modalitate prin care sa nu il faci sa sufere, cred ca nu e cazul sa te desparti. Relatiile ajung la plictiseala si monotonie pentru ca viata asta nu ne ajuta. Muncesti ca un sclav zi de zi, iti pierzi in drum spre munca si inapoi 2 ore/zi, mai faci cumparaturi, mai platesti facturi, si apoi te bagi in pat pentru ca a doua zi sa o iei de la capat. Iar in weekend faci curatenie, sau daca e sa te gandesti sa pleci la munte pui in balanta portofelul cu nu stiu ce planuri marete de viitor si iti trece. Asa ca zaci 2 zile, si e gata saptamana. Nu mai existam, nu mai avem timp sa iubim, ne stoarce tarisoara asta si sistemul asta bolnav. Ne transformam in robotei, si uitam de dragoste si de grija si de bunatate. Eu nu vad foarte des oameni fericiti pe strada. Nu e pacat? Hai sa ne luam 2 saptamani vacanta si sa plecam cu omul de langa noi undeva departe. Sau hai sa ne mutam. Sau hai sa ne aranjam programul in asa fel incat o data pe saptamana sa mergem la teatru. Dragostea din filme probabil ca exista, dar nu in tari ca a noastra. Aici trebuie sa muncesti si pentru o poveste cu happy end.

    răspunde
    • Anouk_0501
      Anouk_0501

      Mare adevar grait-ai! Ideea este ca in tari civilizate in care banii nu sunt o problema, iar programul de lucru nu este de 8 ore si…(vezi Germnaia – au 7 ore norma de lucru, vezi Suedia, care a trecut la 6 ore – aici iti poti concentra energia si fortele catre daruire si iubire, poti planifica vacante cu lejeritate. Gen ca nu tre sa strangi din **** un an intreg ca sa nu simti ca iti cheltui economiile de pe un an intreg pe un concediu. In straintate se poate pleca in weekend fara sa resimti asta ca o „destrabalare”. E ceva firesc.

      La noi nu mai ai timp sa te gandesti sau sa simti ceva. La noi este rutina asta din care nu scapam si care ne distruge si relatiile. Noi nu putem face un copil doar pt ca simtim ca ni-l dorim. Trebuie sa vedem daca „ni-l permitem”. Apoi, dupa ce ai un copil, traiesti doar pentru el, nu mai incape vorba de timp in doi. Nu mai sunt bani de timp in doi. Si relatia se raceste, voi ajungeti sa traiti doar pt copil, si…poate o data pe cateva saptamani sa va mai priviti in ochi sa va vedeti sufletele. Si asa ajungi sa crezi ca nu il mai iubesti. De fapt, rutina ti-a intrat ca sarpele in casa…Cand tu nu poti dormi din cauza gandurilor si a grijilor, sigur ca boemul si dragostea nu mai pot intra in prioritatile voastre.

    • Eduard

      Ufff cat adevar! :(

  43. adrian

    Parerea mea de baiat:
    Asa se intampla cu fetele care au o relatie lunga de tinere, si nu cunosc multi barbati inainte.
    Probabil nu stiu cum este sa aibe parte de tipi nesimtiti, rai, prosti, betivi, etc…

    Un dus rece este bun mereu ca sa apreciezi apa calda,
    Cand vezi si cunosti mai multe persoane, poti face o alegere corecta,
    Este valabil si la baieti, cand cunosti mai multe panarame apreciezi apoi o fata modesta, corecta, etc…

    Raspunsul il vedem la bosorogii casatoriti de 50 de ani, nu mai sunt indragostiti fizic unii de altii insa ramane respectul, cu asta ramai intr-o relatie, dragostea nu mai exista la nivelul initial dar se leaga o prietenie, care conteaza mai mult.

    răspunde
  44. Mada

    Cred ca e cel mai greu lucru sa iti iei adio de la un om care iti e drag, cu care te-ai obisnuit, care e acolo pentru tine intotdeauna, dar de cele mai multe ori obisnuinta e cea care ne tine agatati de acea persoana. Si eu stiu cum e.. de vreo 3 ani de zile incerc sa fac pasul asta.. doar ca nu reusesc deloc. Nu stiu cum e mai bine, dar tare mi-ar placea si mie sa aflu.

    răspunde
  45. Mirandolinul
    Mirandolinul

    E prima oara cand comentez pe blog,subiectul asta este prea sensibil pentru a asculta sfaturi de la oameni de pe net,dar hai ca ma bag si eu in seama.

    Alina,daca nu mai esti fericita,el simte si este si mai nefericit(isi pune 1000 de intrebari: de ce,ce am facut?oare e altul la mijloc,etc)

    Cel mai frumos si etic lucru pe care il poti face este sa ii spui clar ce simti,o sa te bombardeze cu intrebari,ai rabdare si raspunde-i,macar atat poti face pentru el.In calitate de barbat implicat intr-o relatie de multi ani,am trecut prin acelasi lucru,si crede-ma ca am simtit ce se intampla cu ea.Am simtit ca sunt acolo doar pentru ca e obisnuita sa stea acolo(e vorba de ~10 ani),doar pentru ca prietenii comuni pe care ii aveam sunt prietenii mei de fapt,am simtit cum s-a indragostit de altul si eu nu am putut face nimic.M-am simtit un gunoi,dat la o parte,desi o tratatam la fel cum ai descris tu ca esti tratata.Am vrut de multe ori sa pun eu capat relatiei,dar de fiecare data ne intorceam unul la celalalt pentru ca ” ne iubim”.

    Am incercat consiliere,pauze,alcool,iarba,[baga aici ce vrei].Nimic nu functioneaza in momentul in care doar unul trage intr-o directie.

    Si sti ce e mai urat acum?Ca probabil si ea a ascultat niste sfaturi de la unii de pe net(sau ale mamei sale)si inca suntem impreuna,desi stim amandoi ca nu mai avem nici o treaba unul cu celalalt.Eu?Am ales sa imi ingrop nesiguranta si nelinistea in munca si sa merg odata cu firul,pentru ca altceva nu am de facut.Eu o iubesc,stiu asta,dar vad in ea nesiguranta,neliniste,incertitudine.Nu ii face asta barabatului tau.Mai bine lasa-l sa plece,daca chiar asta vrei.Repet: Lasa-l sa plece,fa-l sa plece,doar daca asta vrei.Nu iti bate joc de el.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.