Sari la conținut

Te urăsc, Cabral!

Te urăsc, Cabral!Așa mi-a scris. Mie. Că n-o cunosc, dar că-mi permit să vorbesc despre ea. Și că-i fac rău astfel. Am zâmbit amar. Știam că-i fac rău. Le-am făcut mai multora, de-a lungul anilor. Pentru că așa-s eu. Deranjez omul. Îi stric tot confortul minciunilor comode. Nu e mare talent. Nu e vreo artă…… citește tot Te urăsc, Cabral!

OAMENII NU!

Ăsta e un text care vorbește cu copții. Cu cei care nu mai au 20 de ani. Au, așa, de la mid 30 în sus… Care au strâns deja destui ani ca să fi înțeles deja cum e viața. Știi cum merge. Găsește undeva un colț liniștit, ia-ți trei minute, dă-i un <play> și citește…… citește tot OAMENII NU!

Sunt aici. Nu ești singur. Nu ești singură.

Dăcă citești de pe telefon dă-i un [LISTEN IN BROWSER], zic. Nu mi-a fost niciodată frică de singurătate. Poate pentru că îmi găsesc compania în gânduri. În cărți. În străini. Oameni străini. Poate pentru că am fost un imbecil inconștient, poate de-aia nu mi-a fost frică de singurătate. Sau poate pentru că am învățat să… citește tot Sunt aici. Nu ești singur. Nu ești singură.

Mi-a scris că se simte singură. I-am scris înapoi.

[PLAY] și citește. De-o fi momentul…   Mi-a scris să-mi plângă că e singură. Că a părăsit-o pentru o prietenă mai tânără și mai frumoasă. Mi-a cerut un sfat. N-am avut. N-am avut altceva să-i spun decât că degeaba caută sfatul la mine… la mine sau la oricine altcineva. Mi-a răspuns că e singură. Și… citește tot Mi-a scris că se simte singură. I-am scris înapoi.