furtuna exotica – plaja Duna du Pylat (1 of 1)

V-ați făcut cu toții filme și muriți de nervi că nu trăiți în ele.

Să nu crezi vreo secundă că am avut un avantaj pe care tu nu l-ai avut.

Să nu crezi că într-o anume zi am avut lângă mine mai mulți oameni decât tine.

Să nu crezi vreodată că am plecat de mai sus decât tine.

Să nu cumva să crezi că vreo dimineață de-ale mele a fost mai luminoasă.

Să nu care cumva să te gândești că ai mei au avut mai mulți bani.

Să nu gândești vreodată că educația mea a fost altfel decât a ta.

Am fost la fel ca tine. Și sunt la fel ca tine.

Diferența dintre noi nu o fac banii… se prea poate să ai mai mulți decât mine. Și chiar dacă nu ai… nu despre asta e vorba.

Diferența dintre noi n-o face vârsta. Probabil ești mai tânăr. Dar se poate să fii și mai bătrân.

Diferența dintre noi n-o face deșteptăciunea. Sau frumusețea.

Diferența dintre noi, dacă e una, este că eu știu că n-am timp. Eu am realizat, probabil mai repede decât tine, că venim și plecăm într-o bătaie de pleoape.

Diferența dintre noi vine din pofta asta nebună cu care mușc din viață, din orice prostie, din orice gest mic, din orice vorbă.

Eu doar m-am prins mai repede că vreau lucruri. Și am fost dispus să muncesc pentru ele.

Eu doar mi-am dat seama mai repede că viața este frumoasă când te bucuri de un măr. De o melodie. De o noapte transpirată în brațele iubitei. De o masă gustoasă. De o privire vinovată către fundul colegei de muncă. De o glumă aruncată la coadă la covrigi.

Alergi ca nebunul după cai verzi pe pereți. Când bucuria ți-e în față. Simplă. Stă într-un flirt, într-o plimbare cu mașina, într-un râs dement cu tembelii de prieteni ai tăi.

Alergi despletită după cai verzi pe pereți. Când bucuria ți-e simplă. Stă într-un flirt, o noapte transpirată cu un gagiu prea vesel și prea îngâmfat pentru a-l lăsa să se apropie de tine, stă într-o sâmbătă dimineață petrecută cu fetele tale uneori prea depresive, stă într-o cană de ciocolată caldă băută cocoțată pe pervaz.

V-ați făcut cu toții filme și muriți de nervi că nu trăiți în ele.

Când viața e afară și e făcută din lucrurile mici și simple.

Când viața e afară și trece… în timp ce voi vă frângeți mâinile în casă.

Îți refuzi zilnic chestii. De la bucuria tâmpă de a mânca 3 mici sinceri cu muștar… și până la a merge la băiatul ăla căruia i-ai mușca buzele până la sânge și a-i spune că sâmbătă seara ar fi mișto să ieșiți în oraș.

Îți refuzi zilnic chestii. De la gândul ăla că ți-ai vinde cele patru roți și ți-ai lua doar două… și până la a-ți da demisia din locul ăsta care-ți omoară sufletul. Ori la a o invita în oraș pe ea… cu sânii ăia pe care-i știi gustoși.

Te împing la a face.

Că e plin cimitirul de suflete care regretă lucrurile pe care și le-au refuzat.

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • SaMeH
    • 05.03.2018

    Merci de incurajare !

    răspunde-i
  • IQ
    • 24.11.2017

    Un big LIKE de la barbatii amatori de casual sex. Tocmai le-ai rezolvat o partida cu o frustrata care dupa articolul asta se simte destul de motivata cat sa desfaca picioarele dar dupa ce se consuma 1-2 partide isi revine rapid gandindu-se la barbat, copii blablabla. E situatia ideala pentru un barbat sa se descarce, fara sa aiba dureri de cap dupa. Si cel putin pentru partida asta nu mai trebuie sa duca munca de convingere. Foarte frumos ai servit-o, bravo!

    răspunde-i
  • F
    • 09.11.2017

    Suntem multi ce traim in trecut gandindu-ne la ce am facut prost sau la ce n-am facut. Ne proiectam in viitor si ramanem captivi acolo, planuim, stoarcem idei si imagini care poate-s prea departe de noi. Uitam sa traim in PREZENT. Sa ne bucuram de lucrurile mici care umplu viata si ii dau sens. Visam vieti ca-n filme, idei sablon false si minciuni distribuite pe Facebook, ne primim bombele transmise in media. Toate astea ne fac sa ne simtim prost ca nu ne potrivim in sablonul cu care suntem indoctrinati. Dar suntem atat de diferiti, caleidoscop de sentimente si caracteristici. De ce ne chinuim sa fim altcineva cand cand altcineva deja e luat. Asta ne frustreaza, avem impresia ca suntem strambi daca nu ne potrivim in sablon. Hai sa darmam idealurile astea vechi nascute din frustrarea comunismului si ingamfarea capitalismului. Sa fim oameni ca despre asta este vorba, nu despre bani sau imagini false. E greu pentru c-am fost crescuti in spiritul asta si traim printre oameni-robot care alearga dupa confirmari gresite. Dar nu e imposibil. In istoria omului superficialitatea asta e ceva nou. Daca sute de mii de ani am fost noi, atunci inseamna ca in sinele nostru inca e omul-om. Hai sa-l cautam!

    răspunde-i
  • Seabornen
    • 05.11.2017

    Multumesc pentru inspirație, o sa lucrez să-mi dau voie și să-mi refuz mai puțin. Spor!

    răspunde-i
  • […] V-ați făcut cu toții filme și muriți de nervi că nu trăiți în ele; […]

    răspunde-i
  • Flavius
    • 01.11.2017

    Ultima propoziție releva întreaga semnificație a postării .

    răspunde-i
  • ally
    • 01.11.2017

    Cand stii ce iti/nu-ti doresti si urmezi calea aia… satisfactia este de nemasurat. Am fost de la 17 ani cu acelasi om, unul bun, pe care l-am iubit si care m-a iubit – insa caruia i-am carat greutatea si inadaptabilitatea toata tineretea, in carca mea, in acelasi timp cu o profesie “demanding” si in ultimii ani si responsabilitatea unui copil. Anul asta mi-am facut curajul sa ma eliberez si centrez pe mine si pe sufletul meu – nu am fost nicicand mai fericita, mai incantata sa traiesc momentul, sa ma bucur de lucrurile mici si de libertatea propriei mele fiinte.
    E greu sa fii realist cu tine insuti si sa stii ce anume vrei cu adevarat/sau nu – iar apoi sa “act on it”. Ce m-a ajutat pe mine mult a fost Life Coaching-ul. Nu sustin ca merge la toata lumea, dar investitia in tine si in realizarea viselor sub forma de teluri este o tehnica ce te incarca de pozitivitate si iti da aripi.
    O viata anosta, traita pentru altii sau ingropandu-ti idealurile in rutina este acum pentru mine de neconceput.
    Si sunt un om cu multiple responsabilitati – mama singura, la zeci de mii de km departare de familie, cu o profesie solicitanta intr-o industrie in continua miscare. In ciuda grijilor, sunt un om fericit. Pentru ca m-am pus pe mine pe un plan principal fara a face rau nimanui, m-am distantat de negativitate si imi hranesc sufletul cu experiente pe care in trecut mi le refuzam, desi le doream.. E important sa ne iubim pe noi insine si sa sapam in interior. Viata nu e garantata, oamenii dragi nu sunt, jobul pe care il iubesti nu e nici el si oportunitatile sunt acolo doar daca ai sufletul deschis catre ele. Pace si libertate dragilor!

    răspunde-i
  • Marius
    • 01.11.2017

    Bine scris. Poate prea bine… Mesajul tău e dureros de penetrant. Ai dreptate.

    • Cabral Ibacka
      • 01.11.2017

      Nu am pretenția că am dreptate pentru toți. Sper doar să am dreptate în cazul meu… 😀

    răspunde-i
  • Cristian
    • 01.11.2017

    Bun, prea bun, dar nu ne mai da idei cu demisia(celor foarte tineri) pentru ca multora dintre noi e posibil sa ne surada foarte tare ideea. Stii prea bine ca in Romania nu poti avea o cariera ca pilot de raliuri…asa ca o sa mai aman demisia o perioada ca sa pot sa imi indeplinesc visul.

    • Cabral Ibacka
      • 01.11.2017

      Omule, tu știi. Eu spun doar pentru mine… nu am timp și pe cel pe care-l am… nu am de gând să-l pierd. Atât.

    răspunde-i
  • unu
    • 01.11.2017

    Putin fals. Tu ai 190cm eu am 170cm, tu ai fost un om de culoare intr-o lume doar alba … poate ai avut si de suferit dar mai mult de castigat (exoticul in acele vremuri era ceva mai rar decat bananele). Televiziunile erau in cautare de ceva special, ai fost tu … nu te vad un actor talentat, dimpotriva, doar oportunist. Si daca nu ma crezi o sa-ti spun o poveste la care am fost de fata. In 1994, eram blatist la Costinesti cu multi altii. Intre noi un tip de culoare din Iasi. Am mers mai multi blatisti in disco (nu te gandi ca eram d’aia de dorm la metrou, nu repugnam), tot acolo o scoala de fete manechine. Nu se uitau nici cu curu’ la noi. Dupa o ora apare si amicul de culoare in club. Bai nene, nici la sfantele moaste nu era asa bataie. Ca sa vezi ce insemna exoticul atunci. Si inca o chestie. Cand ai aparut la TV in tot felul de susanale si chestii ieftine te-am dispretuit, mi-am zis … un alt mediocru in cautare de succes. Ai aparut intr-un serial slab, ai facut o emisiune tv si mai slaba. Nu dadeai dovada de nimic special. Insa ti-am citit blogul si am realizat ca esti un om de calitate. Ma poti injura, ma poti balacari, asta e opinia mea si daca ma insel te rog sa ma corectezi/ierti.

    • andreeasiatat
      • 01.11.2017

      Cabral are mai mult umor si “lipici” decât majoritatea prezentatorilor de la noi,are o autoironie fină care e naturală.Eu nu suport hăhăiala,glumele penibilo-porcoase,asistentele sexy si tâmpițele că asa cere formatul,tăvalitul care include lins făină si formatul “am o poveste tristă in spate,#smiorc-storc o lacrimă.Dacă elimin astea ce ramane?
      Nici un negru cat ar fi el de negru si de mare si de exotic nu ar sta pe sticlă daca nu ar face rating.

    • Cabral Ibacka
      • 01.11.2017

      :)) Să te bălăcăresc sau să te corectez?!
      Doamne ferește, am treabă de nu-mi văd capul!
      Să ai zi bună!

    răspunde-i
  • Loading...