Cand e prea mult ce faci pentru iubitul sau iubita ta?

[da-i play, lasa clipul si citeste]

Atunci cand n-ai o relatie ravnesti dupa ea. Ii vezi pupandu-se pe strada, la mall, prin pozele din reviste… te apuca asa o disperare si-o senzatie de gol de-ti vine sa-ti iei campii.

Si-ti spui – cand ai curaj sa vorbesti cu tine – ca atunci cand vei ajunge sa te lipesti de cineva ca vei fi dedicata si fericita. Si baietii la fel, doar ca ei n-o pun asa in cuvinte… si baietii isi promit cele mai frumoase momente pentru atunci cand vor fi gasit o fata ca lumea.

Si-ajungi sa cunosti o persoana misto, incepeti sa iesiti, va obisnuiti unul cu celalalt, incepeti sa va cunoasteti, incepeti sa deveniti fericiti. Si fericirea asta dureaza… cat dureaza.

Si de la un moment dat incolo… incepe sa nu mai fie fericire. Devine o insiruire de fapte, lucuri, enervari, ciocniri reciproce care se transforma in nervi, apoi frustrari, apoi in raceala.

Toate astea rele vin de la lucrurile pe care trebuie sa le faci atunci cand esti intr-un cuplu. Pentru ca atunci cand esti intr-un cuplu… ori esti ori nu esti. Nu merge cu jumatati de masura, nu merge cu trisuri si mimari.

O sa-mi spuneti ca-s nebun si ca imi puteti da acum, pe loc, cu nume, prenume si CNP cel putin 3 cupluri care merg asa. V-as spune ca da, le putem spune relatii, dar nu le putem spune cupluri decat ca titlu informativ.

Intotdeauna am spus – fara sa ma dau batran si destept – ca mai bine traiesti o relatie frumoasa, intensa, puternica, sincera, fara retineri, timp de 6 luni… decat o ciorba lunga si obosita de un an.

Si revin la ce ziceam mai sus si in titlul postului… frustrarile vin (nu vorbim despre inselat sau nepotriviri acum) de la lucrurile pe care trebuie sa le faci zilnic atunci cand esti intr-o relatie. Trebuie. Nu optional, fara alte variante… trebuie sa le faci.

Iar cele mai mari frustrari vin atunci cand nu esti implicat si dedicat relatiei si persoanei respective 100%. Pentru ca trebuie sa faci chestii care tie nu-ti fac placere sau chiar te deranjeaza, si faci toate astea pentru o persoana care nu inseamna atat de mult pentru tine.

Trebuie sa pui ciorapii murdari la locul lor, ca altfel ea se supara. Trebuie s-o suni de 12 ori pe zi doar pentru a-i spune ce faci si pentru a-i da raportul. Trebuie sa-i spui categoric fostului sa nu te mai sune, chiar daca stii ca el vrea numai sa-ti ureze „La multi ani!”, ca altfel el se supara. Trebuie sa te lasi de fumat pentru ca ea tot insista si altfel se supara.

– Da’ ce ma tot omoara cu ciorapii aia murdari, se deranjeaza cand ii vede de zici ca-s rahati de caine!

– Ete-ciuci, ce, sunt in armata s-o sun pentru a raporta la fiecare 60 de minute?!

– Fostul a trecut de multa vreme de relatia noastra, suna ca omul sa-mi ureze de sanatate, de ce trebuie sa fiu nesimtita si sa-i inchid telefonul in nas?!

– Imi place sa fumez, ce mama ei de treaba ma tot freaca la ridiche?! Fumez pe plamanii mei!

Da, trebuie. Daca vrei sa ai o relatie adevarata, daca vrei sa mergi mai departe, daca vrei sa ai caderea de a cere lucrurile pe care ti le doresti de la celalalt… trebuie sa faci ce-si doreste.

Nu intotdeauna, nu fix cum cere el sau ea, dar… trebuie.

Pentru ca altfel… devine un lung si plictisitor sir de retineri si refuzuri reciproce, incepeti sa va calcati pe nervi si… se duce in rigola toata dragostea aia de la inceput.

Vorbeam cu un prieten care trece printr-o perioada de genul asta si i-am zis o treaba: Mai Bogdane, daca vrei relatii frumoase trebuie sa le tratezi, pe rand, ca pe niste adevarate casnicii. Altfel e degeaba, sunt toate niste inceputuri frumoase… continuate cu despartiri enervante.

Asta zic… ori dai tot, ori n-ai asteptari. Si faci ce trebuie. Si daca la un moment dat esti convins ca ce faci este in total dezechilibru cu ce primesti… ei bine, opresti tot si-ti vezi de viata ta. Dar macar vei fi impacat ca ai facut tot ce ai putut face.

Sa nu-mi spuneti ca asa cadem de prosti… in dragoste suntem toti prosti. Da’ fericiti…

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Anonim86
    • 02.06.2016

    Cat de adevarat… ori dai tot ori nimic… cand mi-a zis hai sa luam o pauza i-am zis ca nu pot pentru ca sunt intru-totul in relatie… ca la poker.. stii All-in.. in schimb am primit: „da stii, dar eu am niste retineri”. Si asa iti vezi de viata ta chiar daca v-ati promis marea cu sarea.. chiar daca va completati frazele unui altuia.. chiar daca voi ganditi la fel.. chiar daca zice si-ar da pentru tine si o mana si un picior daca ar fi nevoie… vorbe goale. E greu dar nu imposibil.. asadar totul sau nimic, altfel nu merge in dragoste..

    răspunde-i
  • alin
    • 08.12.2011

    „Intotdeauna am spus – fara sa ma dau batran si destept – ca mai bine traiesti o relatie frumoasa, intensa, puternica, sincera, fara retineri, timp de 6 luni… decat o ciorba lunga si obosita de un an.”
    Foarte frumos spus. Sunt de acord..mare dreptate ai!

    răspunde-i
  • Pascu Claudiu
    • 29.11.2011

    De multe ori intampinam astfel de cazuri din pacate.Eu unul, mereu fac in asa fel incat sa dau tot ce pot,sa fiu romantic,atent,bun,bland,tot ce e mai bun,pt ca daca e sa ma despart de iubita,sa stiu ca am facut tot ce e mai frumos si ca ea sa ma tina minte ca unul din cei mai atenti si mai suavi iubiti din viata ei,lucru care o va indeparta mai greu de mine.Iar daca e vorba de despartire,va veni altcineva care poate va aprecia cu adevarat faptele acestea.

    răspunde-i
  • Dana
    • 17.11.2011

    Perfect adevarat si foarte bine pus punctul pe i.
    Nu, casnicia nu este un compromis. In felul acesta vei ajunge dupa 20 de ani sa te intrebi „Io ce dracu’ am facut cu viata mea? Unde a fost iubirea pe care mi-am dorit-o mereu? Eu de ce n-am avut fluturasi? Da, am copii, ii iubesc, dar eu? Eu, ca femeie / barbat cu ce m-am ales la capitoulu dragoste in viata asta?” Personal, cred ca sunt foarte putine cupluri adevarate. Sunt acele cupluri in care cei doi nu au nevoie de cuvinte pentru a comunica, acele cupluri in care unul incepe o fraza si o termina celalalt, acele cupluri in care fiecare din cei doi isi doreste sa se ofere celuilalt si stie sa il accepte pe celalalt.
    In alta ordine de idei, Audrey Hepburn avea o vorba: „Daca vrei sa schimbi admiratia mai multor barbati pe reprosurile unuia singur, fa-o: Marita-te!”

    răspunde-i
  • geogirl
    • 11.11.2011

    hey…te citesc de mult…dar postul asta m-a „lovit” de la prima fraza….. iar melodia este superba si tocmai buna pentru vremea asta si pentru vinerea asta…

    răspunde-i
  • Ianda
    • 10.11.2011

    Am citit iar si iar articolull. Am iesit din o relatie lunga, prea lunga se pare, in care am facut toate compromisurile in speranta ca cealalta jumatate va face la fel pentru mine cand va veni „randul”. Nu a fost asa, a fost mai simplu sa isi zica „eu nu fac asta”, sa se lase batut si sa plece. Eu nu am obosit in ani de compromisuri, el a obosit in luni, sau poate nici nu a incercat. Si cred ca asta e cel mai greu acum, ca simt ca nu a incercat in vreun fel.

    răspunde-i
  • Cartonic
    • 10.11.2011

    prea mult e cand nu-l lasi nici sa respire, grija aia exagerata.

    răspunde-i
  • Julie
    • 10.11.2011

    Off Cabral. DAca ai stii ce ai nimerit-o pe asta…. Ai pus punctul pe i intr-un mare fel! Sunt si eu intr-o situatie…asemanatoare cu ce ai descris tu acolo, si nu stiu… Inca nu stiu ce sa fac. Chiar si dupa tot ce ai scris. Pt ca iubesc. Poate mai mult decat ar trebui… Efectiv nu pot renunta.

    răspunde-i
  • Adina
    • 10.11.2011

    Cand amandoi sunt implicati 100% in relatie, nimic nu pare nefiresc, chinuitor, plictisitor, injositor. In aceasta situatie nu ai putea cere ceva absurd, peste puterile celuilalt. Toate acele lucruri cu „trebuie” in fata devin firesti, de la sine intelese, chiar iti face placere sa le faci, pentru ca te bucuri cand persoana iubita se bucura. O relatie adevarata, frumoasa, nu pica din cer, ci se construieste zi de zi din acele mici amanunte: o vorba buna, o vorba inghitita la un moment dat, un gest frumos, preluarea unor atributii cand celalalt nu poate, recunostinta si cate si mai cate fleacuri, dar atat de importante. Practic, se construieste un alt fel de dragoste, nu mai este iubirea nebuna de la inceput, ci una mult mai trainica, mai profunda, cand ajungi sa-l simti pe celalalt, sa-i traiesti bucuriile si neimplinirile, cand simti ca, desi au trecut aproape 10 ani de la prima intalnire, nu poti fara el/ea. Asa cum spunea cineva, iubire nu inseamna doua persoane care se tin de mana si se privesc neincetat in ochi, ci doua persoane care se tin de mana si privesc in aceeasi directie. Si, nu in ultimul rand, e nevoie de ingaduinta ( a nu se intelege slabiciune).

    răspunde-i
  • Adriana
    • 10.11.2011

    Felicitari pt relatia voastra, Andra!

    • Andra
      • 10.11.2011

      Multumesc Adriana.Iti doresc o relatie la fel.

    răspunde-i
Copyright © 2007 - 2026 Cabral.ro