Mi-am scris textul ăla „Cum a fost 2018 pentru mine.„, dar mi se pare că nu dă nimeni o bășină creponată pe niște gânduri care ar trebui să fie, prin definiție, ale mele. Până la urmă, fiecare cu aia mă-sii… că n-are niciun rost să ne mâncăm secunde unii altora dându-ne rotunzi cu realizările de… citește tot An nou bun, umanilor!
Cotrobăind după un model anume de anvelope, că așa mi se pune mie pata câteodată, am colindat prin mai multe vulcanizări. Prin câteva dintre ele am tot dat peste niște afișe ale unui mare producător, din câte mi se pare mie e o campanie de convingere a cumpărătorilor legată de codul DOT. Codul DOT ăsta… citește tot Cică nu mai contează codul DOT (data fabricației) la anvelope
LATER EDIT: Umanilor, nu uitați de link, că altfel nu intrați în listă. Link de la oameni de pe site, cu țara în care sunteți acum (găsiți lista cu țări direct în prima pagină a site-ului, dați scroll down). La un link de genul ăsta mă refer: Dacă ești în Croația… https://www.transfergo.com/ro/send-money-to-croatia OK, știu că… citește tot Îți trimit 100 de euro, să-ți iei de Crăciun un cadou din partea mea. Mă ajuți cu ceva?
Am foarte multe fotografii, de te miri pe unde-am mai ajuns. Nu sunt de expoziție, dar unele dintre cadre sunt… chiar mișto. Așa că m-am hotărât să mă apuc să public din ele. Și ca să nu-mi bat capul prea tare cu hosting, organizare, ergonomie a vizualizării… o să fac niște albume pe Facebook. Pentru… citește tot Cred că mă apuc de niște albume mișto pe Fb
Da, Horia îl chema. Și era un băiat departe de perfecțiune. Ca mai toată gașca mea, de fapt. Stătea departe, la Cluj. Apoi, în tumultul capătului de viață, a plecat la Timișoara. Să… nici el nu știa clar să ce. Tânăr? Nu mai era verde, dar mai avea baterie. Ar fi trebuit să mai aibă… citește tot Îl chema Horia.
Din păcate… am ajuns din nou la discuția asta. Asta, zic. Când un copil din România nu poate primi tratament la noi, pentru că n-are șanse aici. Pentru a putea spera la mai mult de șase ani de viață, pentru că atât are acum Vlăduț, părinții lui trebuie să adune o sumă… nici nu știu… citește tot Din nou, salvarea copilului nu e în România. Dar e în români!
Problema noastră este că nu reușim 1+1. Reușim 1 și 1 și 1… dar adunarea nu ne iese neam! Uite, am tras cadrul ăsta anul trecut. Mă întorceam de la Nordkapp. El… mergea spre Nordkapp. Singur. Printr-o vreme de-ți trecea cheful de viață. Frig, ploaie în rafale și vânt. Și frig. Și ploaie. Și iar… citește tot Un om puternic își poate schimba lumea lui. Mulți oameni puternici… ar putea schimba lumea noastră.
O iau puțin invers… o să ajung imediat și la ideea din titlu. Cel mai tare răsărit de anul ăsta a fost la Neversea. Claptone cu soarele răsărindu-i în spate, într-un trance țopăit cu multe vocale, cu oameni zâmbind laaarg în jur, o gașcă de tembeli flaușați* ca mine și cu vreo două șprițuri la… citește tot Love & Hate cu Neversea.
După cum sper că știi deja, niște nebuni n-au mai avut răbdare să aștepte după guvernanții României și s-au pus pe treabă, construiesc din fonduri private primul spital de oncologie și radioterapie pentru copii. Construiesc spitalul ăsta din bani privați, din donații. Și cred că cei de la Dăruiește Viață au nevoie de tot ajutorul… citește tot Maki, primul animal care a donat pentru primul spital de oncologie și radioterapie pentru copii din România
Da, am zis bine, niște privați. Niște copii. Niște unii fără experiență, fără spate, fără combinații. Niște unii care – nu știu, cumva, nu mă întreba cum – reușesc să facă pentru imaginea României în lume mai mult decât poate face tot ministerul de resort. Am fost anul ăsta la Tomorrowland, mi-am făcut niște prieteni noi.… citește tot Când niște „privați” de la Cluj reușesc de zece ori mai mult decât Ministerul Turismului
