Sigur, eufemismul pe care-l bănuiești în titlu nu este neapărat cel mai fericit.
Am reușit să găsesc alăturări și combinații de cuvinte mult mai reușite de-atât.
Dar nu e niciun indezirabil artificiu lingvistic acolo, este efectiv un sindrom real, observabil, palpabil.
Și scriu asta din simplul motiv că trăiesc cu el de când încă eram copil și din cauza lui am fost certat nu de puține ori.
Sindromul picioarelor neliniștite. Restless legs syndrome (RLS) sau Restless feets syndrome.
La mine l-am descoperit pe vremea când 23andme nu era gluma proastă la care a ajuns azi.
Cum se manifestă? În mai multe feluri.
E vorba de o… neliniște pe care o au propriile picioare.
Efectiv nu găsești confortul decât dacă tot frichinești labele picioarelor, le freci ba între ele, ba de pat, ba de așternuturi.
Uneori e cu senzație de cald la picioare. Alteori cu senzație de rece.
Nu e cu mâncărime, dar am auzit că are și manifestarea asta la unii.
Pe alții îi și înțeapă.
Mai sunt cazuri când și amorțesc picioarele.
Ideea, per ansamblu, este că nu-i un disconfort major (în majoritatea cazurilor), dar nici nu poți face abstracție de treaba asta.
De cele mai multe ori te lasă în pace după vreo oră, așa…
Și revin la ideea de mai sus: ai mei au înțeles devreme că e cu defect la băiat – și ăsta s-a dovedit a fi cel mai mic – și nu m-au mai certat.
Dar în alte cazuri am fost apostrofat, pentru că atunci când te ia cu neliniștea labelor… nu poți adormi.
Și de nu te frichinești, te răsucești pe toate părțile, schimbi poziția picioarelor de 89 de ori pe secundă… că-l lasă nervii pe orice adult care ar trebui să se asigure că dormi.
Ăsta cred că a fost în cazul meu singurul neajuns palpabil… am adormit mai greu din cauza agitației de prin pat.
Dar sunt unii care se chinuie pe bune cu boala asta (are și-un nume afecțiunea asta neurologică, Willis-Ekbom), pentru că din cauza ei pot apărea probleme severe de somn și de la asta se poate ajunge la epuizare, incapacitate de muncă, etc.
Mi-am adus aminte să scriu despre asta fix aseară, când am pus-o pe Namiko la culcare și-am văzut mișcările pe care le face cu picioarele.
Inițial, încântat ca un gânsac mândru, mi-am zis “Ia uite, se vede că-i fiică-mea, dă la fel ca mine din picio… aoleu!”.
Luând la rând informațiile din ultimul timp, încep să cred că e și ea în gașca noastră.
Și măcar știu când o bag la culcare să nu-i mai tot repet, ca o babă pe drogurile greșite, Nami, gata, nani!…
Mai știi pe cineva cu așa ceva?
Tu pățiși?
Uite, dacă vrei să înțelegi mai bine, ai aici, aici și aici info.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.