viata e greu dar nu in mod egal pentru toti… traim viata asta si uneori vorbim despre ea… la sfarsit tragem linie si citind rezumatul vedem un status final, smiley face sau angry one…
Da, a fost ceva nemaivăzut la mare de 1 mai! In-cre-di-bil! Roabe de șampanie, artificii, elicoptere și mașini scumpe, alcool… nenorocire! OK, aș avea de baletat pe două subiecte, dacă-mi dați voie. Dacă nu… închideți browser-ul. [dacă citești de pe telefon dă-i „listen in browser„] Șampania de 100.000. De euro. Mi se pare fenomenal de… citește tot 100.000 euro o șampanie?! Sunt dezgustat de ce s-a întâmplat la mare de 1 mai!
Ne place să credem că ai noștri copii sunt ca noi.
Ia-ți gândul, nu sunt. Au alt ritm, alt fel de a vedea lucrurile, altă viteză de a procesa informația.
Ne place să credem că ei au nevoie de noi până la nu-știu-câți ani.
Greșit. Ei au nevoie să știe că sunt protejați, că n-au de ce să se teamă de ziua de mâine, că e cineva acolo pe care să se bazeze.
Uneori suntem convinși că fără sfaturile noastre ei sunt ca niște gâini fără cap.
Fals. Deși pe alte subiecte rămân naivi, de cele mai multe ori văd lumea mai cinic și mai clar decât reușim noi s-o vedem.
Sunt mai buni decât noi?
Or fi, nu știu (așa sper). Dar știu sigur că sunt altfel.
Și au în continuare nevoie de sfaturile noastre, de gândurile noastre, de experiența noastră, eu așa simt.
Dar au la fel de mare nevoie de experiențe. Au nevoie să comunice, să vadă cu ochii lor, să pipăie și să guste lucruri altfel… și nu prin intermediul tehnologiei.
Prin internet au acces la infinit mai multă informație decât noi, dar atât. Experiențele nu pot fi înlocuite cu nimic din ce ar putea vedea pe ecranul unui telefon sau al unei tablete.
Pe-a noastră am trimis-o veri la rând în Moldova, la țară. Venea julită toată, plină de vânătăi și mușcată de toate vietățile lumii, excluzând ursul și lupul. Dar când mergeam s-o iau de-acolo nu-i tăcea gurița aia deloc, povestea câteva săptămâni despre toate lucrurile văzute și trăite.
A mers în excursii de o zi sau de două zile pe unde s-a putut. De multe ori nu cu clasa ei. Asta a făcut-o să știe cum să creeze ușor punți cu alți oameni.
Am trimis-o în tabere, unele dintre ele în locuri nu chiar reușite. Dar s-a descurcat, așa că a prins și mai multă încredere în ea.
Cred că asta avem de făcut, să le oferim experiențe.
Sigur, limitările sunt cele financiare, de cele mai multe ori.
O să scriu mai jos despre unele dintre cele mai tari experiențe / locuri / meditații de care am aflat până acum. Dar nu-s ieftine.
Anul ăsta avem de renovat casa, așa că nu cred că vom reuși. Dar la anul poate o trimitem o săptămână într-o tabără din asta, povestesc mai jos despre ea.
Ca să concluzionez cumva… cred că ar trebui să avem puțin mai multă încredere în cei mici, să-i încurajăm să ridice ochii din telefoane și tablete, să-i îndreptăm să vadă direct cu ochii lor locuri noi, să meargă în locuri despre care să povestească, să întâlnească alți copii cu care să învețe să comunice.
Dar dacă există bugetul, cred că genul ăsta de experiență este topul absolut: taberele educaționale.
Aș putea vorbi multe pe tema asta, am stat cu Ino și-am alergat printre taberele IntegralEdu multe ore, dar nu voi intra mult în amănunte, pentru că totul depinde de ce îți dorești tu (mă rog, dacă mă întrebi pe mine… ce-și dorește copilul tău).
Ai variante de tabere începând cu 3 ani (dar cred că începe să înțeleagă ceva și să strângâ amintiri puternice după 5-6 ani sau chiar puțin mai mare).
Cam așa arată unele dintre locuri…
Sunt peste 300 de tabere de limbi străine, în peste 15 țări din întreaga lume, pe 6 continente.
Cele mai populare sunt cele din Anglia, Irlanda, Malta, Canada, SUA, Elveția, Franța, Belgia, Austria, Germania, Italia, Spania, Portugalia, China sau Maroc.
Acum… nu vreau să te mint, n-aș expedia benevol copilul în Maroc, dar cred că ar fi foarte bine pentru copil să meargă într-o tabără la un colegiu de prestigiu din Londra.
Sau cred că ar fi foarte tare o tabără în China.
Legat de prețuri… am văzut că au tabere și sub 500 de euro, dar nu sunt sigur ce alte cheltuieli se mai adaugă, nu vreau să induc pe nimeni în eroare. Cred că cea mai bună variantă ar fi o discuție cu unul dintre consultanții lor…
Ce mi se pare interesant este că pe lângă orele de studiu (cred că sunt în medie 20 de ore de studiu pe săptămână), au – funcție de loc – nenumărate variante de activități suplimentare: sportive (tenis, fotbal, echitație, înot, canotaj, pilotaj, navigație, windsufing, golf, șah, scrimă), arte și pasiuni (pictură, olărit, film, teatru, dans, muzică, instrumente muzicale).
Ori cursuri aplicate pe diverse domenii, de la business, drept, medicină, media și comunicare, pregătire portofoliu arhitectură, artă și design, IT, inginerie și programare, biologie moleculară, economie, filozofie, psihologie, design, jocuri video, programe de tineri lideri, dezbatere, modă, hospitality și până la artă culinară.
Dar până strângem bani… cu cortul la munte, în tabără la mare sau la bunici/unchi/veri la țară! Oriunde, dar numai abandonați cu ochii-n telefon pe canapea, nu!
De pe lap/comp pornește singură. Muzica, zic. De pe telefon apasă <play in browser>. Am așteptat să treacă niște zile, să se așeze trăirile și informațiile ca să scriu despre săptămâna nebună care s-a numit Snowfest 2018. Ce este Snowfest? Pe scurt… niște băieți din Cluj conving în fiecare an în jur de 3.000 de… citește tot Snowfest 2018. 3.000 de români fac party pe pârtie cum rar am mai văzut.
Am mai scris despre moscheea asta acum câțiva ani. Între timp nu s-a schimbat nimic, e la fel de frumoasă. Și eu aici nu vorbesc de religie, din punctul meu de vedere poți crede în Dumnezeu, Allah, Krishna sau Frigiderul Sfânt… la cum am eu impresia că Îl înțeleg, El e în toate și în… citește tot Abu Dhabi Mosque
Dacă vrei să cumperi / închiriezi ceva și ai de gând să folosești site-urile pe care se postează anunțuri de genul ăsta, vei găsi multe. Anunțuri, zic. Din păcate, însă, pentru mine pare că anunțurile devin din ce în ce mai puțin relevante în condițiile în care fiecare a ajuns să pună în anunț orice… citește tot De ce devin degeaba site-urile de anunțuri imobiliare
Am întrebat-o anul trecut pe fiică-mea cum a fost Neversea. Mi-a zis, zâmbind larg: Tati, a fost taaare! Bun. Ei sunt targetul, nu noi. Cu toate că și eu am zis la fel ca ea. Și pentru că sunt unul dintre cei care țopăie râzând ba la Untold – ba la Tomorrowland, atunci când a ieșit… citește tot Neversea are aftermovie mai tare decât Tomorrowland
Scriu asta din simplul motiv că realizez că oameni care vor să intre în contact cu mine îmi scriu mesaje private pe Facebook sau pe alte platforme de socializare. Și pentru că eu nu răspund acolo, bănuiesc faptul că unii dintre cei care-mi scriu, sunt frustrați pentru că nu primesc răspuns de la mine. Motivul… citește tot Facebook nu este la mine acasă. Blogul este.
Până acum trei ani nu mâncam pește. Și-apoi am ajuns din nou în Deltă. Prima oară scurt, așa, la Tulcea, am mâncat un borș de pește. 5 porții. Nu glumesc, m-au oprit oamenii, că-și făceau griji că dau ochii pe bulgari. Apoi am tot încercat ba una – ba alta, am niște prieteni lipoveni și… citește tot Până acum vreo 3 ani nu mâncam pește.
V-am povestit deja despre Green Village. Acolo, într-o seară am spus cu jumătate de gură că mi-ar plăcea să trag niște cadre la răsărit. Oamenii n-au zis pe loc nimic, au verificat cu bărcile și barcagiii pe care-i aveau a doua zi pe tură și după vreo două ore mi-au spus că se face. – Ce… citește tot O dimineața în Deltă
Am apucat să călătoresc prin ceva locuri. M-am cazat și la o stea (trebuie să scriu și despre asta cândva), am stat și la 5 stele. Ce spun în titlu este valabil pentru tot ce am experimentat eu la noi, nu spun că este general și absolut valabil. Dar pentru mine ăsta este cel mai… citește tot Probabil cel mai frumos resort din România stă mândru în Deltă
