Sari la conținut

Ce zi frumoasă!

Ce zi frumoasă! Cu soare prietenos, calorifer gratuit, reșou mângâietor pe pielea ta avidă de căldură… Ce zi frumoasă! Cu norișori pufoși și albaștri și păsări care se învârt de nebune, zdrențuind ațele gravitației cu aripile lor… Ce zi frumoasă! Cu explozia asta de verde care vibrează de vitalitate și virilitate, cu vântul care se… citește tot Ce zi frumoasă!

Mi-a scris că se simte singură. I-am scris înapoi.

[PLAY] și citește. De-o fi momentul…   Mi-a scris să-mi plângă că e singură. Că a părăsit-o pentru o prietenă mai tânără și mai frumoasă. Mi-a cerut un sfat. N-am avut. N-am avut altceva să-i spun decât că degeaba caută sfatul la mine… la mine sau la oricine altcineva. Mi-a răspuns că e singură. Și… citește tot Mi-a scris că se simte singură. I-am scris înapoi.

Când vor fi murit toți nebunii… degeaba vor fi ceilalți în viață.

Toată lumea moare, dar nu toată lumea trăiește. Dă-i un PLAY și citește… Știu, sună a clișeu motivațional prost. De fapt, acum câteva minute l-am văzut pe undeva pe Facebook. Dar doar pentru faptul că sună cam golaș, așa, asta nu-l face să fie neadevărat. Uită-te la prietenii tăi. Câți dintre ei trăiesc pe bune?… citește tot Când vor fi murit toți nebunii… degeaba vor fi ceilalți în viață.

Oamenii ce caută perfecțiunea n-au prieteni. Da, prietenii… sunt imperfecți.

Dă-i [play] și citește… Ei îmi spun că, cică, n-ar mai fi prietenie. Îmi repetă că lumea s-a schimbat, că trebuie să-mi văd de ale mele. Că nu mai e timp de pierdut cu prostii, că trebuie să-mi setez clar scopurile și să mă uit doar după ele. Îmi tot explică pe ton alarmat că… citește tot Oamenii ce caută perfecțiunea n-au prieteni. Da, prietenii… sunt imperfecți.

Dă-mi, te rog…

Dă-i [play] și citește… Dă-mi, te rog, împrumut, inima ta. Altfel nu mai știu a funcționa. Dă-mi, te rog, sufletul tău. Și tu mi l-ai luat pe-al meu. Dă-mi, te rog, secundele tale. Nu mai am timp fără tine. Dă-mi, te rog, iar, corpul tău. Ți-l dau pe-al meu… să-l legi și să ți-l faci… citește tot Dă-mi, te rog…

Zâmbetele mele

Oamenii care zâmbesc schimbă lumea.

Știu, ai impresia că un zâmbet nu-i lucru mare.

Asta pentru că nu te-ai simțit niciodată cel mai singur om de pe Pământ.

Ei, zâmbăreții ăștia de mai jos sunt cititorii mei.

Și sunt mândru de ei! :)

Și mai mult de-atât… mi se pare foarte tare să văd că cei care mă citesc, oameni care sunt ori niște nick-name-uri sau doar IP-uri anonime… brusc au moace simpatice care mai și zâmbesc.

Cine nu apare, deși a trimis poza, ori are mail de la mine ori înseamnă că nu am apucat să uploadez toate pozele.