Sa ai curajul de a recunoaste ca ai gresit.

In asta mi se pare ca sta puterea unui om care stie sa devina mai bun, in curajul de a recunoaste ca a gresit. Pentru ca acolo cred ca se joaca totul… nu exista oameni perfecti, toti suntem supusi greselii. Oricat de destept ar fi unul dintre noi, oricat de bune ar fi alegerile sale, la un moment dat va face o greseala.

Si in acel moment el va avea doua variante:

a) sa tina spatele drept si fruntea sus, si sa mearga mai departe;

b) sa realizeze greseala si s-o recunoasca.

Prima varianta, cea in care omul merge mai departe fara sa se uite in stanga sau in dreapta… este des intalnita, avem exemple din toate partile.

Ei bine, varianta a doua este mai rar intalnita. Pentru ca este mai greu sa alegi ca ai gresit, caci asta inseamna, in primul rand, o promisiune. Promisiunea ca vei repara greseala respectiva. Si conditia asta restrictiva face recunoasterea greselii sa devina si mai putin atractiva.

Si daca introducem in ecuatie si mandria, orgoliul, stima de sine… deja curajul de a recunoaste ca ai gresit se face si mai mic.

Insa daca privim problema prin ochii unui om care chiar cauta rezolvari, care chiar doreste evolutia sistemului in care este sau pe care il conduce… atunci acest curaj de a-si recunoaste greseala este o conditie capitala intru reusita. Ca de nu… din greseala in greseala, spre victoria finala!

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • simi
    • 18.01.2012

    “Si daca introducem in ecuatie si mandria, orgoliul, stima de sine… deja curajul de a recunoaste ca ai gresit se face si mai mic.”

    apropo de asta vreau sa spun un singur lucru. noi romanii suntem cei mai orgoliosi si cei mai mandri. strainii nu sunt chiar asa exagerati ca noi. ni zic ca ei sunt toti perfecti insa numarul celor care isi recunosc greseala si se scuza e mult mai mare decat numarul celor care, plini de orgoliu nu ar admite nici in ruptul capului ca au gresit. in schimb in romania e tocmai invers, sunt putini cei care lasa mandria si orgoliul la o parte si stiu sa respecte lumea din jur.

    răspunde-i
  • Catalina
    • 17.01.2012

    🙁 Este cel mai important…sa recunosti ca ai gresit…sa iti doresti sa mergi mai departe…fara a mai face aceleasi greseli…. mi s-a intamplat si mie… recent…vreau doar sa merg mai departe…. multumesc Cabral…

    răspunde-i
  • răspunde-i
  • […] E bine să nu bați câmpii, e o senzație plăcută să nu greșești căci noi, oamenii, suntem mai sus decât greșeala! […]

    răspunde-i
  • Adeenah
    • 15.01.2012

    Decât să o ții pe a ta când în sinea ta știi că ai greșit. mai bine recunoști. Asta este. Toată lumea greșește. Eu prefer clar varianta asta. Nu de alta, dar nu pot să stau prea mult căpoasă :)) Acum depinde și de personalitatea fiecăruia până la urmă…

    răspunde-i
  • calu lu fat frumos
    • 15.01.2012

    Ar mai fi o varianta, o combinata alpina 😀 sa recunosti ca ai gresit prin fapte, fara sa recunosti explicit. Nici aia afara nu recunosc cand gresesc. La ei recunoasterea greselii se face prin demisie direct, daca greseala e grava si incepe sa-ti apara poza prin ziare. La noi de la fotbal, de la analistii tv si pana la politica nu recunoaste nimeni nimic. N-avem gena asta.

    răspunde-i
  • Bogdan
    • 15.01.2012

    Da, pentru unii e foarte greu să recunoască faptul că au greșit, mai ales pentru că vor să fugă de răspundere. Dar odată ce îți asumi greșeala, lucrurile merg înspre bine.

    răspunde-i
  • NICOLETA
    • 15.01.2012

    Personajul la care te referi are din nastere un orgoliu nemasurat.Daca adaugi ca ingredient major si interesul personal sau de clan,atunci ai combinatia “perfecta”a personajului !Cu totii stim la cine ma refer,si,noi suntem de vina pentru asta.Ce spui tu cu recunoasterea greselii,in cazul de fata,NU INTRA IN DISCUTIE,NU O VA FACE NICI…IN FATA MARII ADUNARI NATIONALE !!

    răspunde-i
  • zim
    • 15.01.2012

    Daca iti ceri scuze inseamna ca recunosti ca ai gresit iar daca recunosti ca ai gresit atunci nu mai ai nicio sansa in politica ! Se face totul pt urechile electoratului cel mult si electoratu asta mult nu gandeste departe , se reduce la “si el a zis ca a gresit deci nu e bun da-l in pastele..”

    răspunde-i
  • Ovidiu
    • 15.01.2012

    Frumos scris si sunt de acord cu ceea ce ai scris, dar, depinde de situatie. Uneori a-ti recunoaste o gresala poate fi un semn de slabicune, iar alteori poate fi un semn de onoare, respect, etc.

    In romania nu cred ca am vazut pe cineva sa isi recunoasca gresala.. mai ales in zona asta de decizie. Toata clasa politica, toti care i-au decizii importante indiferent de functie publica, nu isi asuma gresala.
    E greu sa scapi de romanisme de functie, de titluri, de acea slujba care iti aduce mii de beneficii banesti si nu numai banesti cat mai ales relatii si usi mereu deschise. (cand a intarziat un tren in JPN cateva minute bune, ministrul transportului din respectiva tara si-a dat DEMISIA)

    • Mda
      • 15.01.2012

      Da, o mare greseala mentalitatea asta , sa-ti dai demisia ca a gresit cineva in subordinea ta,etc ! Se vede ca nu esti sef sau nu ai cochetat niciodata cu asta sau nici nu poti sa l intelegi pe unul. E omenesc sa gresesti, mai grav e cand se intampla des si atunci da, sunt de acord cu tine. Daca prejudiciul cauzat este mai mult decat revoltator, atunci iar sunt de acord cu tine,schimbaree… Mai scoateti-va frate ideea asta din cap`sor, la orice greseala, gata demisia! Pai nu asa se rezolva lucrurile. Da-i sansa omului sa incerce,sa faca, sa produca sau sa NU…pai daca te-ar desfiinta lumea inconjuratoare la prima greseala, ce ai face? Ai trai pe Marte???

    răspunde-i
  • Loading...