Sari la conținut

Daca o intreb pe mama, pentru care bancile si finantele sunt ca niste locuri de joaca, imi va spune ca si-a ales meseria perfect. La fel si tata, mi-ar spune cu gura pan’ la urechi ca mai bine nu putea alege.

Daca-mi intreb, insa, prietenii… ei bine, am destui nemultumiti. Si, atentie, aici nu vorbim despre cei care nu-s multumiti de actualul loc de munca ci de cei care au probleme cu domeniul pe care si l-au ales… treaba si mai dureroasa.

Unde si cand se face greseala asta? Si – mai ales – de ce?

Momentul deciziei pare, de cele mai multe ori, unul normal. Sunt multi cei care ajung sa faca o facultate anume din niste motive care n-ar sta in picioare nici daca ar fi sa alegi un curs de trei saptamani! Totusi, la niste discutii cu prietenii se arunca o vorba, mai sunt doi ametiti care nu stiu incotro s-o apuce si… gata decizia. Si peste 4-5 ani stau si se intreaba unul pe cealalt cine a gandit in locul lor cand venise momentul.

De ce se face greseala asta? Pentru ca pe cei mici nu-i mai invata nimeni sa gandeasca constructiv-ergoist. Adica sa interpreteze viata prin ochii lor, sa-si poata face o auto-evaluare coerenta si eficace, si-apoi sa ia o decizie inspre o directie care sa le puna in valoare calitatile, dar care sa-i indrepte si catre fericire. Asta e constructivul-egoist: cel care stie sa construiasca in jurul lui, pentru el si pentru fericirea lui.

In schimb, cei tineri sunt inarmati de prea multe ori cu false sentimente altruiste sau cu tampe idei pur-egoiste ce ajung sa fie doar si numai paguboase.

Deci, ca sa nu ne mai invartim in jurul subiectului: cat de tare ai gresit cand ti-ai ales cariera?

65 comentarii despre "Cat de tare ai gresit cand ti-ai ales cariera?"
  1. Daniel

    Destul de tare. Dar nu asta e marea problema. Marea problema e lipsa curajului de a o lua de la capat, facand ceva ce-ti place. Sau in cazul in care nu stii ce ai vrea sa faci, devine si mai complicat.

    răspunde
    • ioana

      pentru mine , la 40 de ani devine cred cel mai mare cosmar al vietii mele

  2. Ana

    Absolut deloc! Sunt hotelier…si asta imi ocupa tot timpul! :)

    răspunde
  3. Probiu

    Naaaa, n-am gresit deloc, in prima faza am vrut sa ma fac actor, apoi medic si intr-un final m-am facut constructor! Am ales bine! Dupa constructii m-am apucat si de management, am vrut tot timpul sa fiu sef si asa mi-am perfectionat metodele de conducere…Deci am ales bine!

    răspunde
  4. Roxana

    ingrozitor de tare…din pacate…si nu teama de a o lua de la capat ma impiedica sa fac ceea ce imi place si faptul ca nimeni nu imi da aceasta sansa…din pacate…adica daca lucrezi in vanzari, nu poti ajunge apoi in marketing pentru ca nu iti da nimeni nicio sansa…plus ca…experienta…

    răspunde
    • ioana

      ba se poate din vanzari in marketing, e doar un pas, mai ales daca faci niste studii si te implici in dezvoltarea ta. Daca jobul nu iti da sansa sa promovezi atunci schimba-l. Insa eu sa stii ca am pornit pe vanzari, intr-adevar am inceput sa lucrez pe la 18 ani iar in timp am intrat pe marketing unde m-am specializat. Experienta e un factor foarte important insa nu e baza, conteaza sa ai idei, sa vezi din punct de vedere al marketingului unde se situeaza o companie si ce trebuie facut pentru a ii creste rating-ul. Iar daca tu vezi asta cand ti se spune de orice companie/produs din lume, atunci e clar ca esti facuta pentru asta.

  5. dush

    asta se intampla pentru ca la noi nu exista nici un soi de consiliere vocationala si pentru ca de multe ori habar nu avem ce vrem :)) eu am sub papuc diploma de specialist in relatii publice si de optician si d’aia lucrez grafica/webdesign. Pana la capat conteaza sa stii ce poti face si din ce ai scoate un ban decent sa poti trai linistit. Insa cariera, hmm, nu cred ca poate fi vorba de asa ceva la multi dintre noi… :))

    răspunde
  6. Diana

    Zic unii oameni mai destepti ca mine, ca e bine sa-ți schimbi cariera in viața de 3 ori. Eu sunt la a 2-a deja, ca prima am urat-o cu pasiune! Cand si daca mă plictisesc si de asta, mă mut in Hawaii si mă fac surfer. Profesionist, of course! :)

    răspunde
  7. Dana

    Mda… din pacate si eu imi pun cateodata intrebarea asta??? Si… cred k Daniel are dreptate… marea problema e „luatul de la capat”! :)

    răspunde
  8. Andra

    Aproape mi-am greșit cariera când m-am dus (îndrumată de profi din liceu) la Facultatea de Litere să mă fac profesoară. Norocul meu a fost că am avut curajul să o cotesc frumos după ce mi-am luat licența. Trei ani de zile am fost îndoctrinați să fim profesori, habar nu aveam că suntem specializați să facem și alte lucruri.

    răspunde
  9. Ioana

    Rau de tot!
    Si asa cum spunea Daniel, acum imi lipseste curajul de a o lua de la capat din cauza nesigurantei zilei de maine daca las job-ul pe care il am in prezent plus altele.
    Dar acum nu mai am dreptul sa ma plang, vorba aceea „Ce iti faci cu mana ta, lucru manual se numeste”. :)
    Dupa ce intri intr-o anume rutina (chiar daca nu este una care sa iti dea anumite satisfactii) si mai ales pe masura ce inaintezi in varsta ideea de a incepe o viata noua este un mare bau-bau pe care cu greu il poti invinge, iar daca persoana respectiva are si un caracter slab care nu este presarat cu acel condiment atat de necesar pentru a reusi si anume ambitia… e chiar foarte greu.
    Foarte multa lume nu intelege chestia asta si cand iti mai arunca unul o vorba de duh de genul „Ce ba, esti inca tanar, ai testosul acolo unde trebe, ce te tot cacai atata ca o don’soara in noaptea nuntii?” te arunca si mai tare in starea de neputinta.
    Pana la urma da, totul tine in primul rand de personalitatea omului si dupa aceea de imprejurari.

    răspunde
  10. Adriana

    Acum 4 ani, cand trebuia sa aleg ce facultate sa urmez, eram convinsa ca imi va placea jurnalismul, ca sunt facuta pentru asta, ca imi poate oferi un viitor si nu visam atunci sa ajung vedeta, ci imi doream sa fac presa scrisa. Dupa patru ani de studiu, de incercari de a gasi un job, dupa ce a aparut criza in Romania si anagajari s-au facut mai putine,intr-o societate in care daca spui ca esti jurnalist, lumea te priveste ciudat si putin acuzator, am ajuns sa ma intreb daca nu cumva am ales gresit. Dar inca imi doresc sa fac presa asa ca inca ma zbat sa-mi gasesc locul…

    răspunde
  11. anonim

    „as prefera sa fiu un ratat si sa fac ceea ce-mi place,decat sa fiu un om de succes si sa fac ceva ce urasc” – George Burns

    răspunde
  12. alex grivei

    Am observat si eu acelasi lucru. Oamenii din generatia parintilor nostri au avut un avantaj. pe vremea cand trebuiau sa-si aleaga cariera, viata era mai lenta din punct de vedere al volumului de informatie transmis. Acum, in toata agitatia asta, majoritatea sunt dusi de val. Si, de cele mai multe ori, valul nu te duce unde vrei tu, ci unde vrea el.

    răspunde
  13. mirela

    Pt mine, la tanc apare articolul tau, Cabral. Eu sunt in perioada in care imi cam aleg „domeniul final”, in care trebuie sa iau multe decizii. Dar stiu ce ma face fericita si din cate vad, sunt buna la asta :D Si, da, asa e de bine cand faci ceea ce iubesti, ceea ce te motiveaza constant. Eu cred ca e nevoie in primul rand, ca cand esti tanar, la inceput, sa experimentezi, sa incerci, poti sa descoperi atatea despre tine, chiar lucrul ala la care esti foarte priceput si care-ti aduce bucurie. Si atunci esti norocos. Pt cei care au gresit, ii incurajez sa descopere ceea ce fac cu mult drag si sa faca o schimbare, sa ia taurul de coarne si gata. Pana la urma, doar o viata au si la munca ne petrecem atata timp :) Multumesc pt articol!

    răspunde
  14. Iulia

    Din pacate destul de mult am gresit. Si stiu exact si momentul in care a fost luata decizia pentru mine, cand am dat la liceu si nu am intrat unde voiam. Am ajuns la liceul de constructii si de acolo a fost ceva normal sa fac si facultatea de constructii si de ce nu sa ma fac inginer constructor.
    Ei bine, dupa 9 ani de studii (liceu+facultate) si inca 3-4 ani cautand un job in domeniul constructiilor incerc sa o i-au de la capat cu o meserie cae mi se potriveste de minune si imi place extraordinar de mult-make-up.
    Acum tot ce imi doresc e sa am puterea sa ma tin de aceasta schimbare si o singura sansa sa dovedesc ce pot face.

    răspunde
  15. calu lu fat-frumos
    calu lu fat-frumos

    Intamplator, deloc. Fac ce-mi place. :D Dar nu ca am tras sfori, pile sau fitile, s-a nimerit pur si simplu.

    răspunde
  16. Minnie

    Intotdeauna am gandit ca trebuie sa fac in viata ceea ce-mi place nu sa castig bani. Asa ca sunt inginer, profesez ceea ce am invatat si imi place foarte mult. Sunt multumita dimineata cand plec spre birou. Castig foarte putin dar intre a castiga bani multi si a ma duce cu sila, teama undeva unde sa ma simt chinuita psihic 8 ore prefer sa castig putin dar sa ma duc cu placere iar cu cheltuielile ma intind cat mi-e plapuma si ma descurc chiar bine.

    răspunde
  17. Attilla

    Cabral….ideea de cariera apare dupa 10-15 ani de lucrat in acelasi domeniu…nu dupa anii de studiu intr-un domeniu; sau cel putin asta ar trebui sa fie intelegerea general valabila (excludem cele cateva domenii stricte: medicina, armata)
    La mine e simplu…inca nu am o cariera…am o directie de care sunt multumit (n-am decat 7 ani de experienta) dar sunt total descantat de studiile mele. Pot spune ca am gresit teribil cand am ales facultatea si greseala s-a bazat pe lipsa mea totala de intelegere a ceea ce voi face in respectiva facultate. Acum de unde a aparut aceasta lipsa de intelegere…pot gasi multe scuze…: parintii care m-au sfatuit….lipsa de transparenta a universitatilor…lipsa de optiuni la sfarsitul liceului (eram inclinat spre real nu uman) etc…..dar principalul vinovat sunt eu. Sper ca sa modific aceasta alegere prin homeschooling si hobby-uri.

    răspunde
    • Attilla

      PS. nu stiu daca in contextul actual voi mai putea urma sau nu directia asta…da’ vad eu cum fac

    • Cabral Ibacka

      Pentru mine ideea de cariera apare chiar su dupa prima zi de specializare intr-un anumit domeniu… cand efortul este sustinut.

    • Attilla

      asta deja tine de perceptia fiecaruia :)

      totusi…ma indoiesc ca suna ok „am o cariera stralucita in domeniul X si sunt foarte incantat/a de ceea ce fac…deja am 2 zile de cand activez” :)

      oricum …partea naspa e ca multe raspunsuri sunt lipsite de entuziasm …si deja asta nu mai e de ras :(

    • Cabral Ibacka

      Nici n-am zis ca suna ok varianta data de tine, cu toate ca stiu ca ai inteles foarte bine ce zic eu acolo. :)

      Cat despre lipsa entuziasmului… ai dreptate.

  18. Di

    Oh da! Din plin am luat parte la acest fenomen. In Romania nu exista informare corecta si obiectiva! Facultatile isi expun care mai de care avantajele, iar viitorii studenti incep sa viseze. Prostii!
    Am ales Facultatea de Geografie, sectia Turism, acum 5 ani, crezand ca la noi se va dezvolta turismul si bla bla. In anul II am gasit de lucru la o agentie, insa programul de la facultate nu mi-a permis sa pot continua cu serviciul (acum as fi avut experienta in domeniu si probabil eram avansata). Asa ca am continuat cu facultatea si imi gasisem posturi part-time care nu erau pretentioase. A venit criza, s-au dus locurile de munca, iar acum ca sa te angajezi de ex. intr-o agentie, iti cer ani de experienta, alte certificate si atestari (costul lor e in jur de 1000 euro), ca apoi tu sa lucrezi pe un salariu minim pe economie.
    Acum lucrez in alt domeniu, dar nu fac ceea ce imi place. Inca mai astept si inca mai sper sa pot face ceva in turism, incercand sa invat singura alte minuni care sa imi permita sa mai deschid niste usi…
    Acum daca ar fi sa aleg, as alege alt profil pentru care as avea mai multe posibilitati.
    Dar atunci cand abia am dat bacul, suntem dezorientati, fiecare zice cate ceva, tu nu stii pe cine sa mai crezi, te lasi influientat si poti sa faci un pas pe care mai tarziu poate il vei regreta…

    răspunde
  19. Flores

    Ma bag si eu in oala celor care au gresit. In cazul meu, nu chiar atat de rau si cred ca tot se mai poate repara. Am terminat o facultate si nici nu lucrez, nici nu vreau sa lucrez in domeniu asa ca acum sunt secretara.

    Am intalnit oameni minunati in timpul facultatii asa ca nu regret cei 3 ani insa regret faptul ca vreau sa fac ceva si habar nu am ce. Mi-am facut n teste pe internet care sa imi stabileasca profilul. Vreau sa fac ceva in care sa fiu cu adevarat buna. As putea sa tot incerc una alta sa vad cemi-ar placea dar nu prea am nici rabdare, nici timp dupa orele de serviciu + familia de acasa.

    răspunde
  20. Mihai

    Eu nu am gresit prea tare. Acum nu as mai face fuckultatea la Galati, de asta sunt sigur. Mai e o intrebare: „Cat timp a durat pana ai apucat sa profesezi meseria invatata de tine cu adevarat?”. Aici a durat cam 6 ani, plus inca vreo 3 ani pierduti cu licenta si altele.

    răspunde
  21. Dani Novac

    Eu sunt clasa a 12a, in prag de bac. Acum 6 luni daca ma intrebai, as fi ales ASE, acum 4 luni, eram cu siguranta viitor student politehnist, insa mi-am evaluat calitile si am vrut sa pun placerea cu care fac ceva, mai presus de prejudecatile societatii sau de vorbe precum: „daca te faci inginer, maica’, sa vezi bani dupa”. De parca daca faci munca aia cu sila te ajuta la ceva, nu, probabil intr-o zi vei claca. Si da, probabil prima oara vei avea un salariu mai bun decat in alte domenii (asta daca esti un caz fericit si gasesti de munca in domeniul pe care l-ai terminat), dar neputand progresa, vei stagna, pe cand altii din alte domenii, care fac ceea ce le place, incet, incet, vor deveni ceea ce-si doresc. Asa ca, am pus totul in propria-mi balanta si m-am decis: Publicitate la FJSC. Nu stiu daca din cauza facultatii, dar stiu sigur ca vreau sa lucrez in publicitate, ca e un domeniu care ma fascineaza si pentru care, cred eu, am unele calitati necesare. Acum, ca m-am decis, zic sa punem putina ambitie si sa ne jucam de-a viata:)

    răspunde
  22. Cami G.

    Si eu am dat-o-n bara cu aceasta alegere. De fapt, la vremea aceea (imediat dup ’89), parinti au avut cel mai greu cuvand de spus in sensu acesta, eu m-am conformat. N-am profesat in domeniu pe care l-am studiat, am fost nevoita sa o tot iau de la capat (cu diverse joburi). Cu constiinciozitate, dorinta de cunoastere si perfectionare. N-ai cum sa faci performanta cand o tot iei de la capat. N-ajungi sa excelezi in niciun domeniu. Ehh, nu-i timpul pierdut. :D Sper ca la un momentdat sa fac ceea ce-mi doresc.

    răspunde
  23. Victor

    Nu stiu daca este vorba de o greseala, nemultumiri poti sa ai si daca faci exact ce vrei..eu am mers pe conceptul de..cu cat faci mai multe cu atat ai mai multe sanse, si in momentul de fata dupa vreo 4 job-uri de vreo 3 ani fiecare , unde in fiecare an faceam altceva, acum este destul de usor sa gasesc un job, dar sunt adeptul, ” te-ai saturat?, nu mai ai chef? ai ajuns zombie?, sterge si incepe de la 0 ca vorba aia ..inca se poate la 30 de ani, va fi un moment probabil cand va trebui sa fac o alegere de „Sedere prelungita” dar facand mai multe job-uri { si aici nu vb de job-uri de 2 luni– ( 2-3 ani minim)} cred ca voi avea mai multe variante de alegere spre deosebire de „cariera” intr- singura directie.

    răspunde
  24. geretus

    La vremea respectiva imi trecuse prin cap sa dau la conservator… Acum cand ma gandesc imi dau seama ca as fi facut , poate, o greseala… in sensul ca as fi avut o viata destul de chinuita ( material vorbind) pentru ca, in ciuda talentului, era destul de putin probabil sa devin un pianist super cunoscut… Am de asemeni exemple de oameni super pregatiti si talentati in arta asta, care… sa zicem ca nu o duc chiar ok…
    Recunosc ca la vremea respectiva am facut pana la urma ce-au vrut ai mei… M-as fi certat cu ei pe tema asta, insa cineva trebuia sa finanteze toata aventura asta ( facultatea era oricum in alt oras) si … guess what :)

    Pana la urma nu pot spune ca regret pentru ca oricum nu am renuntat nici-odata la muzica ( intre timp am si un mic studio in care mai intru din cand in cand… din ce in ce mai rar din lipsa timpului… sau a dispozitiei)

    răspunde
  25. Sandra

    Ooo, tare de tot. Dupa liceu cu profil uman, bilingv si olimpiade la engleza, am terminat facultate (inca nu stiu cum) de economie – marketing, iar dupa ani de zile in care am refuzat sa invat germana pentru ca nu imi placea, sunt la master de informatica economica in Germania. Deci…. da, tare de tot. :D

    răspunde
  26. Gabriela

    Dupa liceu am dat la colegiul de asistenti medicali…gandul meu era sa zbor pe meleaguri straine ca asistenta medicala, am facut colegiul, m-am angajat intr-un spital ca asistenta medicala, mergeam cu drag la munca mai ales ca eram pe sectie de pediatrie, acum sa fiu modesta chiar am fost o asistenta medicala priceputa , dar probabil ca sistemul sanitar si cele 7 nopti de schimbul 3 pe luna si-au spus cuvantul si dupa 2 ani de munca am spus wow…chiar ma vad sa fac asta toata viata? Si stiam ca tot timpul o sa fac acelasi lucru, nu am cum sa avansez, asa ca la 24 ani m-am apucat de facultate la stat. Mi-a fost greu ca in timpul asta lucram si la spital, dupa schimbul 3 mergeam la cursuri, noaptea mai invatam la spital….dar ideea este ca am 30 ani si am alt job, de aproape 4 ani nu mai sunt asistent medical, dar ma gandesc cu drag si nostalgie la prima mea meserie. Dar imi este clar un lucru la anul o sa ma angajez 6 luni ca asistent medical cu incadrare de 2 ore….altfel imi pierd dreptul de a profesa si nu stiu cand imi trebuie iar sa profesez ca asistent medical. Gata ca am inceput sa ma abat prea mult de la intrebare. Nu cred ca am gresit nici prima oara, nici acum…ambele meserii le-am facut cu drag

    răspunde
  27. Georgiana

    La mine a fost o chestie oarecum ciudata cu alesul viitorului.Cand am dat capacitatea vroiam sa ma duc la Cosbuc ca imi placea engleza.Dar fosta mea invatatoare (care m-a ajutat sa imi fac optiunile pentru liceu),vazand ca am mici abilitati de intreprinzator (bunicii mei au avut cativa ani un magazin langa scoala unde am invatat si mai tot timpul i-am ajutat pe acolo,mi ales in vacante),mi-a zis: „baga Madgearu prima optiune ca o sa iti prinda bine economicul,e usor si placut”.Nu prea am vrut,dar am intrt pana la urma ca am avut medie mare.Si ce sa vezi,dupa primul an chiar a inceput sa imi placa.Apoi a urmat bacul.Stiam deja ca urmeaza sa ma mut „vizavi” la ASE,dar la care facultate?Prietenul meu terminase managementul in acelasi an cu clasa 12 a mea,verisoara mea termina REI ,tot in acelasi an la ASE.Faza e ca de multe ori al meu a avut proiecte de facut si din cauza faptului ca lucra si nu avea timp,eu ma strofocam sa fac asa..cat stiam si eu sa il mai ajut.Si mi-am dat seama ca imi place.Asa ca am zis: „ma duc la management”.Dar,cum toata lumea stie,anul asta s-a intrat pe baza de dosar,nu s-a mai dat admitere,asa ca cu 8,50 media mea Bac+4 ani de liceu,nu am avut nicio sansa in fata altora care au venit cu medii umflate numai 9 si 10.Rezultatul: am intrat la Economie agroalimentara.M-am pus pe plans,pe urlat,ca nu vreau, ca e naspa, ca etc.Mai radeau si niste colegi de ai mei ca cica invat sa dau cu sapa acolo,ca nu e buna de nimic.Dar prietenul meu mi-a zis : „ai sa vezi ca o sa iti placa”.Si asa a fost,dupa ce am invatat cum se proceseaza carnea,cum determin calitatea graului,s.a.m.d.,mi-am dat seama ca e o facultate super usoara si plcuta,iar colegii mei care radeau de mine,acum se vaita ca nu stiu daca or sa poata lua tote restantele la facultatile unde au intrat ei (economie,cibernetica,management,etc).
    Acum o sa trec in anul II,am restanta la mate si sigur o sa am si la statistica pentru ca nu imi intra in creier ,dar la restul sunt brirci!(am facut M2 la economic si am venit la ASE unde se preda..cred ca M0 =))) la cat e de incurcata si fara nicio logica).Acum,eu care ma visam manager,acum ma visez un fel de mic intreprinzator cre va lua fonduri UE si isi va face ferma de ..ceva acolo :))))
    Acum lucrez part time la o firma de distributie,la facturare…si imi place si firma asta.Sefu’ mi-a zis ca ma baga sa lucrez 8 ore,de la anul daca ma bag la ID,dar cum agroalimentara nu are ID,o sa lucrez la vara 8 ore si din toamna,again la 4 ore pana termin facultatea.Deciii,iar nu stiu unde ma va duce drumul „carierei”.Cert este ca imi place ce fac acum,dar si „ranitul” la proci si la vaci undeva la tara pentru o viata cat de cat fara griji mi-ar surade (nu ma astept sa devin o „magnata” a carnii,mi-ar placea sa am o ferma mica si „eco” cum se poarta acum..sau as putea cultiva legume hahaha:D).Momentan am doua alegeri perfecte…restul va rezolva timpul!

    răspunde
  28. Emma

    Eu intotdeauna mi-am dorit sa devin doctor. Am inceput ca asistent medical, dupa care am primit bursa in strainatate si acum imi termin doctoratul in Filozofie, specialist in Etica Medicala. Sunt departe de casa la studii de aproape 8 ani. Intr-adevar am devenit doctor, dar altfel de doctor……….Undeva in adancul sufletului ma intreb „What if……….?”……As vrea sa o iau de la capat, dar nu mai am energia necesara……..asa ca ma consolez cu gandul ca aici studentii ma striga „Dr Emma” :):)

    răspunde
  29. Mihaela

    Am gresit rau! Nimic din ce fac nu ma caracterizeaza. Dar daca ar fi sa o iau de la inceput probabil ca as alege acelasi lucru pentru o perioada dupa care as mai lasa din angoase si as lua-o de la inceput. Dar ti-as pune o intrebare Cabral. O intrebare pe care am mai pus-o cuiva si nu a vrut sau nu a putut sa-mi raspunda cert e ca n-am primit nici un raspuns.
    Daca viata ti-ar da o palma asa de mare incat sa nu mai ai acces la ce-ti place sa faci si ai alege o meserie astfel incat nimeni din familie sa nu fie afectat psihic, fizic sau in orice fel ai gandi tu, ce ai face?

    răspunde
  30. ex-silentio

    Pe mine nu cariera mă nemulțumește (pe asta am ales-o bine, zic eu), ci salariul :)

    răspunde
  31. ion

    Mulţi îşi aleg cariera cu alte gânduri. Rar se întâmplă să iasă socoteala de acasă cu cea din..

    răspunde
  32. Bibi

    destul de tare… intrebarea mai presanta e cum indrepti greseala?

    răspunde
  33. B

    Cine isi mai alege cariera azi? Trebuie curaj si bani, ceea ce multi n-au. Majoritatea merg unde pot. Mi-ar placea si mie sa fiu un fulg delicat si unic, plin de creativitate, dar mi-e foame, asa ca am stat, am ales dintre competente una cu potential mai mare si am mers pe ea.

    Alegerea este un lux pe care multi romani nu-l au!

    răspunde
  34. Leenah

    Eu as vrea UNATC,in schimb aleg Medicina..chiar cand e momentul sa alegi nu poti alege..it’s only life.

    răspunde
  35. Mihai Baboi

    Eu imi alesesem gresit cariera cand m-am dus la ASE ca sa ma fac economist. Din fericire soarta m-a aruncat in domeniul programarii and I’m lovin’ it. Deci, nu; din fericire nu mi-am gresit cariera. :)

    răspunde
    • B

      Heh, se pare ca ASE-ul e pepiniera de programatori… am prea multi cunoscuti care au inceput economia si acum sunt calculatoristi ca sa fie doar o intamplare :D

  36. Eu

    Societatea nu mai permite alegeri..nu mai merge cu „fa ceea ce-ti place, banii nu conteaza”, din pacate..

    Si ca sa mai schimbam ceva ? Greu..oamenii sunt deja cufundati in griji, probleme, neajunsuri ca sa mai aiba timp sa dea credit unei raze de lumina.

    Generatia tanara ?O urma de spirit civic si dorinta de schimbare, insa lipseste sustinerea celor ce-au distrus si inca distrug..de la Cuza incoa’ …:-)

    răspunde
  37. ioana

    Eu cred ca cel mai tare se greseste atunci cand nu ne ascultam instinctele,dorintele si pasiunile.De mici ne formam si ne orientam catre ceva:scris, instrumente, vorbit, dans etc. Daca ne-am dezvolta pasiunile la nivel de job sigur nu ar mai exista greselile astea. Insa atunci cand tu vrei sa devii pictor si stii ca e o meserie care te duce la saracie, nu ai de ales si te faci profesor ca deh macar ai salariu stabil. Sunt sigura ca pentru fiecare dintre noi exista jobul perfect, meseria potrivita si atunci de ce sa nu tindem catre ea? Parintii m-au lasat sa imi aleg eu drumul, sa fac ce facultate vreau dar sa fiu constienta ca ei nu ma vor mai sustine dupa terminarea facultatii si ca alegerea e in mainile mele.Intr-adevar l-am auzit pe tata dorindu-si ca fata lui sa fie politista, pe mama n-am auzit-o sa imi zica de vreo meserie. Probabil si aici se greseste, cand copiiilor li se impune un drum…

    răspunde
  38. crix

    Eu mi-am dorit sa fiu medic si am suferit mult pana am reusit sa-i conving eu pe ai mei ca asta vreau sa fac..dar i-am convins in cele din urma si mi-am indeplinit visul…sora-mea nu a fost atat de norocoasa, nu si-a dorit ceva anume si s-a lasat impinsa de la spate iar acum regreta. Daca vrei intr-adevar ceva, trebuie sa fii incapatanat si sa nu te lasi influentat de nimeni!

    răspunde
  39. raluk

    Eu cred ca banii conteaza in orice tara, cel putin eu asta am vazut. Diferenta este ca in tarile mai bogate poti trai decent facand cam orice meserie. In plus, e adevarat ca oamenii sunt incurajati sa faca lucrul la care se pricep, nu sa mearga toti la facultate. Diferenta, cum ziceam, este ca poti fi si femeie de serviciu si sa ai un trai mai mult decat decent (in plus este o meserie privita cu la fel de mult respect ca oricare alta).
    Eu una pot sa zic ca sunt super norocoasa. Dupa ce mama a vurt sa ma faca avocat, economist si programator, n-a avut cu cine si cu o facultate umanista pot sa zic ca fac zi de zi ceea ce imi place, ma pasioneaza munca mea, invat in permanenta si pe langa toate astea am un nivel de trai la care nici nu visam cand am intrat la facultatea de Litere. E adevarat, asta nu in Romania. Am trecut si prin jobulete care nu aveau nicio legatura cu mine, dar am strans din dinti si am visat la zile mai bune.
    In Romania stiu ce as fi facut: ori profesoara (meserie pe care am urat-o), ori alt job fara legatura cu meseria mea unde as fi muncit mult mai mult decat acum. Pe scurt, ma consider extrem de norocoasa ca pot sa fac ceea ce imi place si sa am o viata buna, fara ore de munca interminabile, etc.
    Sincer, uitandu-ma inapoi, cred ca in viata chiar conteaza mult sa vezi sansele atunci cand ti se ofera si sa iti dai seama ca s-ar putea sa nu mai opreasca alt tren in gara ta.

    răspunde
    • Alina

      Daca ar fi fost dupa mine as fi facut arte, muzica, desen, ceva de genul … dar „nu se fac bani din arte, vrei sa mori de foame?” (mama si tata). De-a lungul timpului am fost extrem de confuza, niciodata n-am stiut ce vreau cu adevarat. Asta e cel mai greu lucru : sa nu stii in ce directie sa o apuci. Te simti disperat. Dar cel mai bun lucru pe care l-am facut a fost sa ma las condusa de destin, am profitat de ocaziile care mi s-au oferit si acum sunt bine …gata cu confuzia :). Pentru mine exista doua posibilitati : ori iti doresti ceva si lupti pana la capat ca sa obtii, ori esti confuz si te lasi ghidat de sansele care ti se ofera… In Belgia exista un program care te ajuta la evaluarea aptitudinilor ca sa te poti orienta in anumite domenii, poate se va inventa in curand si in Romania.

    • oana

      Acest tip de evaluare nu doar ca s-a inventat/adaptat si la noi, dar este disponibil gratuit pentru toti elevii de liceu inca din 2004.

    • Alina

      Super, dar eu n-am stiut niciodata de el, si n-am auzit niciodata pe cineva care sa vb despre acest subiect… ar trebui sa i se faca mai multa publicitate. Avand in vedere ca am terminat liceul in 2007 … in 3 ani trebuia sa fi auzit macar o data. Eu chiar am avut mare nevoie de chestia asta intr-o perioada in care eram foarte confuza. Anyway, ma bucur ca exista si sper ca profesorii sa fie la curent si sa ii indrume pe elevi sa profite de acest program.

    • oana

      Daca profesorii nu prezinta aceasta posibilitate, atunci elevii ar trebui sa intrebe consilierul scolar. Poate nu are fiecare scoala aceeasi baterie de teste pentru evaluarea competentelor, dar consilerul te poate indruma spre un centru unde iti poti completa rezultatul obtinut. Daca nici consilerul nu stie, dati un search pe net (nu vreau sa trec numele testelor pentru ca apartin unor firme si nu vreau sa fac reclama) si „pistonati-l” pana se informeaza.

  40. cristina

    Si eu am gresit la inceput , dar mi-am revenit. Dupa doua luni la Politehnica (IMST) mi.am dat seama ca nu are nici o legatura cu mine asa ca am renuntat si m.am intors acasa(nimeni nu intelegea de ce).Am stat anul ala acasa si anul urmator am intrat la facultatea pe care o doream.

    răspunde
  41. basic_instincts
    basic_instincts

    nick name meu sugereaza perfect calea care ar trebui urmata. inclusiv cand iti alegi meseria.

    răspunde
  42. oana

    Foarte-spre deloc, ar fi raspunsul la intrebarea ta. Pe de alta parte, am incredere ca orice as fi ales, creierul meu ar fi gasit o forma prin care sa ma convinga sa-mi placa. De ce? E mai frumos si mai usor cand iti place si daca realitatea doare, macar sa ne mintim frumos :)

    răspunde
  43. Luigi

    eu spun cu mana pe suflet ca nu mai stiu. Am terminat o facultate privata indrumat de parinti si caut de 2 ani de munca, locul unde lucram nu-mi recunoastea diploma si pa. Trebuie sa invat alta meserie.

    răspunde
  44. A.

    Multi isi aleg cariera impinsi de altii…si aici ma refer la parinti. Iar in cazul asta chiar nu mai ai ce sa faci. Se merge pe principiul „faci ce zic eu cat timp stai pe banii mei”, mai ales cand esti in provincie si incerci sa faci ceva cu viata ta venind in Bucuresti. Din punctul in care te-ai inscris la o facultate impusa de parinti, soarta ti-e scrisa. Voiam sa fiu actrita si stiam ca asta ar fi singurul meu talent, dar nu am avut ocazia, pentru ca „din asta se moare de foame”. Uite ca se moare de foame si cu Management.

    răspunde
    • Alina

      Daaaaa exact, de aceeasi piedica m-am lovit si eu: stai la mine acasa, faci ce zic eu. Numai ca eu n-am vrut sa fac ce vroiau ei si ii multumesc lui Dumnezeu ca am avut curajul sa plec de acasa. Nu cu chirie,nu in alt oras ci tocmai in alta tara :) cat mai departe posibil … si nici asa n-am scapat de sfaturile lor ultra „ajutatoare”. Daca faceam ce vroia tata acum eram casierita la paine. „Lasa tata ca se castiga bine, 10 milioane pe luna” wow ce idealuri ^^. In Romania se cam moare de foame cu orice facultate din pacate :( Nu pot decat sa dau un sfat tuturor : NU faceti decat cum vreti voi pentru ca in final consecintele nu le suporta nici mama nici tata ci voi. Eu una prefer sa zic „vai ce prostie am facut, sa ma dau cu capul de pereti” decat „daca nu faceam ca ei poate reuseam” . Bafta multa!

  45. Alex

    Eu de cand ma stiu sunt pasionat de istorie. Dar ce sa faci cu istoria in zilele astea right? Asa ca pe o decizie de moment, eu cu inca un prieten ne decidem ca vrem economie la Cluj, ca deh stim germana si aia au linie germana, ne instruiesc si ne arunca in bratele marilor corporatii germane. Da de unde, nu ne-a placut ce invatam, am rarito de tot cu scoala si 3 ani de zile m-am tarait cu ea. Acum mai am 1 examen si intru in licenta (1 an am stat in prelungire de studiu) pentru ca m-am pus pe treaba, dar asta nu schimba cu nimic gustul amar ca invat si ma pregatesc de o cariera care nu ma gusta deloc. Asa ca dragi seniori din liceu, alegeti „cu inima” nu cu capul, altfel o sa va chinuiti prea mult, si in final pt ce? E foarte greu sa inveti materii peste materii care nu te intereseaza mai deloc. Pai stateam si citeam cartea mea (o nuvela fantasy) cate 4-5 ore dar cand luam cursu’ de contabilitate in 10 minute lesinam.

    răspunde
  46. Alina

    Dar tu, Cabral? Ti-ai ales bine meseria ? :)

    răspunde
  47. Dan

    Eu sunt de parere ca orice ti-ai dori sa faci (pictura, poezie, balet, teatru, etc), e mult mai bine sa iti urmezi visul, decat sa iti calci pe inima si sa iti alegi un domeniu mai banos.
    Ca sa nu mai vorbim ca multe domenii au si „ramuri” din care se pot castiga banii.
    Pictura – poti lucra ca grafician pe web, balet – ca dansator profesionist, scriitor – poti sa fi copywriter sau sa iti faci propriul blog.
    E adevarat, in unele dintre aceste ramuri sunt putine locuri disponibile, dar daca faci totul cu pasiune, poti ajunge mai usor printre cei mai buni.
    E foarte importanta pasiunea in viata. Decat sa fi un functionar bancar blazat, fara nici un chef de munca – doar pentru ca ai auzit ca in finante-banci se castiga bine dar fara sa ai nici o chemare spre asta, mai bine un pictor care, desi o sa aiba probleme financiare in primii ani, facand totul din pasiune, si dorind intotdeauna sa experimenteze tehnici noi – va ajunge sa castige mult mai mult.
    Nu neglijati pasiunea. Unii se chinuie zeci de ani sa isi gaseasca pasiunea, daca voi ati gasit-o – nu ii dati cu piciorul. E mai importanta decat banii.

    răspunde
  48. Andreea

    Hei! Am citit mesajele tuturor…in multe dintre ele m-am regasit. Am gresit enorm, iar acum regret si ma dau cu capul de pereti. N-am stiut ce sa aleg, m-am lasat influentata si acum doar eu patimesc. Sunt primul an la Cibernerica economica si nu inteleg nimic, nu stiu ce caut aici. Asta e consecinta faptului ca am fugit de mine, de ceea ce mi place, parca mi-a fost rusine cu ce imi place. Doamne, iubesc literatura, geografia, limbile straine, istoria si nu stiu ce caut aici cu matematica asta de neinteles. Sunt in conditiile in care mi-as fi dorit sa pic bac-ul decat sa ajung aici. Mi-am pierdut cheful de toate…de toate. Caut sa ma regasesc, dar e trist, trist d etot. De aceea, ii sfatuies pe toti sa se GANDEASCA DE 100 DE ORI si sa se intereseze ce vor invata la facultatea respectiva, daca nu, doar isi vor pierde timpul, un timp ce nu-l vor mai recupera niciodata. Salutati! :)

    răspunde
  49. Trisca Andrei
    Trisca Andrei

    la mine a fost foarte fain…dupa liceul tehnic la care am trecut cum am putut…acum am ajuns in anul II la Inginerie Energetica si nu i-mi place in nici un fel…am vreo 4 restante din anul I si cred ca inca cateva ce o sa vina…hai ca in anul I mai era ce mai era cu programarea calculatoatelor ce am prins bazele dar nu am inteles nimic din restul, si infornatica ce am trecut-o cu 10. Eu de la inceput am stiut ca vreau sa lucrez pe calculator…eventual sa lucrez in gaming(visul meu). Acum doar sper ca planul meu sa mearga; sa termin facutatea asta cu q cu vai si dupa sa fac niste cursuri de programare si dupa vad eu, sa lucrez online de acasa daca am cum…eu m-am invatat sa fac orice la un pc de la editare video/photo pana la design de logouri si putin 3D Modeling, totul fara cursuri specializate.

    răspunde
  50. Mona

    Eu sunt in scoala de asistente, am lucrat receptionera 4 ani printre ele si nu mi-a placut deloc agitatia din spitale…dar totusi acum am venit din practica de la spital, ma simt obosita, ametita si fara chef de viata… nu ma face deloc sa zambesc. Asta a fost visul tatalui meu, de mica mi-a spus ca voi devenii asistenta… asta nu e visul meu, daca renunt, ii dezamagesc pe ai mei. Cred ca mi-am gresit cariera…. o sa termin scoala si o sa vad ce ma asteapta, insa nu voi accepta sa fiu nefericita pana la sfarsit, atunci va fi momentul in care imi voi alege calea cu adevarat…Parinti, aveti grija cum indemnati copilul spre o alegere care nu-l face fericit. Una e sa ii oferi oportunitati si alta e sa il faci sa simta ca te rasplateste daca face ce ii zici tu.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.