Curajul de a spune “Nu!”.

I say noO boala de-a ultimilor ani este lipsa puterii, hotararii si sinceritatii oamenilor de a spune “Nu!”.

Ca e vorba de dat masina sau niste bani imprumut, pana la a merge la un film, la a onora o vizita sau o invitatie ori de a pleca la mare cu gasca de prieteni… sunt foarte multi oameni care nu pot spune acel “Nu!”.

Se invart in jurul cozii, se frasuiesc, se agita si-si frang mainile… dar nu vor spune NU!.

Pentru ca noi ne-am obisnuit sa nu mai refuzam. Sperand la o lume perfecta ne dorim ca refuzul sa apara cat mai rar, si-atuci spunem Da!.

Si facem asta chiar daca acea incuviintare nu anunta nimic din cele bune, creierul nostru ne  impinge in a sustine o  confirmare de cele mai multe ori puerila.

Partea intr-adevar proasta este ca nu spunem “Nu!”, cu toate ca asta ne dorim, dar tot ajungem sa dezamagim.

Si dezamagim ori prin absenta, cu toate c-am promis ca vom fi acolo, ori printr-o participare indoielnica. Si oricum ar fi… iese naspa.

Si sa nu ma intelegeti gresit, spun “facem greseala asta” pentru ca si eu ma inscriu cu brio in categoria asta.

E cazul, deci, sa invatam sa spunem “Nu.”.

Ai problema asta sau n-ai nicio jena in a spune omului un “NU!” hotarat in fata?

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Cristi Neacsu
    • 10.02.2013

    Si e o chestie interesanta pt ca atunci cand spui Da, spui de fapt, Nu, altor lucruri.

    răspunde-i
  • Sebastian
    • 21.01.2013

    Spun și îl accept pe “nu” fără probleme.
    Ce m-ar deranja însă ar fi ignorarea întrebării când aș cere un răspuns, fie el și un nu.

    răspunde-i
  • […] Curajul de a spune “Nu!” (Cabral) […]

    răspunde-i
  • Monica
    • 20.01.2013

    După 3ani de psihoterapie,pot spune NU fără regrete…..ca un copil de 1,5ani care învață sa vorbească :nu,nu,nu,….

    răspunde-i
  • adriana
    • 18.01.2013

    Am avut o perioada in care nu ziceam nu gandindu-ma ca cei pe care ii refuzam se vor supara, dar am acumulat frustrari, si am simtit ca sunt luata de fraiera apoi am inceput sa refuz direct, sincer si fara ocolisuri: nu vreau, nu pot, nu am….

    răspunde-i
  • Elena Rotaru
    • 18.01.2013

    Da, foarte buna tema. Si eu am aceeasi problema. Nu stiu sa refuz, desi nu as vrea sa fac lucrul care am fost rugata. De exemplu, am o prietena care stiu ca are multe datorii, si mi-a cerut 100 roni imprumut( 1 mil. de lei vechi). Desi avea datorii, si nu as fi vrut sa-i imprumut banii, pentru ca nu stiu cand poate sa mi dea inapoi, i-am dat, pentru ca nu stiu/nu pot sa refuz…

    răspunde-i
  • camelia
    • 18.01.2013

    La mine e pe categorii. Nu prea spun nu cand vine vorba de familie, chiar daca nu-mi convine. Echilibrez cu restul, adica munca si prieteni, unde daca n-am chef sa fac ceva sau nu mi se pare ok ce mi s-a cerut, raspunsul e clar nu.

    răspunde-i
  • Gaby.B
    • 18.01.2013

    Poti spune cu usurinta – Nu – depinde de context. Fa alegerea care trebuie.

    răspunde-i
  • Neagu
    • 18.01.2013

    “Nu” poti spune ca “NU” mai vrei sa traiesti, ca “NU” vrei sa mai existi, ca “NU” mai vrei sa faci nimic. Sunt pre multi de “NU”, trebuie sa fie si “DA”. Balanta asta intre “NU” si “DA” e o chestie de principiu in a face cea mai buna alegere.

    răspunde-i
  • swiss_made
    • 17.01.2013

    cum ii scriam cuiva mai devreme, “sa ne pastram sufletul frumos a devenit ceva eroic”. ce spui tu cabral e parte din chestia asta…e un exercitiu de sinceritate.

    răspunde-i
  • Loading...