Sari la conținut

I say noO boala de-a ultimilor ani este lipsa puterii, hotararii si sinceritatii oamenilor de a spune „Nu!”.

Ca e vorba de dat masina sau niste bani imprumut, pana la a merge la un film, la a onora o vizita sau o invitatie ori de a pleca la mare cu gasca de prieteni… sunt foarte multi oameni care nu pot spune acel „Nu!”.

Se invart in jurul cozii, se frasuiesc, se agita si-si frang mainile… dar nu vor spune NU!.

Pentru ca noi ne-am obisnuit sa nu mai refuzam. Sperand la o lume perfecta ne dorim ca refuzul sa apara cat mai rar, si-atuci spunem Da!.

Si facem asta chiar daca acea incuviintare nu anunta nimic din cele bune, creierul nostru ne  impinge in a sustine o  confirmare de cele mai multe ori puerila.

Partea intr-adevar proasta este ca nu spunem „Nu!”, cu toate ca asta ne dorim, dar tot ajungem sa dezamagim.

Si dezamagim ori prin absenta, cu toate c-am promis ca vom fi acolo, ori printr-o participare indoielnica. Si oricum ar fi… iese naspa.

Si sa nu ma intelegeti gresit, spun „facem greseala asta” pentru ca si eu ma inscriu cu brio in categoria asta.

E cazul, deci, sa invatam sa spunem „Nu.”.

Ai problema asta sau n-ai nicio jena in a spune omului un „NU!” hotarat in fata?

29 comentarii despre "Curajul de a spune „Nu!”."
  1. Vali
  2. dana

    Si eu ma lovesc de asta zi de zi… Am un coleg care nu stie sa lucreze pe calculator (desi meseria o impune).. In loc sa fac ceea ce trebuie, sunt nevoita sa accept „sugestiile” individului cu privire la lucrul meu pe calculator.. Si munca mea nu consta numai in asta.. As vrea sa am curajul sa ii spun NU sunt dactilograf si NU mai accept sa imi dictezi ce trebuie sa fac (precizez ca are 60 de ani si atestat ECDL)

    răspunde
  3. sirdevil

    Neata Cabral!
    Am revenit la tine pe blog dupa o mica absenta de sarbatori.
    Uite cum vad eu lucrurile astea:
    Atunci cand ai parte de o intrebare la care ai de dat un raspuns care este NU, atunci – romaneste spus – ai dat de dracu`!
    De ce spun lucrul asta? Pai, indiferent ce raspuns ajungi sa dai, ori NU ori OK/ DA/ bla bla bla, ajungi in ambele cazuri, dezamagit de problema.
    Spunand NU, iti pui oamenii in cap rau de tot – asta o sa te doara, daca ajungi sa dai apa la moare pentru gura lumii.
    Spunand „restul”, atunci tot nu o sa fie bine pentru ca, ori primesti ceea ce ai dat cu super mare intarziere sau deteriorate… asa putin – de ce te oftici ca ai o mica dunga pe acel ceva – ori incepe partea doua a cererii – in care iti mai cere ceva… stii… caruselul pacii…
    OK… destul… sper ca ai inteles ideea mea :-)

    răspunde
  4. Florin Grozea

    Am o problemă în a spune NU când văd electronice/gadget-uri noi :-/ Recunooooosc!!!

    E interesant cum s-au schimbat vremurile. Acum 10-20 de ani existau cursuri și cărți și profesori care insistau pe teoria lui „DA” – spune DA lucrurilor din viața ta, spune DA provocărilor, spune DA experiențelor noi etc.

    Acum, în 2013, bombardamentul informațional este atât de mare încât avem problema inversă: trebuie să spunem NU mai des, pentru a face față, pentru a putea respira. Avem nevoie de filtre, multe filtre, în toate domeniile vieții.
    Vezi ce scriam în 2008 (au trecut 5 ani de atunci!!)
    http://www.floringrozea.com/2008/11/27/multa-muzica-filtre/

    Spunem NU dar cum și cui?

    răspunde
  5. Marius Matache

    deja ma simt vinovat pentru ce te-am intrebat pe DM :-)

    răspunde
  6. Anastasia

    chiar e aiurea cand calci peste ce-ti doresti defapt, incerci sa fii amabil, accepti pentru ca in final tot sa dezamagesti..

    PS: felicitari, e foarte buna postarea!

    răspunde
  7. Gabi

    Recunosc, cea mai des intalnita problema o am cand mi se cer bani imprumut. Daca zici nu superi omul, da nu prea ai spune, asa ca te eschivezi

    răspunde
  8. calu lu fat-frumos
    calu lu fat-frumos

    N-am nici o jena! :D

    răspunde
  9. bomarzo

    Nu e o boala a ultimilor ani, e o boala romaneasca dintotdeauna, punct. Spui Da ca sa nu pari naspa si pe urma te umpli de frustrare ca ai spus Da, ca de fapt n-aveai chef, n-aveai bani si de aici pleaca alte chestii. Mi se pare ca societatea este in general foarte ipocrita. Dar si mie mi-e greu sa spun Nu mai ales unui roman si mai ales in Romania, in alta parte nu am problema asta. Insa spun din ce in ce mai usor Nu pentru ca vreau cu orice pret sa imi protejeze spatiul personal. Am timp atat de putin incat am ajuns sa gandesc ca familia mea si propriile prioritati vin mai intai, restul n-au decat sa se supere. Am prieteni care nu pot spune Nu si din cauza asta te pun si pe tine in situatii extrem de neplacute, de ex trebuie sa te intalnesti cu ei si inventeaza un pretext ridicol in ultima secunda si alte din astea. Din pacate, multi nici nu sunt pregatiti sa accepte un refuz, se simt lezati si uite asa, cercul vicios e gata….

    răspunde
  10. maria

    Cand e ceva pe care evident trebuie sa il refuz, gen hai sa tragi pe nas, nu ma feresc sa spun NU. Dar cand ma roaga cate un coleg sa fac ceva in plus, sau sa imprumut niste bani, sau in fine, sa ajut cand pot sa o fac desi nu mi convine, e aproape imposibil sa refuz.. Acum cateva luni mi am luat o rau de tot din cauza asta, rau rau.. In curand o sa trebuiasca sa imi demonstrez mie daca am invatat ceva din asta.

    răspunde
  11. Octavia

    Intr-adevar este o lectie pe care e bine sa o invatam fiecare dintre noi. Asa cum ar fi bine sa intelegem ca daca cineva ne refuza probabil ca are un motiv sa o faca.
    Desi suna putin egoist, inainte de a raspunde la cererea cuiva ar trebui sa ne gandim daca putem si daca suntem ok sau nu sa facem acel lucru – este atat de simplu

    răspunde
  12. Dan

    Eu am avut problema asta pana acum vreo doi anisori. Eram genul care spunea Da si aluia, si aluia, ca sa nu-i supar, si in final se suparau amandoi :)
    In cele din urma mi-am luat inima in dinti si am spus NU!

    răspunde
  13. Marian S

    Are cineva să-mi împrumute 2000 de euroi? :mrgreen:

    răspunde
  14. Tiby I

    Mi s-a facut pielea de gaina.
    Felicitari pentru articol, este unul educativ. Va zic eu povestea mea: Fiindca am tinut mereu ca tuturora sa le fie fine, am facut mereu cum au vrut toti dar m-am uitat pe mine si in primul rand pentru ca nu am stiut sa zic NU cand trebuia. Am ajuns sa sufar de un an jumate de anxietate si atacuri de panica pe care le tratez si in prezent cu psiholog (de fapt ea a descoperit cazuta) si ma invata sa pot spune NU.

    răspunde
  15. albinuta veninoasa

    Da, sunt asa de nesimtit incat sa spun NU. Pb este ca nu o spun din prima, astept sa analizez mai bine situatia.
    De ce sunt asa de necioplit ? Astept aceeasi sinceritate din partea oricui. In momentul cand primesti un raspuns sincer, te trezesti la realitate si nu continui sa colinzi cu aceeasi greseala mai multe persoane.

    răspunde
  16. ionut

    Dupa un „nu” imeditat vine un „da de ce ?”:)) asa ca de multe ori zici „da” care e un ” nu ” sigur sa scapi de explicatii.:))

    răspunde
    • albinuta veninoasa

      Ionut, dupa un DA nesincer, urmeaza telefoane, rugaminti, intalniri, promisiuni neonorate, … si ajungi sa-ti spuna ca esti un om fara cuvant. Din cauza ta a pierdut …, nu a reusit, daca stia nu apela la tine ca mai erau multi altii… ma intelegi nu ? :)

  17. pentru barbati

    Da din ce in ce mai rar oamenii care spun „NU” …

    răspunde
  18. Pingback: Nu știu - Cercetez și apoi întreb

  19. swiss_made
    swiss_made

    cum ii scriam cuiva mai devreme, „sa ne pastram sufletul frumos a devenit ceva eroic”. ce spui tu cabral e parte din chestia asta…e un exercitiu de sinceritate.

    răspunde
  20. Neagu

    „Nu” poti spune ca „NU” mai vrei sa traiesti, ca „NU” vrei sa mai existi, ca „NU” mai vrei sa faci nimic. Sunt pre multi de „NU”, trebuie sa fie si „DA”. Balanta asta intre „NU” si „DA” e o chestie de principiu in a face cea mai buna alegere.

    răspunde
  21. Gaby.B

    Poti spune cu usurinta – Nu – depinde de context. Fa alegerea care trebuie.

    răspunde
  22. camelia

    La mine e pe categorii. Nu prea spun nu cand vine vorba de familie, chiar daca nu-mi convine. Echilibrez cu restul, adica munca si prieteni, unde daca n-am chef sa fac ceva sau nu mi se pare ok ce mi s-a cerut, raspunsul e clar nu.

    răspunde
  23. Elena Rotaru
    Elena Rotaru

    Da, foarte buna tema. Si eu am aceeasi problema. Nu stiu sa refuz, desi nu as vrea sa fac lucrul care am fost rugata. De exemplu, am o prietena care stiu ca are multe datorii, si mi-a cerut 100 roni imprumut( 1 mil. de lei vechi). Desi avea datorii, si nu as fi vrut sa-i imprumut banii, pentru ca nu stiu cand poate sa mi dea inapoi, i-am dat, pentru ca nu stiu/nu pot sa refuz…

    răspunde
  24. adriana

    Am avut o perioada in care nu ziceam nu gandindu-ma ca cei pe care ii refuzam se vor supara, dar am acumulat frustrari, si am simtit ca sunt luata de fraiera apoi am inceput sa refuz direct, sincer si fara ocolisuri: nu vreau, nu pot, nu am….

    răspunde
  25. Monica

    După 3ani de psihoterapie,pot spune NU fără regrete…..ca un copil de 1,5ani care învață sa vorbească :nu,nu,nu,….

    răspunde
  26. Pingback: Recomandarile saptamanii din blogosfera | M A N A F U *

  27. Sebastian

    Spun și îl accept pe „nu” fără probleme.
    Ce m-ar deranja însă ar fi ignorarea întrebării când aș cere un răspuns, fie el și un nu.

    răspunde
  28. Cristi Neacsu

    Si e o chestie interesanta pt ca atunci cand spui Da, spui de fapt, Nu, altor lucruri.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.