Noptile celor singuri. Episodul 1.

Noptile celor singuriS-ar putea sa stii textul, dar nu l-ai auzit, asa cum mi-au cerut multi, spus de mine.

Cel mai bine ar fi sa inchizi ochii si sa asculti.

Daca nu… asculta la radio si plimba-te cu mine prin oras. Sper sa-ti placa… da-i [play].

Te rog, nu-mi spune acum daca ti-a placut sau nu. Te rog, spune-mi maine.

Daca ti-a placut da-i un like sau un share pe Facebook ori pe g+, un twit, sau trimite-l pe mail unui prieten… sau ureaza-mi noapte buna printr-un comentariu.

Dar nu-mi spune acum daca a fost bine sau nu… spune-mi maine.

Mersi.

Noapte buna sa ai!

 

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Dalia
    • 10.06.2013

    hmmm… ce-i pierdut, e dus…noi, femeile facem acrobatii inexplicabile, pe ultima 100 de metri… cu toate ca STIM,,.harjonelile de cuplu… certurile si impacarile.. mai ales alea scaldate in sampanie… hmmmm…. ca niste calai cu sange rece, omoram si ce nu s-a nascut.. ca sa suntem obisnuiti… abia cand se ajunge la faza cu R.I.P. atunci intram in panica.. prea tarziu!

    răspunde-i
  • stefi
    • 10.05.2013

    De 15 ori am ascultat si vazut filmul si.. aceleasi emotii puternice imi provoaca de fiecare data. Ca o piesa de teatru bine inchegata si bine jucata. Mersi.. iar. Si felicitari!

    răspunde-i
  • Lazar George
    • 27.03.2013

    “[…] Cat despre despartirea de dragostea frumoasa, de iubita pe care ai venerat-o sau de iubitul caruia i-ai sarutat pleoapele in somn. Despartirea asta nu te rupe doar de celalalt, despartirea asta te rupe pana si de tine. *music starts: The Weeknd – Wicked Games* Despartirea de dragostea frumoasa sfasie din tine partea care a iubit atat de patimas. O dezlipeste incet si dureros, pentru ca altfel nu exista despartire. Si bucata aia din tine care a iubit trebuie sfasiata, sfasiata din tine pentru ca el va iubii in continuare pe celalalt. Da, asta e adevarul. Daca dragostea a fost adanca, ei bine, o parte din tesutul sufletului tau este infestat pentru totdeauna de celalalt suflet. Singura varianta sa te poti despartii este chirurgia. Chirurgia: se ia bisturiul si se taie o fleica din tine, pe viu, incet. In timp ce se toarna spirt pe rana aia proaspata. *song still rolling* Despartirea e durere, dar durere am mai simtit cu totii, stim cum e. Totusi acum e o diferenta. Daca-ti dai cu ciocanul peste deget urlii tare, dai cu ciocanul de pamant si-i mai tragi si un picior. Injuri si te vaiti la toata lumea ca ti-ai spart unghia. La despartire, cel mai greu lucru e ca nu poti tipa. Nu-ti poti urla durerea. Nu te poti tavalii pe jos. Nu. Te vei duce in continuare la serviciu, vei sta de vorba cu lumea, iti vei cumpara iaurt si paine, vei raspunde la mailuri… iti vei pune telefonul la incarcat. Asta in timp ce din tine curg picaturi de durere. In timp ce-ti musti buzele, de frica sa nu-ti izbucneasca lacrimile. Iti strangi pumnii si respiri adanc si ritmic, intr-o incercare chinuita si disperata de ati recupera suflul… si sufletul. *music starts: Rihanna – Stay* Despartirea este facuta din bucati patrate, de ciocolata amara si cuie. La inceput… bagi un patratel in gura si simti cum amarul incepe sa se imprastie. Iti spui ca te poti obisnui cu asta. Ca parca nu e asa amara. Ca esti puternic sau… ca esti puternica… si ca vei trece peste asta pentru ca(…) Si in momentul acela ti se infinge in cerul gurii primul cui. Si atunci te simti mai slab ca niciodata. Atunci incepi sa intelegi ca nu esti decat o furnica singura si insingurata, intr-o lume rece. Si durerea aia ascutita se imprastie in tot corpul si ramane acolo, incremenita in tine, paralizandu-te. Si atunci incerci sa respiri… si-al doilea cui ti se infinge in obraz… Alta durere iti sfasie carnea, alte lacrimi iti tasnesc printre pleoape, iara iti tii respiratia. Disperarea vine insa cand printre valuri de ciocolata amara si durere cel de-al treilea cui ti se infinge in limba si apoi al patrulea si al cincelea si asa trec zilele si saptamanile si lunile… *music still rolling* Si-asa trec zilele si saptamanile si lunile si tu mergi in continuare prin viata caci n-ai incotro. Iti duci lacrimile ascunse si suspinele de zi si sufoci in gat toate, toate urletele durerii. Mesteci cuiele cu ochii plecati in jos, sperand ca vor trece… candva. Dar pana operatia nu va fi gata, pana cand bucata infestata a sufletului tau nu va fi dezlipita de tot Doamne ce vei mai suferii… dar va trece… iti promit ca va trece. Si nu, nu am o imaginatie atat de bogata doar ca… stiu cum e…”

    Mi-a placut indeosebi aceasta parte…
    Asteptam cu drag episodul 2 (care for some reason, nu a aparut inca…?)

    • Cabral Ibacka
      • 27.03.2013

      There is a reason. Vine curand. 😉

    răspunde-i
  • calin daniel
    • 24.03.2013

    Salut Cabral; pai, ce sa zic, logic ca mi-a placut; chiar f. tare; am vrut sa comentez imediat, dar am zis sa te ascult; deci, zic acu’: MI-A PLACUT FOARTE MULT.
    Si acuma, partea trista, adica exemplul meu:
    – cunoscut fata acum vreo 6 ani jumate
    – facut casa impreuna
    – casatoriti in 23 septembrie 2012
    – divort incheiat pe 14 martie 2013
    Scurt si la obiect, tot asa de concentrat pe cat este si durerea. Noastra. Dar, asta e viata, mai este si de kkt, dar, noi sa fim sanatosi, ca, asa cum zicea o amica, cine stie, poate asa a fost sa fie, si poate, de acum incolo, va fi si mai bine decat inainte.
    Nu lua in calcul comentariul de mai sus, ca sa judeci durerea, ca este mascata bine. De, fara optimism, clar ma sinucideam 🙂
    NU, NU GLUMESC.
    Concluzia finala:
    Sa te tii bine si sanatos
    Cu produsele Sabadus
    (am pus asa ca sa se observe ca tot rumanu’i poet)
    ca sa poti duce mai departe tot ceea ce faci acum, inclusiv seria De sufletel.
    Noapte buna 🙂

    răspunde-i
  • alina
    • 22.03.2013

    Cat te urasc pentru postul asta..:) Este foarte bun, felicitari tie!
    Stiam textul si-l citisem impreuna cu el…dar acum nu mai suntem doi. Si a durut al naiba de tare si doare intruna si eu nu cred ca voi reusi vreodata sa uit de tot, sa nu mai mai afecteze vre’un pic sau sa ma uit inapoi fara sa fiu melancolica. A fost ce mi-am dorit, dar eu n-am luptat pentru iubire…trist rau!
    Si greu si pentru ca mi-e dor de Bucuresti…am locuit acolo, dar am plecat…si mi-e dor!!
    Cat nu te sufar:)

    răspunde-i
  • Gossip Girl
    • 21.03.2013

    Foarte trist…si ti-ai ales un moment “perfect”
    Ideea buna insa nu pot sa citesc inca…

    răspunde-i
  • Dani
    • 21.03.2013

    Multumesc frumos . 🙂

    răspunde-i
  • anca
    • 21.03.2013

    Ce amintiri ai răscolit. Mi-am amintit cum mă plimbam pe acele străzi acum 3 ani şi Doamne ce îndrăgostiţi mai eram. Despărţirea a durut, m-a lăsat fără glas mai multe săptămâni, dar acum, acum când a trecut nu pot decât sa mă bucur că l-am cunoscut, că ne-am iubit. Mulţumesc pentru postare că m-ai făcut să-mi reamintesc cât de frumos e să iubeşti chiar şi atunci când doare. Acum ştiu că mă pot întoarce în acele locuri fără nicio urmă de melancolie

    răspunde-i
  • Dani
    • 21.03.2013

    Salut Cabral.Citesc de foarte mult timp blogul tau dar asta e primul meu post aici.Am o problema si te rog sa ma ajuti daca poti.Cum pot vedea anumite video-uri postate de tine,spre ex: acesta ,daca nu locuiesc in Romania ? Pt ca video,nu porneste si apare in mesaj legat de drepturi de autor,etc. Multumesc frumos si anticipat pt ajutor.
    O zi buna. 🙂

    răspunde-i
  • andreea
    • 20.03.2013

    mi-a placut atat de mult…mai faci, da? :))

    răspunde-i
  • Loading...