Sari la conținut

– Trebuie sa-ti spun ceva… am doua BMW-uri. Si o vila cu 3 etaje. Casa de vacanta in Bali. Si nu merg la ski in Austria ci la Predeal, ca-mi permit. Si Mos Craciun exista.

Lasand gluma la o parte… Inoke, fiica-mea, i-a scris astazi scrisoarea lui Mos Craciun. Mi-a si explicat de ce tocmai astazi… pentru ca Mosul e foarte ocupat sa le citeasca scrisorile copiilor care ii scriu din timp. Si de-aia el le citeste pe fuga, ca-s foarte multe. Si, cica, toata smecheria e sa-i scrii acum, cand nu mai sunt decat putini pe teava, ca are timp sa se ocupe…

Da, fiica-mea mai crede in Mos Craciun. Si asta pe mine ma topeste. Inocenta este ceva care atunci cand se pierde… lasa un loc gol pentru totdeauna, iar noi am facut tot ce-am putut pentru a-l mentine pe Mos Craciun in viata.

Si pana acum am reusit, asa ca… daca vei interactiona cu fiica-mea si-i vei spune ca Mosu’ nu exista, gandeste-te ca voi afla unde stai si voi veni noaptea si te voi convinge ca Bau-Bau exista. Pe bune acum, impactul dat de vederea prin vizor a unui negru (ma rog, mulatru) de 2m, care danseaza nud cu o instalatie de brad pe cap poate convinge pana si-un om matur ca Bau-Bau e ceva palpabil, real si groaznic de terifiant.

La mine in familie treaba a fost clara: de pe la vreo 6-7 ani m-a luat tata deoparte si mi-a zis simplu: Mos Gerila nu exista. Nici Mos Craciun. Noi luam cadourile si ti le punem sub brad. Asa ca hai sa nu ne mai scriem aiurea scrisori si hai sa negociem ce vrei de Craciun.

Nu mi-aduc aminte de vreo depresie sau vreo mare dezamagire, m-am bucurat ca pot sa-i spun omului ca masina aia cu telecomanda prin fir de anul trecut nu mi-a placut deloc. Si de-atunci am negociat in fiecare an ce e de primit (inca persista impresia ca am cam fost fraierit la fiecare negociere dar asta-i alta discutie…).

Deci la mine a fost clara treaba, ai mei nu s-au complicat cu prea multe scenarii… tu cum ai aflat ca Mosu’ nu exista?

70 comentarii despre "Mos Craciun. Cand te-ai prins de combinatie?"
  1. Ileana

    Am auzit un zvon pe la scoala de la copiii carora parintii le spusesera. Asa ca pana am ajuns acasa si am inceput sa caut cadourile n-a fost decat o jumatate de ora. Cu toate astea, e placut sa ma gandesc la serile in care il asteptam cu sufletul la gura.

    răspunde
  2. Ada

    Am banuit inca de la Mos Niculae. Nu puteam accepta si pace ca intra pe gaura cheii, exact cand mergem noi in vizita la cineva… CHiar pe gaura cheii?!?! Asa ca in asteptarea Mosului, am cotrobait peste tot prin casa, reusins sa dobor un dulap aflat la inaltime, peste mine, cu tot cu cadourile din el… Inutil sa spun ca julitura de pe frunte a fost mai putin dureroasa decat cadourile care s-au imprastiat prin jurul meu :|

    răspunde
  3. Iulya

    Cand reusesti sa scri 3 posturi intr-o zi?!?!! Si e numai ora 10!
    Mos Craciun am aflat ca nu exista cand eram la gradinita.Mi-au spus copiii si am pus pariu ca la serbare o sa i dau barba jos la „nenea”.Nu am avut curaj…cand il vedeam intrand era un sentiment unic.Emotie plus blocare completa a limbii si corpului :)) Cred ca mi-am pierdut „credinta” in el treptat, cand am inceput sa gandesc cat de cat logic si sa zic ca nu e posibil e doar o poveste
    Dar sentimentele si starile ce ma incercau cand il asteptam si vedeam cadourile sunt priceless.Nu se compara cu nimic.Sper ca fetita ta sa aiba cat mai mult parte de ele!

    răspunde
  4. Andreea

    Eu inca mai cred in Mos Craciun:D, dar pot sa spun ca am „banuit” ceva cand l-am prins pe fratele meu, in spatele casei bunicii, mancand prajiturile lasate pentru mosu` barbosu`;)))

    răspunde
  5. sya.android
    sya.android

    „care danseaza nud”… partea asta nu o inteleg… dar.. treaba ta.. tu esti BauBauuuuu :)))

    In alta ordine de idei.. eu am avut indoieli dupa ce „striga” unu prin clasa ca nu exista.. si am fost si am intrebat-o pe mama ( parintii sunt despartiti de cand.. de mult! ) si a confirmat.. mi-a parut rau.. cred ca am varsat si o lacrima.. pentru ca era ceva magic, si acum.. pufff.. nu mai e..
    Sincer am inca niste intrebari cum i-au reusit Moshului niste figuri d’alea cu hocus-pocus, cand nu era nimic si apoi.. na ca a aparut cadoul.. dar nu vreau sa stric, plus ca sigur mama nu isi mai aduce aminte.. si e inca o chestie magica… si vreau sa o tin minte asa..

    Cred ca ar trebui tinut secretul pana cand pleci din casa parinteasca.. ca altfel o sa asteptii cadouri de la Moshu in camin la facultate… :))

    Oricum, asta cu Moshu si cu cadourile neinspirate…, parerea mea? Un rau necesar!

    Sarbatori Fericite! Si cele mai frumoase cadouri de la Moshu!

    răspunde
  6. Denisa

    Eu am aflat in vacanta de vara de la prietenele mele de la bunici. Nu-mi aduc aminte sa fi fost vreo dezamagire colosala, dar nici nu mi-a trecut prin minte sa negociez ceva :D
    Oricum, am pastrat secretul pentru fratele meu cu 5 ani mai mic pana a fost timpul sa afle si el, asa ca avand informatia in exclusivitate mi-a dat ceva satisfactie :)

    răspunde
  7. ana

    eu nu mai tin minte cum am aflat, insa altceva vreau sa povestesc.Prietena mea, acum vreo 5 ani, adica pe la 20 de ani m-a tzapit de sarbatori chipurile ca vrea sa imi zica ceva grav.intai m-a pus sa stau jos si a inceput , ca in filme, cu un discurs despre lunga si frumoasa noastra prietenie si cum e ea asa onesta si sincera si are ceva de marturisit.In timpul asta pe mine curgeau apele inghetate ale Dunarii, cotele apelor ajunsesera alarmante la Ba(u)zias ca nu stiu exact nici unde erau..in fine….dupa vreo 10 minute de framantari sufletesti de imi treceau prin minte toate cele, ma anunta neaos ca MOS CRACIUN NU EXISTA!!!!!!atunci am realizat ca nimic nu poate sa ma mai dezamageasca :)):))

    răspunde
    • ade

      cu discursul asta am patit-o si eu dar mai grav, de la cea mai buna prietena…tocmai ce imi sparsesem display ul la telefon si citirea mesajelor era cumva posibila doar daca tineam telefonul in lumina si ma chinuiam groaznic sa inteleg ceva. Primesc de la cea mai buna prietena un mesaj interminabil, exact cum ai zis si tu, mai mult noi trecusem amandoua printr-o suferinta cumplita, ne murisera bunicii, la diferenta de o saptamana:( si na tot ce zicea ea acolo se lega, deja nu mai puteam sa citesc, credeam ca e ceva grav…si cand am vazut sfarsitul cu mos craciun nu exista a fost un mare soc!! mda, nu sunt bune textele astea
      pentru oameni mai sensibili.

  8. Lorrose

    Dar mosu’ exista…..desi am 25 de ani imi place sentimentul pe care il am de fiecare data cand ma gandesc la mos Craciun. de ce nu putem sa fim copii toata luna decembrie???….eu sunt de acord cu Inoke….Sarbatori Fericite

    răspunde
  9. dush

    :)) puradei neastamparati fiind si eu si frac-miu dadeam iama prin dulapuri…si ai mei au zis ca noi n-am ajunge in dulapul cu lenjerii, la 2m inaltime…si au pus acolo toate alea de craciun. tin si acum minte ca „primisem” un set d’ala de oale metalice mititele de facut mancare la papusi, cu capace si farfurii si ce mai trebuia…cred ca aveam @6 ani?

    răspunde
  10. Piticu21

    hai sa nu ne imaginam asta cu baubau, ca imi amintesc de la munte …

    :)))

    Dude, MOS CRACIUN EXISTA! … WTF?
    Cum sa nu existe?
    In fiecare an exista si iti aduce acolo cadouri. Si nu trebuie sa te duci la protv ca sa le primesti, dar ii poti ajuta pe aia, pentru ca tu poti fi moscraciun, ei pot fi si asa mai deaprte.

    Si ai mei nu mi-au luat mie cadouri, mi le lua mosul, apareau miraculos in casa. Acum apar la fel :)

    ho!ho!Ho!

    răspunde
  11. Di

    Eu mi-am recunoscut unchiul pe sub mustati. Cred ca aveam vreo 5-6 ani. In orice caz radeam, nu am avut dezamagiri.

    răspunde
  12. Diana

    Am gasit din intamplare cadourile ascunse pe nu mai stiu unde in casa, dar nu le-am zis nimic alor mei. Si imi amintesc ca intotdeauna in seara de ajun la mama i se strica uscatorul de par si trebuia sa cobor la vecina de jos sa il cer… Si… Surpriza, pana coboram si urcam cu aparatul…Mosul venise… Si eu iar ratasem momentul… :)… Sau tata punea un disc cu colinde in germana si imi spunea ca trebuie sa ne ascundem in bucatarie dupa frigider si sa facem liniste , ca la Mos ii trebuie atmosfera frumoasa si liniste, ca e un pic mai timid :)…
    Si acum eu tot ma incapatanez sa cred in Mos Craciun… E ca o vraja care te face sa te simti mereu copil :)
    Sarbatori fericite Cabral!

    răspunde
  13. Vlad

    M-am prins prin asociere, intai l-am dibuit pe Mos Niculae si din acel moment concluzia a fost clara.

    răspunde
  14. Cami G.

    Eu??!! Pe la 3 ani. Eram la tara, la bunici (acolo eram in custodie, parintii erau pe la scoli inalte). Singurul pitic din casa, inconjurata de o familie mare. S-a imbracat una dintre surorile mamei in Mos, cadouri berechet (toti au venit incarcati cu cadouri pentru piciulina). Mosul m-a luat la chestionat, asa cum numai el stie si, la urma, m-a „ingropat” in cadouri. Dupa asta a venit in vizita o vecina si m-a luat la intrebari (toata familia curioasa, sa vada ce o sa spun): ce te-a intrebat Mosu, ce ti-a adus… Eu:”aaa, pai, cati ani aaaam… cuuum maaa cheamaaaa, am spus poezii…. aaaa…” – in acel moment m-am intors spre matusica ce nu mai era costumata in Mos: ” si ce m-ai mai intrebat? :| „. Unde pana atunci nu scosesem un cuvintel, cum ca ar fi matusa mea. M-am tinut de scenariu. :D Familionul s-a prapadit de ras.
    Mai apoi, Mos Craciun a ramas la fel de drag, emotiile si fiorii erau la fel de intensi – nu conteaza cine este Mosul, important este ca el exista si vine in fiecare an.
    Si acum ma trec fiorii cand gasesc cadourile sub brad (avem grija sa le punem acolo… in secret). :)

    răspunde
  15. Bogdan

    Ia iesit „porumbelu” pe gura invatatoarei prin clasa a 2-a :(. Era mult mai frumos cand Mos Craciun exita!!!!

    răspunde
    • Iulya

      :)))))))))))))) asta da mod de a afla :))))))))
      nici nu vreau sa imi inchipui fetele colegilor

  16. Mihaela

    Primisem de la Mos Nicolae un urs de plus, mare si maro si ma tot laudam cu el la tata, insa il si intrebam oare de ce Mos Nicolae nu mi l-a adus pe cel panda, ci pe cel brun? Si atunci tata mi-a zis ca nu exista Mos Nicolae, ca el si mama imi cumpara cadourile si ca ursul panda era mai scump decat cel brun si de aceea nu il primisem… Am fost tare dezamagita…si am intrebat ” Si Mos Craciun?” „Nici Mos Craciun…tot eu cu maica-ta” … Dezamagire maxima…Nu imi amintesc cati ani aveam, cred ca vreo 6 ani.

    răspunde
  17. ghea

    despre fiimea care are 7 ani jumate nu stiu ce sa zic: ei ii plac povestile la nebunie
    nu stiu daca a auzit pe la scoala sau nu,dar eu pot sa zic asa despre ea:daca ma duc eu sau oricine altcineva sa ii spuna ca mosul nu exista ea efectiv nu baga in seama:ii place asa mult povestea asta incat nu ar renunta la ea.Pt ea (pt copii in general) e super tare sa existe Mos Craciun!!!

    Ps.despre mine nu mai tin minte cum am aflat despre mos,insa stiu ca la un mom dat mi s-a parut suspect ca mosul avea totosii maicamii…si pe urma incet incet „adevarult crunt ” a iesit la iveala ..si iata-ne adulti seriosi ,cu responsabilitati,care „stim care e treaba si cu mosul asta”….(daca ma intelegi ce vreau sa zic …. :D )

    răspunde
  18. ghea

    si mai voiam sa spun ca poza cu mosul pe care o ai la postul asta e fenomenala…..e imposibil sa te uiti la ea si sa nu te gandesti ca :DA .EL E !
    ce mai atata :exista sau nu exista? exista!!! uite poza cu el !!!!

    răspunde
  19. Simina

    Eu nu am aflat inca.Si ipotetic:Chiar de ti-as fi intalnit fetita si am presupune ca nu exista…Ai fost destul de convingator la treaba cu Bau-Bau!Nici o grija deci!

    răspunde
  20. Daniela

    Eu nu mai retin cum am aflat dar stiu sigur ca ai mei si-au jucat rolul de Mos Nicolae si de Mos Craciun foarte bine. Uneori si mama s-a costumat in Mos Craciun si eram atat de emotionata cand „il ” vedeam ca intra pe usa…Cred ca eram si fericita cand pleca deoarece scapam de emotii :)
    Dar, o perioada am crezut ca exista si bau-bau…:)
    Frumoasa copilaria!Frumoase traditiile! Ne impartasesti lucruri frumoase Cabral si esti un om minunat!Sper ca scrisoarea fetitei tale a ajuns deja la Mosu si ca va primi ceea ce isi doreste, poate chiar si mai mult (sunt sigura ca merita)! O zi cat mai buna iti doresc!

    răspunde
  21. ioana

    :))m-ai omorat si cu rasul pe ziua de azi:)) mil imaginez deja pe bau bau…….in alta ordine de idei i m sorry da nu mai retin cand m-am prins de treaba,stiu doar ca am crezut mult timp in el(mos craciun)interesant faptul ca my daughter crede inca ,si in februarie face 9 ani.ma rog au fost cateva tentative de prindere asupra faptului(mami da parca papucii lui mos craciun erau ca a lui xpers cunoscuta,,parca nu arata ca la tv) in privinta mosului care dupa indelungi dezbateri le-am dizolvat :)

    răspunde
  22. Alice

    Despre mine ..nu mai stiu cu exactitate cind am aflat ca nu exista Mos Gerila, insa cred ca eram prin clasele primare. Oricum avind o surioara mai mica am tinut secretul si ma simteam si eu asa cumva mai mare si o priveam cu drag amestecat cu duiosie si mila.
    Insaaaaa am o poveste tare de tot cu…cu…suspans…fi-mea!!!! Era prin clasa 2 si se dusese , na, la scoala. Si pe la prinz ma suna doamna. Aoleu si haiti ce o mai fi facut. Si imi povesteste doamna: ca o fetita din clasa strigase in gura mare ca nu exista Mos Craciun, si ca si dansa (asa crezuse de cuviinta atunci, ca sint deja mari si gata domle cu puerilismele astea!) i-a dat dreptate acelei fetita ca: „NU EXISTA MOS CRACIUN!, ca parintii pun darurile sub brad”. Pe fi-mea au busit-o lacrimile instant si s-a ridicat in picioare si a racnit cu toata disperarea inocentei ei tavalite in acel moment: Mos Craciun exista, dar vine numai la copiii cuminti. Si ca daca nu vine, unii parintii simt mila fata de copiii lor si na, ca sint copiii lor, le pun ei insisi cadouri sub brad. Pe doamna o minca undeva in continuare si a spus inca o data: pai si eu zic la fel ca nu exista! Ei doamna atunci nici dvs nu sinteti prea cuminte atunci!
    Am vazut-o ca a fost trista in ziua aia, si cumva am simtit ca ceva s-a schimbat iremediabil. Stia ca nu exista, dar nu vroia deloc sa creada asta, se agata in continuare de iluzia atit de draga. A clocit asa citeva zile, de intrebat nu a intrebat nimic pe nimeni ca si cum i-ar fi fost teama de un nou raspuns tulburator. Apoi intr-o serara a inceput sa peroreze prin casa: Mos Craciun exista, uneori poate nu vedem noi ce pune sub brad, pt ca nu exista mereu un cadou material de la el. Mos Craciun pune sub brad oricum cite ceva pt fiecare, un cadou, sau o iubire mica, un pupic invizibil…ceva ceva. Toata lumea primeste ceva de la Mos Craciun, numai ca uneori oamenii nu vad ce le-a lasat acolo pt ca nu cauta cum trebuie. Si apoi m-a privit in ochi si m-a intrebat cu ochii in lacrimi: Nu-i asa mami?
    Nu am sa uit niciodata privirea ei de atunci si zimbetul ei dintre lacrimi si usurarea la auzul raspunsului meu. Oricum acea explicatie a ei a fost pt mine cel mai frumos cadou primit vreodata de Craciun si v-o daruiesc si voua: Mos Craciun exista si pune tuturor ceva sub brad. Uitati-va cu atentie, si cu ochii larg inchisi poate!

    răspunde
  23. Ovidiu

    Evident exista Mos Craciun, are 50 cm, e din carpa si e spanzurat in balconul vecinei de sub mine…il tot vad de vreo 4 ani incoace asa ca nu-mi veni tu cu zvonuri d’astea, da?!…

    răspunde
  24. Alca

    La mine a fost mare dezamagire. Fratele meu e mai mare cu 6 ani decat mine! Si el mi-a spus, desi nu l-am crezut. A fost o intreaga strategie pusa la punct de el pt. a ma convinge. A aflat care e ziua in kre se vor face cumparaturile de catre ai mei, locul in kre vor tine cadourile ascunse pana la Craciun si m-a informat. Evident, nu vroiam sa cred si chiar am fost trista cand am aflat! Au trecut aproape 20 de ani de atunci si inca il mai „cert” ca iar vine Craciunul si eu nu mai cred in Moshu’ din cauza lui!

    răspunde
  25. tigara electronica

    Eu m-am ascuns sub birou de mos Miculaș eram sigura ca e ceva smecherie la mijloc, eu fiind tot timpul toma necredinciosul, si la un moment dat a intrat mama plina in brate de portocale, dulciuri si alte nebunii, moment in care am iesit de sub birou foarte mandra ca am rezolvat misterul :))

    răspunde
  26. Dana

    Clar, de la scoala! Imi aduc aminte cum stateam si eu si fratele meu cu urechile lipite de usa de la camera sa auzim cand vine. La un moment dat intra mama si ne spunea ca Mosu a venit!!!!

    răspunde
  27. Concursuri

    Eu retin ca stateam in noaptea de Craciun nedormit pana pe la 3,4 sa il vad pe Mosu’ … dezvoltasem o obsesie bolnava de-a dreptul sa fiu eu cel care il prinde :)) … Acum nici nu mai e nevoie sa-i spui tu copilului ca afla singur de pe internet … :p

    răspunde
  28. Ioana

    Foarte tare! O sa-ti raspund printr-o postare pe blog, daca-mi permiti :-)

    răspunde
  29. roxana

    Mos Gerila a existat pentru mine pana prin clasa a3-a .Cred ca eram singura de mai credea cu atata tarie in el ,desi colegii imi spuneau ca nu exista .Cum ma puteau ei convinge ,cand Mosul venea an de an la mine in casa.Stateam la bloc cu preotul satului si ,pentru ca era prieten de familie(avea 3 copii cu care ma jucam mereu),beneficiau si ai mei si eu ,bineinteles,de prezenta Mosului .Cine era mosul? Clopotarul satului care se deghiza in mos (acum privind fotografiile cu mine si mosul ma ingrozesc;mosul avea o masca din aia horor ,cu barba din vata,ceva sinistru ,dar pe mine ma fascina).Imi amintesc ca ma trezeam (in timpul asta Unchiuletul cum ii ziceam noi ,cand era civil,venea la noi ,mama ii dadea cadourile si apoi batea la usa),ii spuneam mosului o poezie si el scotea din sac exact ce-mi dorisem .Cata inocenta!Apoi s-a imbolnavit omul nostru si mama a trebuit sa imi spuna crudul adevar -ca ,de fapt,mosul era Unchiuletul!

    răspunde
  30. Cougar

    aşa, cabrale, scrie că nu există moş crăciun. nu e de parcă cititorii tăi ar fi cu toţii sub zece ani.

    răspunde
  31. teresa

    daca spun ca eu inca mai cred in Mos Craciun, o sa fiu incadrata la „loviti de clopotel”…
    am aflat ca parintii imi pun cadouri in brad pe la 4-5 ani, dar am primit si „cadouri magice”.
    ce o sa le spun eu copiilor?
    citez un coleg ” Mos Craciun trebuie sa faca multe cadouri si, uneori, pentru ca nu ii mai ajung banii, il ajuta parintii…”

    răspunde
  32. Blogtrekker

    Pe la vreo 6 ani am pus capcane prin casa (clopotei legati la usi, sfori trase prin casa, lanterne la indemana) si l-am prins pe Mos Nicolae cum punea darurile in ghete. Mi-am adus aminte ca Mos Craciunul din anul anterior avea maini tinere, de femeie, si mi-a fost clara conspiratia.
    Ciudat este ca fiu-meu de 8 ani proiecteaza de vreo luna sisteme de alarmare si capcanare a mosului. Bine ca-s axpert in asa ceva :)

    răspunde
  33. Sabina

    Eu nu am aflat ca nu exista. Cand eram mica i-am demonstrat mamei ca exista. Am primit o papusa si stiam ca ea nu are bani, asa ca era clar ca e de la el. :) Si acum cred in Mos Craciun, in farmecul lui, bunatatea lui, veselia lui si faptul ca se afla in fiecare dintre noi.

    răspunde
  34. Alexandra

    Daca e sa o luam asa…Eu inca cred in Mos Craciun cu toata ca detin frumoasa varsta de 24 de ani..El sta undeva acolo sus langa Mos Nicolae,Mos Gerila si ceilalti Mosi care mai exista…M-am uitat acum ceva vreme la un film unde o fetita a intrebat „Daca pe Dumnezeu nu-l putem vedea, inseamna ca nu exista si nu credem in el?” Deci in concluzie,nici pe Mos Craciun nu-l vedem ,dar asta nu inseamna ca nu exista.Macar credinta nu ne-o poate lua nimeni pe langa celelalte lucruri care ne sunt interzise sau nu ne permitem sa le luam.Credinta nu costa nimic,si de ce sa le-o luam celor mici in momentele noastre nervoase? Cu toate ca aveam vreo 8-9 ani, cand i-am prins pe ai mei ca incercau sa bage bradul pe usa de la sufragerie,ptr ca Mosul meu imi aducea cadourile cu tot cu brad, nu-l faceam noi inainte.Eu cred in Mos Craciun…Sarbatori fericite va doresc si un an nou plin numai de bucuri,sanatate si fericire!!!

    răspunde
  35. florina

    eu ca eu a fost de mult odata cand, ca o adevarata domnisoara in devenire ce eram imi petreceam multe ore in baie cotrobaind in lucrurile mamei…si am descoperit o masinuta…..si mi-am anuntat fratele mai mare….care este un sadic si in ziua de azi si mi-a zis asa:mosu e mama!asa ca lasa jucaria acolo sa nu-i stricam surpriza!!!!!!!!!!!si nu am crezut pana cand nu am vazut sub brad jucaria respectiva….mai grav e ca am o fetita de 4 ani jumate(locuim in spania)si sambata au venit regii magi(los reyes magos )in scara blocului sa stranga scrisorile….asta e traditia aici mosu e ceva comercial….cei importanti sunt regii…..si ce credeti???’mi-a zis pitica mea cu o lejeritate care m-a blocat un pic urmatorul lucru:”aia nu erau regii mami,erau omi(adica oameni)cu familie si barba falsa..toate astea au pornit de la faptul ca unul din regi avea niste bascheti foarte interesanti cu niste sireturi foarte colorate….asa ca sunt intr-o dilema grava!cum o conving ca ceva care nu exista de fapt exista????????

    răspunde
  36. claudia

    Cum adica?Nu exista Mos Craciun??? ce m-ai dezamagit Cabral….dar nu te cred….o sa vezi ca exista….intreab-o pe Inoke:)

    răspunde
  37. Mada

    Eu aveam 4 ani cand am recunoscut nanul meu de botez dupa pantofi. Eu sunt nascuta pe 24 decembrie si aveam impresia ca toate pregatirile alea erau pentru mine, pana cand m-am prins eu cum functioneaza lucrurile. Gata, se pune ca m-am laudat ca am fost un copil perspicace? :D

    răspunde
  38. Cioranitza
    Cioranitza

    Eu nu-mi amintesc cand am aflat ca nu exista pentru ca … pentru ca nu stiu cum sa-ti spun dar cred ca tatal tau te-a mintit :) Mosu’ e cat se poate de real, pe mine nu m-a dezamagit niciodata! Are o sumedenie de reprezentanti carora le da inspiratie, putere, dragoste si de ce nu si bani ca sa faca bucurii ici colo. Uneori aduce doar un brad, alteori pune si ceva sub el, uneori te indeamna si pe tine sa dai ceva, dar e mereu din partea lui. Uite, eu cand nu am avut bani sa „fericesc” pe cineva mai in nevoie, am invitat la masa (la cata mancare face romanu’ e loc si de o familie intreaga in plus la masa). Nu pot sa-ti descriu cata bucurie am adus prin asta…fie colegilor de munca ce nu puteau ajunge acasa de sarbatori si nici nu stiau sa gateasca, fie unei familii care nu-si permitea mai mult de un pui la cuptor si ala cu sacrificii. Asa ca, daca nu avem bani de cadouri, macar hai sa invitam pe cineva la masa, ce ziceti?:)
    Sarbatori fericite tuturor!
    P.S.: Termina cu prostiile astea ca Mosu’ nu exista ca poate intra pinguina ta pe blog si sa vezi atunci ce vei regreta :))Noroc cu noi, cei care prin comentarii te trezim la realitate! :)

    răspunde
  39. ela

    Cum adica cum am aflat ca Mosul nu exista?????? Mosul exista :((((…si e bland si dragut si nu e imbracat in hainele date de Coca Cola….e batranel dar nu cred ca are barba aia lunga ca ar ingheta la cat de mult umbla si se preumbla…si nu prea cred eu ca adevaratul Mos Craciun se complica sa ia prea multe cadouri materiale ci ne insufla caldura necomerciala si niscai sperante pt visele noastre…asa ca Mosul exista…iar noi il ajutam uneori pentru ca avem nevoie de palpabil sa credem in lucruri frumoase…ca deh asa „e” oamenii….

    răspunde
  40. Carmen Tanu

    Zilele trecute, erau prezentate cele mai frecvente si apoi cele mai ciudate dorinte transmise lui Mos Craciun.

    Cum eu (inca) nu i-am scris ca vreau in excursii 365/366 zile, ma gandesc ca ori mi-a facut cineva o surpriza si i-a scris in locul meu, fie Mosul, dragut cum e, mi-a citit gandurile si a scris scrisoarea pe care voiam sa i-o transmit!

    răspunde
  41. Cami G.

    Măi, Cabral, chiar asa! Noroc că i-am pus mâna la ochi lui Bițulică-motănici, să nu vază articolul. Și el așteptă de la Moșul ceva crănțănici.
    :D

    răspunde
  42. Tamara

    eu am aflat pe la 5 ani de la frate-meu (el era clasa 1) si tovarasa invatatoare a avut marea „inspiratie” sa le spuna ca mosul nu exista. Tovarasa nu avea copii acasa asa ca nu putea sa inteleaga bucuria prichindeilor.

    răspunde
  43. andreea

    pe la 5 ani incepeam sa ma indoiesc de existenta mosului..intr.o seara eram cu tata pe strada. Ne duceam sa o luam pe mama de la servici. Imi amintesc ca ningea si tot ma framantau gandurile despre mos craciun. Si i-am spus tatei; tata tacea, dupa cativa pasi, ma intreaba…
    – ai auzit?
    – ce sa aud?
    – cum, n-ai auzit?
    – nu, ce e ?
    – sunt clopoteii de la sania lui mos craciun…

    Iti jur ca in secunda aia am auzit clopoteii!

    In anul urmator, am recunoscut pantalonii bunicii pe sub costumul mosului. N-am zis nimic nici atunci nici in anii urmatori cand eram deja prea mare ca sa mai vina mosul personal acasa, dar cadourile le-am gasit mereu sub brad! Si clopoteii ii mai aud si acum :))!

    apropo de fiica ta, presupun ca stiai de asta…
    http://www.mysantaletter.org/ro

    răspunde
  44. Gabriela

    Eu aveam 7-8 ani si rautatea de vecina a mea, care avea 16 ani mi-a spus ca nu exista si chiar mi-a aratat costumul de la ea din dulap, stiu ca am fost foarte dezamagita.Acum este ea mamica si am amenintat-o ca o sa ma razbun :D . Nepotelul meu a facut zilele astea 11 ani, pana anul trecut l-am aburit ca exista Mos Craciun, eu am crezut ca-mi iese si anul asta. La sedinta cu parintii, el fiind in clasa cinecea diriginta ne-a spus ca vrea sa le povesteasca copiilor despre Craciun si daca mai exista vreun copil care crede in Mos.Am fost singura mamica care s-a ridicat in picioare, copilul meu inca crede si vreau sa creada cat mai mult.La cateva zile dupa sedinta, vorbind despre Mos si ce vrea sa primeasca imi spune razand ca stie ca nu mai exista Mos Craciun, i-au spus copii afara si la scoala…

    răspunde
  45. Adriana O.
    Adriana O.

    mie parintii nu mi-au spus/dezvaluit/explicat niciodata ca Mos Craciun nu exista..colegii din generala au bagat suspiciunea insa deconspirarea lui nu a fost facuta nici in ziua de azi, in lipsa de probe. :D Niciodata nu am stiut/gasit unde au fost pastrate cadourile pana in dimineata cand le gaseam sub brad si pentru asta imi apreciez si mai mult parintii. :) a fost modul lor de a-mi transmite niste valori: sa pastrezi mereu un strop de inocenta, sa pui pret pe gesturile mici care fac diferenta si sa lasi loc si de putin mister/magie in viata ta :)

    răspunde
  46. Andra

    Chiar nu-mi amintesc cum s-a ntamplat, dar cred ca pe afara povesteau copiii, sau la gradinita/scoala… Eu mai cred in el, in magia asta a sarbatorilor. Pe langa asta, ii mai scriu si scrisori… :D Serios.

    răspunde
  47. Steli

    La noi in familie traditia spunea ca Mos Craciun aduce bradul de Craciun, daca fusesem cuminti, cat noi eram la colindat. Prin urmare, in fiecare an porneam la colindat, cu inima cat un purice, sperand ca atunci cand ne vom intoarce sa gasim bradul impodobit in casa. Insa intr-un an, tata a ajuns acasa mai devreme si a adus bradul cu el. L-am vazut pe fereastra cum a trecut (noi stateam la casa), avea si bradul. Nu-mi venea sa cred, am iesit pe hol sa il vad mai bine si l-am vazut cum a sprijinit bradul de peretele casei. Nu imi aduc aminte explicatiile lor, nu pot sa uit imaginea tatei trecand cu bradul prin fata geamului.(daca inchid ochii, il vad si acum). Insa, eu cred in Mos Craciun si in fiecare an ma intreb in seara de Ajun, daca totusi exista Mos Craciun?Si chiar cred ca exista. Acum am si eu o fetita, de 6 luni si exact ca si tine, o sa incerc sa afle cat mai tarziu ca nu exista Mos Craciun…sau poate exista ;)

    răspunde
  48. ade

    Ma chinuiam de ceva ani sa stau treaza si sa il astept pe Mos Craciun, ma uitam pe geam inainte de culcare si asteptam sa apara in zapada…da, pe vremea aia era mereu zapada de Craciun. Fratele meu descoperise inainte, mai imi zicea el ca nu exista, etc dar parca nici el nu era asa sigur. Cum eu vroiam sa il conving ca exista si el sa ma convinga ca sunt parintii cei care pun cadouri, am stabilit ca in noaptea de Ajun sa nu dormim si asa aflam amandoi cine are dreptate.Era vorba de o singura seara, pana la urma….
    Cred ca ai nostrii vroiau sa doarma devreme in seara aia, ca undeva pe la un maxim 12 i-am auzit vorbind si fosnind niste pungi pe hol,unde era bradul…am iesit si da, fratele meu avea dreptate. Eh, oricum aveam vreo 7 ani. Mai trist a fost cu iepurasul, de Paste era traditia sa ne aduca iepurasul cadouri si era frumos ca primeam si de la rude, exact ca de Craciun. Cum copiii in general nu primeau cadouri de la iepuras toti erau suspecti in privinta existentei lui, astfel m-am pus sa caut cadourile prin casa siiiii….le-am gasit, atunci am fost mai dezavagita si tot de atunci nu a mai venit iepurasul la mine:(

    răspunde
  49. creola

    În…mulți ani de dăscălie,dacă vreun copil spunea mândru și teribil că nu existăMoș Crăciun,adăugam simplu:
    _Bine,pe la tine nu va trece!La noi ceilalți va veni!
    _Ooo!Atunci cred și eu!
    Celor mai mari,a IX,X,XI-a,odată cu urările de sărbători le spuneam să nu uite să-și informeze părinții că ei cred în Moșul.
    De fapt,pe scena vieții,unde toți suntem actori,fără Moș Crăciun spectacolul devine o reprezentație lipsită de frumusețe și fior liric.

    răspunde
  50. alex

    Pai banuiam eu ceva cu cadourile alea cand eram mic si la un moment dat am prins-o pe mama cum pune cadourile sub brad :D Si aia a fost.

    răspunde
    • alex

      Stai linistit, ca oricum de mine si de frati-miu nu avea rost sa ascunda ai mei nimic, dar ei tot incercau in speranta ca poate poate nu ne dam seama. De atunci am ochiu de soacra format, atent la orice detaliu cat de insignifiant ar fi :D

  51. ottilia

    Mi-a spus bunicul meu cand aveam aproape 14 ani si nu l-am crezut din prima. Am crezut ca ma pacaleste, dar m-am intrebat ce motive ar avea sa ma pacaleasca. I-am spus si fratelui meu (cu 6 ani mai mic decat mine) si ne-am hotarat sa ramanem treji in noaptea de Sf. Nicolae pentru a vedea daca sunt parintii sau e chiar Mosu’. Fratele meu n-a rezistat, dar eu da. Dimineata i-am spus fratelui meu ca parintii ne-au pus cadourile in geam. De Craciun, cand ne-au trezit parintii sa vedem pomul si cadourile pe care ni le-a adus Mosu’, fratele meu le-a zis ca stie adevarul de la mine. Tin minte replica lui tata cand i-am spus ca stiu de la bunicu: „Ce se baga si asta ?” Cred ca ei erau mai dezamagiti ca am aflat decat noi doi.

    răspunde
  52. vasilescumihaela

    Aaaa… pai cam banuiam eu ceva pe la 4 ani cum ca Mosu e „cam artificial” ca are barba de vata si pantofi ca ai lu’ tata… motiv pentru care a inceput sa vina doar noaptea cand dormeam si pana sa impodobim bradul de asteptare, cadourile erau ascunse pe dulap ca „cica nu puteam ajunge acolo”. Doar ca in ultimul timp eu imi cam facusem un obicei, (fara stirea parintilor… normal…) imi placea sa ma urc pe dulap si sa sar in pat. Sincera sa fiu, acolo am descoperit multe secrete care astazi ma fac sa zambesc si tot de acolo inca mai pastrez un semn la un picior. :) Daaaar chiar si azi, desi stiu ca darurile de sub brad le aduce mama si tata, inca mai cred ca Mos Craciun exista si il astept cu suflet de copil… :) Oricum, pentru toti cei care mai cred in magia sarbatorilor de iarna cat si pentru ceilalti: „Craciun fericit!” :)

    răspunde
  53. Leenah

    Eu am aflat in timp..prima oara m-am prins la 7 ani cand Mos Craciun purta sosetele tatalui meu.Apoi anul urmator semana la voce cu bunicul meu..parintii mei nu recunosteau de niciun fel cand ii intrebam dar m-am prins definitiv pe la 10 ani cand am gasit cadourile in balcon intr-un dulap.Nu am fost dezamagita,am fost fericita..aveam dreptate :))..si parintii mei erau mincinosi.

    răspunde
  54. loredana

    mi-am dat seama pe la vreo 6 ani pt ca de fiecare data cand venea mosul tata nu era acasa…desi parintilor nu le-am zis nimic numai dupa cativa ani::P

    răspunde
  55. Daniel

    3 stages of a man:
    1. He believes in Santa.
    2. He doesn’t believe in Santa.
    3. He is Santa.

    răspunde
  56. Pato Basil

    Eu totusi cred ca Mos Craciun exista!
    Dovada sunt atatea dorinte implinite…

    răspunde
  57. Til

    Esti sigur ca Inoke nu-ti citeste blogul?

    Eu nu mai tin minte cand am aflat despre Mosu’. Fetitei mele, insa, i-am confirmat la 9 ani. Banuia deja, insa se prefacea ca nu stie pentru ca ii era teama ca in ziua in care va accepta ca Mos Craciun nu exista nu va mai primi cadouri. S-a linistit cand i-am spus ca nici vorba de asa ceva :)

    răspunde
  58. Sandra

    Mama a trebuit sa imi spuna cand aveam 6 sau 7 ani, pentru ca ma certam si bateam la scoala cu colegii care ziceau ca nu exista. :P

    răspunde
  59. deyu

    Paai, la serbarea din clasa I am recunoscut scrisul mamei de pe felicitarea de la mosul si m-am cam prins. Apoi l-am demascat pe mos cand a venit la noi acasa…era pretenul cel mai bun al tatalui meu, doar ca uitase sa isi dea jos inelul. Am doborat bradul in seara aia :|

    răspunde
  60. anabela

    Acum cateva saptamani discutam la birou cum am aflat ca nu mai exista Mos Craciun… un coleg a patit ca tine a aflat de la parinti …altul de la colegi de clasa …etc
    Eu nu-mi amintesc cum am aftat … asa ca pentru mine Mosul exista chiar daca stiu ca acele cadouri sunt de la parinti,sot si prietini, Mosul le-a spus ce-mi doresc si gata .

    O seara placuta

    răspunde
  61. anonim

    In toata perioada sarcinii, mama lui Sebi a visat, repetat, un camp verde plin de flori! Se intreba ce miracol va trai alaturi de copilul sau, daruit de Dumnezeu. Visul s-a repetat si dupa nasterea fiului ei. Un vis ca o stare! O stare de bine, indescriptibila in cuvinte.
    Pe tot parcursul conversatiei noastre, mai bine de o ora, mamica  a plans incet, abia auzit. A plans, de altfel, la fiecare discutie telefonica cu mine; plange ori de cate ori vorbeste despre fiul ei, Sebastian, acum in varsta de 3 ani si 3 luni.
    Intotdeauna si nu intamplator descriu evolutia sarcinii mamicii, pentru ca, in aceste luni se cladeste o VIATA, are loc un act divin numit CREATIE, pentru ca procesul cresterii fetale se desfasoara in combinatie cu manifestarea scanteii divine omniprezente. Umanitatea a generat mii de studii, mii de credinte, mii de filosofii, mii de dogme, insa niciuna nu exclude realitatea Dumnezeirii sau oricum am Numi-o, in orice termeni; exista o inteligenta celulara, indisolubila, imuabila, dincolo de perceptia sau intelegerea noastra directa.
    Ce simte si ce traieste mama in perioada aceasta este vital pentru viitorul fiintei umane care se naste si creste, care traieste si isi scrie destinul cu fiecare alegere pe care o va face.
    Sebi a fost un copil dorit, atat de dorit incat doar neaosul cuvant DOR il poate descrie. Parintilor le-a fost dor de EL inainte de a fi conceput, inainte de a se naste.
    La 3 luni de sarcina, a aparut o problema majora: sangerarea. Din pacate, lucra intr-o croitorie si statea in picioare 8-10 ore, in caldura si aburi, la masa de calcat. Patronul nici nu a vrut sa auda de concediu medical. Da, exista astfel de oameni! Asa ca, pentru a-si asigura painea cea de toate zilele, a trebuit sa lucreze in acelasi regim draconic, desi medicul i-a recomandat repaos total. S-a rugat zi si noapte ca sarcina sa evolueze normal si a sperat ca va fi BINE. Avea 26 de saptamani, abia se intorsese de la serviciu si se odihnea in pat, cand i s-au rupt membranele. A chemat salvarea, care au dus-o la camera de garda a maternitatii Cantacuzino.
    Medicul, cand a auzit care are doar 26 de saptamani de sarcina a spus sec:
    -Avorton. Facem avort.
    Mama a inceput sa planga si sa o roage pe doctorita sa faca ceva, sa-i salveze copilul:
    -Doamna draga, daca copilasul acesta are sanse sa traiasca, eu, mama lui, vreau sa traiasca!
    In acel moment, a intrat pe usa un alt medic, tanar stagiar, care si-a intrebat colega de breasla ce s-a intamplat. Raspunsul nu l-a speriat, dimpotriva,  a rostit calm exact ceea ce avea nevoia mama sa auda:
    -Ok, daca mamica vrea sa pastreze copilul, atunci sa facem tot posibilul sa traiasca!
    Au internat-o si a inceput imediat un tratament de stabilizare a sarcinii, in speranta ca nu va mai pierde lichid si ca vor putea prelungi procesul inca doua saptamani.
    O saptamana mai tarziu, pe 15 august 2009, din motive intemeiate, mamica a fost introdusa in blocul operator pentru o cezariana facuta in regim de urgenta.
    Sebi a plans din prima secunda de viata in afara mediului intrauterin. Avea 1000 g. A fost dus la terapie intensiva si introdus intr-un incubator special.
    Mama s-a imbarbatat si, in pofida durerilor postoperatorii mari, s-a dat jos din pat si s-a dus tarandu-si sonda, la sectia ATI nou nascuti. Cand l-a vazut a simtit o compaiune imensa. Era fragil, incredibil de mic, plin de un puf galben, incarcat de furtunase de tot felul. I-a atins, plangand, manuta mica si l-a rugat pe Dumnezeu sa ii salveze copilul. Din momentul acela, timp de doua luni s-a rugat fara incetare: la Dumezeu, la Sfinti, la Ingeri! Nu putea dormi noaptea de teama ca cineva va veni sa ii spuna ca bebelusul ei nu mai e! A trait momentul acesta alaturi de alte mamici, internate in acelasi salon. A trait groaza aceasta clipa de clipa. Sebi facea crize dese de apnee (uita sa respire), apoi a fost diagnosticat cu diplazie pulmonara.
    Intr-una din zile, aparatura a inceput sa piuie foarte tare, medicul, intrat val-vartej, a dat-o afara pe mamica. Jumatate de ora a tremurat incontrolabil simtind ca se intampla ceva grav. Abia cand a vazut-o pe doctora iesind zambind din salon, si-a recapatat suflul normal. A auzit vag afirmatia ei:
    – Mamico, stai linistita, copilul si-a revenit.
    Inainte cu trei saptamani sa fie externati, medicul neonatolog a chemat-o si i-a comunicat ca Sebi sufera de retinopatie (dezlipire de retina). I-a mai spus ca, daca nu se intervine imediat chirurgical, vederea va fi pierduta definitiv, pentru ca retinopatia evolueaza ireversibil si foarte repede. In prima saptamana nu s-a putut interveni pentru ca Sebi facea inca acele crize de apnee. In cele din urma, un alt medic si-a asumat riscul stop-ului respirator post-anestezie si a intervenit chirurgical la ochiul stang. Au asteptat o zi pentru ca se stricase laserul si au facut si cea de-a doua operatie, la ochiul drept. Recomandarea a fost sa se astepte posibilele rezultate, minim doua saptamani. Din pacate, dupa aceasta perioada, medicul oftalmolog a constatat ca rezultatul operatiilor a fost nul.
    Au fost externati, Sebi se dezvolta deja normal, luase in greutate 1450 grame. Doua luni mai tarziu, mamica si copilul se prezentau la control. Sebi a fost supus mai multor investigatii medicale la inima, plamani, cap (consult neurologic) si la ochi.
    Concluzia oftalmologului a fost extrem de dureroasa:
    -Sebastian nu o sa vada niciodata. Boala asta evolueaza foarte repede.
    -Doamna doctor, nu se poate, va implor, ajutati-ne! Nu stiti, undeva, in afara tarii, nu exista nici o sansa pentru el?
    -Nu, nu exista sanse nicaieri, in lume!
    Nu s-au resemnat. Au trimis sute de mailuri la specialisti din toata lumea! Un medic din Turcia nu le-a dat nici o speranta; in schimb, un medic din Taiwan, le-a readus increderea spunandu-le ca ambii ochi pot fi salvati intr-o clinica din America. Le-a oferit detalii si i-a indrumat sa mearga mai departe.
    Intamplarea a facut ca unul dintre medicii din echipa chirurgilor oftalmologi americani, italian de origine, sa vina in tara de bastina in luna septembrie a anului curent si i-a invitat la Roma sa-l consulte pe Sebi. N-au stat pe ganduri si pe 19 septembrie se aflau deja in cabinetul medicului respectiv.
    -Ne-a dat sanse pentru ochiul stang, insa a precizat ca acel ochi a dezvoltat si o cataracta care trebuie operata, iar la ochiul drept se impune inlaturarea chirurgicala a glaucomului, aceste operatii primand inaintea operatiilor pentru retinopatie. Ne-a programat pentru data de 26 ianuarie 2012, ora 10. Pe 26 ianuarie anul viitor, adica peste o luna trebuie sa fim la Detroit, USA.
    Pana in acest moment, 6 copii romani au fost operati cu succes de retinopatie, in clinica  Beaumont Hospital, din Detroit (Adresa: Detroit, stat Michigan Royal Oak, telefon: 00248 288 2280; fax: 00248 288 5644), in conditiile in care nici o alta tara europeana sau asiatica nu acorda credit operatiilor de retinopatie dupa o luna de viata.
    Dar, ca si Anemona Florea care pleaca in America pe 22 ianuarie 2012, Sebi are toate sansele sa isi recapete vederea postoperator, in tara tuturor posibilitatilor, dincolo de ocean.
    Deocamdata, Sebi este amuzant si sanatos de curios. Intreaba neincetat:
    -Cine a venit mami, ce culoare are bluza ta, cum sunt nasturii, ce culoare are cana, ce culoare au florile, cum arata casa, ce forma are pasarea, cum arata norii etc?
    Stie sa numere pana la 10 si stie sa spuna alfabetul pana la litera F. Ii plac jucariile care fac zgomot, de fapt, adora orice obect care face zgomot! Se deplaseaza singur pe traseul cunoscut, prin casa, sprijinindu-se de pereti si ghidandu-se dupa obiecte. Este fascinat de luminitele emise de diverse jucarii: le percepe.
    Dorinta lui cea mai mare: sa mearga la gradinita!
    Cand aude copii sau adulti vorbind la televizor, exclama rugator:
    -Mami, sa vina copiii la mine! Mami, sa vina nenea/tanti la mine! De ce nu vin?
    A memorat perfect toate reclamele TV! Le reproduce imediat ce aude primul sunet!
    Stie deja cateva poezii si le peroreaza inainte sa-l rogi sa o faca!
    Detesta sa il contrazici si insista ferm sa ii dai obiectul de care are nevoie.
    Isi exprima liber si clar iubirea, fata de toti cei pe care ii cunoaste, incepand cu mama:
    -Mamiiii, te iubesc mamii!
    Iubirea aceasta nu se invata, ci se simte dincolo de orice realitate palpabila si se traieste ca atare, cel putin la varsta aceasta mirabila!
    Cred ca nimic nu este intamplator in existenta aceasta; nu intamplator parintii au reusit cu eforturi uriase sa stranga suma de 15.000 de eur! Cred ca nu este o intamplare faptul ca au deja acceptul clinicii americane si programarea aceasta pentru operatii (1 februarie si 8 februarie 2012), in a doua luna a anului viitor. Cheltuielile medicale ating, pentru ambii ochi, suma de 40.000 eur (sunt 4 operatii).
    Nu intamplator, Viata a ales ca zi de promovare Sfanta zi de Craciun! Oameni atat de dragi noua! Impreuna ii putem strange. Impreuna, contribuim la renasterea lui Sebi: culoarea si lumina sunt parte primara a Vietii.
    Detalii suplimentare puteti citi aici: http://sebastiancolgiu.blogspot.com/
    Saptamana aceasta, 24 – 29 decembrie, donand  2 Eur prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE,  ii vom strange suma care il desparte pe Sebi de momentul magic in care va reusi sa vada cu proprii ochi, lumea culorilor si universul luminii: minim 40.000 Eur.
    De asemnea, puteti dona prin Romtelecom, formand:
    0 900 900 301-10euro/apel
    0 900 900 303-3euro/apel
    0 900 900 305-5euro/apel
    *Nu se percepe TVA.
    Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Colgiu Sebastian Marius” :

    CIF 18212553:
    in lei:RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
    in Euro:RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
    deschise la BRD GSG SMCC,cod SWIFT BRDEROBU
    Nota:doresc sa fac o precizare pentru aceia dintre dumneavoastra care sesizeaza faptul ca datele financiare din reportaj nu sunt intotdeauna aceleasi cu datele inserate de mine in articol. Motivul este acela ca filmarile sunt efectuate in avans, cu 4-6 saptamani inainte ca investigatiile medicale si sociale sa fie actualizate, adica imediat ce cazul a fost inregistrat si acceptat in campania Vreau sa Ajut. Ulterior, in baza rezultatelor acestor investigatii, situatia enuntata de parinti se schimba si apar date noi. Aceste date nu mai pot fi operate in montajul video-audio, facut in avans de colega noastra de la Stiri. Insa, va rog sa aveti amabilitatea sa decideti ca articolul de pe site detine informatii corecte, in completarea matarialului audio-video.
    De asemenea, incepand cu sfarsitul saptamanii viitoare, vom posta declaratia parintelui, scrisa de mana si semnata, care contine suma stransa de copil, in Campania noastra: VREAU SA AJUT! Pe masura ce parintii reusesc sa ajunga la sediul FMA, venind din diverse locuri ale tarii si din afara tarii (avem copii care fac tratament prelungit pe multe luni, in clinici din Italia, Germania, Austria etc), vom posta in continuare si la inceputul anului viitor declaratia fiecaruia in parte.
    Va multumim din suflet, in numele fiecarui copil promovat in campania noastra umanitara, pentru sprijinul dumneavoastra, cu adevarat nepretuit! Dar din dar se face RAI, RAIUL numit SANATATE!
    Sa aveti parte de Sarbatori de iarna imbelsugate, sa fiti sanatosi si sa va bucurati de IUBIRE!
    DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!
    http://fundatiamereuaproape.ro/lui-sebastian-marius-colgiu-medicii-americani-ii-pot-reda-vederea/

    răspunde
  62. Sim

    Si eu cred in Mos Craciun, desi am 30 de ani :) Ba chiar si in Mos Nicolae. Anul asta a fost prima data cand i-am explicat prietenului meu spaniol cum e cu traditia la noi de Mos Nicolae. In dimineata de 6 decembrie ne-am dus amandoi ca doi copii sa vedem ce ne-a adus Mosul, m-am simtit exact ca in copilarie :) Mos Craciun exista! Cum spunea cineva, in fiecare din noi ;)

    răspunde
  63. Diana

    mie mi-a zis pe la 6 ani bunica si apoi i-am vazut pe ai mei aducand cadourile in casa, dar in continuare cred ca exista, desi am 21 de ani. e un guilty pleasure.

    răspunde
  64. Anca B

    Pai, a venit clasicul prieten de familie/unchi/vecin imbracat in Mos Craciun la noi la usa si eu trebuia sa ii spun o poezie, dar cred ca eram destul de mare incat sa-mi dau seama ca logic nu are cum sa fie si la usa sa ma asculte pe mine si in acelasi timp sa puna si cadourile sub brad. Si in plus, semana cu cineva cunoscut. Dupa, nu-mi mai aduc aminte ce s-a intamplat. Dar eu inca mai cred in Mos Craciun, care e sotul meu, mama, tata, fratele, prietenii.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.