Nu e timp, nu te mai minți…

Play. Și citește.

– Las’ că facem vara viitoare. 

– Las’ că poate săptămâna viitoare e timp.

– Las’ că ne organizăm noi cândva…

Și-așa se pierd ocaziile pe care ar trebui să le fructifici, pentru că te minți constant că e timp.

Și nu e.

Alex avea de gând să-și ia o casă. Strânsese câteva mii de euro, o parte din avans. Muncea de rupea, nu-și lua vacanțe, nu-și cumpăra nimic, spunea tot timpul că e timp, că va avea timp să facă și chestiile plăcute în viață.

Și l-am dus la groapă îmbrăcat în costum de mire.

Oana spunea și ea că e momentul să muncească, că o fi timp mai încolo și de distracție și stat degeaba.

Și-n timp ce o coborau în groapă, aia mică întreba dacă mama ei a deschis ochii.

Nu vreau să întristez pe nimeni și nici să deranjez din minciunile pe care unii și le servesc singuri.

Dar prietenii mei m-au învățat că nu e timp. Prieteni de vârsta mea sau – mai rău – mai tineri decât mine, care au rămas fără timp.

Nu e timp. Încearcă să te bucuri azi de lucrurile pe care ți le dorești… nu mai amâna imbecil pe mâine, pe sezonul următor sau la anul.

Dacă vrei să-i spui c-o iubești… spune-i azi. Ia-o de mână, uită-te-n ochii ei și spune-i Maricico, te iubesc!… nu mai aștepta un mâine care nu știi dacă și cum vine.

Dacă vrei să faci muzică în viață… apucă-te azi de muzică. Azi. Nu mâine, nu săptămâna viitoare, azi.

Dacă vrei să-ți iei un an sabatic… ia-l! Azi fă-ți un duș, împachetează și mâine dimineață să ai deja 30 de kilometri parcurși.

Scriu des despre oameni care au nevoie de ajutor, care au de strâns bani pentru a rămâne în viață, despre trupuri care nu pot merge mai departe decât cu operații care costă zeci și sute de mii de euro. Oameni care spun că probabil li s-a terminat timpul și că… nu s-au bucurat cât ar fi trebuit de cel pe care l-au avut la dispoziție.

Tu nu ești în situația asta, de ce-ți irosești timpul?

Nu știi niciodată cât de scurtă îți e viața.

Nu irosi din ea doar pentru bănuiala că vei avea 80 de ani pe lumea asta.

Nu e timp, nu te mai minți…

Te rog.

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • […] luat o pauză din a scrie articolul am intrat pe facebook și mi-a apărut în news feed articolul ăsta în care Cabral vorbește despre faptul că dacă nu faci ceva acum s-ar putea să nu mai ai altă […]

    răspunde-i
  • Aga
    • 01.10.2018

    De vreme ce toti murim, nimic nu conteaza. Nici cat traim, nici cum traim, nici in cate excursii am fost sau cati copii am lasat dupa noi. Dust in the wind… Aceasta este tragedia omului. E o cruzime a naturii sa pui asemenea minti in corpuri atat de suspuse degradarii. Mintea, care a dezvoltat o identitate proprie, constiinta, ar fi trebui sa-si concentreze toata atentia pe gasirea unui vehicul mai bun, dar cumva pare sa nu inteleaga ce e important pentru ea. Sau poate aceste timpuri sunt doar copilaria omenirii in care se joaca, apoi se va maturiza si va cauta supravietuirea. Pacat ca voi fi disparuta pe-atunci.

    răspunde-i
  • […] a imbecil, ciclic, că n-avem timp. Uneori simt și eu că insist prea tare, inclusiv cu prietenii […]

    răspunde-i
  • […] Nu mai amâna, draga mea. N-avem timp. […]

    răspunde-i
  • […] N-avem timp, aproape de fiecare dată suntem în întârziere. […]

    răspunde-i
  • gabriela
    • 25.07.2016

    draga Cabral asa frumos vorbesti despre viata, despre timpul asta implacabil, dar nu intotdeauna alegerile stau numai in puterea noastra.Cand ai copii, ai responsabilitati si nu-ti poti permite sa faci tot ce-ai vrea si cum ai vrea sau cum ti-ai dori. Oricum ai spune-o, viata noastra de zi cu zi depinde de bani, iar de aici incolo totul se poate deduce foarte usor. Da ai foarte mare dreptate, ma simt obosita de viata pe care o ducem, destul de anosta si de austera de multe ori si chiar de oamenii din jurul tau pe care i-ai crezut aproape si te trezesti intr-o zi ca realitatea ta e de fapt total deformata si ce ai crezut tu despre acesti oameni a fost o utopie.

    răspunde-i
  • Alexandra
    • 23.07.2016

    Eu asta fac de ceva vreme,trăiesc “acum si azi”si imi cresc copilul (singura) asa cum pot mai bine.nu imi fac planuri pentru viitorul îndepărtat insa incerc sa-l “așez”cat mai frumos nu neaparat pentru mine,in primul rând pentru fiul meu.
    Insa primesc dezaprobare din partea celor din jur,care-mi spun ca acum trebuie “sa trag tare “ca sa am o Bătrânețe linistita!
    Iar verbul imi crează sinonime cu trasul clopotelor de la slujba tatălui meu,care “a tras” 40 de ani pentru 1000 lei primiți un an dupa ce a ieșit la pensie!

    răspunde-i
  • Aura
    • 21.07.2016

    Din păcate,,mai târziu ” ,devine uneori ,,prea târziu ” …

    răspunde-i
  • Aura
    • 12.07.2016

    Sunteți negativiști. Fiți pozitivi sa știți de ce ați trăit în viața.

    răspunde-i
  • andreeaw
    • 25.06.2016

    chiar vorbeam weekendul trecut cu niște oameni, la mare și spuneam că ne apropiem de 40 și parcă ar fi fost bine să avem din nou 20 de ani, dar banii și experiența de acum. Însă, da, ai dreptate, AZI. AZI e cheia!

    răspunde-i
  • Loading...