Sari la conținut

Pentru cei de varsta mea tineretea nu e nici departe, nici aproape. Au fost clipe frumoase, chiar daca nu indestulate, au fost momente care ne vor ramane mereu in amintire ca „acele clipe sincere, agitate si framantate de imaginatie, asteptari si sperante”. Nu am avut MTV, o aveam pe Dida Dragan urland cu privirea fixa si cu mainile contorsionate catre noi prin televizioarele alb-negru. Nu aveam Disney Channel, aveam Gala Desenului Animat, o data pe saptamana, sambata la 1, parca. Nu aveam Playstation, aveam tevi cu cornete. Nici Nirvana n-aveam, aveam vafe scofalcite cu gust de lapte praf.

Barbie?! Ha! Noi aveam colectii de capace de bere strivite drept sub rotile tramvaielor, colectii de surprize Turbo, timbre si colite stampilate si nestampilate (astea din urma erau smecherele)…

Prietenii erau alesi pentru tampeniile care puteau fi facute impreuna. Unii aveau masinute de fier (preferatele mele!), altii aveau minge de fotbal din piele (eu n-am trecut de aia de 35 de lei), biclele noastre, Pegas Modern (care te dadea cu cracii pe spate daca nu erai atent) sau Pegas Practic ne erau mijloace de transport spre si dinspre parcurile de unde mergeam la furat de corcoduse verzi.

La timpul trecut, asa ne raportam acelor vremuri si simtim, cum altfel, ca au fost secunde ce nu se vor mai intoarce, orice-am face. Nu suntem destul de batrani incat sa devenim nostalgici, dar nici destul de tineri incat sa privim prezentul ca timpul nostru.

Regretul exista, si nu se refera numai la ce-am avut sau la ce-am facut atunci ci… si la prieteni. Caci viata ne-a transformat, ritmul s-a schimbat si noi am invatat, nu-i asa, sa tropaim in ritm cu el, traim in viteza SRL-urilor lui 2010, rupem mailurile si ne enervam cand nu merge internet-banking-ul. Regretam ca nu i-am tinut aproape, ca nu ne-am tinut aproape intre noi, si asta mai ales cand ne intalnim accidental cu unul sau cu celalalt, mai aflam de cate unul dintre noi care a murit, de altul care a emigrat, de copiii veniti intre timp si… de probleme.

Incercari sunt… ne ia cateodata avantul si incercam sa-i strangem pe toti. Dar rareori ne iese… Mario e inca suparat ca am uitat sa trec pe la ei si stau, si el si Marina, cu carpele alea degeaba (scuzati-ma, bai!), Dick s-a insurat si are copil si n-are timp sa se rupa, Gulie si Anto sunt si ei cu treaba, cu Rata si cu Mary m-am intalnit din greseala prin MisterBricolaj si am uitat sa schimbam numerele de telefon, cu Zyx (Larry Mata) iar nu-i timp sa ma vad, eu cu filmarile – el cu Moft-ul lui, cu fetele din gasca nu m-am vazut de-o eternitate, Bogdan e acum in board-ul BRD (ba nu, stai, acum e in board-ul de la Transilvania sau nu mai stiu care banca – vezi, nici macar asta nu stiu!)… o sa mai incercam sa ne vedem, sa radem, sa ne-aducem aminte de cum mancam gogosi cu ketch-up pe plaja la Stegulete (Neptun, alte vremuri…).

Speranta exista si ea… poate ne facem timp, poate ne organizam, poate… cine stie, cumva, candva, reusim sa ne vedem cu totii, sa ne-aducem aminte de cum strangeam banii de cheta pentru nas, caci altfel ne dadea jos din tren la Cernavoda…

Uimirea vine atunci cand ne revedem, asa cum eram atunci… si radem, si mai radem putin, si-apoi ne intristam caci ne e dor…

Apropos: de cat timp nu ti-ai mai vazut prietenii din copilarie, din adolescenta?

Later edit: ATENTIE: vorbesc cu Larry (ZYX-ul) si organizam o revedere cu cei din Berceni, cu copilaria noastra. La Moft, undeva pe saptamanile viitoare. Care stii ca am crescut impreuna, ca ne-am pierdut timpul pe la Bancute, sau pe Principala, sau prin Preoteasa, prin Romana sau prin alte parti… vechea gasca, hai cu adunarea! Dupa ce hotarasc cu „ala cu markerul” cum are localul liber… anunt pe blog! Uff… oare ce-am asteptat pana acum?!

86 comentarii despre "Tineretea. Prietenii. Timpul trecut. Regretul. Incercari. Speranta. Uimirea."
  1. alex

    emotionant…

    răspunde
  2. MARIA

    Cu o parte din prietenii din copilărie mă văd aproape zilnic, pentru că am rămas în acelaşi cartier, tot vecini suntem. cu „fetilii” zilnic, suntem „noi, fetilii”, prietene de-o viaţă.
    De colegii din liceu nu prea mi-e dor. nu mi-a plăcut la liceu. în schimb, mi-e dor de cei de la facultă…

    … eee… alte vremuri… altă viaţă …

    mulţam fain. pentru amintiri … TI PUP. :)

    răspunde
  3. Ielena

    mi s-a facut pielea de gaina
    asa am copilarit si io, am sarit putin de 30, inteleg perfect, doar ca nu in bucuresti
    ma bucur ca am copilarit asa, am avut ocazia sa manc pe paine carti, sa imi las imaginatia sa lucreze, sa citesc Cartea Jnuglei pana cand am rupt-o, Jules Verne, Tarzan etc
    citeam pe burta la propriu, pana amorteam, intra tata sa ne verifice si aveam cartea sub plapuma, iesea si citeam iar
    socializai complet altfel, prieteniile aveau alt gust, scola era scoala
    vacantele la tara aveau farmecul lor
    La cinema stateam pe scari sa vad Pistruiatul,la 9ani ma ducea tata la Florian Pittis care ne prezenta proiectie cu The Police, nu mai vrb ca la 15 ani rupeam rockoteca si mancam pe paine concertele de la festival Top T
    Am copilarit pe vocea lui TONI SEICARESCU, primul vocal de la Directia 5 si cea mai mare voce rock din Ro.
    atunci Directia 5 era comparata cu U2
    cantam pana la epuizare Seductie, Scufita Rosie, Arabia, Lisabona
    si au trecut anii…
    m-am regasit in ce scrie Demaio pe blogul lui si am plans
    http://demaio.info/atitudini/mjollnirs-hut/debuteaza-blogul-de-rock/

    nu stiu daca netul, nivelul civilizatiei nu cumva or sa duca la o racire a relatiilor intre oameni si o comunicare foarte slaba
    sufleteste, toti prietenii mi i-am pastrat,desi am urmat drumuri diferite
    dar un regret tot il pastrez dupa acele vremuri
    ma doare sufletul cand vad cat a incaruntit mama si ce maini are, dar mai ales cand vad ce ochi are tata, si ma simt neputicioasa ca imbatranesc
    ce mai cantam Cargo- Mama ….si acum bocesc de rup
    ma doare sufletelul negrule

    răspunde
  4. pepe

    Ala din fata ta seamana cu Eric Robert.

    răspunde
  5. dennis

    eu mai am colectia de timbre: stampilate si ne, sub forma d etriunghi, romb sau obisnuite…

    răspunde
  6. Pingback: Zece bloggeri « Ioan Usca

  7. rocsana

    ce frumos ai spus bre…mi-au ajuns cuvintele direct la suflet…acum e totul atat de diferit fata de „pe vremea noastra”.
    Ne uitam la pitinguinii din ziua de azi, incercam sa traim iar copilaria cu ei dar rar ne regasim in ceea ce numesc ei jocurile copilariei.
    cat despre prietenii din cartier…le-am pierdut urma…

    răspunde
  8. Omudelamunte

    Un crâmpeidin blogul meu:
    Profu’ de istorie – cam basarabean el,aşa – avea o formulă magică de a ne preda. Eram în plină bătalie de la Călugăreni în 13 august 1595. El -Mihai Viteazu adică- era într-un colţ al clasei şi striga: ” fuge mişelul, i-e târşă să dea ochii cu un mândru voievod ! “. Sinan Paşa,care atât aştepta, cu iataganul în vânt (rigla mea) fugea către celălat colţ al clasei şi striga: ” nu fugă,bre,noroi pe giubote aveam de la mlajtina valaha. Mare bekat fekut adus aici giubote noi”. Mai interveneau şi Sigismund într-o româna diferit stricată, plăieşii, spahii, caii care nechezau cu toată clasa,inclusiv profu’. Cel mai greu îi era să imite cadânele,dar asta nu ne împiedica să ne gasim noi originalele, în recreatie, de la clasa de viitoare umaniste. Aşa mai asimilam şi noi un dram din istoria zbuciumată a patriei. Profu’ de istorie tot aşa predă şi astăzi, iar Sinan Paşa stricat a vorbit,stricat a rămas … Am observat că toţi Paşii n-au o boabă de talent la o limbă elevată care conţine în lexic “varză,mânz,viezure,manele”. Toate produsele au instrucţiuni într-o gaşcă de limbi,numai în limba ta maternă,nu! Bieţii Paşi,cum să aprofundeze ei această limbă!?

    răspunde
  9. Miruna

    ai fost f tareee la turabo sambataaa:D:D:D:X

    răspunde
    • Ielena

      traiasca turabo, bambu, le gaga, fratelli, gaya si altele…
      cum ai punctat tu ca nimeni altul
      sariti cu premii!!!
      da!!! se scrie cu 2 ii, culmea
      aviz amatorilor

  10. DinCopilarie

    Vad ca ai intrat in zona mea…regretele astea le am si eu zilnic.Pe baza asta am facut si blogul meu :).

    răspunde
  11. dumi

    Citesc ce ai scris tu, ascult povestile parintilor mei si ma intreb ce imi lipseste mie sau ce lipseste generatiei mele ca sa copilarim ca voi? Acum avem posibilitati nelimitate, dar nu cred ca peste cativa ani vom avea amintiri la fel de frumoase sau vom putea spune:Uite ce copilarie minunata am avut!

    răspunde
  12. Pingback: DinCopilarie.com » Tineretea. Prietenii. Timpul trecut. Regretul. Incercari. Speranta. Uimirea. (text scris de Cabral)

  13. crysse

    Chiar daca am 23 de ani am prins si eu colectia de gume turbo(in cazul fetelor colectia de barbi)…
    In legatura cu prietenii,la voi nu se practica revederea de 10 ani la liceu?la noi asta e singura posibilitate de a ne revedea colegii..la 10 ani.Atunci stim cu totii ca trb sa ne prezentam la liceu,unde se sriga iar catalogul si asa se mai afla de unu de altul cum a ajuns…Pt generatia mea mai sunt doar 6 ani…Abia astept!

    răspunde
  14. morena

    Am sie u amintiri de-astea din copilarie, dar nu despre prieteni, e adevarat. Mi-ai dat o idee si poate o pun in practica.
    Cu multi dintre prietenii mei din copilarie, nu ma mai vad. Poate doar cu cativa care au ramas in Buftea. Cu una dintre prietene locuiesc in acelasi bloc ANL. Si inca suntem prietene, desi ne-am zis multe in tot acest timp. SUntem impreuna de cand aveam 3 ani. Wow!
    Mi-e dor de cativa colegi de generala, dar…cine stie pe unde or mai fi…

    răspunde
  15. Yasmyna

    Frumos! Fiecare pastram cu drag in suflet amintiri din acea perioada cand prietenia insemna mult mai mult decat inseamna astazi!Si eu m-as considera o norocoasa deoarece desi fiecare fiecare perioada din viata am petrecut-o in locuri diferite…astazi fiind la mii de km de locul natal, inca mai tin legatura cu unele persoane cu care obisnuiam sa alerg pe ”derdelus”, sa ma plimb cu bicicleta prin parc si de ce nu sa chiulim impreuna!;))
    Salutari Cabral!

    răspunde
  16. irina

    Daca vorbim despre prietenii din primii mei ani – poate mi-e dor, desi nu-mi amintesc mare lucru.
    Daca vorbim despre cei din vremea scolii generale – mi-e dor cu siguranta, iar daca vorbim de liceul pe care l-am terminat acum 4 ani – nu-mi va fi dor niciodata (am avut in clasa 29 de fete, 95% dintre ele pitipoance aspirante).

    răspunde
  17. Flori

    Desi nu-i mai vad de ceva timp mi-e dor de prietenii din copilarie….de vremurile alea in care nu aveam nimic si de fapt aveam tot!Dar cel mai tare mi-e dor de fostii colegi de clasa de la liceu si despre care nu mai stiu nimic.Ce vremuri frumoase!!!

    răspunde
  18. David

    chiar daca am 20 de ani sa stii ca am prins si eu jocurile frumoase ale copilariei.
    ieseam de 3 ori pe zi la fotbal , seara jucam de-a hotii prin cartier , fugeam toata ziua ca nebunul , acasa mama ma astepta cu mancare calda…ce vremuri fratioare…

    răspunde
  19. ramona

    buna cabral,
    eu sunt umpic mai mica decat tine dar am prins si eu vrmurile acelea cu colectiile de gume turbo,capacele de la cola (eu stateam la tara furam de la tata ciocanul si le turteam)
    in legatura cu colegii din generala nu ne-am mai vazut de un car de ani unii chiar de cand am terminat generala respectiv liceul, dar imi este dor cand stateam la tara si trebuia sa merg la scoala ne vorbeam cu totii sa ne adunam (satra lu papuc) mai ales cei care stateam departe de scoala faceam 3km jumate pana la scoala si iarna era un ger naprasnic dar pe noi nu ne interessa decat sa ne continuam drumul si sa ne jucam in zapada mai ales noi fetele ne luam cate un frecus de ajungeam la scoala om de zapada :)
    Acum eu ma intreb copii nostri oare vor mai avea asa amintiri ca noi si poaznele facute la bunici?(apropo bunica scuze cand eram mica de tiam omorat 15 boboci de ratza si cand mai vazut ti-ai smuls paru din cap eu incercam doar sa-i spal:d)si muuuulteee altele pe care in ziua de azi nu cred ca va mai fi cu putintza
    Iar ce am citit mi s-a facut pielea de gaina :d
    te pupacesc merci ca mai facut asa de nostalgica chiar de ziua mea de nastere:d

    răspunde
  20. Law

    gand la gand cu bucurie Cabral.

    Chiar azi dimineata rememoram anintiri de mult apuse. si..mi-am adus aminte de „coada la paine”


    Eu si cu alti copii descoperiseram insa cum sa cumparam primii painea. Cand camionul de paine venea pentru aprovizionare, vanzatoarele – pentru a nu-si rupe spinarea cu descarcatul – strigau: “Cine vine si descarca masina primeste primul paine!”. Atunci eu si cu baietii actionam.

    Se forma un sir de aproximativ 10 oameni, de la masina pana in interiorul magazinului. Painea venea in lazi de cate 10 bucati fiecare. Se da fiecare lada din mana in mana si se stivuia in magazin. Toata actiunea de descarcare dura o juma’ de ora, timp in care prin mana iti treceau cateva sute de lazi. Noi fiind copii nu aveam prea mult putere, de aceea functionam pe echipe de cate 2. Unu de un cap de lada altul de celalalt.

    Erai plin de sudoare, dar aveai satisfactia ca o sa iei primul paine, o duci repede acasa si o sa ai mai mult timp de joaca.

    răspunde
  21. adriana

    Buna,Cabral!
    Ai dreptate din tot ce scrii!Parca a trecut o vesnicie de atunci.Imi amintesc cum am intrat la liceu.Pe vremea aceea eram o fata salbatica caruia ii era frica si de umbra ei.Pe urma, pe masura ce trecea timpul,clasa s-a unit,cei din oras cu cei de la tara si uite asa patru ani de liceu s-au scurs iute, cu practica la porumb sau la struguri sau cu practica la atelier.Stii? Pe vremea aceea nu se facea diferenta,fetele veneau la liceu naturale fara par vopsit sau unghii rosii.Acum,gasesc ca e prea multa libertate.Si cu toate ca eram pe timpul lui Ceasca si ca nu era foarte usor mi-e dor de vremurile acelea.

    răspunde
  22. Andreea

    Si tocmai ce reusisem sa ies din butoiul cu melancolie in care am ajuns dupa o lunga conversatie la telefon cu o prietena din copilarie pe care nu am mai vazut-o de vreo 4 ani… Iar pe restul din gasca de atunci, i-am mai vazut, dar toti suntem atat de grabiti, avem atatea lucruri de rezolvat, incat nu gasim timp decat de stat l ao cafea cate 30 minute, o data la 2 ani…
    Pacat! Au fost niste vremuri frumoase pe care nu o sa le uit niciodata :)

    răspunde
  23. Dasteff

    Salut Cabral,

    Felicitari pentru articol! Foarte emotionant! Eu sunt un nostalgic in devenire :) Mai ales ca sunt implicat
    in ceea ce ai scris.

    Am copilarit oarecum impreuna cu tine, in sensul ca am fost in aceeasi scoala generala(96) dar in ani diferiti (sunt mai mic ca tine cu 1 an sau 2), ii stiu foarte bine Mario, Claudiu, Antonio, Dan (stafie), Dragos (mortu’) :)) si cred ca mai sunt, am jucat impreuna cu voi cornete, fotbal
    in gradinita.. etc

    Mai tii minte tevile din spatele blocurilor ? :) Sau blocurile in constructie pe unde ne jucam.. Sau iarna cand incercam
    sa facem rost de carbit ?

    Ce vremuri..

    Regret acea perioada, nu-mi vine sa cred cum a trecut timpul

    Vorbim

    răspunde
  24. writeman

    colectii: surprize de la gumele turbo, timbre, portofele din coperti de caiet (u care le castigam surprizele altora), abtibilduri si cam atat. putine optiuni, pe vremea aia… aaa, colectia de tampenii scolaresti: oracolul.
    duminica asta i-am sunat pe baietii „din clasa” – colegii de liceu. au zis toti ca vin. n-a venit nici unul pana la urma :(

    răspunde
  25. Cardreader
    Cardreader

    Hai lasa, ca inghetata Polar era foarte buna! Mi-ar mai placea sa mai mananc una.
    Imi amintesc ca odata mi-am luat, cu mandria aia de copil, o inghetata. Un tiganus m-a vazut si m-a intrebat daca ii dau si lui. Eu: nu!!! pleaca!!. N-a zis nimic.
    N-am mers nici 10 m si ca un fulger alergand a venit din spate tiganusul si mi-a smuls inghetata :))
    Bine ca am tinut-o atat de strans, ca mi-a mai ramas si mie o bucatica.

    răspunde
  26. andrei0241
    andrei0241

    Cabral, da tu care esti in poza aia? :D

    răspunde
  27. fausta

    frumos spus…..te invidiez….eu doar putin am prins din ceea ce spui…
    acum e altfel…parintii sunt altfel….prea multe griji, prea mult stres….
    e bun ca tu ai macar amintirile…esti unul dintre cei care intr-adevar stiu ce e aia copilarie…

    răspunde
    • fausta

      in ce priveste prietenii din copilarie…au mai ramas vreo doi trei..cu care ma vad o data pe an si doar ce mai vb pe la telefon/mess…ne-a imprastiat viata in diferite colturi ale tarii…si fiecare cu ale lui….trist dar adevarat….

  28. Anda ford

    Umanule m ai facut să plâng. N are nimic am plâns în amintirea copilăriei,liceului cred că şi pentru grădiniţa aia nenorocită cu program prelungit. :-) sau de verile pierdute jucând rent şi twist :-( de petrecerile pe care le dădeam fiecare când erau ai nostrii plecaţi în concediu,mă rugam la doamne doamne să mă lase acasă,sau făceam pe nebună să fiu pedepsită, revin că iar bat câmpii au trecut 3 ani de când nu mi am văzut colegii din liceu şi vre o 5 de când gaşca din sat s a destrămat :-( toţi au crescut şi acum sunt oameni mari importanţi cu famili şi rate şi probleme. Cei din liceu nu mai zic vorbesc totuşi regulat cu my best friend Carmen Olteanu care vrea să fie jurnalistă :-) şi se zbate din răsputeri,o să i iasă că i fata deşteaptă :-) cam atât, restul sunt ocupaţi cu viaţa. Xx

    răspunde
  29. dragalina

    ai grija .. pe linga fosti colegi …. sa nu te trezesti cu o mie de fane care tot cer autografe si poze .. !!

    răspunde
  30. AmZis

    ai dreptate.acuma toti pustii sunt gameri sau mai rau,magic(bine ca le-a inchis )

    răspunde
  31. Hahaleru'

    Amintiri din copilarie… Tu erai o pata de culoare printre pustani, numai zic ca radeai cu gura pana la urechi :)

    răspunde
  32. Pingback: Luni « Gabriela Savitsky

  33. silavaracald

    Nu doar pata de culoare, ci şi sosia lui Pele, tânăr. Ai vrea să te întorci în acei ani? Nu cu mintea de adult, evident! :)

    răspunde
  34. Catalina

    … si uite asa ma apuca iarasi plansu` ca peste cateva luni o sa termin liceul si nu-mi voi mai vedea colegii si prietenii la fel de des…
    (si acum sa revenim la teme si exercitii… :|)

    răspunde
  35. karmapolice

    nu te lua de DIDA DRAGAN, my precious, singura urma de rock de la tevereul comunist

    răspunde
    • Monica

      Da nu era de rau dragutza mea ,deci chiar nu zicea de rau ….era o urma de nostalgie ….C’mon ….

  36. mumitza_padurii
    mumitza_padurii

    adesea ma gandesc la asta… am avut o copilarie minunata, caci a fost ferita de accidente si alte greutati, dar pe atunci nu am stiut sa apreciez asta. credeam ca orice s-ar intampla, pot indrepta lucrurile. de curand am invatat insa ca nu pot da timpul inapoi, ci cel mult sa imi vad amintirile in alta lumina. iar prietenii, cei adevarati, au ramas inca rezonabil de aproape.

    răspunde
  37. teresa

    so..fara sa citesc inainte postul tau m-a apucat si pi mini sa intreb ce-i cu asteptarea asta, de ce lancezim atat pana sa ne miscam fundurile spre ceva ce vrem sa facem…
    cat despre copilarie…ehheee, unde-s acu tancii care sa ma scoale bosoroaga fiind din somnul de dupa-amiaza cu tipetele lor de la „tarile” si alte de astea de nu le mai tin minte nici macar numele…
    mi-am amintit azi macar de tineretea dintai daca nu de copilarie, cand ne ingramadeam intr-o masina sa merem sambata in vreo pizerie…
    s-a schimbat lumea, si nu in bine!
    mi-e dor de copiii de pe vremuri!

    răspunde
  38. Burishe

    E trist,dar nu putem tine legatura cu toti,uitam,nu mai avem timp,eu si prietenele mele zicem ca o sa ne vedem si dupa liceu,dar stim ca nu e asa,fiecare perioada are prietenii ei,iar daca reusesti sa-i pastrezi esti norocos.

    răspunde
  39. shegs

    fara suparare dar pozele alb negru nu te avantajeaza :) :D

    răspunde
  40. moti nadia
    moti nadia

    Ma bucur enorm cand ma gandesc la copilaria fericita pe care am avut-o.Ce vremuri!!!Am o fetita de aproape 5 ani si deja se joaca pe internet(nu mult ca nu ii dau voie),se uita la dvd -uri cu oraselul lenes si asa mai departe.Imi aduc aminte de vacantele petrecute la bunici, era o veselie cand ne intalneam toti prietenii ,ieseam pe geam dupa ce adormeau bunicii si steteam pana dimineata iar a doua zi se intrebau de ce suntem obosite(eu si soramea) cand ne culcaseram la 10(asa era stingerea in vacanta).Nu cred ca vor mai fi asa zile fericite!!! Dar asta este , lumea se schimba, stiinta evolueaza si noi imbatranim!!!

    răspunde
  41. Adrian

    Mare dreptate:) de un milion de ani n am mai vorbit cu colegii de generala. Acum si colegii de liceu se indeparteaza ne mai vedem la revelion si la un vin fiert de craciun si cine stie un 1 mai pentru nemofturosi la cort intr o padure oarecare sau poate vara la un spritz pe terase vara.

    răspunde
  42. mdm_x

    unii dintre noi ”a fost ” mai norocosi domne .Au avut tramvaie si sinele aferente.Eu n-am avut decat o gara veche pe unde treceau marfarele spre si dinspre combinat.
    Anul viitor ar trebui o intalnire de 10 ani ( de la liceu ) ,iar gasca de prieteni mai din copilarie …ce sa zic pe unii ii vad cam de 2-3 ori pe an ..pe unii mai rar .Dintr-un oras mic muncitoresc fara prea multe oportunitati ptr viitor ..ne-am cam imprastiat fiecare pe unde …..
    … ma mai apuca nostalgia si ma pun pe telefoane … e tare frumos cand am si cu cine sa depan amintiri .

    răspunde
  43. alex.dumitrascu

    Ne-am scos. BNR a emis o noua bancnota care rezolva elegant si eficient toate chestiile, deficitul, recesiunea, plata pensiilor si salariilor, inclusiv a celor „nesimtite”. Nu e gluma:

    http://financiar-imobiliar.guvernarea.ro/forum/viewtopic.php?t=732

    răspunde
  44. Anishka

    asa m-au napadit niste amintiri de frumoase…si acum am colectia de la cauciucata aia de guma turbo :D
    cu foarte putini prieteni din copilarie mai tin legatura…fiecare a apucat pe drumul sau si ne-am pierdut…dar amintirile raman…

    răspunde
  45. Stef

    Am cum sa iti trimit un mesaj privat? mersi.

    răspunde
  46. Nicky

    Eu incerc de o luna sa organizez o intalnire cu fostii colegi din liceu(si am terminat de doar un an:))si nu reusesc…tare ocupatii suntem noi astia de nici 20 de ani…
    Asa ca…imi doresc pt tine din suflet sa-i revezi pentru ca lucrurile astea mici inseamna mult!
    Rememorari placute:D

    răspunde
  47. Mya

    Am intrat sa recitesc ce ai postat si abia acum am vazut poza :) Cred ca cei care au fost in clasa cu tine sunt norocosi ca au avut un asa coleg! Probabil aveti multe amintiri frumoase impreuna..si sunt convinsa ca intalnirea voasta o sa fie spumoasa! have fuuuun! xoxo

    răspunde
  48. Renata

    Foarte frumos scris! M-a pus pe gandit… Eu nu am parte de asa tinerete/copilarie cum ai avut tu(ce urat e sa vorbesc la pertu, de parca am avea aceasi varsta:|) sau parintii mei. Desi ati avut putine, v-ati distrat si ati trait viata mai frumos decat noi, astia care avem de toate si nu stim ce sa facem cu ele.
    Mi-as dori ca la cei 14 ani ai mei, sa nu ma gandesc la cum o sa fac rost de bani pe viitor, sau cum sa ma fac placuta la scoala, sau cum sa nu par penibilia/tocilara cand discut despre o carte citita, sau…, sau…
    Mi-ar placea sa iau viata asa cum este, sa copilaresc pana la 16 ani si nimeni sa nu comenteze cu nimic.
    Da’, cum zic… 2010 nu e la fel ca 1980…

    P.S.: si ai mei au copilarit in Berceni! (ca si mine de altfel)
    P.P.S.: la fel de dragut erai si-n tineretile tale! :”>

    răspunde
  49. silviu

    Gala desenului era duminica, sambata era zi de scoala,remeber?

    răspunde
    • klaude

      Sambata era ‘La Sfarsit de Saptamana’; Duminica era ‘Album Duminical’. Ambele aveau Gala Desenului Animat in ele. Eu asa imi amintesc.

  50. Stirivedete

    ooooooooo ce vremuri , ce timpuri, acuma totul s-a „stricat”. Tin mite ca atunci cand trebuia sa iesi cu o fata ….aveai mult de „munca” si seara trebuia sa o duci acasa la ora 10…acuma….e mult mai „usor”. In acele vremuri totul era sa pui suflet …acuma trebe sa ai bani , o masina si…sa fi „tare”.

    răspunde
  51. Stirivedete

    nu exista atunci sau chiar daca exista noi nu stiam de droguri…acuma le gasesti la fiecare colt , si culmea se si legalizeaza.

    răspunde
    • bored

      drogurile exista decand lumea vipule. mancarea, alcoolul, tutunul, circul (TELEVIZORUL), frica, URA etc.

      dar de cat sa incerci sa ne „convertesti” nu te duci mai bine inapoi la filmuletele tale cu tzatze si bronz artificial, nu imi MAI sta in fire sa vorbesc asa dar daca ar fi un fat-midget prin zona sigur ti-ar zice marsh la kakat!!!

      si desi nu intelegi, noi tot te iubim.

      ca in melodia TIMPURI NOI.

  52. Toto

    Cabral am văzut că mai pui cate o melodie la anumite posturi,uite aici recomandare http://www.youtube.com/watch?v=KXay0d8XDgc sigur o sa te impresioneze.

    răspunde
    • bored

      toto dragule, cum necum am crescut. important e ce facem acum cand suntem MARI.

    • bored

      si inca o chestie, daca ai un video interesant nu mai veni la dr parnassus sa te ajute el, nu stii de ce are o mie de ani? pt ca a facut un contract. incearca sa spui TU celor din jur ce ai vazut si inteles.

      peace

  53. Pingback: top Zelist | urban

  54. Sfantu` Simon

    Super tare frate!… Cum, CE ?!? Tipa din varf de tot, Angelina Jolie, tata (in tinerete, bine si cu mana prinsa-n usa, grimasa aia de pe fata o ajuta), super tare, nu stiam ca ai facut liceul la Hollywood. You lucky …mfgrfm

    răspunde
  55. Liana Morar

    Am avut un coleg de liceu(la Arad), cu 2 ani mai mic, era singurul de culoare din scoala. La inceput ni se patrea ciudat, dar mai apoi a fost rasfatatul tuturor, toti vroiau sa-l aiba de prieten.
    Nu stiu cum au fost ceilalti cu tine, oare la fel?

    răspunde
  56. Ana

    Furatul de corcoduse si mere verzi din curtea spitalului cu cainii pe urme era pasiunea noastra. Si faceam niste burti, ca ne bagam tricourile in pantaloni ca sa ne facem un fel de traistuta pentru a culege cat mai multe, le bagam in san=))Ce frumos era si ce bataie luam daca ne prindea paznicul=))

    răspunde
  57. Ana

    Aaaaa am uitat de „citronada” la pliculet pe care o mancam direct asa, nedizolvata in apa, si de cofetaria cu ditamai peretele de lemn acolo unde plateai, nu stiu cum se numea dar ma ridicam in maini ca sa spun ce vreau, si guma aia de banane, si jucam jocuri cretine si veneam acasa cu genunchii rupti….gata ca ocup tot spatiul

    răspunde
  58. Vertigo

    Pe 19.02 am facut reuninunea de 15 ani cu colegii din liceu…A fost de exceptie! :))

    răspunde
  59. Judy

    Zambitor ca intotdeauna;) eu abia la 23 de ani am invatzat sa zambesc…:)

    răspunde
  60. bored
  61. mikyme

    :) prietenii nu trebuie sa-i uitam niciodata,si tot timpil trebuie sa ne facem timp macar de un telefon daca de o iesire nu mai e timp…mie-mi place sa mai spun uneori :haide-ti sa ne strangem ca alta data”..si o si facem,ca in vremurile bune…si iesim uneori si 20 de persoane..si povestim si facem planuri pentru urmatoarea iesire,urmatorul timp liber…si ne stricam de ras pana ne dau afara din local…ca la un moment dat se mai si inchide…doar ca noi nu mai terminam de povestit..:)si indiferent de distanta prietenii raman prieteni,cei care nu raman,inseamna ca n-au fost! ;)

    răspunde
  62. aleyna

    Grea ıntrebare,Cabral!
    In vara care tocmai a trecut trebuia sa ma ıntalnesc cu cateva dintre colegele de liceu dar…o ploaie ne-a stricat planurile(eu eram la tara cu cei mici iar ıntalnirtea avea loc ın oraş şi n-aveam cum sa ajung pe vremea aia,astfel s-a ıntamplat cu multe dintre celelalte).De nici unul dintre baieti nu aveam nici o informatie(şi nici acum nu avem) iar altii sunt plecati peste hotare…
    In octombrie iar am fost acasa dar n-am putut organiza nimic deoarece a decedat bunica iar deprimarea care ma cuprinsese mi-a interzis o ıntrevedere…
    Mi-e dor de tot ce ınseamna trecut pe care la vremea respectiva,desigur,nu l-am apreciat la adevarata valoare,cum nici astazi nu apreciez prezentul la adevarata vloare(ceea ce ni se ıntampla,dealtfel,tuturor)!

    răspunde
  63. Ioana

    Eu sunt dintre norocosii care au venit la facultate in Bucuresti in gasca cu prietenele din liceu si ne petrecem seri impreuna ever since :)

    răspunde
  64. diana

    n-am apucat sa intru de mai mult de o saptamana pe site…si iata ca am intrat azi si am gasit postul asta…saptamana asta s-a intamplat ceva ciudat….am primit un telefon care l-am asteptat 10 ani (intre timp am si uitat ca am asteptat :) ) sa iesim la o cafa…am iesit…ne-am vazut prima data…si am povestit…el din lumea lui de demnitari inalti…eu din lumea mea ONG-istica…el avea lacrimi in ochi auzind povestile tinerilor mei din program…eu eram mandra de el…el m-a facut sa ma simt mandra de mine si m-a ajutat sa inteleg ca Da e greu sa strag 500 000 de euro anual….dar uite ce am reusit sa fac…si sa nu uit ca prin programele mele pot schimba si chiar salva o viata…ciudat de frumos momentul…si parca din filme…”Viata Dianei…”

    răspunde
  65. Bobby

    dar totusi eu noroc cu messengeru vorbesc cu toti zilniccccccccccccc

    răspunde
  66. Andra

    vezi..incercarea ai facut-o,si ti-a reusit! nu mai tin legatura cu prietenii cu care am crescut,desi mi-ar placea sa ma mai vad cu ei..e frumos sa stai undeva la o masa,si sa-ti aduci aminte de timpurile alea,cand nu aveai nicio grija.. abia astept sa citesc cum ati petrecut.. have fun!

    răspunde
    • scoala de chimie-azur
      scoala de chimie-azur

      viata nmerge inainte—nimic nu se pierde doar amintirile ramin anii care trec totul v-a fii dat uitarii–live today like is not tomorow –alex–

  67. narcisa

    Ce tare, eu m-am regasit in poza :)
    Actiunea se petrecea in vara lui 1995, la bancute si ne reuneam in fiecare seara sa facem fanfaronada :))

    P.S. : Bogdan e la Banc Post.

    răspunde
    • Bogdan Erdeli

      Ce vremuri . . . Minunat!!! Tocmai facusem 20 de ani . . . fix 20 de ani . . . Mai tineti minte ce m-ati chinuit? M-ati stropit cu toate cele . . . mi ati pus „adidasii” sus pe arcadele alea de beton de la terasa . . . si apoi a venit vali si a facut poza asta memorabila.
      Sa nu care cumva sa ma sariti din schema la intalnire :)

  68. scoala de chimie-azur
    scoala de chimie-azur

    ma aflu in australia din 1981 caut colegi prieteni din timisoara am facut scoala profesionala la azur-chimie linga bega 67-69–info send email alex

    răspunde
  69. alex

    Deci si acum mai am un clasor jumate de timbre si colite :)

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.