Sari la conținut

Asa-mi spunea mama cand eram mic si faceam toate tampeniile Pamantului… nu cred ca eram un copil rau – asa sustine mama acum – dar aveam chestiile mele cu care-i suiam pe-ai mei pe pereti.

Ce ma bucur eu este ca au stiu ce sa faca pentru a ma pregati de viata. Dar cred c-am avut si noroc, cu toate ca tentatiile au existat, am stat departe de droguri. Si mai cred ca – din pacate – am avut si exemplele sub nas, v-am mai povestit despre amicii din copilarie care ne-au aratat cum arata un dependent si ne-au bagat atat de tare groaza asta in vene incat n-am fost nici macar curiosi vreodata. [sursa foto]

Am scris multe posturi despre dependenta de droguri si de fiecare data am repetat: nu trag speranta ca un consumator sau un dependent de droguri (diferenta exista dar este extrem de fina) poate fi convins sa se lase. Exista sanse, exista cazuri, dar daca vorbim procentual… nu mai crezi asa ceva, in cel mai bun caz speri.

La dependenti sunt sanse mici de recuperare, dar cred ca le dam celor care n-au incercat o sansa de a nu deveni dependenti… daca informam, daca aratam adevarul.

Ei bine, la unul dintre posturile despre antidrog am primit un mesaj de la parintele unei fete dependente de droguri. O clipa de-ai fi parinte… ai vrea sa fie oricum numai asa nu!

„De 12 ani ma lupt cu fica mea sa se lase. A inceput in timpul facultatii. Nu stiam cum sa o ajut. A facut un tratament dat de un doctor specializat in droguri [ dr. Miclos ].

O perioada a uitat de ele , pina intr-o zi cind a cunoscut un tip care consuma droguri si s-a apucat din nou. Nu recunostea deloc ca are nevoie de ajutor. Cu bine, cu scandal, am dus-o la acelasi medic. Iar tratament , iar izolare, acasa sub supravegherea mea . S-a refacut.

A iesit afara, s-a dus glont la tipul respectiv si-a luat-o de la capat. Iar discutii, iar scandal, dar a refuzat sa mai mearga la medic. Oricum tratamentul nu a functionat caci altfel ar fi uitat de droguri.

Intre timp a facut hepatia C, tipul e la puscarie… dar ea se drogheaza in continuare.

Pacat de studiile si potentialul ei. Ar fi putut ajunge departe cu sustinerea noastra, a parintilor, dar din cauza drogurilor nu mai e in stare de nimic. Nici prieteni n-are, are doar drogati.

Nu mai are viitor iar ajutorul nostru il refuza zicind ca pleaca de acasa, in lume.

Are 30 de ani, nu mai e copil. Cum sa obligi pe cineva sa te lase sa il ajuti daca nu vrea?

DACA cineva imi poate raspunde sau imi poate da o solutie ,ascult.”

33 comentarii despre "O clipa de-ai fi parinte…"
  1. Andra

    Nu poti,chiar daca e fiul/fiica ta nu poti asta este adevarul,Nu putem decat sa vorbim,explicam la nesfarsit aceleasi chestiuni de cele mai multe ori,dam exemple,urlam,promitem ,mangaiem.,pedepsim……dar de obligat nu-i putem obliga pe copiii nostri sa ne asculte.
    Adeseori le spun ca nimeni pe lumea asta nu le va dori binele asa cum le doresc eu,sa ma asculte ca din dragoste ii sfatuiesc,uneori o fac ,alteori nu.
    Ne straduim sa-i crestem asa cum credem noi ca-i cel mai bine insa reusita sau nereusita am impresia ca uneori nu tine de noi,vorba mamei:iti dau orice numai noroc nu-ti pot da.
    Ca parinte sa fi intr-o asemenea situatie mi se pare atat de dureros incat nici macar un exercitiu de imaginatie nu sunt in stare sa fac.
    Le-am aratat si eu celor mari unde duc drogurile,au vazut pas cu pas ruinarea atat fizica cat si psihica nu doar a unchiului lor dependent de droguri dar si a intregii familii,sper sa-i fi cutremurat suficient si sa nu aiba nici macar curiozitatea sa incerce,sper caci atat mai pot face.
    Ma gandesc cu groaza la ziua cand sotul meu va primi apelul telefonic fatal si mi se rupe sufletul doar la gandul suferintei ce va urma dar nu pot face nimic ,el a incercat tot ce a putut nu ca un frate,mai mult ca un parinte,spital,tratament,substitute,psiholog,a stat langa el aproape 24 de ore din 24 neglijandu-si copiii cu acceptul meu si dupa multe luni de chin rezultatul a fost acelasi,iar droguri ,iar acelasi anturaj,iar si iar si iar…In final s-a resemnat si incearca sa-si vada de viata de zi cu zi constient totusi ca finalul este inevitabil.
    Imi pare rau.

    răspunde
  2. Ionela

    Catre parinte: Nu stiu prin ce treceti, insa imi imaginez ca va ese cumplit de greu sa va vedeti copilul in situatia asta, sa va simtiti fara de putinta! Aveti tot respectul meu pentru ca nu ati renuntat sa sperati dupa atatia ani! Din ce am inteles eu, medicul respectiv nu a „tratat-o”, ci doar a facut detox cu ea. Tratamentul complet include detox, care e primul si cel mai usor pas, adica ajuta cu dependenta fizica, a corpului si apoi o viata intreaga petrecuta in „recuperare”. Ce e cel mai important in recuperarea bolnavului (pt ca dependenta e consierata o boala cu diagnostic axis I in DSM-IV) e tratamentul dependentei psihologice, iar pasul asta e cel mai greu si mai lung. Ar beneficia, dupa detox, de consiliere din partea unui specialist/consilier in dependenta si abuz de substante care sa ajute cu dependenta psihologica. Din pacate nu sunt la curent cu resursele disponibile din Romania, insa daca sunteti interesat/a de mai multe informatii va rog sa cereti adresa mea de email de la Cabral; am sa incerc sa raspund in masura cunostintelor mele. Cariera pe care mi-am ales-o (si pe care o iubesc) e in psihiatrie, iar dependenta de droguri/alcool face parte din aceasta arie.

    PS: Sotul meu a fost dependent de methamphetamine (in adolescenta) si acum are prioritatile puse la punct; e un om de succes la compania la care e manager si un om de succes in viata personala, insa toate astea dupa ce a stat un an de zile intr-un centru de tratament. Speranta exista atat timp cat ai resursele potrivite.

    răspunde
  3. dongabone

    Imi cer scuze inca de pe acum daca spun prostii:plecati in alta tara.Nu stiu ce posibilitati financiare aveti sau daca aveti prieteni in strainatate,ori daca in tara faceti bani multi,dar ma gandesc ca o izolare intr-o casa aflata in alta tara ar putea da rezultate.Stie engleza?In Spania.Stie franceza?In Germania.Adica undeva ,intr-o tara despre care nu stie mai nimic.Garantez ca socul cultural va fi covarsitor:pana invata limba,pana-si face prieteni….trece timp mult si POATE revine la conditia umana.Imi pare rau ca trebuie sa treceti prin asa ceva,presiunea ce va apasa pe umeri e covarsitoare si stiu ce vorbesc.Cunosc o familie de spanioli care au o fata de 28 de ani si care au o situatie asemanatoare.Ei si-au permis o casa inchiriata in Germania,in creierii Bavariei si au plecat acolo acum trei luni dar deja incep sa culeaga roadele:cu netul restrictionat,cu muzica doar de pe CD-uri,fara tembelizor si doar cu filme de pe disc, fiica lor deja a inceput sa manance singura si sa-si fixeze privirea catre ei.E foarte greu pentru dvs.,foarte-foarte greu…..
    Inca o data,imi cer scuze daca bat campii,dar asta stiu despre aceasta problema si va urez tot binele din lume si multa putere sa treceti peste aceasta adevarata tragedie care s-a abatut asupra dumneavoastra.Sus inima!

    răspunde
    • Ionela

      Asta e o solutie de moment, nu de drum lung; tratamentul dependentei psihologice e ca ii tine departe de droguri si anturajul negativ cand se intorc acasa, plus ca de cele mai multe ori cei ce se lupta cu dependenta de droguri sau alcool nu stiu cum sa faca fata stresului cotidian, ca sa nu mai zic de stresul mutatului intr-un alt mediu si alta cultura si au nevoie sa li se arata, usor cu usor, cum sa-si traiasca viata si sa tina piept problemelor fara a apela la „ajutoare” nocive.

  4. dongabone

    @Ionela:am spus aici o frantura din experienta mea de viata.Nu ar fi frumos sa incarcam „circulara” cu raspunsuri inteligente sau filozofice.Nici nu ar fi elegant din partea mea sa ma dau destept in fata unui psihiatru care are niste ani de scoala pe care eu nu-i am.De aceea v-as ruga sa nu cadeti in capcana din proverbul „Nu vede padurea de copaci” si sa ii dati un sfat omului,nu sa comentati ce am zis eu sau unul sau altul.Eu sunt nimeni.

    răspunde
  5. NICOLETA

    Cred ca numai Dumnezeu o poate ajuta,daca ea mai poate constientiza ceva,Mare pacat,si iertat sa-mi fie ,nu cred ca mai sunt solutii din cauza lipsei ei de vointa si ambitie.De fapt aici cred ca este efectul drogurilor,anihilarea vointei.Nu pot decat sa doresc multa putere familiei,imi pare rau !

    răspunde
  6. Vlad

    Adevarul este ca nu oricine are vointa necesara sa se lase, asa cum nu oricine are vointa necesara sa slabeasca sau sa se lase de fumat/alcool.

    Daca terapiile au esuat, nu stiu, depinde doar de ea. Totusi, omitem un singur lucru, in initiativa asta de a umaniza si dramatiza situatiile de genul acesta, uitam ca la baza suntem animale iar in randul animalelor, functioneaza foarte bine selectia naturala.

    Ei bine, noi tot timpul incercam sa o trisam, sa-i salvam pe cei mai slabi, pe cei mai bolnavi. Nu zic ca n-ar trebui, departe de mine gandul asta, dar trebuie sa mai si acceptam ca pur si simplu asta este cursul natural.

    Imi dau seama ca pare nedrept pentru un parinte ca al lui copil sa fie dependent si sa-si distruga viata dar nu fiecare dependent de droguri este pana la urma copilul cuiva?

    In rest, ce sa zic, dependenti de droguri au existat, exista si vor exista intotdeauna, nu cred ca va putea fi vreodata eradicat fenomenul, poate diminuat, drept urmare tot timpul vom avea astfel de povesti. Sugerez sa le privim mai rational.

    răspunde
    • Andra

      Sa inteleg ca n-ai copii?!

    • Vlad

      Da, exact asta am zis cu comentariul meu.

    • Andra

      In opinia mea asta ai transmis .

      Ar fi interesant sa-ti aflu parerea despre subiect cand vei avea un fiu/fiica la adolescenta.
      Te vei schimba din secunda in care vei fi constient de existenta copilului tau si-ti jur cu mana pe suflet ca nici o urma de rautate n-am vrut sa transmit cu mesajele mele,pur si simplu am scris ce am simtit citindu-te.

    • Vlad

      Da, bun, asta era o concluzie la ce am scris. Dar daca informatii despre mine te intereseaza iti mai zic ca pe langa faptul ca nu sunt parinte, am ochii albastri, parul saten si traiesc in Bucuresti. Totusi, nu stiu in ce mod sunt relevante toate lucrurile astea la discutie tinand cont ca discutia nu era despre mine.

      As incheia aici, dar tin mortis sa mai detaliez un pic ca sunt oarecum interesat de subiect si poate considera cineva util si comentariul meu.

      Faptul ca esti parinte sau nu esti parinte nu schimba sub nicio forma motivele pentru care un om se apuca de droguri si devine dependent. Singurul lucru care se schimba este perceptia ta ca parinte despre subiect care se transforma intr-una profund emotionala, mai ales cand este vorba despre copilul tau.

      In rest, cauzele raman aceleasi : lipsa educatiei, vointa slaba, anturaj, etc. Sa stii ca tot oamenii care mor/sunt bolnavi terminal/sunt dependenti/etc. au parinti sau au avut parinti deci faptul ca individa este fiica cuiva nu modifica in vreun fel situatia. Este un caz de depdendenta ca oricare altul, singurul motiv pentru care se reactioneaza mai puternic la el este ca i s-a facut PR aici pe blog.

      Daca nu avea publicitate, povestea asta emotionanta era doar o statistica undeva intr-un centralizator unde numarul dependentilor crestea cu o unitate. Faptul ca reactionam mai puternic la astfel de povesti decat reactionam la o statistica nu dovedeste decat ca avem o minte ingusta si nu ne dam seama ca sunt unul si acelasi lucru.

      Dar divaghez, sa revin la cazul respectiv. As mentiona ca daca este o persoana de 30 de ani, este libera sa faca ce alegeri doreste in viata ei. Nu vorbim de viol sau de vreun accident unde pericolul fara vointa victimei, vorbim de consum de droguri care se face voluntar.

      Din pacate pentru individa din poveste, nu vad o solutie. A facut terapie si tot n-a functionat. Macar aceasta intamplare ar trebui sa ne deschida ochii la cat de importanta este preventia si cat mai multi parinti sa puna un mare accent pe educarea copiilor in ceea ce priveste consumul de droguri.

  7. valive

    Nu exista remediu daca nu vrea. Degeaba se gandesc oamenii la solutii, daca nu vrea nu exista nici o sansa. La inceput am crezut ca e de vina educatia parintilor si a scolii, dar mai exista si o groaza de alti factori care duc la dependenta de orice fel. Am avut prieteni consumatori de droguri, existau oameni care consumau sub nasul meu, dar m-am ferit de dependente, din fericire. E de ajuns sa nu simti nevoia de a consuma lucruri de care corpul nu are neaparata nevoie: cafea, alcool, tigari, si sa nu vrei sa le consumi. Mie mi-a fost de ajuns sa vad cum se poarta mama dimineata inainte de cafea si sa stiu ca nu am nevoie de asa ceva niciodata indiferent de cat de frumos miroase. Tine de alegerile pe care le faci in viata si de oamenii intre care alegi sa traiesti.

    răspunde
  8. ade

    Uau…foarte grea situatia. Personal pot sa zic ca am incercat doar marijuana…acum multi ani eram in liceu si cum pe vremea aceea faceai greu rost de asa ceva chiar se simteau foarte importanti cei care aveau ocazia, grupul meu de prieteni de atunci fumau, una din fete statea la Brasov si cand venea in weekenduri aducea, o singura data am incercat, nu am simtit nimic si n-am insistat.Ii vedeam pe toti cum aveau halucinatii si mi se parea o tampenie, ei dupa au continuat acum deja sunt pe cocaina si alte droguri, niciunul din ei nu s-a lasat…am venit in Bucuresti, aici toata lumea fuma, chiar si pe strada, in masina, nu se ascundeau deloc…recunosc ca am incercat insa la fel ca in liceu,niciun efect si tot asa rapid am renuntat.Conteaza enorm cu ce fel de oameni umblii,anturajul te poate cobori enorm. Din fericire parintii mei mi-au dat toata libertatea posibila, nu mi-au interzis nimic niciodata si astfel erau doua cai, totusi e un risc cand iti lasi liber copilul insa n-a fost cazul meu, am stat deoparte si am privit, am vazut cum fetele de mici erau prostite de diferiti baieti, am vazut cu drogurile distrug oamenii si cat de greu poti intalni o persoana de incredere. Am invatat singura sa ma feresc de probleme, de oameni rai si sa nu imi pierd echilibrul orice s-ar intampla in jurul meu.
    Cat despre fata asta, are nevoie de cineva care sa fie langa ea, care sa o opreasca fara ca ea sa isi dea seama. O persoana de incredere, trebuie sa ii arate cineva frumusetea vietii si din alte puncte de vedere…are mare nevoie de sustinere si cred ca asa si-ar putea reveni.

    răspunde
  9. Alexandra

    Si eu sunt de acord ca mai bine prevenim decat sa incercam pe urma sa „vindecam” consumul de droguri.

    Un exemplu:

    Maica mea e profesoara, si in plus e si al naibii de desteapta :) Am trecut prin mainile ei si la scoala, mi-a fost diriginta, dar pe vremea aia, si intr-un oras ca Galatiul, eu cel putin nici macar nu auzisem de droguri.

    Insa cand eram eu la facultate, nu stiu prin ce chestie, maica-mea a cunoscut un tip la vreo 35 de ani care fusese consumator iar acum era clean de vreo 10 ani sau asa ceva. Deci va zic sigur ca se poate sa te lasi.

    Si maica-mea ce s-a gandit: sa-l aduca la scoala ca sa le vorbeasca copiilor prin ce a trecut el.

    Eu zic ca e o idee foarte buna. Nu stiu daca a functionat cu copiii aia, dar cred ca e o treaba buna.

    Daca s-ar gasi o mana de oameni reabilitati dispusi sa-si puna povestea prin licee… poate am reusi sa prevenim x cazuri de viitori dependenti.

    răspunde
  10. tigara electronica

    Nu cred ca exista o reteta universala care ar merge.Dar sunt convinsa ca singurii care se lasa sunt cei care constientizeaza ei insusi ca isi fac rau,asta daca si gasesc o motivatie destul de puternica care sa le dea si curajul/puterea de a trece prin sevraj,probabil cu o persoana draga alaturi care sa ii sprijine moral.

    răspunde
  11. Miriana

    Sper ca persoana repsectiva sa reuseasca sa-si ajute fica. Dar sa nu o faca pe banii mei, pe bani publici.

    răspunde
  12. Lolita

    Eu pot sa va dau un sfat din proprie experienta…eu am 2 ani de cand sunt „clean”, am o viata minunata si nu as mai schimba-o ptr nimic. Singurul lucru pe care il puteti face, este sa incercati sa o faceti pe ea sa vrea…la mine asa a functionat. Cand mi-am dat seama ca voi ramane fara persoanele pe care le iubesc (familia, iubitul), cand mi-am dat seama cat ma umilesc mergand si socializand cu niste oameni mult sub teapa mea, cand mi-am dat seama ca banii se vor termina si voi ajunge la prostitutie sau la puscarie, abia atunci am spus STOP. Nu am avut nevoie de clinici si spitale, am fost intr-adevar la o clinica de specialitate, dar nu m-a ajutat cu nimic practic. Am luat cateva luni niste pastile din farmacie ca sa nu mai am dureri fizice atat de mari iar apoi am renuntat si la ele. Lupa probabil ca trebuie dusa toata viatza, pentru ca nu odata ti se face pofta si ai mai vrea „doar odata”. Insa numai cand ma gandesc la ce dureri aveam si unde as fi putut ajunge, mi se taie orice pofta. La mine nu a functionat vorba buna. A functionat cand mama mea mi-a spus ca ii este scraba de mine si cand iubitul meu mi-a spus ca el vrea o familie, nu o drogata langa el!!
    Avand in vedere ca vi s-au epuizat solutiile bune, eu zic sa incercati si pe partea cealalta. Sa ii aratai dispret – chiar daca poate nu simtiti-, si sa nu cumva sa ii dati vreun ban….sa vada ca dupa cateva ore de placere tot la agonie ajunge…Daca locuieste cu dvs, spuneti-i ca nu o veti mai primi in casa, si chiar asa sa faceti, ca sa vada cum este singura. Nu pot decat sa va urez bafta, in final tot de ea tine, dar macar puteti incerca sa o treziti la realitate -chiar daca va doare!

    răspunde
  13. vasilescumihaela

    De ce articolul asta e inclus la categoria „vind droguri”? Sau mai exact, ce inseamna categoria asta? Eu zic ca exista si posibilitatea de a se lasa… depinde unde e buba… dar oricum chestia asta nu tine deloc de anturaj, de atitudinea celor din jur cat… de altceva… Si uneori oamenii pot decide pentru ei insisi sa nu mai fie si poate fi si prea tarziu pentru unii din ei. :) Nu vreau sa descurajez initiativa, poate tocmai fiindca stiu ca se poate. Ceea ce vreau eu sa intreb este insa… daca schimbi un om din radacini, daca il recladesti …. ce ai sa faci din el dupa… ? Un inadaptat? Un marginalizat? Un nebun frumos? Un om sanatos intr-o majoritate anormala? Unde il vei duce? :) Nu poti schimba lumea, dar un om… la o cotitura existentiala poate decide sa aleaga altfel pentru sine fiindca asa simte ca e cel mai bine. Pentru cei de pe margini trebuie sa fie greu sa il lase in urma dar… e durerea lor, pierderea lor care nu are nimic in comun cu ceea ce simte cel ce ramane in urma. Uneori se intampla sa pierdem… tot iubind.. fara sa intelegem… fara macar sa ne dam seama de asta. :) Unii vor sa ajute. Intrebarea pe care le-as pune-o eu este „de ce?”… Ce reprezinta pentru ei personal faptul ca un om apropiat sau nu va trai mai mult? :)

    răspunde
  14. Poftim?

    La 18 ani era la facultate?

    răspunde
  15. ioana

    am cunoscut persoane dependente de droguri,parerea mea:e si de natura psihologica pentru ca acesti oameni incearca cumva sa inlocuiasca realitatea,cotidianul zilei de azi si maine cu iluziile date de droguri.e nevoie si de consiliere psihologica pentru a se depista cauza(de la care a pornit consumul)fie ca e vb de un lucru sau sentiment care ii lipseste pers in cauza fie ca e doar ocuparea timpului respectiv in compania anturajului facand altceva.
    Aratandu-i pe fapte reale unde poate duce consum
    ul lor,ascultand parerea lui/ei personala despre viata ,asteptari si compromisuri se poate afla ce o determina sa le foloseasca.iarasi,ptr a putea renunta la droguri cred ca este nevoie de o inlocuire a viciului cu altceva.(vacante scurte alaturi de familie,descoperirea partilor frumoase din viata cu ajutorul celor dragi,si aratandu-i sprijin si multa afectiune)ca si in cazul fumatului,momentul care ai fi vrut sa il dedici viciului trebuie inlocuit cu altceva care sa te atraga,care sa iti faca placere.
    Este in schimb neaparat de dorinta,vointa si putere,cel mai important sa fiti alaturi de fiul/fiica dvs dc se poate din timp.sa ii cunoasteti prietenii,ocupatiile si trairile sufletesti.

    răspunde
  16. Ana

    Cunosc pe cineva care s-a lasat de frica. Nu zic ca este o practica ok, dar in disperarea lui tatal a recurs la urmatoarea varianta: Si-a inchis baiatul intr-o camera si l-a legat, bineintele i-a dat de mancare si de baut, doar ca l-a izolat de tot ce ar fi putut sa-i faca rau. A tinut cateva luni izolarea asta, dar pana la urma a prins, ii este mai frica acum de dezintoxicarea la care il va supune din nou tatal. Pot baga mana in foc ca este un om care-si iubeste enorm copilul si probabil ca nu ar fi facut asta daca nu ar fi considerat ca nu are de ales. Nu dati cu piatra ca stau prost cu nervii.Merci!

    răspunde
  17. A

    Tatal sa nu renunte!Sa ofere fetei toata dragostea, dar sa nu ii caute scuze. Din ce am citit:dezintoxicare, multe vitamine, si apoi implicarea in activitati care sa o faca sa se simta utila. Implicarea in activitati care sa-i zdruncine sufletul si in acelasi timp sa o faca sa simta ca e utila, sa-i dea satisfactia ca a schimbat viata cuiva in bine: a lucra(face voluntariat) intr-un orfelinat, spital, sanatoriu, casa de batrani…ceva de genul asta. Success!!!Sa nu-si piarda speranta!In fiecare zi se intampla minuni.

    răspunde
  18. baiat din cartier
    baiat din cartier

    Dependenta psihica nu o poate vindeca nici un doctor cu tratament medicamentos.
    Trei conditii sunt absolut necesare dupa detoxifiere:
    1. Sedinte cu un psiholog
    2. Ruperea oricarui fel de relatii cu alti consumatori
    3. Mentinearea unui program incarcat

    răspunde
  19. dreea

    vorbim de de tratarea dependentei psihice la consumatorii de stupefiante ,dar nu o putem trata la fumatori din pacate e vorba de vointa de schimbarea radicala a stilului de viata si implicit a anturajului si nu e usor ! nu cunosc pe nimeni care foloseste droguri dar cunosc cazuri de alcoolici si de fumatori care se lupta cu dependenta , e trist

    răspunde
  20. yellow

    parere proprie si personala: unica solutie in astfel de cazuri nu sunt medicii. izolarea si medicamentele ci un psiholog bun si multa rabdare.
    la inceput nici nu realizezi ca ai o problema, nici nu crezi ceea ce iti spune psihologul, nici nu crezi ca te va ajuta cu ceva. crezi ca esti bine, ca e corect sa fii asa cum esti si nu te intereseaza ce spun altii. pana in momentul in care nu realizezi de unul singur ce face si ce iti faci, nimeni si nimic nu te poate ajuta. dependenta de droguri dupa parerea mea e mai mult o dependenta psihica decat fizica. corpul uman elimina destul de repede orce substanta nociva iar dupa un timp nu foarte lung nu mai simte nevoie, revine la normal. o minte bolnava cere mereu droguri, pana si atunci cand corpul s-a dezintoxicat.
    „Mens sana in corpore sano ” (minte sanatoasa in corp sanatos)

    răspunde

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.