Sari la conținut

V-am promis, acum cateva saptamani, ca voi fi mai deschis si o sa vorbesc, macar in parte, despre familia mea. Hai ca incep cu tata. De ce o fac acum… vedeti la sfarsit.

M-am nascut in 1977, in Bucuresti, la Spitalul 9 (da, stiu, asta explica multe).

Mama, Argentina, o gagica misto din Buzau, satul Mosesti, venita in Bucuresti la facultate (ASE). Si, venind ea aici, cu educatia primita de la parintii ei (bunicul, Dumnezeu sa-l ierte!, a fost preot), s-a indragostit de tatal meu biologic.

Tata, Alexandre, venit din Congo printr-un schimb politico-strategic de studenti, student si el, la medicina.

Si m-am nascut eu. Pe cand aveam eu cateva saptamani de viata, tata a avut putina treaba si a trebuit sa plece. Dar n-a lipsit mult, s-a intors cand tocmai implineam eu 13 ani.

Intre timp mi-l arata mama la televizor, la stirile internationale (parca prezentate de maestrul Ciurascu) se dadeau, dupa cum bine stiti, vizitele ilustrului tont (rasuceasca-se in mormint!). E, cand ajungeau in Congo aparea si Alexandre in comisia de „Hai salut!„, a fost ani de-a randul ministrul sanatatii (drept urmare am putea trage concluzia ca sistemul de invatamant romanesc functiona fara gres).

Evident ca pentru mine era un strain, dar acest mic amanunt nu l-a impiedicat sa spuna c-a venit sa ma ia in Congo. Ai mei au fost, ca de fiecare data, totalmente fair. Au zis: „Daca vrei sa mergi… du-te! Noi nu vrem sa te lasam, dar este decizia ta.”.

Si nu m-am dus. A mai stat cateva zile si a plecat. Iar.

Si au mai trecut cativa ani. In ziua in care faceam 28 de ani eram singur prin Brasov (va spuneam acum ceva luni, sunt un ciudat) m-am gandit sa-l sun. Primisem numarul cu cateva luni inainte, pe adresa Pro-ului, de la o alta ruda (pe care n-o cunosc). Si l-am sunat… auzindu-ne dupa 15 ani.

– Alo, bonjour, avec monsieur Alexandre, vous en prie.

– Au telephone.

– Salut, je suis Cabral.

[liniste…]

– Alo, Alexandre?

Si am vorbit. A plans, l-am lasat, l-am pus la curent, i-am explicat una-alta, mi-a zis de fratii mei vitregi (am vreo 5 sau 6 prin toata lumea, nu-i cunosc)… in sfarsit, am comunicat cateva zile si-apoi… am lasat-o balta.

Recapitulare: a plecat cand aveam eu 2 saptamani, l-am vazut cateva zile cand am facut 13 ani, am vorbit la telefon cand am implinit 28 de ani. Acum fac 32.

Am stat de cateva ori sa ma gandesc daca-l urasc. Nici gand! M-am gandit daca l-as putea ierta. Nu cred. Si mi-am dat seama ca l-am pedepsit, in felul meu, prin indiferenta.

De ce va spun toate astea? Nu, nu ca exercitiu de sinceritate ci pentru ca nu reusesc sa ma hotarasc si chiar am nevoie de un sfat… colegele mele de la PR au primit un fax, acum 3 zile, prin care Alexandre ma anunta ca vrea sa vina la inceputul lui septembrie, impreuna cu doi frati de-ai mei, in Romania. Si ca asteapta un raspuns, daca sa vina sau nu.

Iar eu nu prea stiu ce sa-i zic… si ma gandesc la asta de 3 zile, fara nici un rezultat.

Ce fac?

300 comentarii despre "Tatal meu."
  1. mario

    Cheama-l, nu cred ca o sa regreti.

    răspunde
  2. mada

    Eu cred in viata asta ca din orice ai ceva de invatat;trebuie doar sa fii pe faza.Nu am mai commentat pana acum nimic pe blogul tau,insa te urmaresc in tacere:).
    Indemnul meu:go on,nu stii ce vei descoperi,la tine,la ei,la viata.:)

    răspunde
  3. alexa

    Cabral, fa ce simti!

    răspunde
  4. ALEX

    Dupa orgoliul meu,nu cred ca as aceepta!Chiar daca am 17 ani,sa sti ca am trecut prin multe in viata asta.Am si eu familie ii iubesc pe toti mai putin pe unu..pe tata..de ce? Ei bine pentru ca sa ziceam asa el are un viciu : bautura!Nu il acuz ca nu mi-a dat sa mananc..insa in anumite nopti stateam cu mama si sora mea pe strazi,inghetati noaptea,din singurul motiv : se imbata ca un porc si ne dadea fara frumos pe usa!Chiar daca sa ziceam asa apele sau mai linistit eu tto mai traiesc momentele alea cand aveam vreo 10 si numai dupa 2 saptamani de la o operatie stateam pe strazi la – 20 grade,si nu exagerez eu locuiesc intr-o zona din Brasov.Imi doresc atat de mult sa ma fac mare si sa pot pleca sa uit de aceste incidente nefericite.Eu unu nici acum in sinea mea nu l-am iertat pe Tata!Imi doresc sa ajung departe sa plec din orasul meu,iar tu Cabral daca scotocesti mai bine prin zeciile de emailuri primite ai sa ma gasesti pe acolo pt.ca ti-am cerut un ajutor,un sprijin.Am batut la multe usi si am reusit pana la urma sa cunosc cateva persoane speciale de la Bucuresti care lucreaza in televiziune.In tine mai am ultima speranta ca ma vei ajuta.

    răspunde
  5. Cristina

    daca nu tii neaparat sa’l revezi pe Alexandre…macar ai aveai ocazia sa iti cunosti fratii…

    răspunde
  6. ALEX

    Imi cer scuze de greselile ortografice,am scris repede,cel mai probabil din cauza furiei cu care am scris.

    răspunde
  7. nicky

    Orice am spune noi, nu cred ca ne vei urma sfaturile. Urmeaza-ti inima, vei stii ce sa faci.
    Cum spune si Cristina, macar iti vei cunoaste fratii.

    răspunde
  8. Muritorulderand

    timpul le va rezolva pe toate, oricum e cam periculos sa nu iti stii stramosii, asta pentru dezvoltarea ta psihica ulterioara si, cred ca te va stimula sa reiei legaturile pierdute, la naib e doar tatal tau, cu bune cu rele, eu zic sa ii intinzi o mana…

    răspunde
  9. Raluca Hippie

    Eu -asa, daca vrei un sfat, ca decizia NUMAI SI NUMAI A TA o sa fie- zic sa vina; chiar daca pe el nu-l poti ierta, pe fratii tai vitregi, care n-au, saracii, nicio vina merita sa-i cunosti. Si stii cum e, in timpul vietii oamenii se mai si schimba, ajung sa regrete ce au facut, vor pe cat posibil sa-si mai repare din greseli… Asa ca de pierdut eu zic ca n-ai mare lucru, daca oricum din cate zici tu acum nu inseamna mare lucru pt tine, dar ti-ai putea castiga niste prieteni in fratii aia ai tai; si mai e inca o chestie- am intuitia, din ce zici tu, ca tac-tu acolo in Congo e un om nefericit; daca nu ti-e prea greu, primeste-l. O sa se simta mai impacat.

    răspunde
  10. Ioana

    Eu zic ca nu este rau sa te intalnesti cu ei. Chiar daca suferi pentru faptul ca tatal tau nu a fost alaturi de tine nici macar in momentele cele mai importante ale vietii. Nu cred ca este bine sa il judecam. Asa a crezut de cuviinta in acele momente. Noi suntem intotdeauna corecti? Nu gresim niciodata? Fiecare dintre noi merita o a doua sansa, deci si tatal tau. Poate acum ii pare rau ca a fost departe de tine. Mai bine mai tarziu decat niciodata. Iar fratii tai nu au nicio vina pentru ceea ce s-a intamplat in relatia ta cu Alexandre. Eu, incercand sa ma pun in pielea ta, as accepta sa ma intalnesc cu ei si chiar as profita de acest moment sa imi cunosc mai bine tatal. Sunt sigura ca exista multe lucruri despre el pe care nu le stii, pe care poate nici mama ta nu le stie pentru ca el a fost departe de voi, asa ca nu-l putem judeca. Iti doresc mult succes si astept sa postezi impresii de la intalnire, daca vei merge, desigur. Acesta este sfatul meu pentru tine, dar TU esti cel care trebuie sa decizi. Incearca sa le impaci pe amandoua: inima si ratiunea.

    răspunde
  11. white rose
    white rose

    Cabral..e greu sa iti dau un sfat dar am sa incerc..eu mult timp l-am urat as putea spune pe tatal meu…pt ca am o poveste as putea spune asemanatoare cu a lui Alex..tatal meu cand mama mea era insarcinata cu mine a avut un accident de masina..a ramas cu sechele dupa acest accident si si-a innecat amarul in bautura..o lovea pe mama mea..iar eu pt fiecare lovitura il blestemam..eram prea mica pt asta..dar crede-ma..simteam furia si ura..m-a marcat mult timp aceasta perioada a vietii mele..acum tata si-a revenit..de ce..?a imbatranit..si i-a fost teama de singuratate..a vazut cat a gresit fata de 2 copii si o femeie care i-a oferit viata ei..desi a primit doar amaraciune..
    stiu Cabral..e greu sa il ierti..pt ca nu a fost langa tine..cand ai avut nevoie de un Tata..!! dar stii ceva?..atunci cand va veni momentul despartirii lui de aceasta lume..va simti durerea..regretele ca nu te-a vazut mergand pt prima oara..ca nu te-a ridicat cand ai cazut ..si asta e mai dur decat orice e cea mai mare pedeapsa ..nu toti stiu sa fie parinti..asa ca dragul meu..nu incerca neaparat sa il ierti..dar du-te sa il vezi..vei vedea regretele in ochii lui..implorand iertare!
    iti doresc ..sa zambesti mereu..!

    răspunde
  12. Cindy

    Eu le-as spune sa vina…

    răspunde
  13. Mihaela.

    Decat sa traiesti cu regretul..mai bine spune-i sa vina;)

    răspunde
  14. mace

    decat sa te intrebi cum ar fi fost daca, (desi stiu ca te-ai intrebat asta de n ori pana acum)… mai bine o revedere si ai parte si de ceva nou.. cunoasterea fratilor, si inca ceva:.. la 32 de ani esti destul de matur si trecut prin multe ca sa poti trata situatia bine, tu singur stii mai bine!

    răspunde
  15. anca

    Parintii sunt parinti in pofida tuturor magariilor ce le fac cu sau fara buna stiinta.
    Eu te sfatuiesc sa i zici sa vina,sa va cunoasteti mai bine.Daca nu se va putea inchega relatia tata-fiu sigur sigur vei castiga un prieten nou.
    Multumita lui existi Cabrale.
    Te-am pupat.Multa multa bafta!

    răspunde
  16. karmapolice

    CABRAL-imi aduc aminte ca Arge, cind era gravida in ultimele luni cu tine, avea cantonament, daca nu ma insel pe la Slanic, la minele de sare. Si pentru ca nu voia sa rateze cantonamentul s-a focusat ca tu sa nu iesi in timpul ala..dupa aia faceam misto de ea ca te-a nascut la 10 luni.
    legat de tactu biologic, cred ca este mai sadic sa=l chemi, sa vada cum esti acum, ce ai realizat FARA AJUTORUL LUI, si crescut de Mircea, cel care ti-e cu adevarat tata. Asta e sadic, sa inteleaga ca nimeni nu e de neinlocuit. Fii amabil, dar relaxat si rece, asa cum si cred ca simti.
    Simte ca imbatrineste si se duce in iad la dracusori?Vrea sa-si spele pacatele acum la batrinete?Unde dracu era cind Arge se chinuia cu tine?Hai ca stiu ce copil balanta ai fost…pup

    răspunde
    • white rose
      white rose

      Bine Spus..!

      Felicitari mamei tale ca a crescut comoara asta de copil..care a devenit un om minunat..! Tot respectul din lume!

      hai umanule..capul sus..!

  17. light play

    been there, done that…

    indiferent de ceea ce faci/nu faci in legatura cu el, doare si va durea. e extrem de dificil, daca nu chiar imposibil, sa ierti, sa uiti sau sa te impaci cu el si cu tine. relatia cu el e parte din tine, din cine esti tu, chiar daca el a lipsit sau poate tocmai pentru ca a lipsit.

    cat despre intrebarea ta, am senzatia ca ai deja un raspuns.

    bafta.

    răspunde
  18. Hubba Bubba

    Intalneste-te cu el. Indiferent de orice.

    răspunde
  19. iperu

    bre negrule, daca nu-l ierti o sa fie ca pana acum, daca-l ierti poti sa schimbi ceva si in tine.

    your call

    răspunde
  20. Danny

    Bun.

    Iti spun asta din prisma unui om care a patimit cate ceva pe parcursul acestei vieti, tocmai din prisma parintilor.
    Daca aveai 16-18 ani, cat aveam eu cand eram la sesiunea de „te urasc tata”, era de inteles sa nu vrei sa il vezi. Ai totusi 32 de ani dupa cum tocmai tu spui, si ar fii pacat sa ratezi chestia asta. De pierdut nu ai nimic, de castigat, poti castiga experienta de a sta la „o bere” cu „tata” sau o simpla intalnire cu cel multumita cui esti in zona. Stiu ca e naspa, banuiesc ca dupa cum s-a purat e cam greu sa il accepti, dar nu te obliga nimeni sa-l vezi ca pe tatal cel bun, acceptal ca pe un „tata”, ptr ca oricine are nevoie de asa ceva.
    Parerea mea..
    Noroc.

    răspunde
  21. ALEX

    Bravo „white rose” ai perfecta dreptate.Mi-ai deschis si mie ochii ..eu atata mai sper sa ma poata ajuta Cabral (dupa ce imi citeste email-ul)..Stii Cabral..eu uneori imi doresc sa nu fii avut tata ,nu sa moara doamne fereste..dar sa nu il am prin preaja mea.Cum a zis si white rose,atat in cazul meu cat si al tau,se va intampla la fel cum s-a manifestat si tatal ei la batranete.Eu atat astept sa cresc sa ma vad la casa mea, o i-au pe mama care a dus o viata chinuitoare si sa uitam de el.
    Acum ca un sfat sa stii ca odata ce un parinte isi raneste copilul o mai face si a doua oara..gandeste-te la tatal tau dupa ce te-a abandonat de atatea ori..nu crezi ca ar mai face-o odata??? Gandeste-te bine !!! Fii istet!

    răspunde
    • white rose
      white rose

      Nu Alex..pt ca odata ce va imbatrani…va cauta iertarea..nu va mai avea putere sa faca rau va cauta innauntrul lui si va simti cat rau a facut..si va regreta in momentele lui de luciditate..
      hai..capul sus…!fii tare..!sunt sigura ca viata iti va surade..!si…alunga ura din suflet..nu-ti face bine..te orbeste..numai bine!

    • ALEX

      Asta si vreau..sa il vad fara putere.Singurul prieten care sa ii mai ramana sa fie alcoolul.Si nu pot sa alung ura asta..am incercat de atatea ori sa uit…sau poate am uitat dar prin comportamentul lui mi-am adus aminte repede…

    • ALEX

      Tu ai putut uita totul?Ai putut sa stergi absolut totul cu buretele?!

  22. Mihaela

    Eu cred ca e bine sa ii oferi sansa …sa va intalniti. Acum si tu esti un om matur si chair daca nu ti-a fost alaturi de mic copil…( uneori poti suferi mai mult cu un parinte alaturi dar care nu are nici un fel de grija de dorintele si sufletul tau ) Cum spuneai ranchiuna nu ii porti insa nu e creata legatura aceea de parinte…e ca un strain .La fel eu cu tata..a stat cu mama dar in certuri si dispute si de copii nu a avut grija deloc. Acum ei sunt divortati si desi mi-a facut mult rau….il vizitez pe tata o data – de doua ori pe an . Sta tot in Bucureti deci distanta nu ar fi..insa nu ma leaga nimic..simt ca nu am ce sa discut . Il vizitez insa ca mi-e mila de el ca nu a inteles rostul copiilor in viata si desi braveaza cu diverse lucruri sigur nu e fericit. Ma gandesc ca daca nu va mai fii sa nu regret apoi ca nu l-am mai vizitat..chair si putin. Si de frati… poate iti seamana si uite cum te clonezi tu pentru „donsoarele ce te vrea in mai multe bucati ” si o sa faci mai multe suflete fericite ..printre care si pe al tau :)

    răspunde
  23. georgiana

    atat timp cat niciodata nu l-ai respins, nu inteleg de ce ai face-o acum! Mai ales ca spui ca nu-l urasti… Gandeste-te ca maine ai primi un fax de la o ruda in care ai afla ca el……nu mai e…..ai regreta sigur! Si stii tu vorba aceea : „mai bine regreti ceva ce ai facut decat ceva ce nu ai facut!”
    Pana la urma, e tatal tau! Multumeste-i lui Dumnezeu ca ai crescut atat de frumos, atat de educat, chiar si fara el…Parintii nu ni-i alegem!

    răspunde
  24. alis

    raspunsul doar tu il stii,tu stii mai bine ce sentimente te incearca in privinta tatalui tau.eu zic sa faci si pasul asta,sa vezi ce iese..de pierdut nu pierzi nimic.castigi 2 frati in cel mai bun caz.

    răspunde
  25. Sarai

    E un subiect delicat, si doar tu sti ce e in adancul sufletului tau.
    Daca o sa-i dai o sansa, poate ai sa castigi muuulte, de pierdut…n-ai ce pierde, eventual o alta deamagire. Dar daca nu i-o dai, poate ai pierdut o mare oportunitate. Cine stie ce se poate intampla daca-i oferi sansa asta? Poate el chiar o asteapta. Pana la urma, noi, ne dam cu parerea de aici, din exterior, dar … tu stii mai bine ce sentimente te macina. So, asculta-ti inima! Noi te iubim si te incurajam sa faci ceea ce simti!

    răspunde
  26. Jademan

    Asta e pentru mine, special!! :D Fi antenă: fă cum ai făcut cu paparazzele! :) Sau, dacă nu-ţi permiţi, detaşează-te şi tratează-i ca pe colegii tăi cu care lucrezi la lucru :D – indiferent de-ţi sunt rude sau nu – adică tratează-i ca pe colegii cu care te înţelegi bine! :D Asta acuma… Şi dacă poţi să-l prinzi în particular pe tac-to, spune-i tot adevăru’, indiferent de orice! Adevăru’ despre ce-ai simţit toată viaţa ta în legătură cu el… :) Ce-o să-ţi facă în cel mai rău caz?! Îţi interzice să te mai duci în Congo!… Sau să te tratezi acolo… Aşa, şi?! Un singur lucru trebuie să înţelegi: ca şi tine, a vrut să-şi trăiască viaţa şi – cu toate astea – să ajute oameni. E om şi el… :D PRIETENE, DACĂ AI NEVOIE: 0755228067. Te obosesc una-două! :) Spor la treabă şi distracţie! :D

    răspunde
  27. Gabriel Toma,Madrid
    Gabriel Toma,Madrid

    Fratioare,zi-i sa vina cu bani la el,sa se duca la hotel,apoi du-i la o terasa la o masura de bere si la o burta de mici;”hai noroc…ce mai faci…io fac asa-si-asa…planuri de viitor…da,mama face bine,merci…cand plecati?”.Si gata.Nu-i vei zgudui viata unui om care se iubeste doar pe sine,nu-ti va zgudui viata nici tie,care n-ai decat o mogaldeata(si nu 5-6).Stii cum spuneau romanii:nu iti este parinte cel care ti-a dat viata,ci cel care te-a crescut.Te simt ca nu esti implicat mai deloc intr-o relatie afectiva cu Alexandre,asa ca las-o asa.Lasa-l sa fie „Alexandre” si atat.Sanatate si toate cele bune!

    răspunde
  28. Anne

    Citind commenturile anterioare, am regasit acolo raspunsul pe care si eu ti l-as da. Oricat de mult a trecut, nu privi in urma si de asemenea nu trebuie sa-l privesti cu ura, sau cu ideea de a-l ierta. Nu se stie ce viata ne rezerva, si poate mai tarziu vei regreta ca nu ai ales sa-i vezi pe fratii tai, cat si pe cel care a ajutat ca tu sa vii pe lume.
    Numai bine!

    răspunde
  29. Alex Khan

    Hai sa-ti povestesc ceva. Acum 4 ani, cand aveam doar 19 m-am dus cu mama si tata la cumparat de provizii de iarna. Gogonele, varza, gogosari si altele.. ca incepea agitatia.
    Ulterior, cu 2 saci de varza in spate tatal meu se opreste sa stea de vorba cu cineva. Discutie destul de simpla si limitata: ce mai faci, cum iti mai merge, uite asta e baiatul meu, etc.
    Imediat dupa ce ne-am despartit de omul respectiv taicamiu ma intreaba daca stiu cine e.
    Am dat din cap in semn ca nu, insa am ramas cu gura cascata la auzul raspunsului. Era bunicul meu, adica tatal lui.
    Din cate am inteles de la mama dupa, ei ar fi prieteni si se mai intalnesc si stau de vorba cateodata.
    Atunci am descoperit o alta fata a tatalui meu, la care nu ma asteptam.
    Nu doar ca l-a parasit imediat ce a aflat „verdictul” dar din cauza ca un copil fara casatorie aducea disgratie familiei, mama lui a fost alungata si el a fost adoptat de catre bunicii lui.
    In acte, el este frate cu maica-sa, inafara lor este prieten cu taica-su.

    Viata e prea complicata ca sa o standardizam. Parerea mea e ca ar trebui sa-ti vezi tatal.

    răspunde
  30. Just Me

    Pai .. ce ai putea sa faci ?? Un singur lucru : ceea ce simti. Nu conteaza ce spun eu … sau altcineva, ci doar ceea ce simti tu. E clar .. ca e frustrant …dar … de ce sa regreti ca nu ai facut ceva atunci cand puteai, nu ?? :)))
    Doar .. nimic nu e intamplator !?? :))

    Prin urmare … PUTERE, CREDINTA si DRAGOSTE … iti doresc!

    răspunde
  31. macanta

    si sa nu-ti vezi tu fratii????peste ani,cand o sa tremuri din toate incheieturile,cei mai aproape de sufletul tau tau vor fi fratii.cu ei poti plange sau rade,poti fi sincer,poti fi imbufnat,ei tot te vor iubi.
    si tatal tau la fel.ce conteaza cat a lipsit??daca gandurile lui au fost la tine,inseamna ca era aici,nu-l simteai doar.

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Peste ani o sa fiu cu soru-mea, Artemis, langa care am crescut. Ei, sincer, imi sunt straini.
      Cat despre ganduri… spui frumos dar ceva-mi spune ca esti langa cineva daca si el simte…

  32. irina

    Iarta si-ti va fi iertat…

    O seara frumoasa,

    irina

    răspunde
  33. pure_poison
    pure_poison

    regretele cele mai dureroase sunt cele pentru lucrurile pe care nu le-ai facut si pe care puteai sa le faci…stiu yo sigur…si chiar daca nu ti-a dat nimic,ti-a dat un pic de culoare….nu?:-)toate cate ni se intampla fac parte din noi…chiar si lucrurile mai putin bune!!!!asa ca….fa ce-ti dicteaza inima

    răspunde
  34. oana

    mai ai un pic si faci 19 ani. ai o prietena care tine la tine si care a ignorat multe vorbe rele pentru a fi impreuna(ea e cu 3 ani mai mare). ai o gasca de prieteni nebuni cu care poti sa te distrezi la orice ora din zi si din noapte. ai o masina destul de scumpa si mai arati si bine. mama ta e atat de tanara si draguta incat atunci cand te intalnesti cu un prieten in supermarket zice…”imi place prietena ta…parca si semanati”…despre bunici….nici nu mai vorbim tu esti sensul lor pe pamant. pacat ca tatal tau sta la doar cateva strazi de tine si nu stie nimic despre viata ta…sau poate stie(daca a avut curajul sa intrebe pe vreun strain despre tine). el nu ti a dat nimic si nu ma refer la bani…pt ca el nu ti-a dat nici macar buna ziua(doar viata)si a fost un las atunci cand trecea pe drum nepasator si tu plangeai in curtea gradinitei si vroiai sa-l vezi…..si este mai mult decat cretin cand deseori aproape ca s-a sters de umarul tau(care a crescut aproape cat al lui)si s-a uitat in partea cealalta…tu bineinteles ca… fie ai lasat privirea in jos,fie ai intors si tu capul….ai tot dreptul sa-l urasti..dar nu stiu daca o faci…poate ca mai degraba il ignori…nu e povestea ta, ci a unui bun amic (ne cunoastem de la gradinita..de cand plangea dupa tatal de dincolo de poarta)…lui nu i-a dat tatal nicio sansa sa-l cunoasca,in schimb tu ai noroc….si poti macar sa incerci.daca ti se pare ca e in zadar, ca nu merge, ca nu merita…..poti renunta…tu esti cel care alege

    răspunde
  35. Mihai

    Decizia nu e usoara, cred ca ar fi bine sa va intalniti, cine stie…deja l-ai pedepsit, nu ? Cred ca a suferit destul si el. Viata e plina de neprevazut, poate la un moment dat vei avea tu nevoie de el si dilema trece de partea cealalta :)

    răspunde
  36. Emi

    Buna,
    Indiferent de ceea ce se asteapta de la tine, atat din partea tatalui tau biologic, al rudelor, cunostintelor sau a oricarui PR-ist de la Pro, FA CEEA CE SIMTI! Sufletul tau cu siguranta stie ce-si doreste. Intr-o situatie atat de intima e foarte greu sa dai sfaturi si ca atare, considera aceste randuri doar o simpla parere. Sunt 2 variante cred eu. Ori te intalnesti si cu siguranta iti vei gasi cuvintele, fara a scrie un discurs cu 3 zile inainte, iar a doua sa nu te intalnesti si situatia sa ramana ca si pana acum. Ce ai de pierdut sau de castigat in una sau cealalta din variante, numai tu stii. Iti doresc multa putere si liniste! Cu mult drag, E.

    răspunde
  37. Dragos

    Ar trebui sa ii dai inainte cu tupeu!!!Si sa te vezi cu ei!

    răspunde
  38. ralu

    macar sa iti cunosti fratii… daca nu sa il revezi pe el.

    răspunde
  39. Gand_licitat

    la prima vedere, ai putea sa fii revoltat si sa spui : nu ma intereseaza, atatia ani ai uitat ca ai un fiu, asa ca, lasa-ma amu!!! ( si ai fi indreptatit sa spui asta )
    insa,dupa,vei regreta. e tatal tau… ofera-i iertare! nu e usor, e greu sa-ti calci pe orgoliu…
    ce te costa daca te intalnesti cu el? gandeste-te ca, daca el nu era, tu nu existai. gandeste-te ca e omul pe care mama ta l-a iubit, si tu esti rodul dragostei lor. gandeste-te la fiica ta. poate vrea sa-si cunoasca bunicul… poate candva, te va intreba de „tatal tau biologic” . ce-i vei spune??? stii, tati, eu …am avut ocazia sa ma vad cu el, dar din orgoliu, am refuzat.
    si-n plus, stii cumva cat de mult ai fost tu in inima si sufletul lui??? inima unui parinte, ar cam trebui sa o intelegi, pt ca esti parinte… a gresit nedandu-ti vreun semn de viata, dar sunt sigura ca… nu te-a uitat. chiar daca aparent, asa pare, si esti indreptatit ( repet ) sa fii suparat pe el…
    nush, sfatul meu e sa accepti sa te intalnesti cu el… si nu vei regreta, pt ca nu vei avea niciodata intrebarea in minte: si daca ma vedeam, cum ar fi fost???

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Nu cred ca-i vorba de orgoliu, e vorba de optiuni.
      Si intotdeuna optiunile alese iti inchid alte usi pe care le-ai fi putut alege.

    • Gand_licitat

      eu am o teorie a riscului „imprumutata” de la un om ce-l respect mult ( dr ben carson ) , care zice asa :
      1. care este cel mai bun lucru care ti se poate intampla daca iti asumi riscul de a te intalni cu tatal tau?
      2.care este cel mai bun lucru care ti se poate intampla daca NU iti asumi riscul de a te intalni cu tatal tau?
      3. care este cel mai rau lucru care ti se poate intampla daca iti asumi riscul de a te intalni cu tatal tau?
      4. care este cel mai rau lucru care ti se poate intampla daca NU iti asumi riscul de a te intalni cu tatal tau?…

      in functie de raspunsurile date, asuma-ti riscul ;) si afla, merita sau nu merita sa ti-l asumi? ….

  40. Sorin

    Salut Cabrale.

    Foarte emotionata, povestea. Totusi e tatal tau, indiferenta ca a fost…indiferent cu tine, totusi sangele apa nu se face.

    răspunde
  41. midori

    am acelasi tip de relatie cu tatal meu.nu mai sunt suparata pe el, nu-l mai urasc imi este indiferent.el a avut intotdeauna viata lui si nu m-a inclus niciodata in preocuparile lui.au fost ani in care nu am vorbit.de multe ori m-am intrebat daca am pe lumea asta un frate sau o sora si daca ei „beneficiaza” de aceeasi atentie.eu cred ca viata e si asa prea scurta si cu atit de putine bucurii.intilnesteti fratii,poate cistigi cel putin doi prieteni daca nu rude.ai ramine cu regretul ca nu i-ai vazut macar.e mai bine sa fi tu cel generos si sa nu lasi orgoliul sa te impiedice sa faci ceea ce simti de fapt.

    răspunde
  42. mady.

    Sa vina. Arata-i ce fel de om esti. Cred ca in adancul sufletului tau esti intre „ce sa vb cu persoana cu care m-am vazut de 3 ori in 32 de ani?” si „totusi sangele apa nu se face, daca si el vrea, si fratii vor, sa vina; vom vedea atunci cum va fi”. Personal, as merge pe a doua varianta. Si in plus atata vreme cat vin fara vreo pretentie de orice natura, in afara de aceea de a vorbi, e ok. Succes, fa cum iti spune inima!!

    răspunde
  43. Narayan (Andra)

    Zicea cineva ca daca va intalniti, macar iti cunosti si fratii, dar eu sunt sigura ca nu te intereseaza deloc aspectul asta. Din moment ce nu-l urasti, nu vad de ce i-ai spune sa nu vina si, mai mult, nu cred ca ai avea vreo ceva de pierdut daca va intalniti. Ceea ce conteaza e ca orice decizie ai lua, sa nu o regreti dupa.

    Let us know about your decision.

    răspunde
  44. flavia

    ce pot sa spun…si el a grasit si tu l-ai” pedepsit”daca se poate spune asa…pentru ca nu stim daca el te-a mai cautat in aceea perioada.
    poti si tu, dupa parerea mea,sa-l suni si sa-i spui ca il astepti sa te intalnesti cu el si vrei sa-ti cunosti fratii…toata viata ta o sa regreti ca nu ai facut acest lucru, gandestete ii tatal tau, chiar daca el a fost asa cum a fost.NU PIERDE ACEASTA SANSA, chiar daca tu nu poti sa uiti tot ceea ce a facut.SUNAL.
    PA SI NOAPTE BUNA

    răspunde
  45. oanna

    Eu zic ca.. sa vina !! Asa a fost sa fie.. poate in sufletul lui regreta ca te-a lasat … pune`te in situatia lui.. O sa te recasatoresti si ai sa mai ai copii poate; si nu ar fi aiurea ca micuta ta sa nu vrea sa ii cunoasca? .. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun..sunt ff obosita si ma cam incurc in cuvinte acum.. dar.. Usor nu este, dar macar incearca, nu pierzi nimic. Sa fii fericit ca macar te cauta, pe mine mama mea biologica m-a parasit la nastere.. si niciodata nu m-a cautat.. nu stiu absolut nimic de ea, nici macar cum o cheama, dar nici nu am curajul sa il intreb pe tatal meu sau pe mama (vitrega) ..
    Gandeste`te bine.. Nu ai nimic de pierdut. O seara buna

    răspunde
  46. Lao Mayer

    Daca tot nu esti chiar atat de ofticat pe cat ar trebui, macar sa-ti vezi o parte din frati.

    Eu zic sa raspunzi afirmativ, viata e prea scurta pentru ambitii. De pierdut chiar nu ai ce pierde. Intr-un fel, ar fi inca o palma data tatalui.

    Lao. ;)

    răspunde
  47. silvana

    Măi oameni buni voi vă auziți când vorbiți?? Adică omul a făcut un copil, și-a pus pălăria în cap și a plecat, iar acum merită iertare???
    Merită bun simț. Așa cum merită orice alt om. Dar iertare??
    E ușor să dai sfaturi din astea care dau bine pe hârtie când nu te afectează pe tine.

    Cabrale frații tăi au fost victime colaterale la fel ca tine în treaba asta. Dacă vrei să îi cunoști asta ar fi o ocazie bună. Dar decizia trebuie să o iei tu cu tine, că virtual toți te susținem dar real tu te vei întâlnii cu ei.

    răspunde
    • dgg

      sunt intru totul deacord cu tine la ceea ce ai scris mai sus… cine nu stie cum e pe pielea lui, mai greu poate da astfel de sfaturi…. (citeste commentul meu de ma jos :) )

  48. evergreen

    Eu cred ca stii deja undeva in sufletul tau. Esti om bun si o sa ii lasi sa vina in tara sa te cunoasca, sa-i cunosti.

    :) Iti urez succes cu emotiile si felicitari ca esti un om asa bun

    răspunde
  49. oana

    Ai ajuns la varsta la care te cauta el pe tine. e ceva! E o realizare. Din cate am inteles din viata ta pana acum, tu ai doi parinti si o sora la care sa apelezi cand ai nevoie, ai un copil care sa iti lumineze ziua si o ai pe mama copilului tau care te ajuta sa lumeni viata copilului tau. Uita-te in jur. Sunt putini oameni care la 30 de ani au atatea. Prin munca ta si prin blog iti dedici ore bune din timp incercand sa aduci un zambet, o alinare pentru zeci, sute de straini.

    Ponind de aici, daca un om o cunostinta, vrea sa te vada…ce faci? Nu pot sa iti spun ce sa faci, iti spun doar ce as face eu judecand la rece. I-as spune sa vina, daca doreste, pentru ca doreste el, dar sa inteleaga ca nu ii pot promite sa gasesc taria de a sta cu el/ei la masa. Daca vine, doar si pentru o posibilitate de a ma vedea atunci m-as gandi serios daca sa il vad sau nu.

    o seara linistita

    răspunde
  50. gabi

    Fratii tai vor sa te vada.
    Tu ai vreun motiv sa nu vrei sa ii vezi pe ei?
    Mesagerul este tatal tau. Conteaza cine ii aduce?
    Cauta raspunsul in viata ta, in dorintele tale. Nimeni altcineva nu le cunoaste mai bine ca tine.
    Eu cred ca este o experienta care merita traita.

    răspunde
  51. TwiTiSh0r
  52. ruxxa

    pentru tine cel mai bine e sa ierti :(
    si asa vei stii ca nu vei trai cu regrete…cand nu va mai fii poate iti vei dori sa mai fi petrecut 2-3 zile cu el…eu mi’as da viata sa il mai am 5 minute :(

    răspunde
  53. Adriana

    se pare ca toti avem daddy problems….incredibil

    răspunde
  54. dgg

    de f multe ori am incercat sa-ti scriu despre mine, sa iti povestesc cum sunt eu, sa-ti impartasesc din viata mea, si asta pt ca povestile noastre, pana la un punct seamana extrem de mult.
    m-am nascut in ’84.. mama o tipa superba de 33 de ani, el , palestinian, viitor medic, cu 7 ani mai mic… si m-au procreeat, dupa o relatie de vreo 3 ani… cand am avut un an, el si-a luat zborul si dus a fost.. nimeni n0a stiut nimic de el… procese, mizerii, pt pensia alimentara, nimic, nici un semn de la el, nici o vorba.. totul prin avocati… apoi la 14 ani l-am sunat pt a=i multumi pt o suma de bani trimisa… la fel, s-a blocat cand m-a auzit distant si rece, si cate o lacrima pe aici , pe acolo… am continuat sa-l sun numai eu inca vreo 3 ani… apoi a inceput si el sa ma caute… de ce am tot insistat eu? la dorintele mamei, de a pastra legatura cu el. imi spunea ca trebuie sa vb cu el, sa-l respect si sa nu ii port ura pt nimica pt ca e tatal meu , cel care m-a facut…
    la 18 ani a venit in romania, la ziua mea.. comunicarea a continuat… de la 20 la 24, 5 veri consecutiv, am mers eu la el in vizita, la familia lui.. el este recasatorit si cu 3 baieti.. super tipi toti… ii cunoscusem inca de cand au venit ei aici , la majoratul meu…
    dupa primele 2 vizite ale mele acolo, am fost hotarata ca atunci cand termin facult sa merg acolo, impreuna cu mama mea (ea nu s-a mai recasatorit) … anii si verile au trecut si mi-am dat seama ca aparentele de cele mai multe ori inseala… m-am lamurit cum sunt ei, ce fel de stil de viata au si am zis nu, mai bine in romania. si da, recunosc, am zis asa mai mult dupa ce mi-am intalnit jumatatea aici, pe plaiurile mioritice :)
    ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca indiferent de cate ori l-am vazut (cam 1-2 luni / vara) si indiferent de ajutorul material pe care mi l-a oferit, nu am putut sa-l privesc niciodata ca pe cel care mi-a dat viata, ca pe parintele meu, asa cum o vad pe mama mea…
    am citit comentarii mai sus, cu „iarta si vei fi iertat”, sau cu „sangele apa nu se face” …insa ma intreb eu oare, acesti oameni stiu cum e sa ai nevoie de cineva sa-ti fie aproape cand nu ti-e bine, cand esti bolnav, cand ai nevoie de un sfat, cand vrei sa iti stregi o lacrima de umarul cuiva? de cele mai multe ori sprijinul moral conteaza insetimabil mai mult fata de cel material.
    eu mereu am simtit aceasta lipsa…
    il respect , nimic de zis, insa asa cum respect orice om mai mare decat mine…. il respect asa cum imi respect profu de la facultate, sau cum imi respect vecinul… insa nu il iubesc ca pe parintele meu, chiar daca este cel biologic… pur si simplu NU POT. stiu, voi fi judecata pt asta, insa cine nu stie cum e sa ti se infatiseze tatal la fata pt prima oara cand ai 18 ani, si sa ti se impuna sa vbesti cu el, sa pastrezi o comunicare, mai bine sa nu spuna nimic… e cruda viata, stiu…
    nu e vb de iertat aici, e vb de sentimente de copil/parinte, pe care noi, cei ca mine si cabral , stim despre ce e vb.
    imi cer scuze pt postarea atat de lunga, insa am vrut sa fac ceea ce vroiam sa f mult, si anume sa-ti impartasesc si tie, cabral, povestea mea.
    referitor la tine, parerea mea este sa mergi sa il vezi, nu cred ca ai ce pierde … si iti cunostii fratii, care iti pot deveni simpli amici.. iar despre el, despre tatal tau biologic – il vezi, vbesti cu el ca si cu alt domn de varsta lui si .. asta e… nu are voie nimeni sa-ti impuna sa -l iubesti si sa traiesti cu/ca el …. maxim respectul si bunul simpt ne pot fi impuse insa iubirea, nu, niciodata….
    nu e nevoie sa te bazezi ulterior pe ajutorul fratilor, asa cum cineva mentiona mai sus, ca tot fratii sunt cei iti vor fi mai tarziu aproape.. uneori jumatatea ta si cei mai buni priteni iti sunt mai apropiati decat fratii de sange…
    as putea vorbi mult si bine pe aceasta tema (m-am gandit peste cativa ani sa scriu o carte, pt ca am ce povesti, viata mea luand o intorsatura totala in ultimii 2 ani), dar deja depasesc spatiul permis :)
    simplu, te sfatuiesc sa mergi sa ii vezi :)
    si sa fii tu , asa cum mama ta si adevaratul tau tata te-am crescut!
    te imbratisez cu mare drag si numai bine iti doresc!
    dgg

    răspunde
  55. greenfield

    Ce-a fost, a fost. Important este ce va fi de-acum inainte. E bine sa va cunoasteti si sa stati de vorba.
    Nu ai nimic de pierdut, dar de castigat ai cu siguranta!

    răspunde
  56. ana

    consider ca nu ai nimic de pierdut daca te intalnesti cu ei,cu atat mai mult daca frati tai isi doresc sa te cunoasca.Insa daca nu te vei intalni cu ei s-ar putea ca mai tarziu sa regreti

    răspunde
  57. OanaD
    • dgg

      tu ai face=o cu zambetul pe buze, desi poate ca plangeai ore si zile intregi dupa el, si el nici n-a vrut sa fie cu tine?

  58. Cosmin

    Era interesant sa ne zici de ce nu ati mai tinut legatura dupa ce l-ai sunat,cine a fost de vina.
    Oricum,din putinele dati in care am intrat si citit ce ai scris pe aici mi-am dat seama ca esti o persoana deosebita si eu zic ca o sa te intalnesti cu tatal si cu fratii tai,poate iti vei raspunde la unele intrebari pe care sigur le ai.
    La fel as proceda si eu ;) !

    răspunde
  59. Andra

    Cabral ,poate nu ar trebui sa-ti dau sfaturi ca am 19 ani dar parerea mea este ca trebuie sa faci ce simti . Sa nu faci ceva care nu vrei pentru ca nu e bine.Eu totusi cred ca dupa atatia ani nu prea mai poti schimba multe..nu cred ca il vei ierta pe deplin si niciodata nu-ti va iesi din cap ceea ce s-a intamplat intre voi.este tatal tau pentru totdeauna..dar , nu ti-a fost alaturi in clipele grele sau frumoase..poate daca te vei intalni cu el va trebui sa-i spui tot ce simti fara ocolisuri.trebuia sa lupte pentru tine pentru ca sunt sigura ca ai fost si esti un copil minunat . despre frati nu prea stiu ce sa zic.ei nu prea au nicio vina .poate e bine sa-i cunosti.poate sunt niste persoane minunate , pe care ti-ai fi dorit sa apara mai devreme in viata ta…sau contrariul.poate nu vei citi acest comentariu ( cum nu mi-ai citit nici mail ul :) ) dar totusi iti voi spune o mica povestioara : a mamei mele. Mama are 3 frati nascuti de o mama care a incercat sa divorteze de tatal lor de vreo3 ori ..a patra fiind definitiva, intrucat acesta isi batea sotia , era beat si avea multe femei , printre care si o amanta la care s-a mutat intr-un final.mama avand vreo 13 ani si ceilalti cu un an doi mai mari.a uitat complet ca are copii , nepoti .. treaceam pe lanaga el pe strada si nici nu se uita..iar acuma un an , cand mama a implinit 40 de ani , a revenit in viata copiilor lui , fiind in spital urmand sa i se taie un picior din cauza diabetului..s-au implicat 3 dinte frati , printre care si mama..mama entru ca mereu la iubit si i-a parut rau ca nu l-a avut langa ea , iar ceillati din interes, acesta avand un apartament in centru..pe care si-l doreau..dupa ce a avut grija de el , mama a fost scoasa „din afacere” de catre ceilalati frati care dupa moartea bizara si rapida a bunicului meu , au primit bani si i-au pastrat pentru ei .mama nu a cerut si nici nu le va cere bani vreodata pentru ca nu asta si-a dorit.. ideea e ca tatal ei le-a facut viata un chin lor si mamei lor cat a fost langa ei , cand a plecat si cand s-a intors .. si i-a intors impotriva mamei lor si acum nu ma vorbesc nici unii cu altii(ei intelegandu-se f bine).. nu prea are legatura cu ce ai zis tu , dar ti se poate intampla si tie .poate fi foarte bine sau rau . cam asa a fost intoarcerea tatalui mamei mele in viata ei . sper ca a ta va fi mai frumoasa.

    răspunde
  60. white rose
    white rose

    @Alex…m-ai intrebat daca am putut uita totul..nu..nu am putut uita ..dar stii..amintirile fie bune ..fie rele..fac parte din noi si trebuie sa invatam sa traim cu ele..perioada aia de cosmar din viata mea..m-a ajutat sa devin omul care sunt acum..sa am demnitate..putere si curajul de a ma ridica atunci cand cad..vei creste..vor trece ani peste tine.. te vei uita inapoi si iti vei da seama cat de puternic esti..!acum tatal meu se uita la mine..si e mandru..si il doare pt ca e constient cat rau mi-a facut..!ca femeie..m-a marcat mai mult..pt ca m-am agatat de un barbat care nu m-a meritat si am suferit mult..dar a trecut..am mers inainte cu capul sus..cu demnitate..iti spun doar..Ai incredere in tine dragul meu..viata nu-i doar roz..are si nuante de gri..fiecare avem crucea noastra de dus..!si crede-ma am trecut prin multe..iti vorbesc din experienta desi..am doar 24 de ani..

    Numai bine Alex..!

    răspunde
    • ALEX

      Iti multumesc mult de sfat!Am sa incerc sa dau uitarii!

    • white rose
      white rose

      cu multa placere..si oricand ai nevoie..

    • ALEX

      Mi-ar place sa mai vb.Ma gasesti pe id-ul Alex.Paul24

    • ruxxa

      gandeste’te asa…oricum ar fii…e tatal tau…si parintii nu ii alegi…iar bautura nu e un viciu…e o boala…copilaria care ai avut’o tu…am avut’o si eu…doar ca tata…s’a dus…si acum…mai bine stiu ca vine acasa beat decat sa il stiu sub pamant…

  61. LoreDada

    Cabral, pana la urma urmei ce ai avea de pierdut daca v-ati intalni? In afara de timp…
    Si totusi,raspunsul chiar il cauti aici, pe blog? Cauta-l mai atent in alta parte, o sa vezi ca il stii deja :)

    răspunde
  62. ironics

    cred ca ti-ai raspuns singur. daca nu-i vezi o sa te-ntrebi (uneori sau poate toata viata) cum ar fi fost. nu cred ca ai ce pierde.

    răspunde
  63. Mirela

    deja multi si-au spus parerea,dar cel mai important este ca tu sa privesti in sufletul tau si sa te intrebi,sau mai bine zis sa iti dai seama ce iti doresti.Practic toti iti sunt straini,dar…gandeste-te daca vrei sa ii cunosti…Totusi cred ca ar fi bine sa nu ratezi „sansa” macar sa iti cunosti fratii…macar sa stii ca ai vorbit odata cu ei si poate,cine stie, pastrati legatura,macar atat sa faca tatal tau pentru voi…
    Cat despre ce au spus ceilalti ca nu ai nimic de pierdut…e relativa treaba pt ca oricat ai vrea sa nu fie asa,tot o sa iti faci unele iluzii,o sa ai unele asteptari,in primul rand de la tatal tau si poti fi dezamagit pentru a multa oara…Decizia este a ta,gandeste-te!
    Mult succes si orice ai hotara iti doresc sa iti mearga bine,esti un om de nota 20 si meriti tot ce e mai bun.

    răspunde
  64. Lucian

    hmmm..:-?
    daca simti-fie si infinitezimal;)-satisfactie fata de omul Cabral, nu crezi ca asta i se datoreaza, in parte?:-/
    nu, nu are nici un merit personal:||..in afara de.. o chestie „neinsemnata”, of course, denumita zestrea genetica, pe care ti’a transmis’o:)))
    dar stii ceva?!?uite, cred k am o revelatie…=))cred k de la „nimicul” asta a inceput tot fun’ul..aka your life;)
    and btw..fratii tai ti’au gresit cu ceva?!?:-/…”dilema” existentiala 4 me=))
    in locul tau…yeah ,m’as grabi sa’i cunosc, cel putin pt a afla dak si ei sunt nascuti tot la Spitalul 9,corespondentul din Congo, desigur;))
    anyway, it’s your move:)

    răspunde
    • Narayan (Andra)

      Dumnezeule, in ce hal poti sa scrii! No offence, dar ti-as recomanda sa folosesti mai putine semne pentru ca nu esti pe messenger. (just a simple suggestion)

    • Lucian

      k mamico, promit sa’ti urmez sfatul…nu mai fac! da’ ma poti ierta, macar de data asta??:)))

    • ladybird14
      ladybird14

      u’ro so damn funny! NOT!!! revino-ti mamicule!

    • Lucian

      „Erata” pt linistea liderului sindical al mamicilor=))
      -dap, poate nu e funny..da’ cu siguranta e sincer si bine intentionat:)

  65. Maddie

    Uite ce spun „eu”:
    „Nu te inrai. Incearca sa ajungi in viata prin puterea ta. Nu da la cap. Nu face rau. Nu fi meschin. Tine egoismul in frau.

    Nu pentru mine, nu pentru ceilalti, pentru tine. Pentru sufletul tau.”

    Incearca. Spune da.

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Uff ce mi le-ai intors!
      Oricum prin filtrul asta am calculat si pana acum. Numai ca, de data asta, problema se strecoara printre acele „nu”-uri…

    • Maddie

      Sunt convinsa ca exista acele „nu”-uri si ca atunci cand intervin te fac,probabil, sa uiti de „da”-uri.

      Daca spui „da”, nu te vei lovi de nenorocitul de „ce-ar fi fost daca?”. Pe mine ala m-ar fi chinuit cel mai tare.

      Retine, vin aici sa ii cunosti, deci nu trebuie sa te comporti ca cea mai iubitoare ruda.

      Demonstreaza ca in treaba asta tu esti umanul, nu hiena.(asta ca sa te conving cu propriile-ti vorbe)

  66. sabin balasa

    cabrale fi barbat…se poate si mai rau.
    mama ne-a parasit pe mine si pe fratele meu cand aveam 5 respectiv 3 ani…niste copilasi.pe la vreo 15 ani m-am intalnit cu mama pe strada,i-am spus ”sarutmana” si ea mi-a raspuns cu ”buna ziua” si a mers mai departe.un moment socant de dureros.Am simtit lipsa mamei in viata mea dar tatal meu a compensat totul si ii multumesc pentru asta.in timp am incercat sa iau legatura cu ea sa inteleg ce s-a intamplat dar…m-am lovit de usi inchise…acum sunt student am aproape 20 de ani fratele meu are 17 si tata are cancer.asta este viata…oricum nu sunt eu in masura sa imi judec mama,ii multumesc Domnului pentru familia pe care o am si ii multumesc ca a avut grija de noi.Deci Cabrale fi barbat se putea si mai rau.

    răspunde
  67. Adess

    Hmm, nu cred ca ai nimic de pierdut daca accepti, dar de castigat, cine stie? Pot sa-ti zic doar ca in viata orice se intampla cu un motiv, nu exista coincidente si daca tatal tau simte ca vrea sa te viziteze impreuna cu 2 frati, n-ar fi rau sa ii dau o sansa sa o faca. Poate ca pe tine nu o sa te ajute cu nimic, o sa fie o simpla vizita, cu 3 necunoscuti. Poti lasa lucrurile sa curga si vei vedea dupa ce-a iesit. In orice caz, nimic rau. Ca asa, poate peste cativa ani te vei intreba ce-ar fi fost daca, macar din curiozitate, nu sub forma de regret :) Tu esti un tata exemplar si ai constiinta impacata, poate tatal tau nu o are, so da-i o sansa.
    :) Ce zici?

    răspunde
  68. inexprimabil

    A gresi e omeneste.
    A ierta e… nepretuit, daca poti, umanule.

    răspunde
  69. sabin balasa

    si daca tatal tau te cauta,arata ca tu poti fi mai bun si da-i o sansa…nu iti impietri inima cu repulsie si ura.In fond nu ai nimic de pierdut.

    răspunde
  70. Jasmine

    Faptul ca ne intrebi pe noi pe blog acest lucru si ca ti-ai deschis sufletul si ai vorbit despre el, arata ca stii deja ce sa faci.

    răspunde
  71. Flory16

    Eu sunt de parere ca el va simti mult mai profund durerea daca va veti intalni. Vezi tu, eu nu stiu cum sunt cei de prin Congo, dar stiu ca sunt tot oameni, ca tatal tau tot tata ramane. E normal sa vrea sa vina, desi nu e deloc normal cum a procedat.

    E adevarat ca e parinte cel care te creste, nu cel care te naste, insa ce tata nu ar fi mandru de un copil ca tine? Ce om nu ar fi mandru sa fie bunic? De pierdut nu cred ca ai nimic, din contra, trebuie sa ii arati evolutia omului, cat de mare ai crescut de cand nu te-a vazut si cat de multe ai realizat. Asa, o intalnire amicala!Eu daca as fi in locul tau (bine, eu am 18 ani, sunt mai batuta in cap) l-as ironiza pe tot parcursul intalniri (in sensul de a ii transmite toata nevoie pe care ai avut-o atunci cand el aparea doar la televizor). Oricum, decizia iti apartine. Sper sa fie cea justa!
    P.S O intrebare, daca nu este prea indiscreta, mama ta ce parere are despre asta? Este pro, contra sau obiectiva?

    răspunde
  72. Cristina

    Cabral, noi umanii suntem fascinanti, fiecare in felul lui, si nimic nu e mai interesant decat sa vezi acel „ceva” care ne face unici ca indivizi!Mi-e greu sa cred ca vei rata ocazia de a descoperi ce se ascunde in inimile fratilor tai, si poate cine stie, iti vei cunoaste cu adevarat si tatal…
    Mai bine sa regreti ceva ce ai facut, decat ceva ce nu ai avut curajul sa faci!Eu te sustin, oricare ar fi decizia ta, dar votez „pro”, daca imi permiti.

    răspunde
  73. sburlea

    Sa traiesti!

    Eject! Nada! Sanatate! Sau Vaya con Dios daca vrei. Pentru el.

    De ce?
    Pentru ce?
    Cand iti va fi rau, iti va deschide usa sa-ti intinda un pahar cu apa si un colt de paine?
    De cate ori te-a sunat – macar – sa-ti spuna La multi ani!?!

    Ma gandesc eu ca tu esti un om generos. Si cu un suflet mare. Si vei zice hai! La cei din jurul tau, la familie te gandisi? Crezi ca bine le va pica? Intreb si io. Neuronul meu singuratic spune ca e strict o chestiune de alegere. El a ales!

    Hai sa fii sanatos! Si nu baga in seama un nebun ce tasteaza precum Moise in pustie

    răspunde
  74. Denisa

    Dacă aş fi în locul tău – dar nu sunt, ştiu, eu aş vrea să-mi cunosc fraţii. Şi chiar să-mi revăd tatăl, dacă asta nu m-ar face să fiu prea tristă pentru prea mult timp.

    răspunde
  75. explorish

    impresionant.

    daca altcineva ti-ar fi prezentat un caz asemanator, ce l-ai fi sfatuit?

    ma alatur celor care cred ca stii deja. bafta.

    răspunde
  76. Lucia Verona

    Spune-i să vină. Este important să-ţi cunoşti fraţii – e o experienţă pe care nu trebuie s-o ratezi. Chiar dacă întîlnirea va fi stranie, cum a fost întîlnirea mea cu fratele meu vitreg din altă ţară. Discutam într-o limbă străină pentru amîndoi – engleza, singura limbă comună. Înţelegeam ce spune, înţelegea ce spun, dar nu comunicam. Eram doi străini şi am rămas aşa, chiar dacă ne-am mai văzut ulterior. Facem parte din lumi diferite. Dar mi-ar fi părut rău să nu-l cunosc.

    răspunde
  77. frozen_autumn
    frozen_autumn

    Cabral,
    Este prima oara cand postez pe blogul tau. Pana acum eram un simplu vizitator. Acest post m-a emotionat in mod deosebit si m-am decis sa iti spun si eu parerea mea . Eu am locuit cu tatal cu mama si ceilalti trei frati pana la varsta de 18 ani, cand am plecat la facultate. Pentru mine cuvantul tata inseamna tot ce este mai rau in lumea asta. In cateva cuvinte: tatal meu biologic, adica ala cu care am locuit era un monstru. Alaturi de el am vazut de toate: violenta domestica dusa la extreme, era alcoolic, dependent de jocuri de noroc si extrem de violent. Bineinteles ca nu a avut niciodata nici un job, eu si mama eram cele care mentineam familia , chiar daca eu faceam si liceul in acelasi timp. Imi cer scuze daca pare un mesaj negativ si siropos. Insirand toate astea am vrut doar sa subliniez faptul ca mie tataul meu nu mi-a servit la absolut nimic, chiar daca a fost fizic alaturi de mine, pana cand eu am decis sa plec in lume ca sa fac scoala mai departe. De foarte multe ori mi-am dorit sa nu il fi cunoscut niciodata, sau chiar sa fi crescut la un orfelinat. Ideea este ca, poate, tatal tau ti-a facut o imensa favoare de a nu fi alaturi de tine din punct de vedere fizic. Sfatul meu este ca ar fi bine sa accepti sa il vezi, ce te costa? Poti considera ca te vei intalni cu un om nou, ca iti vei mari numarul de cunostinte si doar tu vei decide daca veti continua sau nu sa tineti legatura in viitor. Poti sa nu publici comment-ul daca ti se pare prea creepy, l-am scris mai mult ca sa te fac sa vezi problema respectiva si din alt unghi.
    Toate cele bune!

    răspunde
  78. Danielu

    Si eu zic sa accepti si sa accepti sa-ti cunosti fratii, de sange. Ei n-au nici o vina, iar daca ei vor sa te cunoasca, de ce nu.

    răspunde
  79. mihai

    n-ai absolut nimic de pierdut, cine stie poate vei fi mai impacat cu tine daca spui da.

    răspunde
  80. Gabriela

    Decizia e a ta ,parerea mea e ca nu ai nimic de pierdut.

    răspunde
  81. CAIAC
  82. ellasarya

    E bine să vă-ntâlniți. Ați cunoscut atâția străini, de ce să nu vă cunoașteți frații de sânge? Ei n-au nicio vină, iar nenea Alexandru abia are ocazia să-și ceară iertare… sper ca și `mnealui să considere că e cazul!
    Mi-ar plăcea și mie să-l pot ști pe tatăl biologic al fiicei mele, dar e „donator anonim de spermă” și nu voi avea niciodată ocazia să i-l arăt… Așa că mă tot întreb dacă e cazul să-i spun vreodată că tatăl ei biologic e un anonim și nu cel de pe certificatul de naștere… Nu mai zic de frații pe care-i are fiindcă și eu sunt donatoare de ovule. Nu înțeleg de ce nu avem voie să ne cunoaștem urmașii o dată ce e clar că d.p.d.v. juridic nu ne aparțin. Și mai e și riscul ca doi frați (soră și frate desigur) să se îndrăgoastească fără să știe. Nu e nașpa?
    O să fie cu siguranță o experiență de neuitat și poate că frații vor fi fericiți să vă cunoască! Mult succes și zile senine!

    răspunde
  83. Radu-Stefan
    Radu-Stefan

    Eu te sfatuiesc sa te duci. Macar tu ai un tata.

    răspunde
  84. andreea

    cabral pentru ca tu ne impartasesti multe ne arati melodii si alte chestii de gen…am hotarat sa iti trimit un link…mie una mi s-a zburlit parul cand am auzit o fetita despre care spun cu regret pacat ca s-a nascut aici…ma uitam la stiri madona peste tot…cum ziceai 22 de milioane sa vezi ce? ei bine eu as fi dat si mai mult sa o ascult pe aceasta fetita mai mult…nu o cunosc ….am vazut-o la tv din intamplare si am cautat-o pe youtube …poate o invitati la emisiune e un fenomen…si ma repet nu o cunosc … http://www.youtube.com/watch?v=YqKSC19Ba98

    răspunde
  85. Adrian
  86. andreea

    chiar sunt curioasa daca tie iti place…observ ca raspunzi la commenturi deci astept sa imi spui parerea ta..
    p.s. in commentul anterior am uitat sa te laud…esti extraordinar mi-as fi dorit sincer sa am un frate ca tine…si in continuare mi-as dori un sot care sa aiba caracterul tau…esti un om exceptional si asta se vede tin tot ceea ce faci…te urmaresc mereu dar niciodata nu am scris ceea ce cred despre tine…cabral jos palaria in fata ta

    răspunde
  87. cn

    Boala lunga… Nu-s adepta razbunarilor, dar nu prea vad cu ce te-ar ajuta aceasta intalnire. Si cum de castigat n-ai ce castiga, ramane de pus in balanta ce ai de pierdut. Ai o familie, ai un copil, ai responsabilitati si trebuie sa fii consecvent in fapte (nu doar in gandire) pentru a-i proteja pe cei dragi. Esti sigur ca a-i putea sa-i explici ficei tale cine este domnul din Congo care vrea s-o vada in caz ca se ajunge la asta?

    Bottom line: be true to yourself.

    răspunde
  88. ada

    Ar trebui sa te intalnesti cu ei chiar daca iti sunt mai mult straini decat rude si nici macar prieteni buni.

    Cred ca tu iti doresti sa iti vezi tatal si nu iti doresti.Alegerea e a ta. Sigur esti foarte dezamagit de el pt ca a dat dovada de lasitate si te-a parasit cand aveai nevoie de el, pt ca nu a fost in stare sa fie alaturi de tine, sa te caute mai des si sa iti ceara iertare.Cred ca ar fi timpul pt o discutie face-to-face si sa ii spui ce ai pe suflet, sa ii ceri socoteala.
    Nu ai nimic de pierdut daca te intalnesti cu el, macar asa iti vezi fratii… cine stie daca il mai vezi, cand. Tu esti un om cu simtul umorului si cu mult bunsimt… esti SPECIAL!!!

    răspunde
  89. Cezar

    SA VINA! Negresit! :D O sa fie misto, o sa vezi!

    răspunde
  90. larisa

    Da! Da petru ca sunt fratii tai cu sau fara vointa ta , da pentru ca ei nu au nici o vina , da pentru ca poat
    e la un moment dat vei avea nevoie de ei sau ei de tine …da pentru ca nimic nu e implator si da pentru ca niciodata nu e prea tarziu !

    răspunde
  91. Hector Brutacu

    @Cabral,
    Spune „DA” !
    Dincolo de tot si de toate …
    SANGELE APA NU SE FACE!

    răspunde
    • tuca

      faza asta cu „sangele apa nu se face” mi se pare cea mai mare tampenie scornita de habar nu am cine. De ce? Pt ca sunt n cazuri de frati sau de copii sau de parinti care se urasc sau care sunt mult mai indifenti fata de tine decat unii amici care te ajuta atunci cand esti la greu si cand sangele ar trebui sa fie primul care sa te ajute..! Asa ca da ok sangele apa nu se face so what? Cu ce ne ajuta asta? Suferim ca tutii si atat? NU

    • Hector Brutacu

      @tuca,
      Eu mi-am expus opinia la modul cel mai scurt cu putinta. O opinie pe care Cabral a cerut-o.
      Pentru asta nu era nevoie ca sa apari tu si sa te isterizezi …
      Probabil noi doi avem viziuni foarte diferite asupra a ceea ce inseamna respectivul „proverb”. Pe tine (cu siguranta) te deapseste si probabil nu ai calitatea morala de a intelege ceea ce eu am dorit sa ii transmit lui Cabral. Imi pari destul de limitat interior…
      Sunt foarte sigur ca cel caruia ii era destinat mesajul va intelege ceea ce am dorit sa ii transmit folosind atat de putine cuvinte. ;)

    • tuca

      @Hector Brutacu,

      Departe de mine a vrea sa te jignesc prin postul de mai sus, imi i-au „palmele” de riguare de la tine si intorc si celalat obraz. Postul ii era destinat tot lui, alegand intradevar gresit raspunsul postarii tale. Poate ca da, avem viziuni diferite, poate ca nu, din cateva randuri nu cred ca poti citi o persoana ca pe o carte deschisa. O zi buna!

    • Hector Brutacu

      Ok.
      … Si eu imi cer scuze pentru ca am cam ridicat tonul !
      Puteai totusi sa ii transmiti opinia ta intr-un comentariu separat(daca spui ca mesajul ii era destinat tot lui) . :)
      Cu siguranta avem viziuni diferite. Nu am nici timp si nici starea necesara pentru a explica. Sunt sigur ca omul Cabral m-a inteles.
      Din cateva randuri… nu pot citi o persoana, dar cu siguranta pot intelege viziunea sa asupra ideilor aflate in discutie.
      O viata frumoasa iti doresc !

  92. AlexR

    Fara sa stai pe ganduri, trebuie sa accepti asta !

    răspunde
  93. marian

    da da si da.un bogat si un sarac stau fata in fata cel bogat il umileste pe cel sarac in fata multor oamenii amintindui pozitia lui sociala si cat ii este de inferior iar cand cel sarac ii se da dreptu de a vb zice ai dreptate. cine crezi ca a castigat bogatu care are doar ura si dispret in suflet sau cel sarac ca la iertat

    răspunde
  94. Grosan Alexandra
    Grosan Alexandra

    Ai 32 de ani, multi inainte! Si ai crescut si maturizat fara ca tatal sa-ti fie alaturi. Din diverse motive, a ales sa nu fie! Dar cu siguranta nu este prea mandru de asta. Si nici indiferent. Cu totii avem momente cand stam si ne gandim la trecut si ne gandim la ce am facut si la ce am fi putut face…
    Arata-ti tie , in primul rand, ca esti un om puternic si ca poti sa treci peste asta! Pana la urma, ce-ai avut si ce-ai pierdut? Nu cred ca are cum sa-ti incurce sau influenteze viata in vreun fel, nu? Macar din curiozitate cred ca merita sa vezi cum e. Poate peste un timp vei fi intr-o situatie in care te vei intreba: de ce nu am facut-o?
    So, go on! Parerea mea este sa iti dovedesti ca esti un om matur si puternic! Dovedeste-ti ca nu esti ca el! S-ar putea sa fie o experienta interesanta! :-)
    Mult noroc!

    răspunde
  95. ada

    Daca ii spui tot ce ai pe suflet si cat de greu ti-a fost fara el sigur va pleca cu un mare regret.

    răspunde
  96. AlexR

    Pai asta e adevarul, trebuie sa-i spuna tot si sa lamureasca lucrurile ca de acum inainte sa poata duce o relatie tata-fiu cat de cat normala..

    răspunde
  97. larisa

    Inca o data DA pentru ca acesta ocazie sa fie un prilej pentru un eventual regret!

    răspunde
  98. Somebody

    Un NU hotarat din partea mea! Nu faci decat un „drama queen” daca ii reprosezi ceva! A preferat sa-ti traiesti viata fara tata, sa fie sanatos.Din contra, daca nu ii reprosezi nimic atunci il va durea mai tare,pt ca arati ca ai reusit si singur. Eu, cel putin, asa as proceda.

    răspunde
  99. acicnav

    Nasoala treaba, grea intrebare, inutil raspuns. Povestea vietii tale e una de roman, de film. Judecati tatal prin ochii tai. Inverseaza rolul: Esti tanar, pleci pentru scolarizare in albania sau …congo. Cunosti o fata, ramane insarcinata dar…viata ta e alta. Studii, politica, traditie, cultura. Pentru un congolez a parasi un fiu nu e acelasi lucru ca pentru un francez, american, rus…Sunt triburi in lume unde ai fi putut fi mancat de propriul tata. Hei ce zici? Eu zic ca:
    1. asa a fost sa fie
    2. era tanar si viitorul lung si anevoios
    3. a iubit-o pe mama ta pret de …o vreme sau o iubeste si acum dar…alte vremuri
    4. 6 copii facuti cu diverse femei, in diverse tari spune suficient despre filozofia lui de viata. Nici oamenii astia nu pot fi judecati. E dreptul lor, alegerea lor…asa privesc ei lumea. Sunt rase de animale in care masculii au grija de pui altele nu.
    5. Daca te-ar fi luat in Congo ai fi trait alfel, mai bine poate nu…mai rau …poate.

    Intrebare: Pune-te in mintea pielea lui si judeca intamplarea in mod diferit. Nu iti dau sfaturi. Urmeaza-ti instinctul: riscand o intalnire, pierzi sau castigi. Ca-n viata.

    Mama ta a riscat si …te are pe tine. Tatal tau a riscat si te poate pierde definitiv sau castiga…pentru putinele zile cat i-au mai ramas. Succes Cabral. Domnul sa-ti fie in suflet!

    răspunde
  100. Stefanalin

    Nu sunt singurul care zice asta … dar zile sa vina o sa vezi ca va fi frumos sper eu pentru tine …

    răspunde
  101. XaeL

    sa vina ..cat de rau poate fi?

    răspunde
  102. Jenika

    Nu stiu daca sunt sigurul care iti va da sfatul asta important intr-o problema pe care oricum tu o vei rezolva asa cum te taie capul…insa eu zic sa ii spui nu…
    Da,…spunei nu!!!
    :)

    răspunde
  103. Mirela

    Hello! Te citesc de ceva timp insa nu ti-am scris niciodata. Acum cand ai nevoie de parerile noastre ma alatur celor care iti sunt mai mult sau mai putin aproape. Povestea mea e cumva similara celei expuse de tine si tocmai pentru ca am trecut si eu prin momentele astea ti-as sugera sa-i spui un NU hotarat! Parerea mea este ca el nu a avut nici cea mai mica contributie in formarea omului care esti acum iar a-i permite sa intre in viata ta ar insemna sa-i atribui un rol pe care nu-l merita. Nu cred in ipoteza conform careia ar trebui sa-i demontrezi ceva sau sa-i reprosezi,consider ca merita doar indiferenta ta. Sunt o persoana care in general iarta cam orice insa abandonul unui copil e…poate prea mult pentru mine, nu am ajuns inca la acea intelepciune care sa ma faca sa iert si sa uit tot ce m-a ranit vreodata.

    răspunde
  104. L3ST

    Parerile altora conteaza foarte putin spre deloc, esti destul de mare sa fii constient ca daca vei ajunge la ideea ca a fost o greseala alegerea, nu poti da vina pe ei.
    Fa ce simti. Pe de-o parte o sa regreti daca nu ajungeti face 2 face sa discutati trecuturi lacrimogene, pe de alta s-ar putea sa-ti para rau ca l-ai chemat.
    Nu stiu prin ce treci, eu de bine, de rau ii am alaturi pe amandoi ai mei. Din cum ai scris vad faza ca pe o teama, teama care totusi trebuie invinsa.

    răspunde
  105. Judy

    Pana la urma ce aveti in comun voi doi in afara de o legatura de sange?

    răspunde
  106. madyn

    Cabral parerea mea e sa accepti,asta cred eu insa decizia va fii a ta.Oricare va fii ea sper sa fie cat mai bn pt tine,pt sufletul tau.Toate gandurile bune pt tine si Dumnezeu sa te ajute sa iei cea mai inteleapta decizie.

    răspunde
  107. stelistul07
    stelistul07

    sunt multi care ar vrea sa isi vada tatal macar pentru o secunda, dar moartea ii inpiedica.

    iartal, cat mai poti face asta… viata trece repede.

    răspunde
  108. Carmen

    Toti gresim in tinerete…eu nu-l mai am pe tata deloc…crezi ca-i mai bine asa? Si plus ca fratii tai chiar n-au nici o vina. Poti sa te razbuni sau sa ierti si sa profiti de prezent, de timpul pe care-l mai ai langa el. La urma urmei datorita lui existi si uite ce date native frumoase ai. Si daca a plans chiar regreta. Nu cred ca te lasa inima sa nu-l ierti.

    răspunde
  109. Canadian Stories

    Cabral, sfatul meu e sa spui DA. sa vina, sa va intalniti. sunt oameni care isi cauta parintii si nu ii intalnesc niciodata. macar acum ai sansa sa ii spui in fatza tot ce simti. si mai ai ocazia sa ii arati ca esti OM. ii dai o rosie, o branza, o ceapa, ii spui ca asa ai crescut tu, ii dai o caseta video cu tine, ii arati omenie. sta in puterea ta sa faci asta. sau sa nu o faci. tu ai puterea.

    răspunde
  110. newdada

    Emotionanta si trista poveste. Asa mai vedem si noi oamenii de rand ca oricine (chiar si vedetele) are sentimente.

    Imi pare rau pt ce s-a intamplat, dar vreau sa-ti spun ca esti un norocos: desi nu l-ai vazut decat o data pe tatal tau si ai mai vb cu el la tel la 28 de ani, nu e nicio tragedie! Don’t worry, be happy! :)

    TRebuie sa-l ierti si sa-l intelegi, probabil a avut motivele lui pt a face ce a facut. si ca sa intelegi mai bine mesajul pe care vreau sa ti-l transmit, asculta aici:

    Am o prietena care tocmai i-a murit tatal. Cat a trait nu prea se intelegeau, insa acum asculta mereu :melodia „Visul”, Pavel Stratan:

    http://www.youtube.com/watch?v=qM44eouOhbI

    si „La Adio” – Vasile Seicaru;

    Eu sunt de parere ca ar trebui sa reluati neaparat legatura, chiar daca primul pas ar trebui sa-l faci tu!

    Asa ca pune mana pe telefon si suna-l!
    Nu se stie cat timp te mai poti bucura de el!

    Incearca sa-l ierti, pentru ca exista o lege crestineasca, de fapt omeneasca (ca sa nu cream disensiuni legate de religii) conform careia trebuie sa-ti ierti parintii, indiferent de raul pe care ti l-au facut, in mod voit sau inconstient.

    Noi nu trebuie sa-i judecam pe ceilalti, atat timp cat si noi facem …aceleasi greseli. (si stii bine la ce ma refer …).

    Poate ca nici fetita ta nu se bucura in acelasi timp de parintii ei, cum ar fi fost ideal, insa ea are sansa de a fi cu amandoi … macar tu n-ai fugit in Congo! :)

    Concluzia :pune mana pe telefon si zi asa: „Tata, sunt Cabral. Te iubesc si mi-e dor de tine. Daca ai timp, mi-ar placea foarte mult sa ne vedem, ce zici? Si daca n-ai timp, sa stii ca eu oricum te iubesc si te-am iubit mereu!”

    Bafta, delo, delo! Si nu ne fa de rusine, ca-ti curge si sange de roman pin vine … si stii ca romanii sunt fraieri si iarta foarte usor … :).

    Si dupa ce va veti fi vorbit sau impacat, m-as bucura sa-mi dai si mie un mail! :)

    Sanatate si sa auzim numai de bine.\!

    P. S.: fa-ti valiza pt Congo si poate iei si nepotica cu tine sa i-o prezinti bunicului. :).

    răspunde
  111. M

    E greu sau chiar imposibil de dat sfaturi fara sa fi fost in aceeasi situatie. Asa ca ma abtin. Dar vreau totusi sa iti impartasesc din gandurile mele dezordonate, cu scuzele de rigoare daca sunt pe alaturi.

    Si eu cred ca in adancul sufletului tau ai deja raspunsul. Ma intreb totusi ce te opreste cu adevarat? Ce astepti de fapt de la noi? Oare il vei intalni pentru el sau pentru tine? Eu cred ca indiferent de motivele lui, de efectele vizitei asupra lui, ignorand total persoana lui, aceasta intalnire va fi importanta pentru tine, pentru linistea ta, pentru echilibrul tau (a nu se intelege ca as crede ca ai fi un dezechilibrat fara aceasta intalnire!). L-ai vazut cand aveai 13 ani, prin ochii unui copil care probabil suferise mult de pe urma acestei absente (chiar daca inteleg ai fost inconjurat de multa dragoste de cei din jur). Acum esti adult, te-ai realizat (destul de bine zic eu ;-)) si esti la randul tau tata. Un tata despre care pinguina ta spune probabil numai lucruri la superlativ. Poate ca asta se datoreaza (si) absentei tatalui tau biologic, poate ca ai vrut sa fii mai bun din zi in zi pentru ca ai avut acest exemplu negativ (stiu ca suna a cliseu dar am cunoscut multe cazuri in care s-a dovedit adevarat, inclusiv in cazul sotului meu). Ma intreb cum iti vei percepe tatal biologic acum, ca si adult. Ti-e teama ca l-ai putea ierta, ca i-ai putea intelege chiar si 1% comportamentul (absolut mizerabil, nu contest), ca nu il vei mai judeca atat de aspru ? Sau ca, dimpotriva, ai putea descoperi ca e cu adevarat un strain si asta ar ucide poate orice faramitura de gand ascuns …? Marturisesc ca pe mine m-a impresionat foarte tare asta: „In ziua in care faceam 28 de ani eram singur prin Brasov … m-am gandit sa-l sun” in conditiile in care „de ziua mea dispar! Adica daca nu e zi de munca o iau la crac peste campii si ma duc la munte, singur-singurel. Ba mai mult …opresc la prima benzinarie si-mi iau o cartela reincarcabila si-o schimb pe-aia din telefon, stau cu telefonul inchis doua zile iar cand bag din nou cartela mea sterg mesajele in corpore si fara sa le citesc!” Dupa 15 ani … de ziua ta … ai simtit nevoia sa il suni. Tocmai pe el. Inclin sa cred ca nu il percepeai ca si un total stranger (caci ai fi putut lua un numar la intamplare daca vroiai sa suni un strain ;-) ). Inclin sa cred ca asteptai ceva de la el, atunci. Cineva spunea ca tocmai absenta tatalui i-a facut prezenta mai puternica. Poate te-a dezamagit cand ai sunat, poate nu a stiut sa raspunda chemarii/nevoii tale, nu ai gasit ceea ce cautai, inteleg ca nu s-a legat nimic caci ai lasat-o balta. S-a sfarsit insa totul atunci ? Acum el este cel care te cheama. Pare sa caute o reconciliere. Cu tine sau cu el insusi. Te-as intreba: daca ai sti ca nu vei mai avea nici o alta ocazie de a-l intalni, nu ai regreta daca nu l-ai vedea acum ? Esti foarte constient, cred, de fragilitatea vietii.
    Sotul meu a crescut departe de tatal lui dar isi vorbesc la telefon o data la x luni. Imi da de inteles ca e multumit cu asta, ca nu e dispus sa ierte si ca alegerea nu a fost a lui. Dar daca se intampla sa auda ca tatal lui e bolnav, se perpeleste tot, suna, trimite medicamente, totul se schimba o perioada pana cand demonii revin … Si tot asa ;-(
    Ma gandesc de asemenea ca e posibil (?) ca tatal tau sa iti citeasca blogul. Sa vada ce fel de om ai devenit, cat esti de iubit si respectat, cat esti de onest, de multumit in lumea ta. Sa realizeze ca unii dintre cititorii tai fideli (printre care nu ma includ) te cunosc probabil cum el nu te-a cunoscut niciodata … Ca nu a avut nici un rol in ceea ce ai devenit. By the way, tot respectul pentru mama ta, sunt convinsa ca nu i-a fost usor …

    In final, iti doresc ca indiferent ce vei face sa fii impacat cu tine insuti. Caci simt ca esti un om bun. Multumesc ca ai impartit aceste framantari cu noi. (Postarea asta mi-a amintit ca vroiam sa citesc „Dreams from my father”).
    O zi buna, numai cu ganduri frumoase.

    răspunde
  112. Alina

    Cabral ,
    AM 21 de ani si mi-am vazut tatal doar de 3 ori . O data la 13 ani cand mi-a adus niste dictionare la scoala (este profer universitar si scriitor) , oadata la 14 ani si o data la 18 ani . Timp de 13 ani nu m-a recunoscut , la 14 ani m-a trecut pe numele lui si la 18 ani mi-a zis ca am venit prea tarziu la el . In tot acest timp el a vrut sa-mi parasesc mama si sa ma mut la el pt ca voi avea o viata mult mai buna . evident l-am refuzat de fiecare data prin scrisori. La 18 ani am fugit de acasa (dee dragostea..) si m-am dus la el cu bagaj cu tot si m-a dat afara spunandu-mi ca am venit prea tarziu (era ocupat cu o studenta) . Un an mai tarziu a venit in Bucuresti si m-a sunat sa ma intalnesc cu el . Nu am ajuns la timp la intalnire si urmatorele lui vorbe prin scrisori au fost ca sunt moarta pentru el . Inainte sa ma nasc , a pus-o pe mama sa aleaga intre mine si el .
    Da i-am dus lipsa ,a m avut nevoie de el dar acum nu mai inseamna nimic pt mine . mama ma roaga sa-l iert . ea l-a iertat . pt mine mama e o sfanta dar nu stiu daca as putea s-o ascult . Cabral daca tu il poti ierta pe al tau , cinste tie , insa eu pe al meu nu-l pot ierta , nu-l pot numi nici macar tata .Da il urasc , da il judec desi poate nu am dreptul asta , i-as reprosa tot in momentul asta .
    Tu ai vrut un sfat Cabral , imi pare rau ca nu ti-l pot da . Incearca sa faci ce te indeamna inima . A mea se pare ca nu exista pt al meu .
    Success

    răspunde
  113. bianca

    Salut!!Cum am mai zis intr-o postare pe aici pe blogul tau sunt in America si tocmai acvum am citit ce ai scris.
    Sunt sunta la suta deacord cu M (persoana care a scris mai sus)
    Intalneste-te!!!!
    bianca

    răspunde
  114. bianca

    Ps:sczue pt greseala facuta mai sus (acum era cuvantul)

    răspunde
  115. sorin

    Asteptam vesti de la intalnirea din septembrie. Pana la urma, Cabral tu nu erai daca tatal tau nu „presta”. Macar acum la 32 de ani stai cu tatal tau, de vorba la o masa, la o bere…

    răspunde
  116. M

    Tot eu …Cica n-am somn iar colegu’ se uita la emisiunile despre Ted Kennedy (RIP).
    Deci, tatal tau a (re)venit sa te ia in Congo in 1990? Ma intreb daca e pura coincidenta sau a avut motive mai putin subiective care l-au impiedicat sa vina inainte de 1989 ?! Gata, merg la culcare caci nu am nici o intentie de a-l disculpa ;-)

    răspunde
  117. kosmobil
  118. cornelia

    sa vina sa vina:)

    răspunde
  119. LUIGY

    …dacă are de gînd să vină , să vină de ce trebuie să-i dai tu OK-ul !? Şi dacă se tot screme atîta măcar să aducă cu el surorile tale ! Că , sincer , m-am săturat de …fetele marinarului !! :cool:

    răspunde
  120. Mihaela

    Cred, ca..cel mai bine ar fi sa vina :) e clar ca ii pare rau ..

    răspunde
  121. Andra

    Eu spun sa accepti o intalnire cu el ,ce ai de pierdut???
    Eu una am acceptat o intalnire similara (la mine si „mama” si „tata” au avut treaba timp de 33 de ani),i-am ascultat ,si apoi am judecat lucrurile cu suflet de parinte,concluzia mea:nu exista scuze pt a-ti abandona copilul(copiii in cazul lor).
    La ora actuala intretinem relatii civilizate sau de buna ziua cum le zic eu,si cam atat.
    Ei au sosit cu adevarat mult prea tarziu in viata mea.

    răspunde
  122. Dani13

    E o decizie care iti apartine numai tie.Asculta-ti inima,dincolo de regrete si ratiune!Parintii si copiii nu-i putem alege…Sunt convinsa ca vei lua decizia cea mai buna pentru tine!

    răspunde
  123. CALU LU FAT FRUMOS
    CALU LU FAT FRUMOS

    Grea problema si numai tu stii ce simti si ce-ai simtit asa ca orice sfat ai primi nu stiu cat te-ar ajuta ca numai tu stii ce e in sufletu tau si ce trebuie sa faci ca sa fii impacat cu tine insuti. Poate tatal tau a gresit, poate merita o a doua sansa, poate ca nici lui nu-i e usor sa traiasca fara tine mai ales ca ar avea cu ce sa se mandreasca si mai ales ca tatii sunt mai atasati de baieti, poate ca n-are curaj ca nu stie ce simti tu…Poate ca ar fi bine sa vina sa vezi ce se-ntampla. S-ar putea sa fii dezamagit s-ar putea sa nu iasa cum ai vrea dar macar ai incercat. Altfel ai putea sa te gandesti tot restu vietii „ce-ar fi fost daca…?”. Orice ai alege, bafta !

    răspunde
  124. luli

    Anul trecut am intalnit o femeie care pot spune ca mi-a marcat viata cu o singura intrebare. Era o maicuta plina de viata si sanatate care raspandea in jurul ei liniste si siguranta. Fiindca nu mai vazusem pe nimeni pana atunci asa de impacat cu sine am intrebat-o plina de curiozitate cum de poate ea renunta la toate cele lumesti pentru Dumnezeu iar ea mi-a adus acest adevar simplu: „Oare cum poate omul sa strabata prin viata fara acele radacini pe care noi toti le avem in Dumnezeu?” Hmmm… da; oare chiar poate omul sa traiasca fara credinta? Increderea da stabilitate, e o baza solida pentru relatie, iti permite a fi tu insuti, iti da un sens… Omul fara radacini e ca ciulinul dus de vant. Nu te poti intelege pe tine inainte de a-i cunoaste pe cei ce ti-au marcat existenta si totodata nu poti auzi glasul ce vine din afara pana nu reusesti sa asculti linistea din tine. Dar… stii tu mai bine… :)

    răspunde
  125. Mirela

    Eu zic ca DA, sa stii ca nu te sfatuiesc prost, ca doar ne-am cunoscut la un moment dat, iti dau un indiciu: Sydney, Dave, Damien :)))) remember? Te pup, vei face alegerea potrivita, indiferent ce zicem noi pe aci

    răspunde
  126. disa

    Spune „oui”, cabral!
    De vina sunt imprejurarile vietii, si nu o anumita persoana.
    Ce pierzi daca-i intalnesti?
    Eu zic ca vei avea de castigat… noi experiente.

    răspunde
  127. anca

    cred ca trebuie sa accepti sa vina,sa treci peste tot,si sa incerci sa o iei din nou de la capat.s-a comportat aiurea de-a lungul timpului,dar…e tata.si cred ca asta va demonstra ca esti un om bun,care nu se incranceneaza pe trecut.cred ca te vei simti mai bine dupa.priveste totul relaxat.succes

    răspunde
  128. Bibi

    grea decizie. fa ce simti ca trebuie…poate vrei sa iti cunosti fratii, nu?

    răspunde
  129. Vasile

    Înainte de toate, e tatăl tău. Eşti sângele din sângele lui. Eşti norocos că ai un tată, al meu a murit când aveam eu 6 ani, dar am învăţat să trec peste asta. Spune DA!

    răspunde
  130. canadianu'

    vine ca sa ce ? tata iti este in primul rand cel care te-a sters la cur, cel care s-a trezit noaptea ca sa te legene, cel care te-a invatat sa mergi, cel care te-a carat in carca, cel care cel care cel care … and alexandre did none of those
    omul despre care vorbesti este doar un mascul care i-a tras-o (scuze duritatea exprimarii) lui maica-ta. so tell him to fuck off

    răspunde
  131. Andrei

    Din ce ai scris, reiese (cel puțin mie mi se pare) ca ești oarecum indiferent fata de el, nici nu ii duci dorul, nici nu îl urăști.
    Eu as zice sa iți întrebi apropiații, dacă sa accepți, sa îl vezi sau nu. Poate pe tine de va lăsă indiferent în continuare vizita lui, însă pe ai ar putea sa ii afecteze…

    Dacă as fi în locul tău, nu m-as întâlni cu el, eu merg pe principiul: copii sunt ajutați de părinti pana la o anumita vârsta, după care rolurile se inversează…. dacă el pe tine nu te-a ajutat (în sens spiritual) deloc pana acum, de acum înainte numai tu ai putea sa îl ajuți… și nu cred ca își merita acest drept.

    răspunde
  132. Cioranitza
    Cioranitza

    Neata,

    eu am ales sa iti transmit un gand pe mail referitor la asta, iti spun ca sa stii sa-l cauti, daca vrei, prin multele pe care le ai probabil:) poti folosi adresa de mail.

    O zi de suflet!

    răspunde
  133. aura

    Ascultati sufletul atat!!!acolo vei gasi raspunsul.

    răspunde
  134. lorena

    primeste-i…macar ptr cei doi frati, care nu au nici o vina…cat despre el…no comment

    răspunde
  135. Gabi

    Cabral…nu stiu ce sa faci..eu totusi te-as sfatui sa mai vorbesti cu el..sa incerci sa il cunosti macar putin.Te pup si iti urez bafta!

    răspunde
  136. cami

    „Fa ce simnti”…ma seaca expresia.
    Simnti multe. In primul rand confuzie. De asta ne-ai si cerut parerea.
    Esti mult prea intelept si uman…si cerebral.Si gur vei spune da. Nu esti atat de indiferent din moment ce te macina de 3-4 zile problema.
    Eu cred ca ar trebui sa il vezi. Sa fii tu..si crede-ma cand te va vedea,cand te va auzi va regreta enorm ca nu a fost langa tine.
    Cu siguranta vei fi confuz, speriat, poate rece,poate bleg,emotionat. O sa vezi tu la momentul respectiv. Dar decat sa nu, si sa regreti mai tarziu,mai bine sa da.
    In plus nu ai nimic de pierdut,decat niste emotii zdravene ;))
    El in schimb nu stie inca ce a pierdut!
    O zi buna!

    răspunde
  137. carola

    accepta. probabil ca vei regreta mai tarziu daca nu accepti acum.

    răspunde
  138. Littlemirela
    Littlemirela

    Nu stiu, eu zic ca ar trebui sa-ti raspunzi (daca poti) la intrebarile de baza:1. te=ar tulbura sa-l vezi? 2.Are vreo importanta sincera omul asta pt tine? si nu stiu Esti curios sa afli ceva de la el?
    Acum nu stiu daca e ok ce spun, desi pe mine nu stiu daca m-ar interesa persoana lui daca as fi in locul tau, dar ma gandesc ca poate Inoke si-ar dori sa-l vada. Nu neaparat acum, ca e micuta, dar .. cine stie daca se mai iveste ocazia…

    răspunde
  139. Ana-Maria

    Cabral, in adancul sufletului, cred ca vrei sa-l revezi. Acum nu mai esti un copil pentru care nu exista decat alb sau negru (nu ma refer la culoarea pielii :)). Probabil copil fiind urasti un astfel de tata. dar tu acum esti matur, ai o viata, stii cine esti. Dar vrei sa aflii mai mult. Nu te costa nimic. Poate vei afla niste rapunsuri, poate iti va aduce ceva nou aceasta intalnire sau poate nu va insemna nimic. Afla!

    răspunde
  140. Kay

    Ma gandesc ca cel mai bine ar fi sa zici da. Daca nu din alt motiv, pentru ca sa nu ajungi peste niste luni/ani sa te intrebi „what if”

    răspunde
  141. Danut

    macar asha sa vezi si tu ce frati mai ai:))…nu serios eu zic ca ar fi bine…chiar daca a fost cum a fost si te-a lasat cand nu trebuia…sa vada si el ce a pierdut;)

    răspunde
  142. Piperusha

    Indraznesc sa-mi dau cu parerea deoarece avem povesti oarecum similare. Uite ce gandesc: daca ai scris postul asta, si esti in cumpana, inseamna ca o sa-ti para rau daca nu te intalnesti cu el si fratii. Indiferent de rezultat. O sa stii macar de ce vei regreta ca te-ai dus – in caz ca te vei duce la intalnire. Daca nu voiai cu adevarat nu iti mai puneai problema „sa ma duc – sa nu ma duc”. Deci fa-o. Nu e vorba de acceptarea omului in sine ci a experientei de viata. El nu merita atentia ta.

    răspunde
  143. Cooh

    e mai bine sa regreti ce s-a intamplat decat sa regreti ce nu s-a intamplat

    răspunde
  144. tuca

    Cam aceeasi situatie numai ca la mine este in Ro si ne-am vazut de nenumarate ori dar na, multe multe chestii naspa…Important zic eu este sa poti ierta sau sa fi indiferent, daca porti o ura in tine nu te vei simti niciodata total impacat..Acum eu am ajuns la stadiul de indiferenta dupa multa suferinta, imi pare rau ca simt asta dar nu imi pot impune sentimentele. So, cum adica ce sa faci? In primul rand fratii tai nu sunt vinovati cu absolut nimic! Ai sansa sa cunosti 2 si numai pentru asta zic eu ca nu merita sa mai stai pe ganduri. Vei avea sansa sa il intalnesti si pe el si atunci poate vei avea si sansa sa intelegi mai multe. Nu judeca pe cineva fara sa fi informat si nu spune niciodata niciodata pentru ca pana nu esti pus in situatia respectivului nu poti sti..Asta este parerea mea personala, numai tu vei putea decide..Dar impacarea cu tine si primirea unor raspunsuri sau raspunsurile pe care le vei gasi tu in urma unor informatii, zic eu, ca nu au cum sa iti fac rau la sufletel.

    răspunde
  145. ladybird14
    ladybird14

    Am impresia ca esti cu atat mai mult un TATA extraordinar cu cat el a fost unul …….(tu alegi sa umpli spatiul liber)
    si poate, pe undeva, pe cat de mult ai avut tu de pierdut pe atat are de castigat ingerasul tau. Crezi? Nu stiu daca imi pot imagina prin ce ai trecut, in special gandindu-ma prin ce a trecut si mama ta si nu stiu daca sunt/au fost foarte multi copii in situatia ta, dar stii prea bine ca nici la fel de binecuvantati ca Inoke nu sunt multi.
    Respect si plecaciuni big man!:)

    răspunde
  146. Corina

    Rahat… mi-au dat lacrimile..

    răspunde
  147. Ioanna

    POvestea ta este intradevr emotionanta, nu pot neg faptul ca am o lacrima in coltul ochiului. Dar decizia iti apartine. Doar asculta ce-ti spune inima, nu asculta de sfaturile pe care ti le dau oamenii care n-au nici o legatura cu viata ta. Nu stiu ce as face eu, nu cred ca as vrea sa-l vad in fata ochilor, dar daca inima ta iti spune sa te vezi cu el, fa-o. decizia e acolo, in tine. Mult succes, iti tin pumnii!

    răspunde
  148. Ade

    Depinde de tine, insa poate vei afla raspunsruile la intrebarile pe care ti le-ai pus, si poate il vei intelege sau nu. Mama ta are tot dreptul sa il judece, dar tu pana la urma esti din sangele lui.

    răspunde
  149. botesteanu

    eu nu pot sa il pedepsesc prin indiferenta (<a href=”http://www.botesteanu.nu/tag/tata/). in mare parte pentru ca pare sa ii convina. asa ca am scris si eu despre asta, am aflat ca a citit, nu m-a dus nicaieri.
    eu as fi curios, in locul tau. ma gandesc ca nu trebuie sa te inchizi intr-o camera cu ei, ci doar sa iti stingi din curiozitate. what would obama do?

    răspunde
  150. Byank

    Zi-i sa vina:)

    răspunde
  151. mickey

    DAAAAAAAAAAAAAAA

    răspunde
  152. dana

    Cabral, sincerele mele felicitari! Esti o persoana atat de naturala, sincera cu niste persoane, care poate de multe ori stiu doar sa judece, aici ma includ si pe mine din pacate..! Sunt sigura ca ai vrea ca spui DA din tot sufletul tau, dar ti-e frica pt. momentul in care va pleca din nou..! Asuma-ti riscul, Cabral, vei vedea ca merita!
    Multa bafta,orice-ai decide!

    răspunde
  153. pacostel

    Voi ati pus cu totii ( parca) problema numai din punctul de vedere al copilului… eu am s-o pun din punctul de vedere al tatalui: a venit un moment in viata lui in care a trebuit sa aleaga din motive „inalte, bla-bla”. Cred ca era un pusti ( vreo 20+ anisori) si s-a lasat dus de-un val d’ala cu vorbe mari, cuvinte cu majuscule, Adevar, Onoare, Datorie. A ales cuvintele mari in locul unei vieti normale. A gresit dar acum stie asta. ( Dar iti voi da ca exemplu postul tau cu manelistu’ ala tembel care si-a urmat visul, uite ca acum descoperi ca urmarea visului e un cosmar) L-ai condamnat deja, Cabral. Acum cand nu mai aveti nimic de pierdut, poti afla si varianta lui. Il poti cunoaste pe tatal tau, ca pe un personaj esential al vietii tale. Pune-te in situatia lui. Revezi momentul 20+ al vietii tale cand credeai in cuvinte cu majuscula. Omul era un erou la varsta aceea, toti suntem. Mai mult, nu ai de unde sa stii cum l-au trimis aia in Romania, cantitatea de santaj dur, cretin al unui angajament secret cu tara lui de origine. Amenintari, repercusiuni? Sigur, bag mana in foc pentru asta!
    Dupa cum esti tu un erou pentru copilul tau asa si tatal este un eoru pentru tine. Ai curajul sa-ti infrunti eroul? In cea mai umana, dizgratioasa postura a lui? Asta e singura intrebare.

    răspunde
  154. Oana

    Buna. Eu sunt o noua cititoare a blogului tau si am ramas impresionata de povestea ta cu tatal tau. Parerea mea, nu stiu cat conteaza, dar eu ti-o spun oricum, este…”go for it”….cine stie ce poate iesi, este foarte ciudata situatia, dar, poate va iesi ceva bun din asta… gandeste-te ca in cel mai rau caz, o sa ai ocazia sa iti cunosti fratii, macar nu o sa iti para rau mai tarziu, ca ai avut ocazia sa il mai vezi odata, si nu ai vrut….cine stie ce iti rezerva viitorul…insa…ce poate iesi rau din asta?? Sa plece inca odata? Cred ca esti obisnuit cu asta, si oricat de ciudat ca suna, ma indoiesc ca tu te astepti ca el sa ramana mult timp…so…go for it!!!!
    P.S ma bucur ca am descoperit blogul tau..esti o persoana faina!!

    răspunde
  155. radu

    Cabral…daca spui c amama ta este din Buzau…de ce nu mai vizitezi satul Mosesti ? Si poate si orasul ? ;;)

    răspunde
  156. Alexandra

    Să vină!!!

    răspunde
  157. dragalina

    salut ! uite citind aceasta poveste ma gândesc la milioanele de copii care suferă din cauza divorțului sau faptul ca nu au cui cere un sfat când vine timpul … la tragedia ce ii macină sufletzelul …

    e corect ca nu mai ai nevoie de el ..da Doamne sa fie tot bine in viatza ta ! dar nu treb sa uiti … ca fara el ..tu nu ai fi EXISTAT !!!!

    răspunde
    • dragalina

      poveste în sensul unor întâmplări bizare si tot odată adevărate !

  158. Victor

    Lasa-l sa vina.
    Nu ii esti dator cu nimic, si daca nu il vei putea ierta relatia dintre voi va fi doar de cunoscuti (poate nici macar).
    In schimb acum ai ocazia sa-ti cunosti fratii, sa vezi cine sunt, cum sunt. Nu au fost alaturi de tine, dar nici nu sunt vinovati cu nimic. Da-le macar lor o sansa sa te cunoasca, da-ti tie o sansa sa ii cunosti.

    răspunde
  159. Magda

    Eu probabil ca NU mi`as dori sa`l vad daca as fi in locul tau , nu daca el si`ar aminti de mine din 10`n 10 ani … nu as intelege pentru ce … dar as fi curioasa insa sa imi cunosc fratii…

    Delicat!

    răspunde
  160. 1Q

    Nepoate, nu pot da sfaturi, chiar daca jumatatea mea e intr-o situatie asemanatoare. Dar ma gandesc la un singur lucru: cand nu o sa mai fie, vor aparea regretele, chiar daca acum zici ca iti e indiferent. Nu e nevoie sa-l accepti neaparat ca tata, ci macar ca pe un (posibil) prieten…

    răspunde
  161. ottilia
  162. anda.oita

    of nu stiu daca te ajuta cu ceva,dar la mine mama a fost cea absenta…foarte absenta:a plecat inainte sa implinesc un an,si n-a dat nici un semn de viata 18 ani….apoi m-am hotarat eu sa o caut,mare prostie sincer..am gasit-o intr-un final,prin rude pe care nu le-am cunoscut pana atunci.
    apoi am plecat in spania sa ne cunoastem… s-a purtat ca o straina,am fost ca 2 straine..are un baietel si e casatorita undeva in apropiere de barcelona,am stat o saptamana acolo..asta a fost tot.
    m-am casatorit in iunie si in octombrie am sa nasc (fetita)… nu m-am obosit sa o anunt,presupun ca a vazut pozele pe hai5.mentionez suntem prietene acolo…foarte tare nu?
    inainte de nunta l-am rugat totusi pe tata sa o sune sa-i spuna ca ma casatoresc..mi-a urat casa de piatra.

    poate ar trebui sa o urasc…pentru ca m-am saturat sa caut scuze.

    tu ce crezi?

    xx

    răspunde
  163. silvia

    Sincer, eu am crescut fara tatal meu in mare parte……Munceste in Italia de multi ani si il vad cel mult, o data pe an….De Craciun….Ne suna, ne trimite bani, dar nu e acelasi lucru….Si eu am vazut multe, am trait multe, am ramas cu multe temeri…..In fine, nu e vorba de mine aici. Sfatul meu e sa-l lasi sa vina, iti cunosti fratii, vezi cum s-a schimbat si el…Nu spun sa te comporti precum un fiu exemplar, dar nici indiferent. Incearca sa impaci bunul simt cu trairile din momentul respectiv. Va fi un pic ciudat, poate….Va durea, vei fi mai confuz decat acum, insa eu cred ca trebuie sa te gandesti ca esti puternic, ca poti sa faci fata la inca o intalnire, ca va fi totul bine in final. Ce nu te omoara, te face mai puternic. Multa bafta, strong man! Astept vesti bune dupa intalnirea asta! Iti tin pumnii! ;)

    răspunde
  164. dush

    fa-ti timp sa iti cunosti tatal si familia…familia asa cum e ea, e singura mostenire cu adevarat valoroasa care o ai. Acum, daca dupa aceea nu o sa poti judeca si intelege motivele lui e deja alta problema, dar macar poti auzi partea lui de poveste. Este pacat sa ai posibilitatea si sa n-o valorifici…ai s-o regreti dupa ce n-o sa mai fie in viata..

    răspunde
  165. Dd

    Se spune ca nu trebuie sa-ti judeci parintii…dar,cine sterge clipele de singuratate in care aveai atata nevoie de el,pe tine cine te ajuta sa inlocuiesti anii in care prietenii tai se distrau la fotbal cu tatii lor…???Nu stiu ce sfat sa-ti dau doar sa te gandesti ca va pleca…din nou…Numai bine!Mi-ar placea mult sa discut cu tine!Ast un mail!PLS

    răspunde
  166. BLOG VEDETE

    Nu cred ca ai nimic de pierdut daca incerci sa-i cunosti, asa va ramane mereu intrebarea „ce-ar fi fost daca?”

    răspunde
  167. Maria Magdalena

    aceasta trauma a vietii tale explica buna ta crestere, intelegerea caracterului feminin si altele.

    pentru a fi impacat cu sufletul, e ok sa accepti intalnirea. De ce se intampla mai departe depinde de principiile si caracterul pe care le-ai dezvoltat si dobandit.

    eu nu te vad atat de sensibil sa iti imbratisezi tatal de la prima intalnire.

    răspunde
  168. odc

    nu am crezut niciodata ca biologia iti ofera un tata sau o mama …

    nu te cunosc … dar ma indoiesc ca il simti ca pe un tata … deci trateaza-l ca pe un om pe care l-ai vazut candva si cu care ai vorbit altcandva …

    esti curios sa il cunosti ? din ce spui pare a fi un om interesant … deci da … cred ca ai avea ce cunoaste … dar nu cred ca ar trebui sa te astepti sa cunosti un tata … ci doar un om interesant .

    tatii , ca si mamele , sunt supraestimati …

    răspunde
  169. viktor

    sunt in aceeasi situatie cu fratele meu vitreg,mai mare,cu care mi-e imposibil sa comunic.popular,nu am de unde sa-l iau.
    eu zic sa lasi orgoliul la o parte si sa te intalnesti cu el.
    pace

    răspunde
  170. Ioan Bistriteanul

    Sîngele apă nu se face. Va fi cu adevărat bucuros să te vadă.

    răspunde
  171. Victor B

    A, deci eşti jumătate buzoian.

    răspunde
  172. iulia

    eu zic sa accepti…we only have one life…in care e mai ok sa traiesti fara regrete, sa ierti, sa asculti si sa accepti…there’s nothing to lose…oricum parintii tai, care te-au crescut, iti vor fii mereu alaturi…dar merita sa le dai o sansa si celor care au gresit…take care :)

    răspunde
  173. dita

    ca sa fie liniste in sufletul tau cred ca trebuie sa-i dai inca o sansa,sa va vedeti,altfel tot timpul te vei intreba daca ai procedat corect sau nu.Din fericire stiu ca tu esti un tata responsabil.

    răspunde
  174. Nicole

    Cabral, iti doresc multa putere si curaj sa poti sa iei cea mai buna decizie!!
    Te rog sa faci ceea ce iti dicteaza inima, doar ea!
    Daca tu simti ca trebuie sa accepti si sa iti cunosti si fratii, foarte frumos, e bine, dar sa simti asta!!
    Pana la urma, ei fratii tai nu au nici o vina…
    Cat despre tatal tau, e doar un simplu om care te-a vizitat de 2-3 ori, cum a mai spus si cineva mai spus, dar ei…ei sunt fratii tai si nu e nimic rau sa va cunoasteti, nu au nici o vina ei…
    Mult succes in decizia care o vei lua, sa fie cea mai buna!

    răspunde
  175. cipslim

    Eu te sfatui ca in cazul in care vine sa-i fie foarte clar ca tatal tau este acela care te-a crescut. Daca el crede ca dupa ce te-a lasat de izbeliste pe mainile altora acum la batranete ar putea sa-si recupereze ce a pierdut timp de atatia ani eu cred ca se inseala. Totodata sunt sigur ca mentalitatea ta si mentalitatea lui sunt atat de diferite incat nu va veti putea accepta unul pe altul prea usor.
    Si care Congo? Republica Congo sau Republica Democrata Congo. Si din ce trib face parte Konga/Mongo/Luba?

    răspunde
  176. Flori

    Sa faci exact ce iti dicteaza inima!!!nici mai mult,nici mai putin.E cel mai important.

    răspunde
  177. Camelia

    El atat a putut sa-ti ofere, atat la dus capul, dar tu poti mai mult decat el! Daca uneori esti fericit si te bucuri de viata, se intampla fiindca a existat el! Cu sau fara voia lui, asumandu-si sau nu paternitatea ta, ti-a dat viata! Accepta sa vina, nu ai nimic de pierdut, poate nici de castigat!Merita sa incerci, desi probabil nu-l vei simti mai aproape decat pe orice strain!

    răspunde
  178. sergiu MD

    eu zic ca merita :) mi se pare chiar o intalnire din care nu ai nimic de pierdut :) so, go 4 it ;)!!

    răspunde
  179. rox

    Of, e greu!Poate faptul ca tatal tau vine nu iti creaza senzatia de fluturasi in stomac dar eu una m-as gandi la fratii tai, e adevarat nu sunt fratii tai cu care ai impartit o ciocolata sau un mar vreodata dar aveti acelasi tata si ar trebui sa fii macar poate curios sa ii intalnesti.De ce nu?S-ar putea lega ceva intre voi! Si daca vrei sa nu vina ce o sa faci? O sa il suni si sa ii spui ca nu ai timp, chef sau ce?

    răspunde
  180. MARIA

    TU VREI SA-L VEZI? TU VREI SA VINA? DACA DA, ATUNCI… SA VINA.

    TOTUSI, DE CE ACUM?
    :*

    răspunde
  181. elga23

    Asta este una din situatiile in care nu poti da sfaturi obiective.
    Pentru ca doar pe tine te afecteaza direct acceptarea sau refuzul acestei intalniri.
    Poti incerca varianta balantei:
    – pe un taler argumentele pro:
    – ai ocazia sa-ti cunosti doi dintre fratii vitregi,
    – ai ocazia sa-i pui intrebarile la care ai nevoie de raspuns
    – poate reusesti sa completezi cateva piese lipsa din puzzle-ul Cabral
    – e celalalt taler argumentele contra:
    – a lipsit prea mult din viata ta
    – poate ca relatia asta fiu – tata nu are nici un viitor
    Si, la final, vezi ce atarna mai greu pro :) sau contra
    Bafta multa in ambele situatii

    răspunde
  182. miluch

    daca nu o sa va vedeti o sa vina o vreme cand vei regreta si nu iti doresc sa vezi ce gust amar are …

    răspunde
  183. Simache

    Umanule nu stiu ce sa zic la tot ce ai scris tu acolo.
    Imi dau seama de un lucru ca ai o dilema foarte mare. Parerea mea este ca ar trebui sa il vezi , sa il lasi sa vina si sa iti cunosti si cei 2 frati. Dar daca tu simti in sufletul tau ca o sa te tulbure acest lucru nu o fa , te poti descurca cu tine si noi:) cum ai facut-o pana acum. Totul este in sufletul tau el iti poate zice ce sa faci.

    răspunde
  184. BobotzZz

    atât iți spun: „Mai bine suferi că ai făcut un lucru, decât să suferi că nu l-ai făcut”

    răspunde
  185. Roby

    Eu zic ca ar fi bine sa va vedeti.Pe urma poate vrei regreta mai mult ca nu te-ai intalnit cu el.Si un tata valoreaza destul de mult.Zic asta pentru ca eu nu mai am tata de 6 ani.Chiar daca nu a fost langa tine mai deloc nu merita una ca asta si nici tu nu meriti.

    răspunde
  186. giorgia

    Raspunde-i ca il astepti cu drag .Si pe el si pe fratii tai.Congolezii sunt foarte diferiti de europeni.In general africanii.Au cultura si religie diferite de europeni..Prietena mamei mele,congoleza si ea *sta in Italia de vreo 5 ani) accepta si celelalte neveste ale sotului adica inca vreo 4 + 2 amante.si chiar le cumpara cadouri la toate neveste+ amante cand merge in vacanta in Congo.Gandeste-te bine inaite sa-l judeci.Mergi si intalneste-te cu cu ei,o sa te simti implinit si fericit dupa.Si cred ca are sa fie tare incantat sa-si cunoasca nepotica>(si nepotica bunicul si unchii.Si nu-ti mai plange atat de mila ca nu ai crescut la casa de copii si daca astazi ai ajuns cineva,i se datoreza si tatalui tau.si stii sigur ca am dreptate>(te-am pupat astept sa vad cum a decurs intalnirea cand ma intorc din concediu.ciao

    răspunde
  187. giorgia

    scuze greselile de ortografie am scris in foarte mare graba:p

    răspunde
  188. strongvaleriana

    putina marinimie nu strica !
    Te impaca cu tine insuti, anuland astfel eventualitatea unui posibil regret in viitor ! :)

    răspunde
  189. Raluca

    si eu zic sa va vedeti, chiar daca iti e greu sau nu crezi ca mai schimba nimic. cine stie… in plus, cred ca ti-ar parea rau mai tarziu daca i-ai zice sa nu vina… tot tu te-ai simti nasol

    răspunde
  190. Aty

    Schrodinger a fost un fizician austriac care si-a imaginat un experiment mental ramas in istorie sub denumirea de „Pisica lui Schrodinger”. In mare, o pisica este inchisa intr-o cusca alaturi de o sticluta cu otrava care se poate sparge in orice moment datorita unui eveniment aleator. Astfel, daca nu stim cand se va produce acel eveniment, in cutie, pisica poate fi vie sau moarta, teoretic, in acelasi timp. Singura modalitate de a afla daca este ori vie ori moarta, este sa deschidem cutia.
    Parerea mea, Cabral, ca sa iti dai seama daca a-l primi pe tatal tau este un lucru bun sau rau, trebuie sa desfaci cutia, sa te intalnesti cu el, iar apoi vei sti daca ai luat decizia buna sau rea, iti va parea rau sau iti va parea bine. Altfel, toata viata vei trai in incertitudine…

    răspunde
    • Lucian

      „…ca sa iti dai seama daca a-l primi pe tatal tau este un lucru bun sau rau, trebuie sa desfaci cutia, sa te intalnesti cu el, iar apoi vei sti daca ai luat decizia buna sau rea…”
      sry but…nope!
      decizia in sine, de a se intalni,-la fel ca si in cazul experimentului,de a dechide cutia, adica rezolvarea paradoxului „pisicii”(=tatalui, fratilor, in cazul in speta) care ,teoretic, e si „moarta si vie” in acelasi timp (altfel spus, cand un sistem cuantic inceteaza sa existe ca o combinatie liniara de stari si sa devina una din ele?)- e BUNA anyway, e decizia corecta, e singura in masura de a inlatura incertitudinea de care vorbim!
      doar consecintele ei,obtinerea pe cale empirica a certitudinii intr’un sens sau altul, pot fi mai mult sau mai putin placute,dezirabile!:)
      @Cabral: vad ca decizia ai luat-o deja!
      Bafta, umanule;)

    • Lucian

      ooops:P..erata:
      „in cazul in speta”=in cazul dat sau in speta”

    • Lucian

      @Aty: daca tu consideri altfel, te invit, cu permisiunea lui Cabral, sa ma contrazici…:)
      btw, „din intamplare” si eu sunt student la fizica;) asa ca poti sa ma iei cu paradoxul EPR, cu interpretarea superpozitiei sustinuta de Bohr, sau cu teoria incertitudinii a lui Heisenberg:))

    • Lucian

      @Aty:lamurire, nu erata:
      „decizia in sine, de a se intalni[…]e BUNA anyway, e decizia corecta, e singura in masura de a inlatura incertitudinea de care vorbim!
      doar consecintele ei,obtinerea pe cale empirica a certitudinii intr’un sens sau altul, pot fi mai mult sau mai putin placute,dezirabile!”
      punctul de vedere e raportat la interpretarea Copenhaga, dupa cum cred ca intelegi, si tine mai putin de rigorile logicii formale:)

    • Lucian

      @Aty:”…pisica poate fi vie sau moarta, teoretic, in acelasi timp…”
      te mai rog ceva:hai sa nu fim „semidoctori” daca afirmam ceva, si sa o facem corect, vrei?
      Superpozitia enunta ca pisica este „vie si moarta,in acelasi timp” deoarece face parte din sistemul cuantic, si nu „vie sau moarta in acelasi timp”; tocmai d’aia e considerat acest lucru drept un paradox, nu’i asa?:)
      nota bene ca Schrodinger a incercat sa combata prin acest experiment tocmai „dependenta” realitatii de actul observarii:))
      „Functia de unda a întregului sistem va exprima acest fapt având în ea pisica vie-si-moarta (scuzati expresia) sau împrastiata în parti egale”(Schrodinger)
      @Cabral: sry da’,..nu m’am putut abtine!
      tu esti de vina, cu subiectele tale…doar nu pe degeaba ai traficul asta…:))

  191. Oana Sarmasan

    Eu mi-am pierdut mama in batalia cu o boala trista numita cancer. Si-am crescut cu ea, tatal meu avand o familie noua.
    Desi nu am nici un drept,eu te-as ruga sa il vezi. As prefera sa-mi vad mama 5 minute si daca m-ar certa.
    It`s better to burn out than fade away. La fel si cu relatia voastra. Nu o fi exemplara, dar nu-i taia aripile, fie ele de pinguin. Viata e mereu surprinzatoare:)

    răspunde
  192. Corina

    permite-mi sa imi exprim si eu umila mea parere…tu esti singurul care stie cat de greu i-a fost fara prezenta tatalui,cat de mult ti-a lipsit…tu esti singurul care s-a simtit probabil tradat de propriul tata prin lipsa permanenta din viata lui…tatal tau este singurul care stie motivele pentru care a lipsit di viata si copilaria unuia dintre fii sai…dar nu vad de ce nu ar trebuii sa iti oferi sansa si totodata sa le oferi sansa fratilor tai vitregi de a va cunoaste…eu cred ca nu mai ai nimic de pierdut..decat de castigat…de castigat prietenia fratilor tai vitregi si de castigat anumite raspunsuri din partea tatalui taui care poate iti vor mai sterge din urmele lipsei acestuia….eu sic sa accepti…

    răspunde
  193. Eveline

    exact ce simiti!!! asa… n-ai sa regreti niciodata!

    răspunde
  194. Oana

    sincer din punctul meu de vedere ar trebui sa te vezi cu ei ca sa nu regretzi dupa…am trecut si eu prin ceva asemanator si credema ca regret in fiecare zi ca nu am facut un lucru cand trebuia si acum numai il pot face…desi te’a parasit e totusi tatal tau si ti’a dat viatza…daca nu vrei sa il vezi zic totusi sa te mai gandesti…iti urez succes in tot…si sper sa nu ajungi peste ani sa regretzi..poops

    răspunde
  195. eugen

    Zi-i sa vina! Acum, cat mai ai cui sa-i zici. Eu nu mai am cui, si sunt multe lucruri pe care as fi vrut sa i le spun, lucruri pe care poate le stia, dar voiam sa le auda de la mine.

    răspunde
  196. Gabi

    Hehe, ce de coincidente aici… Mulatru, nascut la spitalul 9, tatal plecat in copilarie, legatura intrerupta partial… Diferentele sunt ca al meu nu era din Congo, ci din Guineea-Bissau si ca sunt u an mai tanar. Ain’t that cute?… :)))

    răspunde
  197. tea

    sunt convinsa ca ai cantarit bine pros & cons si ca, intr-un final, nu ai ajuns la un numitor comun cu cele 2 voci din tine…ratiunea insa e controlata de afectiv in cazul tau si cred ca e normal sa fie asa! Iti permiti sa fii uman si de aceea cred ca vei lua decizia corecta. Se spune ca sangele apa nu se face…

    răspunde
  198. Sinzi

    ai deja 277 de sfaturi pe care nu stiu daca ai sa apuci sa le citesti dar in conditiile in care s-ar ajungi la cel de-al 288-lea sfatul meu e: primeste-l…nu atat cat pentru el, e drept ca tare multa atentie din partea ta nu merita, dar poate fratii aia isi doresc sa te cunoasca si poate ai o sansa…si-s oameni faini pe care s-ar putea sa vrei sa-i vezi din nou

    răspunde
  199. Sorin Moroianu
    Sorin Moroianu

    salut prietene,
    in primul rand vreau sa-ti multumesc pentru ca esti atat de personal cu noi, .. astia postatorii :).
    Acuma, din experienta mea da viata, pot spune ca: Este mai bine sa iti para rau pentru lucruri ce ai incercat, decat sa-ti para rau pentru ca nu ai incercat. Eu, in principal, sunt de parere ca trebuie sa incerci si sa incerci sa te pui in locul lui..
    Nici tatal meu nu a fost/este si probabil ca nu va fi alaturi de mine, desi fizic,celular ocazia a existat/exista si probabil va exista :(. Tinand contt de toate acestea, eu inca il consider tatal meu si incerc sa am grija de el..
    In viata aceasta am invatat ca putem schimba doar modul in care percepem situatiile nu si intamplarea lor..
    Sper ca am reusit sa fiu destul de clar si ca ve-i lua decizia corecta din punctul tau de vedere :).

    Toata stima.. >:D<

    răspunde
  200. sonia

    Cabral.tu esti un om bun cu un suflet nobil,sa ierti este un lucru nobil,unii oameni ajung la batranete si privesc in urma si incep remuscarile si se gandesc sa repare daca se poate si cat se poate ceva ….din trecut,eu zic ca poti sa-i dai o sansa te vei simti cu sufletul impacat si tu si el,iar fratii tai sunt fratii tai ce vina au ei sau tu, meritati sa va cunoasteti!Iti doresc bafta indiferent de ceea ce vei decide!

    răspunde
  201. Pingback: Tata. 2. Decizia. « cabral.ro

    • sonia

      Cum sa nu ne intereseze,doar suntem prietenii tai virtuali ,si poate cei mai sinceri pt. ca nu avem nici un interes cel putin in ceea ce ma priveste!Noapte buuna!

  202. Crazzy
  203. ReDeul

    Mai umanule, mergi ca oricum nu ai nimic de pierdut ci doar de castigat. In cel mai rau caz pierzi 1 zi. Dar ai putea castiga intre 1 si 3 prieteni buni daca ai un pic de bafta.

    răspunde
  204. ketherius

    Cam tarzie interventia mea; nici nu pot sa iti dau sfaturi, pentru ca nu e viata mea. Totusi, un lucru stiu: e mai bine sa stii, decat sa te intrebi toata viata „ce-ar fi fost daca…?”

    răspunde
  205. raluca

    Intalneste-te cu ei! asa cum spunea REDEUL, nu piezi decat o zi (da, o sa spui ca puteai face altceva mai bun in ziua aia), dar poate iti castigi niste prieteni. Nu cred ca la varsta asta tatal tau mai poate spune ca vrea sa iti fie tata (pentru asta ai deja unul) dar macar poate incerca sa fie prieten si merita sa il lasi macar sa incerce. Daca nu reuseste, macar TU vei putea spune ca ai incercat. :)
    Bafta!

    răspunde
  206. somerio

    Eu nu m-as mai gandi de ce a ales sa vina abia acum… cu toate ca ai fi indreptatit.

    Eu zic ca merita sa-i vezi macar… sa-i cunosti si sa-ti faci o parere despre ei :)

    Bafta !

    răspunde
  207. Jamilla

    e cliseul ala, niciodata nu e prea tarziu… pe de alta parte, ce anume mai scuza absenta in timp… tu trebuie sa hotarasti, orice am zice noi aici, pe blog. dar nu ai ce pierde, oricum, si daca nu incerci, ramai cu gandul”dar daca?!”. Nu ai nimic de pierdut. Incearca apoi destinul hotaraste. Eu am invatat pe pielea mea ca noi cunoastem in viata anumiti oameni cand trebuie si cu un motiv anume, chiar daca pare cel mai nepotrivit moment. Si sunt convinsa ca nu iti va afecta cu nimic dragostea fata de ai tai, cei care te-au crescut.
    Iti tin pumnii si eu, alaturi de ceilalti.

    răspunde
  208. Jesse

    Doar tu cunosti raspunsul la intrebare Cabral. Nu cred ca se poate pune nimeni in pielea ta nici macar daca sunt persoane care au trecut oarecum prin ce treci tu. Sunt cazuri diferite si mai important, oameni total diferiti. Dar la cum te stiu (din ceea ce postezi pe blog), o sa ii spui sa vina. Te salut si bafta multa.

    răspunde
  209. Twenty

    BobotzZz says:
    August 29, 2009 at 6:30 pm
    atât iți spun: “Mai bine suferi că ai făcut un lucru, decât să suferi că nu l-ai făcut”

    De acord cu el

    răspunde
  210. RamRam

    ce-ai de pierdut? a gresit, nici eu nu l-as ierta. Dar… macar pentru fratii tai… pe care nu-i cunosti si care poate au avut aceeasi soarta ca si tine … nu e pacat sa nu-i cunosti? copiii nu au nicio vina pt ceea ce au gresit parintii. si apoi… asculta-l si vezi ce are sa ti spuna…

    răspunde
  211. Dagna Alexandra

    S-ar putea ca eu sa fiu subiectiva ca de fiecare data dar in locul tau as vrea sa-i cunosc . Mai sus spuneai ca nu prea ai cu cine sa vorbesti in ultimul timp .Gandeste-te la asta : poti castiga niste prieteni daca nu simti, vorba aia , ca va leaga sangele . Sunt niste persoane noi si ca poate o sa legati legaturi frumoase. Poate!Fi sincer cu tine! Nu ai curiozitatea asta?Si fi sincer si in ceea ce priveste sansele de reusita sau esec ale intalniri.

    răspunde
  212. roxana

    Eu zic ca ar fi ok sa va intalniti..Probabil ca niciodata nu il vei percepe ca pe un parinte adevarat, insa cine stie ce se va intampla in viitor.
    Sunt sigura ca ai puterea sa il ierti, mai ales ca familia ta nu te-a facut sa il percepi ca pe un monstru care te-a parasit.
    Mult succes si revedere frumoasa!

    răspunde
  213. Crissa

    Prea mult sentimentalism. In locul tau il trimiteam acolo unde ii este locul.
    Se schimba datele numai in cazul in care acolo o fi cine stie ce politica si administratie si chiar nu a putut sa vina. Dar din cate stiu eu,Congo e cat se poate de democratic. Problema banilor nu se poate pune, deoarece vorba aia „facea si pe dracu’-n 4” sa vina sa-si vada copilul. Daca tu crezi ca te macina ceva, asculta-l. Daca nu, nici nu merita osteneala. Pup…

    răspunde
  214. intra-adevar a gresit….dar poate ca si situatia in care se afla nu ii permitea o alta alegere…deci eu cred ca ar trebui sai spui sa vina pina la urma tu nu ai nimik de pierdut….shi astfel ii mai dai shi o lectie….succes

    răspunde
  215. george

    Multe felicitari Cabral pt tot ceea ce faci la PR si te admiram foarte mult ..

    Referitor la intalnirea cu tatal tau eu cred ca noi romanii suntem intr-o etapa de schimbare a mentalitatii si ca e timpul sa fim mai buni…..
    Merita sa accepti intalnirea din punctul meu de vedere pt atzi cunoaste cei 2 fratii care si ei la randul lor sunt lipsiti de vina pt faptul ca voi deabia acum aveti sansa sa va cunoasteti, Insa tre sa te gandesti ca aceasta intalnire nu tre sa o raneasca pe mama care numai ea stie prin ce a trecut si care asa cum spui si tu iti da libertatea de a alege intre atzi vedea tatal sau nu pt ca pe undeva e posibil sa o doara (zic) insa cu fratii tai poti pastra o prietenie de invidiat ;-) dc nu? viata e scurta

    George 23 ani madrid iti ureaza mult succes in tot ceea ce faci

    răspunde
  216. Maria

    Iarta si uita, e mai bine pentru sufletul tau.
    Demonstraza-i ce a pierdut neavandu-te alaturi.

    răspunde
  217. BELLA

    Buna…..Cabral,

    DACA EU M-AS GASI INTR-O SITUATIE CA TA; IN PRIMUL RAND AS INTREBA TATAL CARE TE-A CERSCUT SI …MAMA CARE PAREREA LOR?
    AM VAZUT IN MULTE ARTICOLE CA AI CUVINTE DE LAUDA SI MULTUMIRE PTR. TATAL CARE TE-A CRESCUT. ASA CA SE CUVINE SA-I ACORZI ACEST RESPECT!

    răspunde
  218. alina

    gandeste-te ca spunand „nu”,te razbuni si pe fratii tai…cine stie daca si cand ti se mai ofera ocazia sa-ti cunosti fratii???
    ei nu au nicio vina si nici tu.
    poate ca o sa-ti placa de fratii tai,cine stie?

    răspunde
  219. angi

    intlneste-te…la urma urmei nu ai nimic d pierdut,iti vei cunoaste fratii:)

    răspunde
  220. galateea

    pentru greselile facute de tatal tau biologic are grija cel de sus.deci tu nu ai altceva de facut decit sa ierti,e cel mai intelept asa !Ratiunea si iubirea lupta la inceput violent intr-un suflet ce se inalta,dar intelepciunea se naste din pacea care se statorniceste in cele din urma intre iubire si ratiune.

    răspunde
    • denisa

      Foarte frumos comentariu galateea si ai foarte mare dreptate si tatal meu acuma este divortat de mama mea si este….. cum sa zic orbit de alta femeie:(imi pare rau. as da orice sa „vina tata inapoi” in familia nostra:)

  221. Trexel

    lol frate, si’al meu a plecat da nu chiar in 77 cand m-am nascut, a mai stat o tzara. la 28 de ani nu mai eram prin Brasov ca plecasem pe la 25 de’acolo :)
    si acuma, zi tu, nu-i misto sa cresti fara?
    implinire de 32 misto sa ai, oricum io am avut-o prin iunie da sa stii ca nu-i mare smecherie
    toate cele bune!

    răspunde
  222. Kai-Ra

    mama… ca asa tata am si eu
    :)))

    răspunde
  223. silviu

    Eu zic sa va intalniti.Gandeste-te ca viata-i facuta din clipe.De ce sa regreti momentele(placute) pe care le puteti petrece.Poate ca,prin intalnirea cu tatal tau biologic,vei afla anumite raspunsuri la intrebari pe care ti le-ai pus de-a lungul timpului.
    Cu respect,Silviu.

    răspunde
  224. Andra Diva:))
    Andra Diva:))

    Lasa-l sa vina, e sange din sangele tau orice ar face. si faptul k a plans cand l-ai sunat arata ca ii pare rau k n-a fost langa tine cand ai avut nevoie de el. La mine mama a fost cu probleme, insa mult mai mari si totusi am iertat-o. Ceva o sa iasa din asta, macar asa ai putea sa il intrebi: „De ce?”

    răspunde
  225. Laura

    in primul rand…cred,este bine ca l-ai iertat…pentru ca iertarea este pentru tine in primul rand,ca tu sa te simti mai bine sufleteste vorbind…in al doilea rand vorbesc din experienta,am o poveste cat de cat similara cu a ta,tot cu tatal,numai ca mie mi-a fost alaturi,dar m-a batut foarte mult si astfel a distrus orice legatura intra noi.acum 3 ani mama nu a mai suportat sa ma vada asa.l-a parasit.ne am mutat in bucuresti unde eu am venit la facultate si am cunoscut un superb barbat cu care ma voi marita in lunile ce urmeaza.l-am iertat dar totusi nu vorbesc cu el…iertarea a fost pentru mine,insa stiu ca nu l-as vrea prin preajma mea.la nunta nu il invit.m-am hotarat.nu vorbesc cu el de jumatate de an.eu studiez psihologia de vreo 4 ani,sunt anul doi acum,o studiam in particular…acum eu nu pot sa-ti spun nici sa ii spui sa vina tatalui tau..nici sa nu vina.pot doar sa-ti spun ca trebuie sa analizezi lucrurile din mai multe unghiuri de care si tu esti constient:a fost „aproape” de tine foarte putin timp din viata ta,cand tu cresteai…tata a vea treaba la minister.este adevarat ca mai ai frati…ceea ce este un lucru foarte bun…cand ai o problema,nimeni decat familia ta nu este mai potrivit sa te sfatuiasca…desi pe de alta parte…ce simti tu pentru ei?
    ce simt ei pentru tine..sentimente nu exista.DEOCAMDATA!daca iti doresti sa iti reconstruiesti oarecum relatia cu tatal tau…desi nu merita cred eu…sunt de parere inciuda faptului ca nu a procedat cum ar trebui sa o faca un tata,ca totusi trebuie sa ii dai o a doua sansa.pana la urma,orice om de pe lumea asta merita a doua sansa…insa sa nu se profite de ea.ma scuzi ca ,m-am luat atat si cu povestile mele…am vrut doar sa mi spun si eu pe scurt povestea.acum doar tu stii ce este mai bine sa faci..sper ca te-am ajutat cumva!sper sa ne mai auzim:)

    răspunde
  226. denisa

    Cabral, sigur ca tb sa vorbesti cu el, sa va vedeti…macar un pic…sa se simta

    răspunde
  227. ADi

    Mai cabral nu toti am trecut prin astfel de probleme, daca poate fi numita problema, dar un lucru general valabil in cazul problemelor este ca nu trec daca le ignori si cu cat le amani cu atat se maresc. Poti sa nu te vezi cu tatal tau, dar vei umbla tot timpul cu o stare de revolta in suflet. cel mai bine este sa te vezi cu el, discutati problemele si iti spun ca sigur o sa te simti mai usurat intr-un final

    răspunde
  228. eu

    Am ramas uimita.. Imi pare rau:( Hmm in legatura cu fratii tai vitregi,eu zic sa…. ii raspunzi si sa-i zici sa vina.. ce ai de pierdut daca ii cunosti?:(imi pare rau sincer!Te pup si sa sti ca te iubesc!! esti cel mai tare tine-o tot asaa!!

    răspunde
  229. iulia

    Parerea mea e ca ar fi bine sa-l vezi…nu de alta dar macar stii ce-ai pierdut sau poate n-ai pierdut nimic.
    Macar dupa ce-l vezi poti decide daca mai vrei sa-l vezi sau nu- acum esti la varsta la care poti sa decizi si singur.
    Probabil dupa ce-o sa-l vezi o sa poti sa treci fara nici un resentiment peste „problema”.Eu n-as spune ca e problema, pentru ca pana la urma ai crescut si fara el, insa in sinea ta – sau poate e vocea sangelui- simti nevoia sa-l vezi chiar daca nu-ti aduce nimic bun.
    So, Cabral, intalneste-te cu el! n-ai ce pierde!

    răspunde
  230. CatrineL

    Eu zica sa vina. Nu ai nimic de pierdut.

    Multa bafta!

    răspunde
  231. giulia

    …Scriu cu intarziere…
    Cabral,ai facut bine ca ai zis da!
    Si eu am crescut si cresc fara tata… si este greu. La un moment dat te obisnuiesti..si cand il auzi dupa mult timp…te intorci pe dos. Stiu cum e.

    Am exemplul tau…ca poti sa devi un mare om chiar daca nu ai avut in copilarie un tata aproape de tine… si asta ma incurajeaza.

    Hai sa nu mai fim tristi ! Viata merita s-o traiesti chiar daca nu ai numai bucurii. Intalneste-te cu tatal si cu fratii tai. IARTA! E cel mai frumos lucru pe care putem sa-l facem.Sa iertam.

    răspunde
  232. IoanKa

    Salut Cabral,

    Eu te sfatuiesc sa te intalnesti si cu tatal tau si cu fratii tai. Nu ai nimic de pierdut. Daca nu vei face acest lucru, singurul care v-a regreta vei fi tu peste ani de zile.

    Ai mei s-au despartit cand aveam 11 luni. Relatia mea cu tatal meu nu a fost una stransa, asta din cauza tuturor si chiar si a mea, pentru ca nu stiam care e treaba cu rolul asta de „tata” si a lor ca nu au reusit sa cada de comun acord decat pe putine lucruri in ceea ce ma privea pe mine (atat de putin ca imi ajung degetele de la o mana sa le enumar …deci nesemnificativ).

    Nu am avut niciodata numarul lui de telefon …pt ca ii era frica ca il voi deranja si el era un om foarte ocupat.
    Cand am avut nevoie de el pt a fi de acord ca eu sa plec intr-o vacanta in strainatate (eram inca minora) l-am gasit prin cunostinele in politie. NU a fost de acord iar mama descurcareata a rezolvat si fara acordul lui …asa cum a facut-o o viata intreaga.

    Au trecut anii iar vizitele lui dese in special in perioada craciunului si a zilei mele de nastere tot in acea perioada, s-au rarit din ce in ce mai mult.

    cunostinte comune ne-au povestit ca l-au intalnit la o petrecere si l-au intrebat: Nu esti tu cumva X-ulescu? Ce mai face fata ta? iar el a raspuns: EU NU AM NICI O FATA!

    Si totusi, aproape zilnic eu i-am simtit lipsa iar atunci cand am plecat din tara am avut sentimentul ca el ma cauta iar eu sunt de negasit.

    Am dat sfoara in tara, intamplator am lucrat aproape in acelasi domeniu …am lasat tuturor numerele mele de telefon au mai trecut ani si intr.o zi m-a sunat spunandu-mi ca pleaca din tara)

    Mai trece un timp si in sfarsit ne-am intalnit la Romana. Amandoi veneam din alta tara ca sa ne intalnim sa bem „un cico” impreuna.

    Sa stii ca sunt sigura ca el a regretat ca nu am facut-o mai des. In schimb pentru mine viata s-a schimbat. Macar nu am mai avut cosmaruri. Am avut ocazia sa ii spun ca am amintirea tuturor putinelor evenimente petrecute impreuna, ca am pastrat toate micile atentii care au avut puterea de a rezista in timp si pentru mine a fost de ajuns.

    As fi putut sa ii trantesc telefonul in nas de fiecare data. La ce mi-ar fi folosit.
    Sper ca ii este bine acolo unde este si crede.ma ca mi-as dori sa il pot ajuta daca ar avea nevoie.

    Ma bucur ca tu si mama ta ati avut norocul sa intalniti un om de mii de ori mai tata decat cel biologic.

    La mine asta nu s-a intamplat.

    Deci inca odata, nu ai nimic de pierdut!
    De durut nu il poate durea decat pe el. Tu ai toata viata inainte, ai invatat foarte multe din suferintele traite si ai o familie foarte frumoasa din care el nu a facut parte.

    răspunde
  233. nesuferita
    nesuferita

    mai bine regreti ceva ce ai facut decat ceva ce nu ai facut! te iubesc!

    răspunde
  234. Maria

    Parerea mea e ca ai procedat ff corect …si acum depinde de sentimentele tale si de curiozitatea ta daca vrei sa iti cunosti o parte din fratii vitregi si sa iti revezi tatal….dak as fi in locul tau eu as spune da si merg pe vb aia ….ce-am avut si ce-am pierdut(poate putin timp dar..asta e partea a doua)…acum depinde de tn …

    răspunde
  235. Iulia

    Sunt mama unei fetite a carui tata nu a vrut sa stie de ea de cand am ramas insarcinata. Si locuieste la doua cartiere distanta…
    Fetita are acum 7 ani… m-a intrebat de tatal ei… i-am spus ca Dumnezeu nu a gasit nici un om atat de bun sa-i fie ei tata… a acceptat pana acum explicatia asta dar pe viitor ma gandesc ca in mod sigur isi va dori sa stie cine e. Nu stiu insa daca si el va dori sa afle cine este ea…
    In legatura cu tatal tau… o intrevedere fata in fata face mai mult decat un telefon sau o scrisoare… acum ai ocazia sa-l vezi in carne si oase. Iar fratii vitregi… merita macar sa-i cunosti…
    Iar dupa ce te vezi cu tatal tau spune-mi si mie ce este in capul unui barbat pe care nu-l intereseaza nici o secunda de copilul lui.

    răspunde
  236. Mihaela

    nu ai nimic de pierdut. si eu trec printr.o poveste asemanatoare. tata a plecat cand aveam 2 ani si de atunci nu l.am mai vazut. parintii lui [bunicii mei] au luat legatura cu mine cu o luna in urma si mi.au spus ca mai am o sora mai mare si un frate si ca vrea sa vina sa ma ia cu el in grecia. mentionez ca acum am aproape 18 ani si nu mi.as parasi mama pentru nimic in lume pentru ca ma crescut singura. take care >:D<

    răspunde
  237. Mihaela

    ..si alege cu inima ..nu cu mintea

    răspunde
  238. hopeless

    Impresionant! E greu de crezut ca un copil , un adolescent care a trecut prin atatea , a ajuns un om „de bine” , daca pot sa ma exprim asa. Eu nu l-as ierta daca as fi in locul tau , si nici nu i-as permite sa ma vada , dar sunt constienta ca il va durea mai tare sa vada ca desi nu ti-a fost alaturi , te-ai descurcat de minune si fara el; poate ca si asta a contribuit la formarea ta ca persoana. Chiar daca nu l-ai avut alaturi , nu te-ai dat batut , lamentandu-te ca ce viata trista ai tu , ca esti defavorizat de soarta.Dimpotriva , ai luptat si ai ajuns la nivelul la care esti astazi , ai si tu un copil la randul tau , pe care il iubeti si pe care sunt convinsa ca nu ai vrea vreodata sa-l privezi de dragostea unui tata. Bravo tie , Cabral! Mult noroc in continuare!

    răspunde
  239. Pingback: Waven's world » Dacă nu ştiam de ce citesc bloguri

  240. o admiratoare

    Sincer Cabral? Tu intotdeauna ai fost si sunt sigura ca vei ramane un „gentelman” Asa ca accepta vizita tatalui tau , nu trebuie sa ii porti ranchiuna sau sa il urasti…ptr ca sincera sa fiu tu esti un tip de milioane si nu cred ca ai fii in stare sa-ti urasti propriul tata. Dimpotriva trebuie sa ii areti ca singur fara ajutorul lui ai ajuns departe si mai ales sa vada ce nepotica „de ciocolata” are-zic asta ptr ca fetita ta e o dulce si o scumpa si sa FII MANDRU DE TINE SI DE REAZIZARILE TALE. tot binele din lume ti-l doresc
    O admiratoare…din Canada

    răspunde
  241. cataracta

    Do it! Fără doar şi poate. Nu am avut răbdare, spre ruşinea mea, să citesc toate comentariile, şi poate mulţi ţi-au mai spus-o. Însă e clar ca lumina zilei că dacă nu o vei face rana se va deschide şi te vei gândi măcar odată la ceva timp ce-ar fii fost dacă…clişeu, ştiu, dar asta este de fapt adevarul. Nimeni nu este atât de puternic chiar dacă vrea să creadă asta, încât să trăiască fără să-i pese. E tatăl tău, aşa cum este…şi nu o să-l compari niciodată cu Mircea, îţi garantez.

    răspunde
  242. Bogdan Anghelina

    Cabral sau Domnule Cabral fara prea multe expilcatii te sfatuiesc sa il chemi in Romania, deoarece ai realizat multe in viata si esti un om respectat deci tatal tau in acelasi timp v-a intelege ca ai reusit singur in viata ceea ce ii v-a da o parere de rau ca nu a fost langa tine dar in acelasi timp poate fi mandtru pentru ce ai reusit.Si cum spuneau si altii nu poti trai toata viata in nepasare si pana la urma poate au existat niste motive pentru care nu a fost aproape de tine si cel mai bine e sa le auzi de la el.

    răspunde
  243. Ady

    Dat fiind faptul ca suntem nascuti in aceeasi zi,numai ca eu sunt mai mic cu vre-o 12 ani,cam imi dau seama cum gandesti…pt ca,noi astia din zodia balanta,suntem cam fraieri si ce tine de familie,indiferent daca ne-au gresit sau nu,iertam…ca nah..asa suntem noi si sunt sigur ca nu prea ai fi putut sa-i zici sa nu vina odata ce el a luat decizia asta…lasa-l sa vina ca nu ai ce regreta…faptul e consumat iar tu,stie oricine,te-ai realizat si esti f.ok si pt asta,jos palaria…el vine,te viziteaza,odata la 12..2..3ani,stiu eu,dar tatal tau ramane oricum Mircea …asteptam sa ne zici cum a fost intalnirea!

    răspunde
  244. Alexandrina Hagianu

    Am trait aceeasi poveste cam ca a ta .Sunt deja trecuta de povestea asta, ei,acuma tatii mei sunt morti.Eu am devenit pictor si am imbatrinit cu aceasta poveste care m-a macinat,mi-a mincat viata ,ficatii,dar nu m-am oprit.Acum stiu ca ei nu au contat ci umai ceea ce am fost eu.Leoardo da Vinci nu si-a cunoscut parintii prea bine,ei si???Parintii nostri sunt acei care ne cresc dar care isi traiesc viata lor,nu pe a noastra si noi o traim doar pe a noastra nu pe a lor.Acum am castle pe urechi si ascult „Volare” cu Barry White si stiu ca mi-am macinat tineretea de pomana.Nu-ti irosi energiile pe problema asta dragul meu ci pe ce ai de facut cu tine si cu viata ta.Mergi inainte ca pina acum si vei fi iubit de toata lumea.

    răspunde
  245. cu drag

    Buna,
    cum e deja inceput de septembrie, ma gandesc ca poate intalnirea deja a avut loc… cum e? cum a fost? A FOST?

    răspunde
  246. anna

    Cabral,
    poate intre timp ai luat o decizie; decizie pe care o lusesi inca de la 13 ani dar aveai nevoie sa iti auzi gandurile si din partea altora. Aceea de a simti ca… „ai radacini”. Din pacate Mircea nu a reusit sa te si inradacineze ci doar sa te iubeasca si sa iti arate modelul unei familii „normale”. Acum, cand iti vezi fetita DORESTI sa iti gasesti „radacinile” nu pentru tine, ci pentru EA! Si de vina nu este nici mentalitatea romanului, nici societatea uneori scandalos „conservatoare”! NIMENI nu este de vina… Totul porneste din dragostea ta extraodinara pentru „micuta ta cioara”(am citit undeva ca i s-a spus asa micutei tale… „niste tarani”, asta ca sa citez un titlu celebru sau o… reclama) si din faptul ca sunteti APARTE! Daca ASA spune inima ta si nu numai de aceea, ajuta-ti puiul sa isi cunoasca… trecutul. Ii va fi mai usor sa creasca frumos(paranteza, extraordinara decizia ta si a Luanei de a-i oferi copilului prezenta ambilor parinti!), va invata mai usor sa isi foloseasca deosebitul din ea si, cine stie? poate ca PRIN EA vei completa acel coltisor de suflet care mereu ti-a ramas, poate, neimplinit.

    răspunde
  247. katalinsky
    katalinsky

    Umanule, cum spui chiar matale…Am descoperit de ceva timp, ca tu esti un baiat destept.Aveam impresia ca te tii doar de…”maimutzareli”
    Mi-a placut cum ai vorbit despre tatal tau si sora ta, si asa e, ai dreptate.El e tatal tau, ea e sora ta.
    Ce nu inteleg eu, este ce ar putea durea daca te vezi cu ei…Chiar nu imi dau seama, ce ar putea sa te doar dupa o intalnire cu niste straini (si de tine,si de tara).Cabralule, n-ai nimic de pierdut, nici macar timp, pentru ca il reciclezi in experienta.

    Hai, bafta, si incearca sa gandesti mai putin.

    răspunde
  248. Alecsandra[Blaj]
    Alecsandra[Blaj]

    :((..
    eu zic sa`i zici sa vina…Adica sa ii raspunzi ca da:|.Ai dreptate ca l-ai pedepsit prin indiferenta.Pentru ca opusul dragostei nu e ura,e indiferenta.
    Oricum decizia e in mainile tale:(
    :*:*

    răspunde
  249. mona

    buna ,cabral
    dupa parerea mea cred ca ar fi bine sa va intalniti si sa schimbati cateva cuvinte pentru ca de bine sau de rau macar tu stii ca il ai in viata si exista undeva in lume pe cand eu l-am pierdut acum 10 ani si cand ma gandesc ca nu mai este simt n frig in mine si un gol imens
    daca vrei putem sa comunicam mai des si chiar mi-as dori acest lucru
    succes!!!

    răspunde
  250. Gabi

    Life has its’ ways si nimic nu se intampla degeaba. Esti o fire prea deschisa pentru a spune nu, chiar si de dragul unei experiente de viata din care sigur ai ceva de invatat.

    Iti doresc sa iti fie de folos aceasta experienta.

    răspunde
  251. Viorel

    Citesc blogul cu foarte mare interes,ma bucur ca mai sunt persoane publice care stiu sa fie si oameni,ma bucur domnule Cabral ca dumneavoastra stiti sa fiti umil si modest(in viziunea mea) si ca nu v-a ajuns „vedetismul” la nas…m-a amuzat teribil povestea cu „iubirea” la fel cum problema aceasta cu tatal dumneavostra m-a atins profund,eu zic sa il cunoasteti chiar daca tata pentru dumneavoastra este domnul Mircea,nu este bine sa ii intoarceti spatele tatalui dumneavoastra biologic,sa ne anuntati cum a decurs intalnirea eu unul sunt foarte curios sa stiu cum a iesit si ce sentimente v-au incercat cand ati stat la masa cu tatal biologic…Sa auzim numai de bine

    răspunde
  252. elisa

    Cabral as vrea sa fiu in locul tau eu am trait q tata langa mine si nu mi a fost de nici un folos, regret enrom sa spun asta dar de multe ori vroiam sa nu fie adevarat sa nu fie el tatal meu. Ii sunt recunoscktoare ptr bani dar si asa a avut grija sa i multumesc intr un fel. Eu nu l consider tata, imi pare rau sa spun asta dar as fi vrut sa l vad atat de rar imi era mai de folos dekt sa l urasc ptr felul in kre se comporta cu mine. asa k poate e mai de tine bn si toate lucrurile in viata se intampla q un scop…iarta ma dak te am deranjat q spusele mele

    răspunde
  253. Gaby

    Copilul meu are 3 ani si 4 luni… tatal lui e camerunez… dupa o absenta de aproape 3 ani a revenit in viata lui. Mie mi-a fost greu, foarte, foarte, foarte greu sa-l iert… Dar de dragul copilului meu am inchis ochii la tot ce-a fost si am reusit! Citind randurile pe care le-ai scris nu pot decat sa sper ca el – tatal – va sti sa pretuiasca sansa pe care o are si ca ceea ce ai trait tu nu se va repeta si in viata lui – a copilului…

    Ti-ai revazut tatal? eu sper ca da… stiu ca e greu,poate ca doare, inteleg… dar toti gresim (mai mult sau mai putin)! Important e ca la un moment dat sa ne dam seama si sa incercam sa reparam ce-a mai ramas. Daca ajungem in acest punct, meritam o sansa.

    Hei! unul dintre cei mai buni prieteni ai mei este congolez ( ;) – refugiat politic de pe vremea lui Mobutu); este un om minunat: inteligent, calm si plin de umanitate. Nu poti sa nu-l iubesti, pur si simplu!
    Nice roots you have ;)!

    răspunde
  254. Pingback: The Dark Side. Cald. « cabral.ro

  255. Ovi Cris

    Salutare Cabral, cazul meu este relativ identic, doar ca tatal meu a aparut dupa aproape 30 de ani in viata mea. Ce pot sa spun, bolnav fiind mi-am propus sa vorbesc cu el si chiar sa ma intalnesc cu el. Maine vine pentru o saptamana sa isi vada cei doi nepotei. Chiar daca ne-au despartit 30 ani si 2000 km, pot spune ca ma regasesc 99 % in ceea ce face, cum gandeste, cum glumeste, si cum danseaza. E fascinant, cel putin pentru mine cat de mult poate influienta latura genetica un om. Nu stiu cum e in cazul tau, dar in cazul meu , tatal meu ma cauta acum ffff des, vrea sa ma descopere, chiar mia recunoscut ca el retraieste o a doua tinerete prin mine. Timp de 30 de ani, m-am intrebat daca ar fi fost mai bine sa fii avut tatal langa mine, sau cum as fi fost eu daca era langa mine, cum m-as fi dezvoltat eu ca si individ? Sunt multe necunoscute , la care n upot sa imi dau momentan raspunsuri…. Toate cele bune.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.