Sari la conținut

In primul rand… multumesc! Nu ma asteptam la atatea raspunsuri, eram sigur ca va fi un post cu 20 de comentarii si am ramas surprins sa vad ca va intereseaza. Nu e un post despre ceva funea, despre sex sau scandal, asa ca numarul ala de comentarii mi-a aratat ca, macar cei de pe-aici, au inca grija si se gandesc ca mai exista si sentimente. Si pentru asta ma bucur. Si va multumesc. Iar.

Vorbind despre fratii mei… doar o sora din partea lui Alexandre mi-a scris, o singura data, o scrisoare. Restul… cu sange sau fara acelasi sange imi sunt straini. Ne leaga ceva? Probabil o formula din ADN. Pe sora mea o cheama Artemis. S-a nascut cand aveam eu 8 ani. Facuta de mama si tata (Mircea). Si cu ea am crescut, ne-am dat suturi in fund (ok, inca sunt pe plus), ne-am impartit gumele Turbo si am dat cu mingea de 35 de lei de asfalt. Deci, sunt sanse sa sune ciudat dar… eu am o singura sora pe care-o iubesc de mor. Ironia sortii e ca ea e… alba.

Multi s-au intrebat de ce sunt atat de relaxat in „problema tatalui”. Nu as numi-o chiar relaxare, am avut si astazi o discutie cu mama pe tema asta. Ce i-am zis ei va zic si voua… am deja un tata. Il cheama Mircea. S-a cunoscut cu mama si ne-a intrat in familie pe cand eu aveam in jur de 6 ani. El m-a plimbat de mana cand strigau anti-ciorile dupa noi pe strada (Nu vezi bah ca nu-i al tau?!), el mi-a explicat de ce nu trebuie sa-mi fie frica de intuneric, el mi-a pus echipamentul de kickbox pe mine, el… mi-a fost un tata atat de bun incat sper sa fiu si eu, la randul meu, un tata macar atat de bun pentru fiica-mea.

Eu, in sufletul meu, am un tata, un nene alb care mi-a venit aproape cand eu aveam 6 ani si de-atunci n-a plecat. Mi-a spus LMA!, m-a tras de urechi cand pierdeam cheile de la casa, mi-a explicat cum sta treaba cu prezervativele si cu bolile cu transmisie sexuala, a venit sa se certe cu diriga caci chiuleam in spume… a fost acolo, mi-a fost tata.

De-aia am avut dilema respectiva. Si de-aia v-am cerut sfatul. Care, uimitor, in covarsitoare majoritate a fost identic cu al maica-mii: du-te sa-l vezi.

Si, de ce sa va mint, pentru mine era o rana inchisa. Sigilata. Ma linistisem.

Am vazut ca au fost cativa care s-au intrebat daca aceste sfaturi de la voi chiar conteaza. Bai… conteaza! Odata pentru ca in perioada asta nu prea am cu cine sa vorbesc, dar si datorita faptului ca am citit in comentariile voastre alte povesti triste. Si au contat toate astea in luarea unei decizii.

O sa le spun sa vina. Ce-o fi… o fi! Sper sa nu doara iar.

Multumesc.

205 comentarii despre "Tata. 2. Decizia."
  1. tea
  2. Jenika

    Conashule…
    Brava tie…decizia e a ta….
    Insa…daca e sa risti sa fii dezamagit maid evreme decat mai tarziu…vorba ta..sa vina…!
    Asa cum spuneam si ieri…si totusi…
    Ai un tata….
    Crezi ca o sa schimbe mult genetica ta sau cei 7 ani de acasa faptul ca il vei vedea?
    Nu stiu…sunt doar intrebari….Mai incol…mai tarziu….tu singur iti vei raspunde la ele…
    :))

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Genetica… nu. Dar faptul ca vine incoace inseamna ca-l macina.
      Mi-a dat viata. Si atat. Pot sa-i dau si eu asta inapoi, ca si barter.

    • Jenika

      Un barter sentimental….
      Frumos….
      :))
      Oricum…si anyway…. precum un pitic gurmand si filozof ceea ce sunt , pot doar sa cred ca de fapt familia este cea pe care o porti acum in suflet si simtiri chiar si datorita faptului ca cei 7 ani de acasa de acolo vin….
      Restul sunt doar imagini estompate si anemice ale unui timp trecut…
      Cred io….
      :))

  3. Crazzy

    va durea, dar va fi mai bine … parerea mea

    răspunde
  4. iperu

    Good decision.

    răspunde
  5. gilda

    am si eu o intrebare: vine special sa te vada sau are drum pe aici si s-a gandit sa omoare doi iepuri dintr-un foc?sper sa nu sune malitioasa intrebarea mea

    răspunde
  6. iulia

    Ai un suflet mare Cabral, tatal tau, Mircea, cred ca e foarte mandru de tine. te pup.

    răspunde
  7. dgg

    ADN-ul se vede pe hartie si…. si atata ….. In rest Dl Mircea iti e tata, iar sentimentele astea nimeni nu le va putea schimba niciodata!!! Iti scriam ieri in acel post interminabil ca , din pacate, eu nu am mai avut sansa asta, sa simt ca am un adevarat tata langa mine… Nu a fost cine sa ma urecheze cand pierdeam cheile, cine sa imi spuna despre BTS-uri (asta nici mama nu a facut-o),cine sa imi spuna LMA sau cine sa vorbeasca cu diriga cand chiuleam… EL .. Nu a existat un el , un tata, langa mine…

    Il vezi, vine, singur sau cu ai tai frati, ce-ti vor deveni simpli amici sau vor ramane (in continuare) straini, si pleaca.. Iti va vorbi despre ce va vrea, insa nimeni si nimic nu-ti va putea lua familia ta, pe mama ta, pe tatal tau Mircea si pe sora Artemis!!!
    Iti doresc multa bafta , umanule, in tot ceea ce faci, sa dea Doamne-Doamne sa nu doara si sa nu uiti ca mereu vei gasi printre noi, cititorii tai, oameni care sa-ti fie aproape, care sunt gata sa te asculte si care te vor sfatui, fiecare dupa puteri si experiente.
    Te imbratisez cu drag si de nu cer prea mult, dupa experienta ce va urma, sa ne scrii despre asta, despre cum a fost.
    dgg

    răspunde
  8. M

    Bravo pentru luarea unei decizii! Sper ca acum vei putea dormi mai linistit ;-) Si ca rana va ramane sigilata.
    (Nimeni nu s-a gandit cred, eu nu oricum, ca Alexandre ar putea sa ii ia locul lui Mircea in sufletul tau sau ca faptul ca il vezi ar schimba ceva din punctul asta de vedere …)

    răspunde
  9. Denisse

    Poate ca furtuna asta care-ti nelinisteste apele va aduce si ceva bun.Nu ai de unde sa stii.Macar vei fi impacat cu gandul ca nu l-ai refuzat,i-ai dat ocazia sa-ti vorbeasca,si ca tu ai fost acolo cand el te-a strigat…

    răspunde
  10. ladybird14
    ladybird14

    „doar o sora din partea lui Alexandre mi-a scris, o singura data”—poate ceilalti stiu despre tine atat cat stii si tu despre ei:)
    ma bucur si eu ca au reactionat atat de multi cititori-prieteni:)
    Big hug Big man!

    răspunde
  11. Raluca

    Un subiect f delicat, de pierdut nu poti sa iti pierzi decat putin din linistea si echilibrul interior, dar avand in vedere ca esti un om matur, cu o viata construita, in care Alexandre nu o sa aiba locul pe care poate se gandeste ca il are.Parintele e ala care te creste, nu ala care te face, din pacate la majoritatea din cate am citit pe blog copilaria nu a fost usoara, si la unii nu a fost. pacat ptr cei care ii distrug visele unui copil ca nu se gandesc ca o sa tanjeasca dupa ele o viata intreaga

    răspunde
  12. Cezar

    Da.. sper si eu sa nu doara :-s

    răspunde
  13. larisa

    De durut mai tare de cat a durut, atunci de mult, nu va durea caci timpul a trecut… Dar acum e timpul sa auzi ce are de spus ,sa spui la randul tau ce ai de spus si poate va fi bine… si daca nu ,ce e val ca valul trece …dar cred si sper ca va avea doar repercursiuni cel putin utile pentru viitor

    răspunde
  14. Corina S.

    Cabral, ai luat aceeasi decizie pe care as fi luat-o si eu. M-am pus in pielea ta si chiar am reusit sa fac asta, pentru ca nici mie tata nu mi-a fost pe-aproape, desi e aproape fizic… Chiar si asa, desi nu poti sa uiti, vine o zi cand iti dai seama ca ai iertat, poate, macar pe jumatate. Sper ca ziua aia sa vina si la tine curand, poate cand o sa va revedeti? E un sentiment de eliberare, iti faci tie un bine in primul rand, iar apoi, si lui. Astept „Tata 3”, sa vedem cum a iesit
    :-)

    răspunde
  15. ovidiu

    ii ok decizia…. si pana la urma nu ai nimik de pierdut…. iao ca pe o intalnire cu un amic sau ceva de genul… cel putin eu asa fac… si paote… macar ca si prieten sal ai dak tata nu a fost, asta iti zic din prorpie experientza… nu se stie niciodata…. si mai bine asa decat sa regreti mai incolo

    răspunde
  16. Ckub

    La postul trecut nu prea am stiut ce sa iti spun….imi e greu sa decid intr-o astfel de situatie si am preferat sa nu scriu.
    Nici acum nu prea stiu doar iti las o piesa.Tipul asta imi limpezeste gandurile…sa nu se inteleaga brainwashing :P

    răspunde
  17. tizul

    Cum bine scrii, tata iti este cin-te creste, nu cine-o dat din cur. Dar dac-as afla cine-i donatorul de sperma pentru facerea mea, eu as fi curios. ATAT.

    răspunde
  18. luli

    http://www.youtube.com/watch?v=BcQjjzxgKow
    Eu cred ca e o decizie inteleapta si sper sa ti-o poti asuma pana la capat. Somnic usor! :)

    răspunde
  19. explorish
  20. propel

    e normal sa existe o retinere (ca sa nu-i spun „teama”), dar… curaj! dupa vizita poate ca o sa afli mai multe despre tine..

    răspunde
  21. Jademan

    Macaroane cu brânzăă!!… :D

    răspunde
  22. madyn

    bv man,sper sa fie bn;)bafta

    răspunde
  23. oana

    si ce daca se linistisera toate apele?! viata e mai frumoasa cand e mai complicata. bravo tie!!! te felicit.

    răspunde
  24. delia

    Mamă/tată e acea/acela care te creşte, care îţi oferă o educaţie, care te învaţă să faci primii paşi, care te duce de mânuţă în prima zi de şcoală, care îţi cumpără cadouri de ziua ta, care e lângă tine atunci când ai nevoie de ajutor, nu cea/cel care te concepe. Un copil îl faci şi în 5 minute, sau mai puţin (depinde de rezistenţă :)) ).

    Te îmbrăţisez, Cabral. Şi îţi doresc numai bine !

    răspunde
  25. lara

    Esti convins ca mama ta ti-a zis adevarul? N-a fost ea cea care n-a vrut sa plece? Eu am in familia pe cineva de sex feminine casatorita cu un African dintr-o tara vecina cu Congo, actualmente si el e un ministru pe acolo(nu zic nume nici tari, se pare ca lumea e tare mica si ne cunoastem). Aceasta ruda a facut 4 copii cu africanul. Este dintr-o familie foarte bine situata, ceea ce i-a provocat un soc cind a ajuns acolo. A facut tot posibilul, si-a gasit un alt African, si-a parasit sotul, si-a luat copiii iar actualmente traiesc cu totii fericiti in USA. Acelasi lucru ce zici tu despre tatal roman zic cei 4 copii mulatri despre al doilea tata.

    răspunde
  26. Mirela

    Desi ieri am fost una din persoanele care au considerat ca nu ar trebui sa dai curs acelei intalniri, astazi te felicit pentru alegerea facuta. In fond tu stii cel mai bine ce e in sufletul tau. M-a surprins intr-un mod foarte placut felul in care vorbesti despre sora si tatal tau. Din punctul meu de vedere parinte e cel care te creste,te educa, e langa tine atunci cand ai nevoie. Te felicit inca o data pentru ceea ce esti astazi!

    răspunde
  27. Adi S

    Am urmarit raspunsurile tuturor si am fost de acord cu majoritatea (intalneste-l!);motivele au fost deja enumerate. Postez totusi (pt prima data in viata) doar pt a-ti spune sa nu te sperii daca un strain va veni sa-ti stranga mana. Esti un om deosebit!

    răspunde
  28. george

    Umanuleee e 4 fara 10 dimineata. Acus ma intorsei acasa, ca doar a fost sambata (or sa mai fie si altele, dar de luni incep sa fiu pe plantatie alaturi de ceilalti si am zis ca e bine sa ma distrez acus). Am citit si post-ul de vineri si pe cel de sambata. Sangele apa nu se face! Am vrut sa-ti spun de ieri. Cred ca e cea mai buna decizie pe care o puteai lua. Parintele (cred io) ca este acela care iti indruma primii pasi in viata, care te educa, cel care te ia de manuta si te invata drumul spre scoala, cel cu care te sfatuiesti in luarea unei decizii, chiar daca nu este cel care ti-a dat viata.
    Dar cel care ti-a dat viata are si va avea un loc aparte in sufletul tau, orice s-ar intampla. Asa ca intalnirea asta cred ca va fi mult mai mult decat binevenita pentru tine.
    Felicitari si sper sa fie bine!
    Aaa si inca un lucru: Fratzioareee melodia atasata imi ridica blana de pe maini! E criminala!

    răspunde
  29. oanna

    Daca o sa doara sau nu , n-ai de unde sa stii acum.. Eu una sper sa nu doara. Poate daca nu acceptai, dupa un timp te macina treaba asta si incepea sa te doara.. Lasa ca O SA FIE BINE !! Sunt foarte sigura de asta ! Stii tu, toate se intampla cu un/sau dintr-un motiv.. Ai grija de tine ! Somn dulce . ( sau neatza si sa ai o zi misto !! )

    răspunde
  30. Simona

    Cabral, daca ai putin timp…ca sa vezi ca , din pacate, sunt multi cei care uita de responsabilitatea de parinte….si care culmea….la un moment anume..isi aduc aminte ca mai au un copil…sau nu…citeste acest articol….m-a impresionat enorm:
    http://ionouka.blogspot.com/2009/07/poveste-de-copil-blond-sumar-si-final.html

    P.S. Suntem copii mari, puternici! Si asta este important!

    răspunde
  31. andra

    Buna decizie, Cabral! Chiar daca nu te leaga nicio amintire de el, chiar daca nu a contribuit cu nimic la cresterea ta, chiar daca simti ca nu e nimic mai mult decat un simplu strain.. e totusi tatal tau, ti-a dat viata si pentru asta trebuie sa ii pastrezi mereu o farama de recunostinta! Tatal meu a murit acum aproape 7 ani.. N-a fost nici pe departe tatal ideal. A fost mai degraba un anti-model chiar, dar sunt convinsa ca m-a iubit, in felul lui, asa cum a stiut el mai bine! Si mi-e dor de el.. Intalneste-te cu tatal tau, mai da-i o sansa! Si inca una, si inca una..

    răspunde
  32. bianca

    Ma bucur ca ai luat o decizie foarte buna.
    Noapte buna in Romania!!!

    răspunde
  33. Notopic

    Sa mai zic ca sunt de parere ca ai luat o decizie buna… nu prea mai are rost…nu? Deja ti-au spus atatia oameni chestia asta incat…
    Dar nu de decizie in sine vreau eu sa ma leg ci de anumite chestii pe care le-ai spus atat in post cat si in comentarii…
    Ai spus la un moment dat ceva e genul :
    ” Mai bine? Era deja, toate erau aranjate la locul lor, macar din punctul asta de vedere. ” …
    si ca pentru tine era o rana inchisa, sigilata.
    Vezi tu… eu cand eram mic am picat cu obrazul intr-o tabla si tabla aia mi-a trecut prin obraz. Aveam 2 ani…m-au cusut. Acum am 24. Rana e trecuta…inchisa, sigilata… dar, desi nu ma doare, nu ma deranjeaza, cicatricea e acolo… si o vad mereu in fiecare dimineata cand ma rad…
    Cam asa vad si problema ta. Timpul sigur ca inchide ranile… dar unele sunt prea adanci ca sa nu lase nicio cicatrice… si cicatricile conteaza…
    Faptul ca ai cerut parerea altora, faptul ca decizia asta te-a macinat arata ca cicatricea exista. Parerea mea e ca o sa ramana acolo si dupa intalnirea asta… dar poate n-o sa mai fie asa evidenta. In orice caz… mai evidenta n-o sa fie… si tocmai d’asta inclin sa cred ca decizia ta e cea corecta.
    P.S: pe fratii tai… nu-i judeca prea aspru… chiar daca n-ai primit decat o scrisoare in atata amar de vreme. Ti-a mai zis cineva asta: probabil ca si ei stiu despre tine tot atat cat stii tu despre ei. In plus… cu riscul de a parea nesimtit ( si daca par asa… sa ma ierti!!…nu-i deloc intentia mea…), tu cate scrisori le-ai trimis lor?
    P.P.S: iti urez bafta… sper ca intalnirea sa-ti faca macar putin bine… Si poate, dupa, ne spui si noua cateva cuvinte despre cum a mers… sau poate vei considera chestia asta ceva mult prea personal…
    La buna citire…!!

    răspunde
  34. Andrei

    bre tu chiar esti artist. ai scris intr’un mare fel cele doua posturi despre tatzi (e pluralu de la tata, nu te gandi aiurea :) )mi s’a facut pielea de gaina cand le’am citit pentru ca si eu sunt intr’o situatie oarecum asemanatoare. la fel ca si tine, tata pentru mine nu e cel bilogic, nu a fost in stare sa imi fie tata, dar poate ca e mai bine. eu insa nu vreau sa mai stiu de el nimic. lipsa de interes doare cel mai tare, asa cum m’a tratat el pe mine, asa il tratez si eu pe el.

    sunt tare curios cum va fi la tine reintalnirea. sper sa ne scrii si noua.

    răspunde
  35. danut chidon
  36. cocutza

    Te-ai nascut in Bucuresti,ai o mama,stima si respectul pentru dansa,ai un TATA,dar ce TATA,cel care ti-a explicat unele lucruri,care a fost langa tine si langa mama ta cand poate ai avut 40 temperatura .care atunci cand te-ai julit rau a mers repede cu tine la Budimex.care nu s-a uitat la bani cand era vorba de baiatul lui.Ai o sora,Artemis,nume super ,o sora alaturi de care ai facut multe si faci multe ,o sora care,probabil numai ea stie micile voastre secrete.De ce scriu asa?Familia ta ,umanule ,este aici,este asta pe care o ai,nu este cea de pe 7 mari si 7 tari.Ce-i explici minunei tale de domnisoara?Bunicul Mircea,BuniculX?Sunt rea,recunosc,viata m-a facut sa fiu asa.Dar te stimez,te respect,esti un OM,si nu vreau sa fii dezamagit si in acest episod,din viata ta.Tu esti cine esti,si esti CINEVA,datorita lui Doamne-Doamne,datorita tie,si nu in ultimul rand datorita familiei de AICI.Gandeste bine,nu vreau sa ramai cu un gust amar.Poate tatal biologic stie ce esti aici,la noi,stie cat de respectat esti ,ce uman esti si vine …De ce?E cumva mandru ca esti baiatul lui?NU.Mandru este tata Mircea.

    răspunde
  37. Lola

    Rana inchisa este cicatrizata la suprafata si nu se va vindeca pana cand nu-i vei spune ce simti, ce-ai simtit copil fiind. Daca nu crezi ca-i poti spune verbal, scrie-i o scrisoare. Nu ca sa-si faca mea culpa, ci ca sa versi tot ce ai tinut in tine atatia ani – caci oricat de mult incercam sa fim tari si sa nu ne pese, undeva adanc, ne pasa al dracului. Reactia lui nu cred ca va conta, deja esti suficient de matur sa stii ca la momentul respectiv el atat a putut – ca azi ii pare rau sau nu, nu mai face diferenta.
    Si intreaba-l si tot ce ai de intrebat. Doar ca sa nu ramai cu semne de intrebare.
    Faptul ca te intalnesti cu el nu inseamna ca-l tradezi pe tata-Mircea, care evident ca iti va ramane in suflet ca parinte si mentor.
    Multa bafta! si (indraznesc…) mult curaj! :)

    răspunde
  38. Corina

    ai dreptate…dar ma gandesc ca daca ai sa te intalnesti si cu alexander nu inseamna ca il tradezi pe Tatal tau…tot respectul meu il are Domnul Mircea pentru ca ti-a fost tata…Te felicit pentru o MAMA si un TATA deosebiti!!

    răspunde
  39. Corina

    SI INCA CEVA..MAMA M-A INVATAT CEVA:”TATA NU E CEL CE PLEACA,TATA E CEL CE TE-MBRACA”

    răspunde
  40. sys

    Good decision! Stiam ca esti un intelept; poate si el, cu trecerea timpului a devenit asa; astept sa ne spui cum a decurs intilnirea; succes!

    răspunde
  41. cornelia

    bine faci bre:) bafta atunci :)

    răspunde
  42. AlexR

    Felicitari pentru decizia luata, stima !

    răspunde
  43. alis

    multa bafta si sper sa ramai asa ,sa nu te schimbi niciodata umanule :)

    răspunde
  44. Roz

    Povestea ta este absolut extraordinara. Aproape incredibila. E foarte bine ce faci, insa. Niciodata nu trebuie sa le refuzi celorlalti sansa de a se revansa intr-un fel fata de tine (indiferent daca „functioneaza” sau nu) pentru ca altfel s-ar putea sa-ti petreci restul vietii regretand ca n-ai facut-o.
    Bafta la intalnirea cu familia ta de sange si nu-l judeca prea tare pe tatal tau natural. Uneori oamenii nu reusesc sa creasca, raman niste copii iresponsabili si incapabili sa infrunte realitatea.

    răspunde
  45. flori

    of..la primul post n-am plans…am fost doar trista…un fel de tristete resemnata..ceva gen … uite, ma cati ca noi…

    acum insa….felul in care ai scris …si melodia…a inceput la „nu vezi bah, ca nu e al tau” si o sa se termine acus….

    mi-ar fi placut sa am un tata ca Mircea al tau.

    apropo de asta, stii melodia lui Andries – Masca sub masca de pe albumul tacerile din piept?

    răspunde
  46. Simache

    Tipule cred ca ai nevoie de o bere si de o relaxare si de cineva cu , care sa vorbesti tot ce iti taie capul , si eu am nevoie cateodata.
    Ma bucur ca vrei sa te vezi cu fratii tai si cu tatal tau , dar sa nu iti deschizi din nou rana.

    P.S am eu cateva beri la rece , ce zici?

    răspunde
  47. sonia

    Fara doar si poate Tata este cel care te creste nu cel care te concepe!Tu ai deja Familia ta ,e drept asa si jos palaria in fata lor!Dar sa-ti cunosti originiea nu e nimic rau in asta si nici rusinos!Copilului meu i se spune mezosangue,pt.ca jumate e de origine roman si jumate italian,dar il educ in asa fel incat sa fie mandru de asta si sa se considere norocos si sper sa reusesc sa-l educ la fel de bine cum au stiut ai tai sa o faca cu tine!Bafta!

    răspunde
  48. Nicole

    Toata aprecierea pentru dl. Mircea, da el este un tata adevarat, asa este, parinte este cel care te creste, care se implica total in educatia unui copil, nu cel care ii da doar viata!

    Felicitari pentru inteleapta decizie!!

    Iti doresc multa bafta, din tot sufletul!!

    răspunde
  49. Alinutza

    Am citit cateva comnenturi. Unii iti spun sa te intalnesti cu ei dar sa nu-ti deschizi rana. E imposibil asta. O sa vina o gramada de sentimente peste tine, probabil de ura, probabil de neintelegere, de tristete, de gelozie. Probabil chiar toate deodata. Ca sa nu simti ceva ar trebui sa ai sufletul de piatra, sa fi obisnuit sa treci fara nici un sentiment peste toate lucrurile urate din lumea asta….dar… parerea mea este ca nu e cazul tau aici. Alegerea era a ta. Ai ales. Acum sper sa poti trece peste cu acelasi rani pe care le-ai avut pana acum si intr-un sfarsit ai putut trece peste si sa nu faci altele noi. A biggggg hug from me umanule, i think you will need it…

    răspunde
  50. barbarianus
    barbarianus

    salutari tatalui tau MIRCEA
    sunt convins ca e un super OM

    răspunde
  51. eu

    „Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera,dar nu se inchid;mereu dureroase,mereu gata sa sangereze cand le atingi,ele raman in inima vii si deschise.”

    Alexandre Dumas.

    Cred ca ai luat o decizie inteleapta.

    răspunde
    • white rose
      white rose

      e ciudat cum invatam sa traim cu ranile si sa le pansam cand incep sa sangereze iar…

  52. Adriana

    Cabral, stiam ca o sa`ti asumi o decizie curajoasa :)
    Dupa parerea mea tu ai fost primul care a deschis cutiuta cu amintiri la adresa tatalui tau, in concluzie tu trebuie sa o inchizi. Am incredere ca va fi bine …Mult Noroc!

    răspunde
  53. Aurel

    Ca persoana instruita, tatal tau (natural) stie sa citeasca bloguri?

    răspunde
  54. somerio

    Ce spui tu este foarte frumos. Desi ai ramas fara tatal bilogic, ai fost norocos ca un astfel de om precum Mircea, a intrat in familia ta. Chiar esti norocos. Gandeste-te cati dintre barbatii normali pe care-i cunosti ar accepta sa se casatoreasca cu o femeie care are un copil de culoare… eu cred ca nu foarte multi…

    se vede din start ca omul ala este un om deosebit si merita tot respectul tau.

    chiar, daca as fi fost in locul tau as fi vorbit cu tatal de acum (mircea)si l-as fi intrebat ce parere are… sa ma duc sa-mi conosc fratii sau nu ?

    el cred ca are dreptul sa dea un sfat :)

    succes !

    răspunde
  55. evergreen

    De durut o sa doara… nu te gandi ca n-o sa doara, dar te pregatesti pentru asta.

    Ma inclin in fata tatalui tau, Mircea, pentru puterea de a te prinde de mana intr-o lume rea…

    :) bravo, mai umanule! ai avut de unde sa inveti bunatatea…

    răspunde
  56. dush

    si daca doare, asa cresti mare si mai calit. totul trebuie incercat.

    răspunde
  57. Sapphire

    O sa fie totul ok…i trust you ! :) o duminica frumoasa

    răspunde
  58. raluca

    De multe ori durerea ne aminteste ca suntem vii. Iar o rana inchisa nu inseamna o rana vindecata. Din ceea ce spui si pari a gandi cred ca vei desprinde multe lucruri bune din intalnirea asta. Eu sper sa fie bine si sa te bucuri de ea.

    răspunde
  59. yvona

    in viata trebuie sa iertam caci altfel povara din spatele nostru devine mai grea si mai dureroasa…deci eu zic ca ai luat hotarirea corecta sa te intilnesti cu el si poate o sa isi dea seama ce copil minunat a pierdut!
    respectele mele pentru tatal tau care te-a crescut.

    răspunde
  60. Teo

    Umanule, ai grija cu rana ta, e dureroasa, dar e bine sa incerci sa ii pui lacat pentru totdeauna>:D:D<

    Ramai OM :)

    răspunde
  61. Monica

    Nu judeca ci cauta sa intelegi… Ai avut noroc si ai fost inconjurat de oameni buni, intelepti ce ti-au daruit iubire. Poate e momentul sa inveti si tu pe cineva ce insamna asta.. Fii generos cu cel ce nu a putut sa iti ofere aceste lucruri. Nu ai de unde sa stii care este istoria… Si oricum nu intoarce spatele… Poate ca va fi ultima data cand il vei vedea. si vei fi mandru de tine! De durut… te va durea, dar va fi o alta durere… un amestec de mandrie, de curaj, respect si tristete… Si fiica ta va fi mandra de tatal ei, de curajul lui. Si las-o si pe ea sa isi cunoasca „istoria” va avea nevoie mai tarziu sa inteleaga… si chiar nu ai de ce sa iti fie rusine! Tatal tau biologic e un om! Cu bune si rele, insa nu e un neica nimeni!

    Cele bune si nu te uita in urma ci numai inainte. Nu fa nimic ce te va face sa regreti mai tarziu, judeca cu inima si inca o data incearca sa intelegi.

    M

    răspunde
  62. gabriela

    Evident ca la acest post mi-au dat lacrimile…Multa bafa la intalnire! Sper sa fie ok :)

    răspunde
  63. Mirela

    Felicitari pt decizia luata. Auzi, cum se numea melodia pe care incepeai mereu pe vremuri orele de tae-bo la sydney h&f? Te salutam, Mirela si Mari :D

    răspunde
  64. alexam

    Sper ca ai luat decizia corecta!

    răspunde
  65. Sarai

    Ai reusit sa ridici parul pe mine. Frumos…frumoase cuvinte la adresa tatalui tau, si, le merita. Ma bucur ca ai reusit sa iei o decizie, pana la urma asta e pasul cel mai dificil: decizia. Cred ca Dumnezeu tine prea mult la tine ca sa te faca sa suferi. Be blessed!

    răspunde
  66. tevatura

    nu avea rost sa mai ridici un obstacol intre voi, artificial, care numai ar fi marit anxietatea – dar cum ar fi fost, daca…?… cred ca ai facut alegerea buna. s-ar putea sa descoperi in fratii tai congolezi nu atat niste rude, cat niste posibili amici, posibil foarte „misto”, care nu au nici o vina pentru cele petrecute. cat despre tatal tau biologic, cand o va descoperi pe „pinguina”, va gusta din cea mai dura razbunare a ta… cat despre tatal tau de suflet, omul merita toate felicitarile din lume!

    răspunde
  67. Amelia

    Initial ma apucasem sa iti scriu la primul post si sa te sfatuiesc sa nu ai nimic de-a face cu persoana aceea cu care imparti ADNul. Nu stiu de ce atata lume era pentru iertare si intelegere, mai ales ca din ce ai scris tu nu am citit ca si-ar fi cerut vreodata iertare (in mod sincer, adica el sa te caute si sa faca tot posibilul, nu din 13 in 13 ani sa faca o mica vizita). Lacrimi?! Extraordinar, stie sa planga. Te-a incalzit cu ceva? Smiorcaiala aia e un mod patetic de a se deresponsabiliza total si de a lasa povara iertarii pe tine fara ca el sa faca absolut nimic util. Iertarea trebuie dorita si trebuie muncita.

    Am vazut apoi ca ai decis sa te intalnesti. Bine faci in ceea ce ii priveste pe fratii tai care practic au trait aceeasi drama. Insa iti dau un mic sfat inutil: nu-ti fa sperante. Sunt in definitiv niste straini si desi esti lucid acum s-ar putea ca atunci (fata in fata) sa vrei sa vezi regret (veritabil, nu doar de ochii tai sau pentru ca asa trebuie) sau sa vrei sa simti o urma de iubire (de la ei si pentru ei). Si s-ar putea sa fii dezamagit.

    răspunde
  68. Jamilla

    da, ai deja un tata si asta conteaza, tatal e cel care te creste.
    Iar pt ca acum vei mai cunoaste pe cate cineva, de care esti legat doar prin adn, poate fi si ironie a sortii dar poate fi si o ocazie sa gasesti singur niste raspunsuri de care ai nevoie. Sa intelegi, daca e ceva de inteles.
    Suntem aici. Iar daca va durea, iarasi suntem noi toti, aici, precum si dna Argentina si dl Mircea. Curaj!!!

    răspunde
  69. Jamilla

    ps: nu conteaza ca Artemis e alba. Ai o sora cu care ai crescut si pe care te poti baza forever. Toata viata mi-am dorit un frate sau o sora. Am avut si eu un frate (a murit), ai mei nu prea vorbesc despre asta. Nu stiu cum e, stau uneori si ma intreb „cum ar fi fost daca?!” dar nu ma mai gandesc la asta. Asa a fost scris. Iar destinul mi l-am facut si singura. Si poate de aceea sunt atat de dependenta de viata si de lume, de a simti tot ceea ce nu aud.
    Bafta!!!

    răspunde
  70. Dinu

    F. bine ai procedat. Este o ocazie sa-ti vindeci ranile, sa-i spui acum ceea ce simti, fara retinere. Si, mai ales, sa-l intrebi: de ce? ;)
    In rest, fii relaxat si enjoy.

    răspunde
  71. silvia

    Ma bucur enorm ca ai luat decizia asta. O sa fie bine, vei vedea ;) Si sunt fericita ca noi contam atat de mult pentru tine. O zi frumoasa! ;)

    răspunde
  72. Stefanalin

    Daca vin cu sabii si pistoale o sa doara :) . (glumesc)

    Mai eu nu prea pot sa intru in pielea ta da o am exemplu pe sora mea .. care tatal meu e tata vitreg pentru dansa … si ea a venit anul trecut de paste in Romania si in vizita ei scurta a reusit sa se vada cu taicasu .. cu care nu se vazuse de multi ani … ( a vrut sa se vada cu el ca sa-i arate nepotu ) si nu ia parut rau :D .

    Sper sa nu-ti para rau nici tie.

    răspunde
  73. giulia szavo

    chiar daca nu-ti las comentarii sunt alaturi de tine.
    parerea mea este ca tata-ti este cel care-ti sta alaturi cànd ai nevoie.
    daca ar fi fost vreun saracan as fi înteles sa nu te fi cautat.
    dar eu cunosc prea putine despre cultura si traditiile africane.
    trebuie sa-i multumesti totusi, ca esti ceea ce esti, în parte si pentru ca ti-a transmis parte din genele lui sanatoase.

    răspunde
  74. Kiki

    Hi, ti-am citit „povestea” si m-am hotarat sa iti raspund, fiind impresionata de deschiderea ta si de sinceritatea cu care ai scris, eu pot sa iti spun sa fii fericit pt ca ai 2 tati, chiar dc unul e numai de ADN cum spui u, tot tata iti e ….bucura-te de ei cat poti de des sau rar in cazul acesta…sunt destule pers care nu au niciunul (ca si in cazul, a murit cand aveam 3 ani si mi-a ramas doar poze cu el si unele povesti)si at de multe ori te gandesti ca ar fi bine acolo intr-un coltisor de lume, bun sau rau, care sa-l vezi des sau nu, ar fi bine totusi sa fie un TATA…..si poate numai simpla lui voce la un telefon te face sa te bucuri pt cateva secunde.

    răspunde
  75. Mihaela

    daca nu ai asteptari de la el ..pentru tine o sa fie bine. Mai prost poate sa iasa pt el daca are asteptari inalte de la tine…

    răspunde
  76. Flori

    Felicitari pt. decizie si bafta multa!.Sper si eu sa nu doara iar,nu meriti,esti un om minunat!O duminica placuta iti doresc!

    răspunde
  77. karmapolice

    o sa-l doara pe el sa vada ce a pierdut…pe tine dc naiba sa te doara?O ai pe arge, pe artemis si pe mircea, nu ai NIMIC de pierdut…sa-si dea cu tesla peste coaie ca a fost cretin, si ca ministru al sanatatii i s-a rupt de tine..ca doar putea sa mentina legatura DUPA revolutie, stim bine..anyways noi te iubim, si io chiar de mic, de cind arge nu mai stia cum sa te pedepseasca..pup

    răspunde
  78. exilat

    ai luat o decizie buna.in primul rand ca ai luat tu o decizie.
    chiar nu stiu daca o sa iasa bine sau o sa iasa rau. cred ca nimeni nu poate stii chestia asta. dar cred ca este un pas inainte pentru a clarifica niste lucruri. si cred ca e bine sa incerci sa clarifici lucruriile, pentru ca neclarificate lucruriile astea nu dispar si au prostul obicei de a iesi la iveala atunci cand nu ai nevoie de ele.s-ar putea sa nu fie suficient ,dar sincer mah bucur ca ai puterea sa faci asta.
    nu stiu daca esti dator tatalui tau sa il vezi, dar simt ca iti esti dator tie.

    răspunde
  79. zangaman

    un articol cu adevarat emotionant, nu as putea sa-ti dau un sfat pentru ca nu sunt in masura,dar iti pot spune o parere.
    Nepotelul meu are 7 ani ,a plecat de la taicasu cand avea cam 2 ani, tasu il viziteaza cam odata pe an ,insa de fiecare data cand il vede … e numai inima in el.
    Este posibil sa ai o dezamagire cand iti vei cunoaste tatal dar la fel este posibil sa cunosti un om extraordinar, oricare ar fi deznodamantul ,decizia iti apartine, cantareste insa foarte bine lucrurile inainte de a lua o decizie,bafta!!

    răspunde
  80. Pingback: Cu drag, de la … | Un blog cretin din .RO

  81. Angi

    buna.as vrea sa te intreab cum e relatia dintre tine si fiica ta, cat de apropiati sunteti, cat de des va vedeti. mi se pare interesant de stiut.. poate, intr-o oarecare masura, sufera ca parintii ei nu sunt impreuna. ma gandesc, intr-un fel sau altul, istoria se cam repeta. :(

    răspunde
  82. eu

    Si eu mi-am pus aceleasi intrebari din post-ul tau despre tata(primul)..dar nu ajungi la nici o concluzie logica…cum poate tata sa stea atatia ani fara sa ma vada..fara sa ma sune..cum poate manca ,nestiind daca eu am mancat …..si acum mi se pune un nod in gat cand iti scriu…cu toate ca au trecut mai mult de 20 ani de cand ai mei au divortat…stii povestile astea de la tv ..parinti plecati in alte tari…si daca ii intrebi de ce?..pentru copii…pana la urma ei divorteaza in cel mai fericit caz..si copiii sufera cel mai mult…in final anii trec..tu dezvolti ,cel putin la suprafata ,o piele ca de sarpe,o carapace in care incapi numai tu,sub care numai tu stii ce tii ascuns..noi suntem 3 surori,care acum sunt mai mult ca niste straine..in final..toate puteau fi mai frumoase daca ..daca…si daca…eu cu sora mea vitrega,intre timp ea a facut 13 ani,nu simt nici o afectiune pt ea,exact indiferenta de care vb tu,dar asta nu inseamna ca de cate ori o vad,nu-i duc cate un cadou..la urma urmei..am zis ca asa a fost sa fie pt ca ea,sora mea vitrega,Maria,sa vina pe lume,daca nu s-ar fi intamplat toate astea cu familia mea…ea nu ar fi existat astazi…te inteleg prin ce treci..ma bucur ca ai luat decizia asta…dupa aia poate toata viatza ai fi regretat…si ai fi zis..daca ma duceam..cum era..tu n-ai ce pierde,decat eventual poti castiga doi prieteni,fratii tai.stiu ca e mai comod sa gandesti ca in zicala aia:ceea ce nu stii,nu-ti poate face rau,nu te poate rani…dar eu zic ca nu o sa-ti para rau..Bafta.

    răspunde
  83. cristea daniela
    cristea daniela

    Intalnirea cu tatal tau are doua valente:
    – una pozitiva, in sensul ca iti vei confirma o serie de lucruri si sentimente care vor fi decisive
    – una negativa, in sensul ca ii vei satisface lui o nevoie sau o dorinta semipaterna, din punctul meu de vedere, care pana la urma nu are nici o legatura cu realitatea. Un cotidian, atat de diferit atat pt el, dar si pt tine.
    Curios sau nu, conteaza ce ai ajuns si ce esti acum si aici!

    răspunde
  84. Mirela
  85. Gand_licitat

    bravo… ma bucur mult pt decizia luata!!!
    in plus, citind si reversul medaliei, te inteleg …
    ai grija de inima ta…si mergi inainte, pt ca, indraznind sa-ti asumi riscul, faci un pas inainte … ;)

    răspunde
  86. Gand_licitat

    aaaa… uitasem, multumesc pt melodie. canonul in D … :) frumos, il stiam si eu odata sa-l cant la pian. cred ca cu partitura in fata, l-as mai sti ;)
    oricum, mesc! imi place… si m-a linistit, mai ales dupa patania cu taximetristul dezaxat :(

    răspunde
  87. Klaudia

    trebuie sa l vezi, sa l cunosti, Cabral. E adevarat ca ai avut un tata, pe Mircea…dar e tatal tau natural..adn ul cum spuneai. sa l vezi, sa l cunosti si sa beti o bere impreuna. nu spune nimeni ca trebuie sa i zici „tata”. Poate ca fratii tai vor vrea sa te cunoasca…poate ei sa framanta mai mult decat tatal tau natural. Eu am trecut prin asa ceva, am vrut sa mi caut fratii, i am gasit si mi era teama sa intru in contact cu ei pt ca mami ii parasise dar….uite ca nu e chiar asa. acum avem o legatura stransa. nu conteaza culoare pielii, chiar nu. hai, capul sus si fii tare! poate am sa te sun zilele astea sa vorbim. te pup.!

    răspunde
  88. macanta

    si apoi o sa castigi niste frati :)vorba ceea,intre ei tu vei fi fratele alb,asa cum pentru tine,sora ta e cea alba :)

    tot raul spre bine,e bine sa ai 2 tati si 6 bunici si nu stiu cati frati,si inca matusi ,unchi,verisori noi,nepoti multi si veseli ca tine,e ssuper sa ai o familie mare,bucura-te de acest privilegiu !

    răspunde
  89. Sorin Moroianu
    Sorin Moroianu

    Salut prietene,
    cu toata placerea ;), abia astept sa ne povestesti ce s-a intamplat, cum te-ai simtit si mai ales sa ne descrii sentimentele ce s-au ivit sufletul tau :). Eu sunt alaturi de tine, >:D:D<

    P.S. Sa-l saluti pe tatal tau ;) si sa-i multumesti din partea mea,.. deoarece fara el tu nu ai fi existat iar de aici muulte nu s-ar fi intamplat..
    Inclusiv citirea postarilor tale de catre mua .. :P

    răspunde
  90. belea raluca
    belea raluca

    asteptam acum povestirea intalnirii!!mult succes si pastreaza mereu starea de spirit caracteristica tie…esti nebun fara acte…kiss

    răspunde
  91. Flory16

    Bafta! Lipsa unui tata e dureroasa, dar aparitia a doi tati este imbucuratoare, nu? Capul sus si vindecarea tuturor ranilor.

    răspunde
  92. Mishu

    Am ramas surprins impresionat despre ce am citit! Chiar este ceva ce putina lume vb!Ai facut un lucru extraordinar ca ai intrebat lumea pt ca ai aflat alte pareri!Din greseala am citit primul post dar azi l am citit si pe al 2lea! rezultatul a fost atat la primul cat si la al 2lea:

    ~©®™ AB 24 KID™©®~:: uitate
    ~©®™ AB 24 KID™©®~:: acolo
    ~©®™ AB 24 KID™©®~:: la postare din 28 august
    ~©®™ AB 24 KID™©®~:: Tatal meu
    Jovanna: s-a cam ridicat parul pe mine

    Tot timpul ai ajutat si ai luptat pt o clauza buna pt altii!Culoarea pieli nu prea conteaza!Conteaza ceea ce ai primit si ce ti a oferit! Respecte Mishu Ocna-Mures!

    răspunde
  93. Ana-Maria

    Cabral! vezi sa nu ma indragosetsc de tine! stai linistit, ca n-o sa-ti trimit poze cu mine-n bikiny :))). Imi plac posturile tale din ce in ce mai mult!

    răspunde
  94. Raindrops

    Felicitari pentru decizia ta! Chiar si daca aleegai sa nu il vezi era o decizie corecta. Tata este cine te creste nu cine te creaza. M-ai impresionat cu ce ai scris. Legat de culoare ea nu este important iar cei care strigau dupa tine si tatal tau erau niste incuiati la minte. Iti urez sa ai parte de o intalnire asa cum iti doresti tu si fara suferinta.

    Numai bine,
    Raindrops

    răspunde
  95. valaha

    Cabral,fa-i o bucurie tatalui tau biologic si intilneste-te cu el dar…probabil o sa ramaii dezamagit,cu un gust amar dupa.Poate n-o sa fie asa dar cei mai multi asa au patit.Fi tare!

    răspunde
  96. Ioana

    Si eu sunt cam intr-o situatie asemanatoare.Insa eu am ales altceva fata de decizia ta.Parintii mei au divortat cand aveam 2 luni.Pe la 5 ani,de ziua mea,Dumnezeu mi-a dat cadou un tata.Il am si acum,il iubesc mult si mi-a cunoscut fiecare etapa a vietii mele.Biologicul a vrut sa ma cunoasca,eu nu.Am 22 de ani dar nu-l cunosc si nici nu vreau pentru ca nu i-am simtit lipsa niciodata.Sper sa-ti fie bine si sa ne povestesti si noua cum a fost intalnirea.Te pup!

    răspunde
  97. Laura_10

    E o decizie buna…indiferent ce a facut sau nu a facut, un lucru e clar : si datorita lui existi. Si pentru asta macar merita sa il vezi…Poate ca nu o sa fie ceva special, dar poate va fi…Si mai bine sa faci asta acum, decat sa ajungi intr-o zi in care sa iti para rau ca nu ai facut-o…Eu l-am pierdut pe tata.Nu am avut o relatie perfecta, dar am incercat sa il inteleg si sa il iubesc asa cum era. Si chiar si asa, acum, cand nu mai e, sunt atatea lucruri pe care nu le stiu despre el, atatea lucruri pe care nu am apucat sa i le spun…Deci merita sa il vezi, chiar daca o sa realizezi asta mult mai tarziu :).
    Bafta si esti super om…Poate ai mostenit si de la el ceva din atatea chestii misto ;)

    răspunde
  98. beatrice18buzau
    beatrice18buzau

    buna.pot sa spun ca si eu in 18 ani de cand sunt am trait fara tata..numai ca el nu plecase de tot..dar era absent..din toata experienta am invatat un lucru..nu trebuie sa-l urasc pentru ce a facut sau pentru ce nu a facut.e pur si simplu omul care a contribuit la nasterea mea.ii multumesc pentru asta si atat.atatia ani l-am urat!aveam cosmaruri si eram furioasa pe toata lumea.am invatat sa-mi controlez pornirile prin..ce crezi:Dkickboxing..ii multumesc lui sensei pentru asta.am invatat ce inseamna disciplina si autosugestia;)eu sunt impacata cu mine si mi-e de ajuns.insa ranile pe care mi le-a provocat „tatal meu”inca se cicatrizeaza.si nu stiu daca se vor inchide vreodata.

    răspunde
  99. mumitza_padurii
    mumitza_padurii

    la decizia asta, iti suntem si noi alaturi aici in blogosfera! cu bine

    răspunde
  100. Alexandra Dutulescu
    Alexandra Dutulescu

    Dumnezeu ne zice: cinsteste pe parintii tai. Pe de alta parte, te inteleg, am o poveste asemanatoare, atat ca „tata” m-a vazut la 2 saptamani, insa de forma, sa-i dea mamei peste nas, nu m-a lasat sa emigrez intr-un loc mai bun, nu i-a pasat ca mi-am spart fata intr-un gard (nu avea benzina), nu a intrebat daca am ce manca…. dar se lauda si pretinde ca e tata. Din pacate nu poti simti ceva pt cineva. E tatal tau biologic si poate micuta Inoke va dori sa-l cunoasca, sau poate te vei gandi ce era daca stateai de vorba cu el `15 min, si cu fratii, si cu el. Decizia este a ta! Roaga-L pe bunul Dumnezeu sa te lumineze!!!

    răspunde
  101. Narayan (Andra)

    Stii ca acum trebuie sa vina si o postare de genul „Tata. 3. Intalnirea”. Nu cred ca ne-ar interesa toate detaliile, ci doar cum te-ai simtit si daca ai luat decizia corecta.

    răspunde
  102. J

    cabral dragule, permite-mi sa te tutuiesc, esti un om frumos si cu un suflet mare, si cred cu tarie ca am duce-o cu toti mai bine daca ar fi mai multi oamnei cu caracterul tau.
    decizia a de iti vedea sau nu tatal biologic iti apartine in totalitate, si oricare ar fi ea ai tot dreptul sa o aplici fara a avea nici un regret.
    desi nu este tocmai felul in care planuiam sa imi petrec seara, citind ceea ce ai scris, m-a atins, si am decis sa iti spun si cum vad eu situatia.
    o sa incep cu ceea ce mi-a iesit in evidenta, si anume faptul ca ti-e teama de durere…nu cred ca exista o cale ‘usoara’ fata de aceasta situatie, ca il vezi sau nu, tot doare(simplu fapt ca ai scris acest post, arata ca nu esti confortabil cu acesta situatie), si ma gandesc ca daca accepti acest lucru iti va fi mult mai usor sa asezi in sfarsit trecutul in ordine, intrun fel bun pentru tine, plus ca s-ar putea sa ai surpriza ca odata acceptata aceasta stare, fireasca pana la urma avand in vedere datele, sa realizezi ca tu ai trecut de mult peste ceea ce inseamna ‘durere’ e doar o reminescenta a unor momente care se mai intorce cateodata cand suntem mai stresati.
    stii, de multe ori cand te vad la tv, ma gandesc ‘domane cat de frumos s-a dezvoltat si crescut acest om’ intr-un mediu in care sa fim seriosi, am fost si suntem intr-o masura f mare inca, o natie destul de reticienta la alte nationalitati, culturi si orientari, vezi reactia de la concertul madonei, si totusi ai reusit sa ramai om si nu oricum ci un om bun.
    am vazut multe opinii in care ti-se spune sa il ierti si ca ii datorezi existenta, asta sunt bullshituri, nu tu esti responsabil pentru felul in care el s-a comportat si nici pt faptul ca acum probabil avansand in varsta incepe sa aiba mustrari de constiinta si vrea sa sterga ca buretele iresponsabilitatea lui in calitate de ‘tata’,ok, sunt convinsa ca a avut motivele lui care l-au impins spre aceea decizie sa nu fie parte din viata ta, dar dupa cum am spus, sunt motivele lui!!! si nu ai nici o obligatie morala sau legala de a le accepta daca tu nu simti acest lucru.
    esti barbat, te-ai maturizat, perioada in care ti-a fost cel mai greu(banuiesc io) a trecut, poti sa ai grija de tine si de cei dragi tie, fara a mai avea nevoie de aceele sentimente/incurajari care probabil ti-au lipsit, noi oameni tindem sa ramanem cateodata agatati de trecut tocmai in ‘punctele’ unde ne-am simtit raniti, si atat de orbi suntem incat nu ne dam seama intre timp ca am crescut si am evoluat si fara acele lucruri/fapte/ sentimente pe care noi le-am dorit, pt ca intrun final realitatea sa fie ca putem trai foarte bine prin noi insine.
    cred ca te-ar putea ajuta sa ai o discutie cu el sa afli si varianta lui, nu cred ca a facut-o din rautate, ceva acolo a fost de a luat o astfel de decizie, insa nimeni si nimic pe lumea asta nu iti poate cere sa il ‘ierti’ daca tu nu simti asta, daca gasesti in tine atata impacare cu sine incat sa il accepti pe el si explicatiile pe care ti-le va da foarte bine, insa e de asemenea foarte bine daca nu o faci, ma repet, nimeni nu stie in afara de tine, ceea ce ai simit si cum a fost viata ta si prin urmare, incerca doar sa citesti ‘printre randuri’ sugestiile oamenilor care ti-au scris(sunt foarte multe comentarii si toate de bine, esti un om apreciat si valorizat, si asta doar prin tine insuti!)pentru ca oameni sunt unici, si toti vedem ‘dilema’ ta prin propria noastra experienta, ca am io asa un felling ca nu este deloc similara cu a ta, si o sa iti dau un exemplu, eu, alba fiind, in copilarie mi-am cam luat-o de la alti copii, destul de rau pt aceea vreme, dar nu stiu cum este sa fiu neagra intr-o societate de oameni/copii care nu au toaleranta nici fata de cei ca ei, darmite un copil de culoare, ok, imi pot imagina, dar asta nu inseamna ca este asa cum imi imaginez eu, se poate ca perceptia mea sa fie corecta sau nu,
    si de aici… imi dau cu parerea, pe ceva pur ipotetic.
    cauta raspunsul in sufletul tau, ai tot ce iti trebuie sa iei decizia corecta,
    si o vei lua, nu te cunosc personal, dar te-am vazut/auzit de atatea ori incat am o parere clara fata de felul tau de fi, si ma consider o tipa nu doar inteligenta, ci foarte inteligenta:-)
    cauta in tine, si vei gasi tot ce ai nevoie sa treci peste acest moment existential, si dati voie in sfarsit sa lasi trecutul acolo unde apartine, in spate.

    pace, iubire si lumina iti doresc si o sa fie bine, o sa vezi:-)
    J

    ps. deschide te rog linkul acesta si ca tot se spune ca o imagine face cat o mie de cuvinte, urmareste-l pana la sfarsit si o sa intelegi si mai bine.

    răspunde
  103. angi

    esti un om foarte sensibil(placut sensibil)probabil ca de aceea oamenilor le place sa fie in jurul tau,si cred ca tatal tau mircea a simtit asta din prima clipa cand te-a vazut si de aceea a ramas langa tine.

    răspunde
  104. galateea

    bravo Cabral pt intelpciune ! fie ca intilnirea cu tatal tau sa fie exact cu ti-o imaginezi,dar sa ne spui si noua cum a fost.sunt sigura ca si d.nul care ti-a fost alaturi atita timp si te-a educat asa frumos e in asentimentul tau. sa nu lasi pe nimeni si nimic sa te schimbe.esti perfect cu bune si rele.multa bafta in viatza si in tot ce intreprinzi. (o aradeanca care ar fi fost super mindra sa aibe o”cioara” ca tine drept fiu !)

    răspunde
  105. white rose
    white rose

    ti-as scrie mai multe dragul meu Cabral..dar acum lacrimile nu-mi dau pace…asa este e greu sa nu ai cu cine vorbi..sa te inchizi in tine..

    răspunde
  106. monica

    citind povestea ta sufletul meu s-a inchis putin…pentru ca eu am parinti (tata a murit, ce-i drept), insa nu sunt cei naturali, sunt infiata.am aflat asta pe la 18 ani, acum n-am decat 25.nu m-a socat vestea, parca tot timpul m-am asteptat la asta, parca stiam ca nu ei sunt persoanele care s-au distrat, iar eu am aparut „ca rod al iubirii lor”. cu toate astea, n-am pus intrebari, n-am fost socata, n-am plans..cu toate ca poate intotdeauna mi-am dorit sa am un tata mai…deschis la minte, cu care sa ma pot plimba in parc sau cu care sa merg la film sau la teatru, un tata de la care sa pot afla franturi din gandirea barbatilor…dar n-a fost sa fie…mama si ea femeie simpla, poate n-a stiut sa-mi raspunda la toate intrebarile, insa asa cum au fost, m-au crescut si m-au format pentru a fi ceea ce sunt azi (e drept ca si personalitatea mea si-a spus cuvantul :D)dupa ce mi s-au adeverit banuielile am avut momente de criza in care m-am intrebat …daca oare femeia aia (nu o pot numi mama) e o femeie distinsa de la care as avea poate multe de invatat…daca are vreo boala pe care as putea-o mosteni…ar trebui sa stiu…si cu toate astea n-am facut si nu fac nimic…nu vreau sa stiu motive, nu vreau scuze, poate da, visez cateodata sa traiesc intr-o telenovela, sa o vad de la distanta si atat…fara sa ma vada, fara sa ma stie…doar atat…sa o vad si sa plec…insa nu pot.cand am citit ca mama ta te-a incurajat sa mergi sa-l vezi pe Alexandre mi-am dat seama ca ai alaturi de tine o persoana mai mult decat minunata, cu un suflet enorm si poate ca nu e degeaba…in mod clar si datorita ei esti ceea ce esti azi si cred ca e de ajuns…te admir pentru bunatatea sufleteasca de care dai dovada, eu n-as putea sa fac asta…sa-ti fie bine!

    răspunde
  107. clara

    Trebuie sa citesti cartea lui Barack Obama: Dreams from my Father. Si el a trait o experienta similara cu a ta.

    răspunde
  108. tyna

    daaa..e prima oara cand intru pe blogul tau si am ramas impresionata…m-am regasit foarte mult in aceasta poveste deoarece si eu trec ,cam prin acelasi lucru.si eu am un tata cu care am crescut,care pt mine e adevaratul tata si il iubesc enorm,dar pt aia cand ma suna tatal meu natural(care ma suna de doua ori pe an) vorbesc cu el si stiu ca si el in adancu sufletului ma iubeste,dar poate nu stie cum sa arate.daa si eu m-am gandit sa il urasc,dar nu pot,e tousi tatal meu.
    asa ca eu iti dorec muta bafta al intalnirea cu tatal tau si sa fie asa cum iti imaginezi!;)

    răspunde
  109. Eva

    Relatiile de familie sunt foarte dureroase uneori…cand la 20 de ani propria ta mama te arunca in strada, in cinci minute, doar cu lucrurile de pe tine iar sora ta se bucura ca ii ramane ei tot, ce mai poti face?…timpul, anii care trec, experientele fericite si mai putin fericite din viata, autoeducatia, rabdarea si increderea in Dumnezeu, te ajuta sa treci peste toate…si vine o zi in care ierti, desi nu credeai ca o sa o faci vreodata, vine o zi cand te faci ca ai uitat, desi nu uiti si nici nu in intelegi de ce faci toate astea. Si mergi mai departe desi ranile raman, inchise desigur, sau poate nu, dar cu cicatricile la vedere. Nu stiu ce sfat sa iti dau Cabral, cred ca trebuie sa faci asa cum simti si cred ca nu trebuie sa ai nici un fel de asteptari…ca sa nu fii dezamagit. Si poate ca lucrurile se vor mai aranja si de la sine. Cu mult drag, Eva

    răspunde
  110. monkey

    bine faci ca te duci sa il vezi. indiferent ce a facut sau mai bine zis, nu a facut, iti e tata.. biologic. pe lumea asta toti gresim..unii mai mult, altii mai putin. nu cred ca ai sa poti sa il ierti vre-odata sau ca ai sa ii intelegi deciziile, dar..cred ca nici lui nu ii este usor. macar vezi ce spune, ce vrea de la viata ta. de durut o sa te doara, dar te-ai obisnuit cu durerea, nu? e atat de prezenta ca ti se pare normal. n-ai de ce sa te sperii. mai rau decat pana acum nu poate fii.

    răspunde
  111. monkey

    I don’t give a damn what you was going through when mama wasn’t able
    to put food on the table
    You left the family unstable
    Now you come around acting like you want some kind of appraisal

    You can’t play like you daddy now
    and you can’t claim shit ‘cause you weren’t around
    And you can’t get mad but what can you do?
    You can’t tell me shit
    I’m grown without you

    And I don’t give a damn what you was going through
    when I needed saving

    răspunde
  112. radu

    Sper si cred ca o sa fie bine pentru tine. Pari un om deosebit. Bafta :)

    răspunde
  113. Iulia

    o sa doara tare..si nu la inceput cand ambii o sa fiti atenti (mai ales el) sa prezinte lucrurile in asa fel incat sa nu raneasca sentimentele celuilalt, ci dupa ce va veti obisnui unul cu celalalt, vor incepe povestiri de viata relaxate iar tu te vei intreba de ce nu ti’a gasit si tie un locsor, cat de mic, in viata lui…
    poate’s eu prea sensibila dar cred ca mama ta sufera inca gandintu’se ca ar fi putut face si el ceva pentru tine..ceva mai mult decat sa se straduiasca (cu durere in suflet..) sa uite ca existi..dar ea este o eroina (vb din pozitia de mama) care nu vrea sa-ti influenteze decizia
    tu si mama ta ati fost foarte norocosi sa aveti un Mircea al vostru! un om bun, altruist si generos!
    iarta’ma te rog daca’ti par rautacioasa, nu asta’i intentia, provin dintr’o familie „dezmembrata”-termen la moda, si stiu cat de grea a fost viata mamei…
    bafta Cabral si ai grija de mama ta!

    răspunde
  114. maria

    si pe mine m a parasit tata, Eugen,..cand aveam 2 luni..mama s a recasatorit, dar eu n am avut norocul tau. pe Eugen l am vazut o data cand aveam 5 ani, apoi la 7 8 ani si, ultima oara, in clasa a XI a..stiu ca am o sora si un frate ( de care s a descotorosit)..cred ca este un om ingrozitor daca poate sta linistit fara a l interesa de fiica pe care a abandonat o, fara a o lasa sa si cunoasca fratii, fara a l interesa daca mai traiesc sau nu….daca mi e dor de el? DA!!!daca vreau sa l vad? DA!!!daca vreau sa ma sune in urmatoarea secunda, sa mi spuna ca ii pare rau si ca vrea sa ma auda spunandu i tata? DA!!!daca il iubesc? DA!!!!nu l cunosc si totusi imi lipseste…si tu, cabral, daca ai ocazia sa te intalnesti cu el, fa o!scade randurile celor care n au avut ocazia sa si cunoasca tatal..in numele celorlalti..in numele tau si al fiicei tale..fara regrete, fara reprosuri!

    răspunde
  115. ION

    Macar tu ai avut un Mircea, altii nu au fost atat de norocosi.

    răspunde
  116. Andreea

    Cabral, am aterizat la spartul targului, dupa ce ai luat decizia cea importanta.
    Nu pot decat sa iti salut decizia, asta ti-as fi spus si eu daca deschideam calculatorul in weekendul asta. Familia e familie, nu ti-o alegi, o iei asa cum e si cateodata, iei din ea doar ce poti.
    Dar in final, forgive and forget e singura regula care se aplica.
    Acum sper numai sa imi urmez si eu sfatul…
    Ma bucur de decizia ta, sper sa iasa ok si multa bafta.

    răspunde
  117. Dala

    bre!!!m ai lasat „masca”!!!…mai convins inca odata!de ce te IUBY!!!!de asta!…felicitari!pt DECIZIE(asa ma gandeam si eu)-(putin te intereseaza-nu?)dar cand nu stii ce sa faci!?cred k o „vorba buna!?”zisa de un „oarecare”conteaza!!-o sa trecem si peste asta-o sa vezi!?si o sa vorbim la trecut!-te iuby(inca odata)si ai grija de tine!si de”psihicul tau”-te pupic

    răspunde
  118. Deea

    tatal meu s-a despartit de mama cand eu aveam in jur de 6-7 luni.a plecat si nu s-a mai intors niciodata.nu l-am cunoscut, desi locuim in aceeasi tara, la vreo 100 km distanta.nu m-a cautat niciodata.acum am 20 de ani…si inca ma gandesc…oare cine e el, cum e acum, oare are o familie, oare am frati? am crescut fara tata si, desi nu se vede, pentru ca sunt o persoana joviala si plina de viata, lucrul asta m-a marcat. as vrea sa-l intalnesc macar o data.as vrea sa vad care-i va fi reactia cand va vedea ca bebelusul pe care l-a parasit e acum aproape o femeie in toata firea.asa ca iti inteleg decizia de a te intalni cu tatal tau.
    nici eu nu-l urasc pe al meu, desi poate ar merita.nu a fost niciodata acolo, cand am avut nevoie de el..nu m-a sunat niciodata de sarbatori sau de ziua mea…pur si simplu a uitat ca exist.ma-ntreb daca-si mai aminteste ca mai are o fiica…desi, nu ma pot numi fiica lui.
    eu cum ar trebui sa reactionez cand o sa-l cunosc?[de fapt, nu se stie daca o sa-l cunosc vreodata]
    cabral, intalneste-te cu el…dar…sunt convinsa ca nu-l vei simti nici macar ca pe o ruda…in niciun caz ca pe un tata.
    good luck.

    răspunde
  119. Ana Sandu

    Hey…buna dimineata! Am avut un week-end ocupat si nu am intrat deloc pe net…n-am „prins” post-ul tau, au fost insa destui oameni care au fost alaturi de tine, asta inseamna ceva, nu?
    Eu as zice doar atat…ma bucur ca ai luat decizia asta, cu siguranta nu vei avea ce sa regreti mai tarziu, vei vedea tu cum vor decurge lucrurile, e foarte bine ca pentru tine sunt foarte clare lucrurile, ca sora ta, tatal tau de aici sunt familia ta in sufletul tau. Orice s-ar intampla, tu ai oricum o familie asa ca…stai linistit..nu poti pati nimic rau. esti protejat! Suna aiurea si copilaresc ce spun insa am trecut si eu prin o gramada de chestii nasoale si singurul lucru care ma ajuta de fiecare data era faptul ca stiam ca am familia, fratele, parintii care imi erau alaturi si care m-au ajutat sa trec peste toate. Cand ma intalnesc cu ei ma simt ca intr-un „balon”..nimic nu ma poate atinge. Bucura-te de tot, Cabral, va fi cu siguranta emotionant insa, daca ei s-au unit si au hotarat sa vina nu cred ca va fi prea rau…eu asa cred. Te pup, dragutul nostru si…multa bafta!
    P.S. Stii ce, Cabral?!? E ciudat…desi nu te cunosc, vorbesc in continuu despre tine si simt ca parca am fi prieteni demult….e aiurea insa, cred ca ai tu ceva care apropie oamenii…ai grija cu partea aia” nu prea am acum cu cine sa vorbesc”…nu e bine…si nu te caracterizeaza pe tine parca…mai vorbim..pup!
    O zi faina,
    Ana, Bv

    răspunde
  120. GEANINA

    SAL.
    INTR-O SIT. ASEMĂNĂTOAREA E ȘI VIATA MEA MAI EXACT TATĂL BIOLOGIC A LĂSAT-O PE MAMA DE LA CÂTEVA SAP DUPĂ NAŞTERE FĂRĂ CASA FĂRĂ NIMIC IAR PE ATUNCI ERA STUDENTA LA PEDAGOGIE …. INTRE TIMP A APĂRUT UN ÎNGER TATĂL (UN OM SIMPLU CARE DIVORȚASE CURÂND ȘI CARE NE-A ACCEPTAT ASA CUM ERAM) CARE AVEAM NEVOIE ȘI EU ȘI MAMA.
    PENTRU ASEMENEA OAMENI „JOS PĂLĂRIA”
    MULTA BAFTA ÎN CONTINUARE …..

    răspunde
  121. Anca

    Cabral, te felicit pentru decizia pe care ai luat-o. Insa, nu cred ca merita sa il numesti „TATA”.

    Cand ti-a fost rau, cand ai avut febra, nu a fost langa tine. A fost nea` Mircea.

    Insa merita sa te intalnesti cu el, sa vada ca ai ajuns sus, ca ai realizat multe, si asta FARA nici cel mai mic ajutor din partea lui. Doar cu ajutorul lui Dumnezeu, al mamei tale, si al lui „NEA MIRCEA”(toata stima si respectul pentru acest OM).

    Iar daca o sa te doara (desi sper dion tot sufletul sa nu), noi toti vom fi langa tine. Pentru ca ne esti foarte drag!

    răspunde
  122. ana

    Cabral trebuie sa fim cinsititi: de durut va durea,nu are cum sa nu insa….Nu trebuie sa-l percepi neaparat ca pe un tata ci poate doar ca pe o persoana care a facut parte din viata ta.Nu te obliga nimeni sa faci acest lucru iar el,mai mult decat toti, ar trebui sa inteleaga asta.Te-ai gandit poate ca si fratii tai de sange nu de suflet, nu au stiut de existenta ta decat tarziu sau poate deloc?Si de aceea nu te-au cautat?Tu daca ai fi aflat de ei acum ceva timp, ai fi facut ceva?Percepe-i ca pe niste oameni noi.De la fiecare avem de invatat cate ceva.Chiar tu de la ,,tatal tau” ai invatat cum trebuie sa fii pt zgatia ta si cum nu.A-l intelege pe celalalt inseamna sa-ti acorzi sansa de a fi un om mai bun decat altii!Asteptam gandurile de dupa.

    răspunde
  123. Laura

    cabral, cred ca e cel mai bine asa, sa te intalnesti cu ei.. pentru ca in adancul sufletului tau vei sti k u ai fost mereu un om bun cu toata lumea, mai ales cu cei care nu au fost la fel de buni cu tine, exemplul cel mai elocvent fiind tatal tau.. tu esti o persoana minunata, iar asta va vedea si tatal tau cand va veti intalni si isi va da seama cate si cat a putut sa piarda! multa bafta :*

    răspunde
  124. cristina

    mai bine sa-ti para rau dupa ceva ce ai facut decat sa te gandesti la cum ar fi putut fi, nu crezi? oricum important este sa faci ceea ce simti tu ca trebuie!!! eu am simtit pe pielea mea asta cand aflandu-ma intro dilema am facut ceea ce am simtit, contrariul la ceea ce mi au spus ceilalti si… a durut ca naiba dar …asa m am vindecat complet de acel „ceva” si nu regretam acea durere. sa auzim numai de bine. si tin sa te anunt ca te voi urmari si eu de acum in colo…sunt noua..dar voi capata vechime;) O SAPTAMANA CU REZULTATE MAXIME!!!!

    răspunde
  125. Corina

    Eu am stat zilele astea sa ma gandesc la un raspuns..Si am ajuns la concluzia ca trebuie sa ma decarc si eu..si mi-ar placea sa citesti comentariul meu..
    O sa ramai surprins,dar chiar ar trebui sa te consideri norocos..Ai avut un tata lg tine,poate a fost mai bine k cel adev nu a fost lg tine..
    Eu il am alaturi de mine pe cel adevarat..insa nu-l pot ierta niciodata ca nu a fost un tata cu adevarat pentru mine..
    Ce se intampla cand cel care iti este tata,este doar cu numele?cand toata viata te face sa suferi?cand cresti intr-o casa plina de scandaluri?
    Atunci e cel mai greu sa ierti…
    Gandeste-te si eu sincer in locul tau nu aa vrea sa ma intalnesc cu el..

    răspunde
  126. Laura

    buna cabral…tocmai am scris un comentariu la celalalt post,nu il citisem pe asta inca.vreau sa iti spun c a am citit acest post si pur si simplu am bufnit in plans fara sa ma mai abtin.doar ce ti-am spus in postul anterior ca eu nu prea am avut o viata fericita din pacate.tata a fost alaturi de mine insa m-a batut de m-a rupt pana la varsta de 18 ani cand mama l-a parasit.nu imi amintesc ca tata sa fi venit la scoala cand eu am avut probleme,sdau sa fi fost cu tata la o prajitura.imi amintesc de bataile crunte doar.atat.si acum cand iti scriu nu imi pot stapani lacrimile.mircea pentru tine nu este mircea…este tatal tau cabral…el a fost alaturi de tine.mereu!~si chiar daca intre voi nu exista o legatura de sange…uite ca omul a facut ce astiut si el mai bine pentru tine.mare respect pentru el am desi nu il cunosc crede ma.am respect pentru el pentru ca te-a crescut ca pe copilul lui…pentru ca nu i-a pasat ca tu nu aveai aceeasi culoare ca el,pentru ca a iubit-o pe mama ta si s-a casatorit cu ea desi avea un copil,pentru ca te-a iubit ca pe copilul lui ca si cum ai fi fost sange din sangele lui.un foarte mare respect,sincer!cat despre alexandre:foarte putine de spun…desi este bine ca ai decis sa le spui sa vina…nu poti sa stii niciodata ce ti rezerva viitorul.chiar m-a interesat problema ta foarte mult si sper sa iti merga bine in coontinuare.cat despre fiica ta cabral:fii tata pentru ea,dar in adevaratul sens al cuvantului,lucru pe care sunt sigura ca ai sa-l faci foarte bine:mult succes in continuare si per sa ne mai auzim! cu respect Laura A

    răspunde
  127. Say Chese

    Cabrale, tu cred ca stii ce-l mai bine vorba aia ca tata e ala care te creste,nu ala care te face(aici era cu mama, dar se potriveste oricarui parinte ).Eu inca is norocos ca ii am pe amandoi.Nu stiu cum e sa nu am vreun parinte, sau sa fiu singur.Si tu esti norocos,de obicei un parinte cand se casatoreste cu altcineva strain , acea persoana nu se comporta frumos cu fiul vitreg.Tu ai fost una din exceptii.Cred ca tatal tau e un om minunat.

    răspunde
    • Salma

      Cred ca tu ai vazut asta prin filme. Io cunosc persoane care au parinti vitregi si ca printr`o minune se comporta minunat cu ei.

    • Say Chese

      Nu stiu daca le-am vazut in filme.De obicei nu ma uit la filme.Eu spun din viata reala.Si cum ai zis si tu, normal ca sunt si exceptii de genul, eu nu m-am referit la toti.Sper ca acum ai inteles:P

  128. Pingback: muzica de calitate « Blogu' unui Gand_licitat ( Joujou19's Blog)

  129. canadianu'

    1.maica-ta te sfatuieste sa te duci sa-l vezi. de curiozitate, ea o sa faca la fel ?
    2. cum adica n-ai cu cine sa vorbesti ? scuze, nu sunt un cititor fidel, da’ mama fiicei tale unde e ?

    răspunde
  130. giuli

    Cabral, intai si-ntai sa cad jos cand citii ca facushi 32. cand ne-am cunoscut aveai inversul, 23. trecura 10 ani, tata…
    dupa cum stii, eu la sfaturi sunt bun (ma cam incurc eu cand tre’ sa aplic, dar asta-i alta poveste)dar la faza asta sunt incurcat. mai bine analizez situatia: 1) nu te duci. asta ce ar insemna?pedeapsa? razbunare? Pai ca sa te razbuni tre’ sa ai motive, adik tre’ sa fie personal. Plecarea lui A n-are nicio legatura cu tine. Si eu il consideram pe Calin o leguma pana la trei- patru luni si, pana la trei-patru ani ai lui, nu prea am stat pe-acasa.
    2) te duci si te intalnesti. Dar ce faci? te apuci sa-i reprosezi sau ii arati ce-ai devenit tu? exclus din punctul meu de vedere sa pozezi in „uite ce-ai pierdut, fraiere?”; adica fara melodrama.
    Cabral, tu reusesti sa pari natural si dupa ce te calca trenul, asa te stiu eu. cam asta-i subiectul, ma-ntelegi?
    Acum esti barbat, tre’ sa vada si el asta. ajuta-l,intelege-l si, daca e cazul, iarta-l. nu in sens crestinesc, ca nu ma dau in vant.Omeneste. Am invatat de la Calin ce inseamna iertarea. Pe copii poti sa-i joci in picioare, poti sa-i umilesti fara masura, dar n-ai sa reusesti vreodata sa le infrangi dorinta de a-i ierta pe parinti. Nu stiu daca reciproca e adevarata. Parintii sunt cateodata cam imbecili.
    sper ca n-am raspuns tarziu. Au revoir!

    răspunde
  131. stefan

    ring a preluat povestea….

    răspunde
  132. cosm1n

    asteptam niste poze si un review , dupa intalnire :))) Congo rulzz

    răspunde
  133. eu

    Am plans pur si simplu:(((:(( Acum scriu cu lacrimi in ochi…Nu mai am cuvinte imi pare rau…sincer:((:((:((:((Mult succes in continuare si iti doresc o intalnire cat mai buna TE IUBESC!esti cel mai tare!!!!

    răspunde
  134. eu

    Si inca ceva iarta-ma ca am postat de 2 ori dar am uitat sa zic .. si eu am suferit si sufar in continuare pentru ca in casa mea aici, sunt numai scandaluri..si sincer sunt traumatizata m-am saturat ..plang intr-una ..stau cu frica ,,Doamne so-r mai certa so-r mai bate .. ”stau tot timpul cu frica dar o frica de aia..care te doare…:((:(( Povestea ta este extraordinara…ppfff…Sper sa citesti acest comentariu …MULTA sanatate tie si fetitei tale!!

    răspunde
  135. Andra

    Eram aproape sigura ca asta va fi decizia ta,de ce oare?pt ca esti un om drept,d-aia,pt ca poti acorda inca o sansa chiar daca stii ca nimic nu se mai poate face.
    Cum ti-am scris la postul anterior nimic nu mai este de facut,suntem prea mari sau prea batrani ,cum preferi,avem la randul nostru copii si deja stim ce inseamna sa fii parinte ,poate de aceea nu ii putem intelege si aproba pe cei care ne-au procreat.Din fericire amandoi am avut(in cazul tau,inca mai ai), MAMA si TATA ,oameni minunati.Numai bine!

    răspunde
  136. Andra

    Eram aproape sigura ca aceasta va fi decizia ta,de ce oare?pt ca esti un om corect,acorzi o sansa chiar daca in adancul sufletului tau stii care va fi continuarea.Suntem prea mari sau poate prea batrani,cum preferi,deja la randul nostru suntem parinti si din rolul nostru de parinti nu-i putem aproba sau intelege pe cei care ne-au procreat.Ranile sunt inchise insa parca tot mai au cate o zgarietura care sangereaza la intalniri de genul asta.
    Din fericire si tu si eu am avut(in cazul tau,inca mai ai)MAMA si TATA,oameni minunati.Numai bine.

    răspunde
  137. Ana

    Ma numesc Ana Maria cred ca sun de aceasi virsta cu tine Cabral.Avem aceasi poveste numai ca tatal meu a plecat cind aveam 8 luni ,nu am fost dorita de el pentru ca asa cum spune el „NU ai fost BAIAT …..” ,si nici nu am avut norocul ca al doilea sot al mamei mele sa ma indrageasca fiind o persoana foarte egoista , insa in momentul cind am devenit o persoana importanta si cu foarte multi BANI au inceput telefoanele si „tandreturile”.Tatal meu biologic la virsta de 31 de ani a sunat pentru prima data sa ii dau bani pentru a cumpara loc de veci …. iar „tatal meu” vitreg a devenit cel mai bun bunic pentru copilul meu si …..nu am uitat nu am iertat isa SINGELE APA NU SE FACE si stiu ca intr-un final toti vom plati pentru greselile lor .Acum tatal meu biologic imi spune FATA TATI …..Si inca ceva noi suntem copii lor si nu avem dreptul sa ii judecam .Eu cred ca daca lucrurile nu stateau asa , astazi nu eram ceea ce suntem -INVINGATORI-

    răspunde
  138. emiliana

    Cabral….indiferent de decizia pe care o vei lua si care vor fi repercursiunile deciziei tale sa nu uiti un lucru:”Sangele apa nu se face!”

    răspunde
  139. raluca palade
    raluca palade

    Mi-au dat lacrimile!
    Cu toate ca citesc zilnic blogul tau, asa imi incepe ziua, nu am scris niciodata gandindu-ma ca nu ea asa de important ce cred eu despre…..
    E f adevarat ca de fiecare data cand scrii ne oferi un pic din viata ta, din sufletul tau, dar de data asta am fost „acolo” si am simtit un pic din ce a simtit copilul Cabral!
    Cred te va ajuta sa il vezi si sa vorbesti cu el!

    Sa ai o zi frumoasa!

    răspunde
  140. catalin

    Multi din cei care ti-au scris nu stiu ce spun . Parerea mea este sa-ti vezi de viata ta fara efortul de-al vedea/cunoaste pentru ca vorba lui Marin Preda : „raman numai bale , nici un sentiment” .La mine situatia e simpla : ne-a parasit cand eu aveam 10 ani si frate-meu 8 ani . Eu nu am comunicat cu el pana in anul I de facultate si nu regret decat ca i-am dat o sansa (ceea ce multi iti recomanda) si tot eu am supt-o . Nu merita , cel putin eu i-am spus in fata ca a fost cel care a muscat-o pe mama la timpul potrivit pentru a iesi eu si frate-meu . Oricum nu-l pot numi parinte pe cel care m-a dat in judecata cand eram in armata – sa nu-mi plateasca pensie alimentara pentru ca ma intretine statul ! Nu m-a sunat niciodata (nici pe frate-meu ) sa ne intrebe macar ce facem sau cum o ducem . Am 39 de ani si ne-am descurcat foarte bine si fara el (maica-mea nu s-a recasatorit ). Inca o data , parerea mea sincera este sa-i dai IGNORE sau DELETE , lasa rana inchisa .

    răspunde
    • Laura

      buna!nu te supara,dar vorbesti din proprie experinta ceea ce ai patit sau ti s-a intamplat tie,ii sfatuiesti si pe vceilati sa faca asa cum ai procedat si tu.atunci cand mai multi oamneni sustin o idee/…inseamna ca pe undeva pe acolo este adevarul,respectiv solutia.

  141. Alexandru Toporan
    Alexandru Toporan

    Cabral! Sunt sigur ca ai sa faci intocmai ce-ti sta mai bine pentru tine! De ce spun asta? … pntru ca imi aduc aminte de copilarie… de gura de canal din fata blocului, de aventurile din spatele blocului, de invizoacele trase… de traseele facute de pa asfalt pentru micile masinute de fier!… Pentru toate prostiile si bucuriile copilariei, te salut! (Ion)

    răspunde
  142. CatrineL

    Fruntea sus, Cabral! O sa fie bine, mai ales ca si familia ta este de acord. Desigur emotii vor fi, probabil si durere, dar stii cum e… Povestiri Adevarate… deci, mult noroc!

    răspunde
  143. Viorel

    Du-te sa-l vezi, man. Sa inchizi si rana asta odata pt totdeauna…

    răspunde
  144. Dilaila

    Buna,
    tatal meu plecat din tara cand eu am inceput liceul, adica acum 15 ani… si de atunci nu i-a mai pasat de noi. Erau zile cand muream de foame, cand mergeam la scoala mancand un singur mar pe zi, cand mama folosea mamaliga ramasa de ieri prajind-o in untura trimisa de mamaia (ulei nu ne permiteam!) sau cand mama culegea seara stevie din spatele blocului sa faca o amarata de mancare.
    Au mai fost zile in care, in vacantele dintre semestre, ma intorceam acasa si-mi gaseam casa goala, plina de paianjeni prin colturi si-mi imaginam ce bine ar fi fost ca ai mei sa ma intampine, mama sa fii scos atunci o prajitura din cuptor iar tata sa imi ia din spate rucsacul greu, dupa 12 ore de mers incontinuu cu trenul!
    Au mai fost zile cand nu ma simteam foarte bine si-l sunam pe tata sa-mi trimita cativa banuti sa merg la medic. Tata refuza, fireste, pe motiv ca ii voi cheltui cu golanii de colegi. Colegi pe care tata nu ii stia, el nestiind nici ce facultate urmez!
    Au fost zile in care tata se intorcea acasa si eu, naiva si mandra de implinirile mele, ii aratam carnetul de note, diplomele si alte recunoasteri… iar tata spunea: eh, ce mare scofala! Nici acum nu stie ca fiica lui a luat in liceu un premiu pentru grafica, unul pentru poezie sau ca a fost redactor-sef al revistei liceului! Nu stie pentru ca nu l-a interesat! Nu stie nici ca am urmat o scoala de arta! Nu stie pentru ca nu l-a interesat! Nu stie nici ca am terminat si o facultate de istorie, pe langa cea de jurnalism! La fel, pentru ca nu l-a interesat! Sau ca acum pictez mobilier din lemn! Pentru el conteaza doar persoana lui si ceea ce ceilalti pot face pentru el! Pe scurt, un barbat frustrat si invidios pe realizarile propriului lui copil. De fiecare data cand ii spun: tata, uite! am realizat cutare sau cutare zice: bine, bine! Hai ca nu mai pot vorbi! si inchide…
    Sunt luni intregi cand nu ma suna! Niciodata nu m-a sunat sa ma intrebe de sanatate sau sa ma sfatuiasca intr-o privinta anume! Nu are rabdare sa ma asculte, i se pare ca el este cel mai destept! Suna doar cand vine in tara si-mi cere sa ma duc sa-l vad, pentru ca el pleaca maine! Iar maine este mijlocul saptamanii!
    L-am si intrebat daca nu cumva nu sunt copilul lui, si daca nu sunt sa-mi spuna pentru ca vreau sa ma simt si eu bine pe pamantul asta, nu sa stau mereu cu frica in san ca amicii mei il vor cunoaste pe tata, care este un egoist nenorocit si un infatuat!
    Ai zis bine: „era o rana inchisa. Sigilata. Ma linistisem.” Inteleg perfect situatia! La fel simt si eu cand nu ma suna!
    Insa, din nefericire, asta nu inseamna vindecare! Cicatricea e acolo! Si, al naibii, e la vedere! :( Sunt incontinuu nemultumita de ceea ce fac, nu am incredere in mine, mi-e teama sa trimit si un amarat de mail unui client inainte de a-l verifica si rasverifica!
    Ma intreb cum voi reactiona daca, intr-un viitor apropiat sau indepartat, se va imbolnavi si se va intoarce la casa alor lui! Ma voi duce in vizita?
    Eu una l-am iertat si, din nefericire, imi acorda mai tot timpul motive sa-l iert! Dar fug mereu de revedere…Il consider tata biologic si atat! Te inteleg prea bine, deci!
    Tu ai avut un alt tata, adus prin dragostea mamei tale alaturi de tine! Eu nu :( Esti un fericit!

    răspunde
  145. Dd

    Iti doresc multa intelepciune!Probabil ca acum vei avea intalnire cu anii de care el te-a privat!Nu sunt rautacioasa dar tatal tau,asa cum spui si u, te asteapta acasa…

    răspunde
  146. andreea romanescu

    ”fericirea nu poate fi purtata la orice eveniment”…iar pt tine ‘copilule’,in sufletul tau…este mult mai mult…trebuie sa treci toate examenele vietii…nu-i asa?eu te-am cunoscut ca fiind un tip matur,responsabil,de cuvant,curajos…cred ca te vei descurca mai mult decat exemplar!si stii bine ca in adancul sufeltului si tu iti doresti asta!greu e cuvantul TA-TA pt tine…dar o strangere de mana,o imbratisare va fi sigur din suflet!succes!

    răspunde
  147. carraibeangirl
    carraibeangirl

    Exista momente care alcatuiesc timpul, iar toate in viata au un timp al lor. Bucura-te ca poti spune ca ai 2 tati. Asa cum sunt ei, unul bun si unul rau. Unul alb si unul negru. Bucura-te ca ai o sora alba pe care o iubesti la nebunie si ca viata ti-a putut oferi acest lucru. Bucura-te ca ai acei frati sau surori. Bucura-te ca ai atatia prieteni. Exact cum zici tu: ce va fi va fi. Poate timpul pentru acest moment al intalnirii nu era potrivit nici la 13 ani, nici la 28 ani. Crede-ma toate se intampla cu un motiv. E greu sa cresti fara tata, e greu sa cresti fara frati sau surori. E greu sa iei decizii in viata. Dar repet Bucura-te ca viata iti ofera toate astea la un loc.

    răspunde
  148. andrei

    ar trebuii sa ii fi foarte recunoscator tatalui „vitreg” , pt k e extrem de greu, banuiesc ca itzi dai si tu seama, sa cresti „copilul altcuiva” si nu numa sa’l cresti sa il si iubesti si asta inseamna mult… inseamna ca are un caracter puternic si sa nu uitzi niciodata ce a facut pt tine… sincer eu nu ash putea face asha ceva … da’ am un respect aparte pt oamenii care o fac , sunt oameni in adevaratul sens al cuvantului.

    răspunde
  149. Delice

    Post-urile astea 2 au deschis niste rani vechi. Eu l-am vazut pe tatal meu adevarat o singura data, vreo 5 minute. Avusese un accident de masina si maica-mea m-a dus sa-l vad, fiind imobilizat si neputand sa fuga de maica-mea :) Pana acum 2 ani un singur om mi-a fost tata in adevaratul sens al cuvantului si duminica asta se implinesc 2 ani de cand a murit. Si e a dracului de gol locul ala si nu mi-l poate umple nimeni si nimic. Pe tatal meu adevarat…nu am chef sa-l vad. Nu a facut nimic sa ma creasca, sa ma educe, sa ma cunoasca macar; dupa ce-am facut 18 ani, l-am dat in judecata pt pensia alimentara. Tu stii cel mai bine ce e in sufletul tau. Atat timp cat el a initiat dialogul, go for it dar nu te astepta la nimic. Ca sa nu suferi dupa aceea. Si tot respectul pentru tatal tau si pentru educatia pe care ti-a dat-o.

    răspunde
  150. Ana

    Cabral, oricum se va desfasura intalnirea, ea va fi si ciudata si dureroasa, dar merita zic eu. Daca acum 32 de ani omul asta nu era acolo si nu o iubea pe fiinta care ti-a dat viata, tu nu erai acum sa ne povestesti lucrurile astea. Nu ai nimic pentru care ar trebui sa-i multumesti,nici macar nu trebuie sa consideri ca te vezi cu „tatal” tau, eu ii multumesc pentru ca ti-a dat viata. Poate in cei cu care ai acelasi sange vei gasi un prieten. Iti trimit toata puterea mea ca sa poti sa treci peste acest moment mai usor.

    răspunde
  151. elebele

    nu sunt o cititoare fidela(am ajuns aici din cauza lui bendeac:P) ..dar m-a atras titlul postului tau… si am ramas f mirata realizand k mai e cineva in situatia mea.
    am 25 de ani, parintii mei au divortat inainte sa implinesc 2 ani si in aceasta vara mi-am revazut tatal, sora si bunica paterna dupa 20 de ani.
    toata viata mea am simtit un gol din cauza k nu eram crescuta de ambii parinti. atat mama cat si tatal meu s-au recasatorit si au mai avut cate un copil(mama pe alex-fratele meu cu 8(!!!) ani mai mic- si tatal meu pe andra- sora pe care nu o mai vazusem de cand era bebe). mi se parea k viata e nedreapta pt k fratii mei erau crescuti de ambii parinti, iar eu nu.
    tatal meu nu s-a mutat in alta tara, doar in alt oras, cu toate astea nu a simtit niciodata dorinta de a ma vedea, cunoaste sau sprijini in nici un fel. obisnuiam sa-i mai scriu scrisori… initial imi raspundea, mai tarziu primind scrisori de la sora mea(ea e cu 4 ani mai mica decat mine). ulterior am inceput sa comunicam pe internet sau telefonic, ea era foarte dornica sa aiba o legatura cu mine.
    amandoua ne doream sa ne intalnim, dar niciodata nu ne sincronizam… pana in aceasta vara cand am fost invitata la nunta ei(!!!)
    bineinteles k am raspuns afirmativ invitatiei, dar nu eram sigura k vreau sa merg, eram coplesita de emotii(eu sunt fff emotiva)
    a venit si ziua respectiva si dupa un drum lung am ajuns la desinatie.in imaginatia mea, cand eram mai mica si ma gandeam la aceasta posibila intalnire, credeam k va fi k la surprize… imbratisari,plansete, tot familionul… de fapt au venit doar sora mea si sotul ei, iar eu am luat o atitudine zen pt a nu-mi arata prea mult trairile.
    nu am starnit reactia anticipata, singura emotionata si cu adevarat bucuroasa k ma vede a fost bunica mea.. in rest am cam fost privita k un intrus atat de actuala sotie a tatalui meu cat si de el insusi. sora mea a fost total neutra(100% zen fara nici un efort :P).
    in concluzie: ma bucur k i-am cunoscut, vom pastra legatura, dar cel mai mult.. am realizat cat o iubesc pe mama mea!!! cate a facut pt mine, cat s-a chinuit si ce om de calitate e.
    scuze pt cat am scris, dar kiar m-am regasit in povestea ta si m-a emotionat.
    iti doresc tot binele si.. forta fie cu tine!!! ;)

    răspunde
  152. Viduka

    Ar trebuii sa accepti venirea lui in tara impreuna cu cei 2 frati ai tai…acum nu iti pasa…dar cand n’o sa mai fie o sa iti schimbi parerea…in fond..trebuie sa iti cunosti si fratii , ei nu au nici o vina ! bafta

    răspunde
  153. Dilaila

    M-am gandit mai bine… te rog sa nu-mi publici comentariul pentru ca este un comenatariu egoist.
    Multumesc!

    răspunde
  154. Vera

    Ceva de genul a fost si la mine…Ai mei s-au despartit cand eu aveam 2 ani. L-am revazut pe tata dupa 3 ani jumatate, cand a aparut in fata usii si eu ii spuneam mamei „mami, e un nene la usa”. Timp de aproape 24 de ani nu a facut NIMIC pentru mine, nu am vazut de la el o pereche de sosete macar. Tot ceea ce a facut pentru mine a fost faptul ca a „donat” mamei mele 1 spermatozoid.. Atat!
    Tata este cel ce te creste. Asta am invatat eu de la viata.
    Nu il urasc, caci nu am motive. Nu il iubesc , caci nu mi-a dat motive. Imi este indiferent si asta cred ca il doare cel mai tare.
    Cred ca la batranete toti acesti „tati” vor sta pe „patul de moarte” si se vor gandi la cate lucruri au ratat in viata! Prima serbare, prima zi de scoala, primul premiul, primul sfat in dragoste, prima iubire, prima dezamagire, etc… Aceasta cred ca este pedeapsa pe care o merita!
    Astept sa ne spui cum a decurs intalnirea.
    Si un sfat (din experienta proprie): Tine-ti fratii aproape, probabil si ei au avut aceeasi soarta si nu au nici o vina ca tatal lor este un simplu donator de sperma.

    răspunde
  155. Maria

    Cred ca ai luat decizia perfecta si esty corect prin faptul ca tu spui ca ai numa o sora si ca tatal tau adevarat este cel din romania …si eu sunt de parere ca parintele care te creste acela e cu adevarat mama sau tata..bn acum nu trb sa uitam in totalitate de adevaratii parinti si din cand in cand sa ne mai adukem aminte de ei .(aiki dupa caz…)

    răspunde
  156. alwssa

    Iti inteleg exact povestea. Cazul meu este asemenator cu al tau intr-o singura privinta: am un tata vitreg. Am fost adoptata la 6 luni de unchii mei, deoarece parintii mei adevarati erau prea tineri.. parerea lor ( dak faci un copil, trebuie sa fi destul de responsabil sa-l cresti). Cand aveam 2 ani, tatal meu adoptiv a murit. Sincer il stiu numai din poze, si dintr-o filmare de la nunta unei verisoare. Ma doare si acum faptul k nu l-am cunoscut niciodata si k unii copii ma strigau orfana desi aveam o mama si ink o „pereche” de parinti. Dar lumea e rea, nu avem ce face. Mama mea s-a casatorit dupa 2 ani de la moartea tatalui meu, dorind sa-mi ofere si mie un tata, sa stiu ce inseamna sa ai tata, cine sa te apere de copiii rai, cine sa te felicite knd iei o nota buna, sa fie alaturi de tine knd intri la scoala, la facultate. Si multumita Domnului, de 17 ani am un tata ( desi nu-i pot spune tata, unul singur am avut si acela a murit) dar cel putin am avut alinarea unui tata, dragostea de tata. Stiu ce inseamna k un strain sa ocupe locul tatalui, acestia sunt oameni extraordinari. Si referitor la adoptia mea, de knd am inceput sa vorbesc am aflat k sunt adoptata, copiii au fost rai cu mine si au inventat tot felul de povesti despre mine dar barem am stiut adevarul despre mine. Cu parintii naturali ma inteleg f bine, nu am nici un resentiment fata de ei, asa au gandit..

    răspunde
  157. Salma

    Tatal tau (Mircea) probabil este atat de super!!!!Poate peste vreo 20 de ani am sa pot vb si eu cu atata mandrie despre taicamiu si maicamea:D

    răspunde
  158. Magdalena Maxim
    Magdalena Maxim

    Cabral,ai luat cea mai buna decizie si pina la urma trebuie doar sa te uiti adinc in suflet si acolo sa-ti gasesti raspunsurile.
    Iubitul meu, are o poveste de viata asemanatoare cu a ta, doar ca in viata lui nu a existat un tata (de suflet, de singe). Il incurajez sa lase resentimentele la o parte si sa incerce sa-l caute in Angola; sa-i asculte povestea, sa-l inteleaga si mai cu seama, chiar daca este greu…..sa ierte….doar iertand ne putem elibera de orice suferinta trecuta….cel putin poti incerca. Nu ai nimic de pierdut ci doar de cistigat.
    Felicitari pentru decizia ta! God bless!

    răspunde
  159. noapteaiguanei

    Cabral, părerea mea este că ar fi bine să dai şi această pagină din cartea vieţii tale. Dacă nu o vei face, va rămâne veşnic o necunoscută şi te vei întreba într-o zi cu părere de rău „ce-ar fi fost DACĂ”… Ar fi bine să termini cu „dacă” – ce ai de pierdut? În cel mai rău caz ai putea rămâne dezamăgit. Dar… există posibilitatea de a fi fericit că ai făcut pasul. Ştii… decât să regreţi ceva ce nu ai făcut, mai bine regreţi ceva făcut! Multă baftă şi… fii optimist!

    răspunde
  160. katy

    Tatal meu are un baiat, cu 2 ani mai mare decat mine, din prima casatorie. L-am cunoscut cand aveam 6 ani si de atunci am devenit cei mai buni frati. Am fost mereu unul de celalat chiar daca nu am crescut impreuna. Ne-am intalnit in ciuda faptului ca familiile noastre s-au opus. Ce a fost intre parintii nostri nu ar trebui sa ne afecteze pe noi si totusi sunt oameni care vor sa ne desparta. Mama fratelui meu l-a invatat de mic sa-l respinga pe tata, l-a indemnat sa-l urasca. Cat a fost mic nu s-a apropiat de tata si de cate ori incarca tata sa-l vada il alunga. Pana a intrat la liceu, de cate ori se intalneau pe strada intorcea capul si refuza orice contact. Dupa ce a devenit liceean l-a vizitat pe tata doar pentru ai cere bani, desi tata ii platea pensie alimentara si ii trimetea si alte lucruri de care avea nevoie. Tata se daduse bautut de mult si cand fratele meu si-a dat seama ca gresise si-a dorit sa se impace cu el, dar ar fi vrut ca tata sa faca primul pas. Am incercat sa discut cu amandoi, dar parca vorbeam peretilor. Nu stiu ce e in sufletul lor, dar mi-am vazut tatal distrus ori de cate ori copilul lui il trata ca pe un strain. Lacrimile i-au crestat obrazul si i-au impietrit sufletul incat nu isi vorbesc nici in prezent. Niciunul nu si-a cerut iertare desi amandoi regreta. Din cauza relatiei lor am suferit foarte mult, dar mi-am coplesit fratele cu dragoste. Am indurat nespus de multe din partea mamei lui care ma uraste si mereu a incercat sa imi faca rau mie si mamei mele. Acum 2 saptamani am fost batuta de fratele lui mai mic, dar asta nu ma face sa rup legatura cu el. Numai moartea ne poate desparti. Nu am crescut impreuna, nu am mancat din aceeasi farfurie, ne-am impartit bomboane pe furis, dar e fratele pe care mi-l doresc. Chiar daca nu imparti nimic cu tatal tau, e posibil sa gasesti 2 oameni minunati, care nu au stiut de existenta ta, dar care in viitor pot ocupa in inima ta un loc important, chiar si de la distanta. Imi cer scuze ca m-am intins atat si iti doresc sa intalnesti niste oameni extraordinari.

    răspunde
    • Sandu Mirela
      Sandu Mirela

      Off Katy imi pare rau, parintii mei nu sunt divortati ,nu am frati vitregi, nu pot sa inteleg anumite mame, niciodata nu as putea sa spun ” nu te duce sa-l vzi pe tatal tau”, eu sunt sigura ca atunci cand intervine un divort , de vina sunt ambele parti, degeaba dau vina unul pe altul, greseli sunt din ambele parti.

  161. Dana Neuman
    Dana Neuman

    Tata m-a parasit cand aveam 5 ani, am suferit tare mult atunci, nu-mi pasa ca a lasat-o pe mama dar nu intelegeam de ce nu mai vb cu mine, pentru ca eu il cautam si el nu a stiut cum sa reactioneze, imi tot zicea ca nu ne putem vedea din cauza mamei.Acum tarziu ( am 42 ani )am intzeles ca nu a stiut ce sa faca si mai ales cum sa se comporte cu mine. Pe parculsul anilor m-a mai cautat dar era ca un strain pentru mine, 30 ani nu am vrut sa-l vad sa stiu nimik despre el si despre fratzii mei( 2 frati si o sora ). Acum cativa ani, l-am visat, m-a impresionat visul si am hotarat ca vreau sa-l vad. Sentimentele mele pentru el, sincer, nu s-au schimbat prea mult, e tot ca un strain aproape dar sunt uimita ca ma inteleg extrem de bine cu fratii mei care m-au primit foarte frumos in mijlocul lor, desi eu 30 ani nu am vrut sa stiu nimik de ei. E posibil sa nu ai o relatie miraculoasa cu tatal tau biologic, poate vei intelege o parte din comportamentul lui vis a vis de tine, dar este si mai posibil sa ai o relatie frumoasa cu fratii tai, macar o parte din ei :) Eu zic ca-i bine ca te-ai hotarat sa-i vezi. nu-tzi face nici un plan, vei vedea la fata locului cum stau treburile. Toate cele bune.

    răspunde
  162. DamaDePica
    DamaDePica

    doar o intrebare: ce e ironic in faptul ca sora ta e alba, din moment ce ambii parinti naturali sint albi???

    răspunde
  163. ruka

    nu e chiar inchisa rana. nu merita sa il vezi. nu merita sa il cauti. nu ti-a fost tata cu nimic mai mult decat adn. o sa te doara iar, dar o sa vrei sa il vezi iar. pentru ca e in tine…

    răspunde
  164. Oana Sarmasan

    Tatal biologic nu va lua niciodata locul tatalui tau. Insa poate, va fi intelept incat sa fie o prezenta constanta. Daca nu va fi asa, macar o sa ai certitudinea si linistea ca i-ai dat ocazia.Ma bucur pentru decizia ce ai luat-o. Nu va lasa portite pentru intrebarea „Cum ar fi fost daca..”
    Sper sa dea Dumnezeu sa nu uite ca sansele sunt limitate, iar sufletul uman fragil. Si tu, sper sa ai curajul sa-l primesti cu inima deschisa. Nu pentru a-i sari in brate, ci poate pentru a intelege de ce.
    Multa bafta!

    răspunde
  165. andra

    azi am ajuns la postul acesta si la „Tatal meu” si am ramas placut impresionata din mai multe motive:e ravasitor modul in care ne impartasesti experienta, cu o sinceritate debordanta,cerandu-ne sfatul pentru o decizie cat mai corecta. e foarte frumos cum vb despre tatal Mircea si sunt in asentimentul tau,caci era o vorba: „Mama nu ti-e cin’ te naste, ci ti-e cin’ te creste”. In cazul tau se aplica la tata, cu oarece schimburi de cuvinte in definitie. dar ideea e clara. „Tata e cin’ te creste!” apoi, e frumos sa constatam iar si iar ca exista persoane publice in Romania care stiu sa fie intai OAMENI. Isi amintesc de unde au plecat si care au fost factorii determinanti ai educatiei si probabil conditiei lor actuale. Frumos, Cabral, frumos ca vrei sa stii sa fii tata, fiu si om. Si da, mergi sa-l vezi, e un fel de a ierta, chiar daca zici ca nu-l vei putea ierta niciodata in toatalitate. Te va ajuta la un moment dat sa stii ca ai lasat inima sa accepte ceea ce ne-a lasat Dumnezeu mai frumos pe pamant:iertarea!

    răspunde
  166. Sandu Mirela
    Sandu Mirela

    Draga Cabral,
    Eu zic sa te duci sa-i vezi, sunt fratii tai, sunt sangele tau . EU am o fetitza mulatra pe nume Simaze Corina, tatal ei este din Cameron, a imigrat impreuna cu familia lui in State, si acolo ne-am cunoscut, ca eu am fost la munca acolo. In 2006 , pe 5 august am nascut-o pe fetitza mea Corina Simaze, in august 2007 am venit in tara , nu suntem casatoriti, fetitza are cetatenie americana, intre timp a obtinut si el cetatenia , iar in august acum am obtinut si eu viza de imigrare in America in scopul casatoriei. Eu nu stiu tatal tau cum a putut sa stea fara copilul lui, adica tu, ca la noi este total invers, abia asteapta sa ne revada, mai ales pe cea mica, acum nici n-o mai recunoaste, iar pentru ea o sa fie un mic soc, caci nu se compara revederea pe viu, cu revederea de pe mess si din webcam.
    Draga Cabral ,intr-adevar tatal este cel care te creste, dar eu stiu in astia 2 ani cat am stat in Romania cat am suferit pentru fetitza, oricum ea este mica si nu realizeaza ,dar nu-mi doresc sa o cresc in Romania, de ce ?
    Acum este mica si nu intelege .lumea de aici este plina de rautaciosi , de genul ” Corina urata ” ” Corina tiganca” „Corina neagra ” etc etc, pe cand in America cu atatea nationalitati pe acolo , cu atata democratie n-o s-o strige absolut nimeni asa, nici macar n-o sa bage de seama ca este mulatra etc etc .Si am o fetitza frumoasa , a castigat si un shooting la revista Baby, am fost cu ea la Bucuresti. Si la tine s-a intamplat la fel, sunt sigura, iar tatal tau n-a fost sa vada sau sa auda comentariile oamenilor la adresa celor de culoare, probabil ca si el s-a lovit de asa ceva in Romania, si ma gandesc ca de asta s-a reintors in tara lui .Bine ca au fost si cuvinte frumoase la adresa fetitzei mele, ca este frumoasa, ca este exotica etc etc, din partea oamenilor cu bun simt .
    De ce sa nu recunosti, ca atunci cand este pe strada un chinez sau unul de culoare , auzi cuvinte de genul ” uite un galbejit, sau uite o cioara prin Romania ” , in Romania nu-mi doresc sa creasca fetitza mea.
    M-am gandit si la varianta asta, ca tatal tau s-a retras in tara lui, pentru ca in Romania, mai ales in perioada comunista si un pic dupa , n-ai cum sa auzi din parte romanilor un cuvant frumos la adresa ta, s-a mai schimbat un pic lumea dupa , dar rautati sunt. N-ai cum sa traiesti intr-o tara unde ti se aduc cuvinte grele la adresa ta sau susoteli pe la orice colt de strada .
    Eu zic ca merita sa ii vezi, sa-si spuna pererile, si sa stai de vorba .
    Multa sanatate si fericire iti doresc in viatza.

    răspunde
  167. eleny

    cred ca cel mai bine e sa il intalnesti…pentru linistea ta sufleteasca e cel mai bine asa…nu vei putea niciodata sa iti reprosezi nmic,poate in adancul inimii vei gasi puterea sa il ierti.tata iti e cel care te creste,dar durerea de a fi parasit ramane toata viata.

    răspunde
  168. Diallo

    Salut, am citit povestea ta si sincer parca mi-as fi citit biografia. Stiu, inteleg si sunt 99 % sigur de decizia pe care o vei lua….va fi aceeasi cu cea luata de mine. Ai doi frati vitregi, care nu au nicio vina in povestea asta si pe care merita sa ii cunosti. Eu i-am intalnit si m-am linistit pe urma. Nu regret, sunt anumite lucruri in viatza pe care vrem sau nu, trebuie sa le facem. Nu o faci acum si te vei intreba intotdeauna cum ar fi fost.Iti pot spune si motivul principal pentru care eu am facut-o : sa le demonstrez ca nu sunt un ratat, ca cei care m-au crescut au facut o treaba grozava, desi au trecut prin momente pe care altii le vad doar in filme. Considera ca va fi o palma morala si te asigur ca vei fi multumit de cum vor decurge lucrurile. As avea sa iti spun multe, pentru ca povestile noastre se aseamana, dar pana la urma tu ai ajuns unde esti petru ca ai stiut ce sa alegi, so….good luck bro’!

    răspunde
  169. barsa

    Nu…parerea mea e nu. Cine e si de ce trebuie sa te vada, ce inseamna vazutul asta, pana la urma.
    Eu cred ca e o forma de respect si afectiune fata de parintii tai si sa treci peste provocarea asta fara sa faci valuri. Practic e o provocare pe care poti linistit sa o respingi, nu te va condama nimeni…
    Parinti, tata iti e cel care te creste, cel care se chinuieste cu tine. Cel natural trebuia din start sa-si dea seama ca te lasa intr-o lume nedreapta, vulnerabil si diferit…nu el te-a ajutat sa o infrangi, sa o accepti sa te integrezi…El te-a aruncat in lumea asta ca in apa fiarta…altcineva a racit-o si te-a invatat sa inoti…nu-i datorezi nimic…fi cinstit si sincer cu tine…nu poti sa vrei sa cunosti asa un om, nu are ce cauta in viata ta…da satisfactia asta, mamei tale si tatalui tau…eu cunosc pe cineva care a procedat exact cum te sfatuiesc pe tine sa faci…intr-o situatie identica. Fiica mea…a demonstrat tarie, demnitate si dragoste…multa dragoste fata de cel care a facut-o mare si care a iubit-o. Cum altfel mai bine putea sa-si arate recunostinta. Iar cel natural a plecat cum a venit, adica asa cum a facut-o toata viata…pe nesimtite.

    răspunde
  170. aaa

    mi s-a facut pielea gaina cand am citit.pe bune,Mircea ti-a fost un tata adevarat.cat despre faptul ca speri sa nu doara iar asta nu tine de nimeni e firesc,vor fi emotii ,dar va trece …toate trec!e om si el o sa va purtati ca doi oameni mai mult straini si gata!dar e bine sa-l vezi poate va fi ultima oara si sa nu regreti.Insa tu stii ca ai un tata adevarat,pe Mircea si daca el s-a purtat ca un tata si cel care te-a facut nu atunci chiar nu mai conteaza sangele daca e acelasi,conteaza sa fie om!

    răspunde
  171. andreia

    buna,

    stiu ca sunt new entry si poate ca parerea mea nu conteaza.dar, e important sa-ti cunostii fratii, sa vezi cine si cum sunt, ce fac.formula aia de ADN pe care o imparti cu cei si care va face sa semanati, undeva pe la unghii, dar ce conteaza, rudele nu le alegi, le suporti!
    din toata nebunia asta, care te ravaseste si probabil nu te lasa sa dormi noaptea, trebuie sa inveti ceva.Sa inveti sa fii tata pentru copii tai faptic si nu biologic.
    in plus, mare grija, sa nu-l ranesti pe cel care ti-a fost si este tata.spune-i tot ce ai scris si aici, explica-i ca este doar curiozitate si atat.stiu eu ca voi barbatii suferiti mult mai mult ca femeile si cand e vorba de impartit sentimente si afectiune, va ia nebunia:)
    ai grija si de mama ta, pentru care a fost atat de dificil, ca in perioada in care te-ai nascut tu, sa fie o femeie singura , cu un copil mic.
    si mai presus de toate, ai grija de tine!deschide-ti inima cat sa-i lasi inauntru, dar nu-i lasa sa plece cu ceva din minunatu-ti suflet.nu-i lasa sa-ti faca rau, lasa loc doar de dragoste si atat.daca tu esti ok, atunci toata lumea din jurul tau va supravetui si va fi bine!
    pupici!

    răspunde
  172. Cristina Marinescu
    Cristina Marinescu

    Nici nu imi permit sa iti spun ceva, dar eu cerd ca ai facut bine!
    mult succes, eu te iubesc sincer si sufletul meu e langa al tau. poate ajuta!

    răspunde
  173. Raluca

    Eu nu stiu ce sa zic despre faptul ca te vei intalni cu ei deoarece cred ca cel mai important este ca in viata ta exista tatal despre care ai vorbit si care ti-a facut copilaria mai frumoasa, care a fost langa tine in momentele esentiale. Inainte nu pretuiam atat de mult povestile despre tati si familie pana nu am vazut cum e sa pierzi pe cineva drag : pe tata. Ma gandeam ca daca pentru tine exista deja un tata, ai simti ceva daca l-ai pierde pe cel natural? nu m-am putut abtine sa nu intreb deoarece sunt foarte sensibila acum cand vine vorba despre tati.
    mult succes la intalnirea cu tatal tau natural

    răspunde
  174. Andreea

    Mama prietenei mele a fost maritata cu un alcoolic, care o batea si o jignea de cate ori avea ocazia. Dupa 3 ani dupa ce a nascut baiatul, s-a hotarat sa-l paraseasca.
    A avut norocul sa intalneasca un om minunat care a acceptat-o cu un copil, chiar daca el nu fusese casatorit niciodata. Asfel s-a nascut prietena mea, cu 6 ani mai mica decat fratele ei.
    Din pacate, acest om a avut un accident in port si a decedat cand fata avea 12 ani, mama nu s-a recasatorit si i-a crescut cum a putut ea mai bine.
    Acum 2 ani, baiatul a fost sunat de sora tatalui natural pt a-l anunta ca acesta a decedat. Nu s-a dus la inmomantare, a considerat ca nu are ce cauta acolo pt ca tatal lui care l-a crescut si s-a mandrit in fatza tuturor ca are un baiat si o fata, murise cu 11 ani in urma.
    Chiar daca acest baiat nu regreta niciodata ca nu s-a apropiat de tatal natural, eu iti recomand sa te intalnesti cu tatal tau. Macar sa nu-ti para niciodata rau ca nu i-ai dat o sansa sa iti arate ca ii pare rau!
    Multa putere iti doresc si o intalnire demna de asteptarile tale!!! :)

    răspunde
  175. cataracta

    Cu siguranţă, aşa cum ţi-am spus şi la postul anterior, este alegerea înţeleaptă. Mircea va rămâne tatăl tău şi am un respect pentru omul ăsta numai din ce ai scris tu.
    Pe de altă parte,când te mănâncă trebuie să te scarpini. E adevărat că uneori mâncarimea persistă ba chiar se inteţeşte. Nu cred să fie cazul aici.
    Te felicit pentru alegerea ta!
    Mult succes.

    răspunde
  176. anda.oita

    pai multa bafta umanule…
    sper sa mearga …

    xx
    keep us posted!

    take care.

    răspunde
  177. bogdan

    dupa o sa doara. al dracu’ de tare. dar macar o sa doara altfel. vor veni alte intrebari, vei cauta altfel raspunsurile. insa cu, sau fara raspunsuri vei vedea inca o data ca, dincolo de parinti, poti avea prieteni. poate chiar si congolezi. uberbafta.

    răspunde
  178. Gabriela

    Cabral,

    Va durea ca doar nu esti facut din piatra, dar nu uita ca noi suntem aici, if you need to talk :-)

    I-am spus mamei ca o uram (asta cand aveam vreo 12-13 ani) cu toate ca nici macar nu stiam ce este aia ura, iar mai apoi sa dus si nu am apucat sa ii spun ca nu o uram ci din contra…. Regretul este ca ar fi trebuit sa ii spun atunci ca de fapt nu o uram dar nah, copil, cand te mai maturizezi si incepi sa intelegi cu adevarat intelesul cuvintelor, atunci iti dai seama ce idiot tanar ai fost. Vorba aia: what if?

    Asa ca draga umanule, bafta si tine minte ca ai un intreg blog cu readers-shi si follower-shi care te sustin! :D

    Gabriela x

    răspunde
  179. elena

    Parerea mea este ca ai luat decizia corecta! Intotdeauna este mai bine sa regreti ceva ce ai facut decat ceva ce nu ai facut. Tatal tau merita o sansa! Nu poti sa ramai indiferent si sa ii refuzi dreptul sa te vada, chiar daca practic nu va leaga nimic. Pe de alta parte o sa fie dureros dar….viata nu e intotdeauna vacanta! :) Sa ne tii la curent.

    răspunde
  180. vali

    Buna Cabral…
    Sincer nu stiu ce sa zic…decat ca prin faptul ca ii vei vedea nu vei arata dcat ca esti mult mai bun si cu un suflet mare…si ca desi el nu a fost langa tine atunci cand ai avut mai mare nevoie de el…cineva a fost langa tine si a stiut sa iti fructifice inima cu bunatate…Nu stiu cat te ajuta vorbele mele in compaatie cu ce ti sa spus pana acum…dar nu iti doresc dect tot binele din lume…si nu uita ca exista Un Dumnezeu pt fiecare….ai mare grija de tine si nu uita ca multi sunt alaturi de tine desi poate nu sti…

    răspunde
  181. Drushca

    Buna Cabral,

    Imi alatur povestea…oarecum similara. Parasita la 2 ani de tatal biologic (ma crezi ca imi e greu sa si scriu cuvantul tata?). Individul nu m-a parasit doar pe mine, ci si restul membrilor familiei, frate si respectiv mama. Rana de fapt s-a deschis atunci cand ma inceput sa realizez ca alti copii au cercul complet..o mama si un tata care sa ii sprijine.De la momentul acela trist au trecut 31 de ani. L-am cautat si am avut o discutie cu el. A fost emotionat..spunea ca e mandru ca am crescut atat de frumos…degeaba…am crescut fara el. Probabil ca sunt mai sensibila si nu pot incheia o poveste asa de usor, dar inca sunt zeci de intrebari in legatura cu el la care nu am primit niciun raspuns.
    Mai are 1 copil, dintr-o casatorie ulterioara, pe care nu il cunosc si nici nu imi doresc sa il cunosc. Eu am un singur frate (acel pe care l-a parasit odata cu mine) pe care il iubesc mai mult decat pe mine. Similitudinea cu povestea ta rezida in faptul ca am si eu „alti frati”, raspanditi prin lume (individul reproducator a fost marinar…asta explica totul).
    Eu cred ca te va durea, iar. Dar probabil ca e mai bine sa il vezi. Impacarea cu tine insuti e importanta. poate e bine sa ai asa-numitul „closure” in toate povestea.
    Succes! Poate ce scriu e banal, dar sunt convinsa ca Alexandre nu va face decat sa iti ridice familia ta adevarata (din nou), la valoarea de tot unitar.

    răspunde
  182. Alecsandra[Blaj]
    Alecsandra[Blaj]

    MDa… Ai facut totusi bine,in ciuda celor intamplate.Sper sa iasa totul bine si sa nu doara iar.ai suferit destul zic eu.Sau…niciodata nu e destul cand e vorba de suferinta.Ma bucur ca ai avut pe cineva acolo cand ai avut nevoie,la bine si la greu.Si da…se spune ca tata nu este cel care te concepe ci cel care te creste.Sunt sigura ca vei fi si esti un tata bun pentru fetita ta.Sunt sigura ca alaturi de tine ii este bine.Totusi sper din tot sufletul sa te intelegi cu tatal tau si cei 2 frati ai tai.Sa ne povestesti cum iti va merge,ok?

    răspunde
  183. Cos

    F frumos… oricum ce ai avea de pierdut daca te ai duce sa l vezi? nimic. Singurul care a pierdut, ce ar fi putut sa fie cel m frumos lucru care i se putea intampla vreodata in viata, a fst el.
    Dar nu l judeca… are Dumnezeu grija de fiecare in parte.

    BIIIIIIIIIG HUUUG!

    răspunde
  184. Miss G.

    Draga Cabral, sper sa ai o revedere placuta cu tatal tau…nu ai nevoie de nimic din partea lui, doar de linistea ta sufleteasca…
    Gandeste-te ca sunt copii, care cresc fara tata si fara mama, in centrele de plasament de pe la noi…iar tu ai doi tati, cat de norocos poti fi?
    sa ne tii la curent cu toate!

    răspunde
  185. veve

    ma bucur ca ai luat decizia sa-i lasi sa vina!
    poate va veni o vreme in care te vei gandi mai mult la ei – cei de-acolo de departe – cand vei auzi (Doamne Fereste! cine stie ce zdravenii despre ei, si-ti va parea rau ca tu ai fost cel care ai ratat, pentru ca ei propusesera si tu ai fost cel care-ai refuzat)
    Ai doi tati – unul de inima, altul de sange, s-a intamplat ca cel din urma sa nu-ti fie si de inima, asta e, dar nu-i vei putea refuza sansele pe care el ti le cere, stiu ca nu vei putea – nu te lasa sufletul – preferi sa suferi tu inzecit, decat sa sufere altul de langa tine, chiar si daca e vorba de cel care a absentat practic din viata ta, cand ar fi trebuit sa fie acolo langa tine.
    Chiar daca vor veni, si te vor dezamagi din nou (ceea ce nu prea cred) tu vei fi cu sufletul impacat si alinat de noi toti, caci te iubim pe tine si pe sufletelul tau la nebunie! nu ti-am demonstrat-o de-atatea ori?!

    răspunde
  186. airam

    cabral u trebuie sa fii constient de faptul ca ai avut p cineva kre sa te sprijine in momentele dificile din copilarie…mama mea de tatal meu sunt despatiti d aproape 13 ani(eu am 16.mama intre timp a cunoscut p cnv dar eu nu ma niciun sentiment fata d niciunul…. cu tatal meu sincer iti spun am doar o amintire…persoana pe kre a cun mama ne a oferit tot insa eu ii spun p nume iar celui kre m a facut ii spun hey…
    nu pot sa i spun tata dak lui i as spune tata celuilalt cum ar trebui sa i spun dumnezeu???dupa kt d mult ne a ajutat?

    u ii vei spune tata?

    răspunde
  187. Ioana

    Salut Cabral!
    Citesc post-urile tale cand poate s-a si „produs” intalnirea sau macar e si mai aproape. Sper sa se tina de cuvant si sa vina sa te vada, poate dupa atatia ani de absenta incepe sa regrete ca n-a fost tata. Oamenii ca el sau ca tata sunt cei care nu sunt pregatiti sa fie tati, poate nu vor fi niciodata sau poate cand instinctul ii loveste cred ca e mai bine sa ramana in umbra, oricum nu ar mai putea schimba ceva cu tine, dar Da cu ceilalti copii.
    Poate a compensat cu fratii tai, iar tu, desi dezamagit de el, ai invatat mai mult despre iubirea neconditionata de la Mircea.
    Tata a stat langa noi(mai avea plecari scurte de luni sau chiar un an, dar mereu se intorcea ca si cum ar fi fost in delegatie), dar nu a fost niciodata prezent si nu a dat altuia posibilitatea sa-mi fie tata… A plecat cand eram si eu plecata la facultate. La 24 de ani, cand aproape ca aveam sansa sa cunosc un om cu instincte paterne si un excelent partener pentru mama(ceea ce de fapt imi doream)bunatatea l-a transformat in victima unor ucigasi corupti care l-au bagat despre gratii…a trecut un an jumatate de atunci… Trist, dar destul despre mine.
    Sper ca intalnirea cu Alexandre sa nu te dezamageasca si mai mult, ci sa te ajute sa gasesti raspunsuri si poate sa castigi un prieten si frati care nu au avut vina pentru nemernicia lui.
    Succes si tine-ne la curent. Multumim pentru impartasire!

    răspunde
  188. @@@@@

    Cabral , indiferent de suferinta provocata de tatal tau , esti o persoana norocoasa ca ai avut langa tine pe tatal Mircea , care te-a protejat, te-a educat etc. Altii nu au avut acest noroc, si este noroc, sa aiba un tata ,indiferent ca este biologic sau nu. De mica , tatal meu a lipsit foarte mult de langa familie , avand n aventuri… nu a fost langa mine cand am mers la scoala cu toate ca imi era „invatator”, se comporta cu mine ca si cum eram cel mai tamp copil din clasa, nu a stiut decat sa imi spuna mereu ca sunt o incompenta si ca nu o sa ajung nimic in viata. Cand am mers la liceu nici nu a stiut cand am dat examenul si ca luasem la cea mai buna clasa … CAnd sa dau la facultate , imi spunea ca ar trebui sa merg sa fac altceva ca oricum sunt o persoana ratata(parca el ar fi fost realizat)… Timp de 7 ani nu am vorbit deloc cu el , nici un moment, din cauza lui mama a preferat sa plece din tara , ea fiind singura fiinta pe care o iubesc pe lumea asta, pentru ca tot timpul a fost langa mine si a fot si mama si tata.
    Culmea nesimtirii, acum cand am 27 de ani, realizata pe plan profesional, o cariera minunata, respectata si toate astea realizate prin munca multa si multe sacrificii, stie sa se mandreasca cu mine si vezi doamne ce fata are tata.
    Ti-am spus pe scurt ca sa vezi ca ai fost un copil noroco , ca ai avut un tata langa tine si care a avut grija sa te incurajeze sa mergi mai departe.
    E bine ca ai luat decizia sa te intalnesti cu el, trebuie sa fii tare si sa nu lasi sa iti deschisa ranile care s-au vindecat. Viata ta merge innainte si fara el asa cum a mers si pana cum , insa din experienta ta sa incerci sa nu faci asta cu fetita ta.
    pup

    răspunde
  189. Gabi

    Toata viata nu facem decat sa evitam durerea, degeaba. Pesemne ca nu asta e strategia cea mai buna. Mai important e ce vei invata, cu sau fara durere. Cu siguranta toti sunt curiosi sa afle :-)

    răspunde
  190. Pingback: muzica de calitate

  191. raluk

    Buna Cabral!

    Este prima oara cand intru pe blogul tau (nu are importanta cum am ajuns „aici”…); de fapt este pentru prima oara cand intru pe blogul cuiva :)
    Ma gandeam la ceea ai scris…sunt insarcinata si, desi imi doresc acest copil enorm de mult, nu de putine ori m-am intrebat daca voi „apuca” sa il cresc… Citind ce ai scris tu, m-a facut sa ma intreb…ce as prefera sa se intample cu comoara mea daca eu nu as mai fi…as vrea pentru el o mama si chiar am incredere ca sotul va avea grija sa ii „ofere” si asta..desi as turba de gelozie ca altcineva imi iubeste copilul, as radia de fericire vazandu-l ca zambeste…Nu inteleg cum pot unii parinti sa isi abandoneze copii..Cand te casatoresti, o faci pentru tine; cand faci un copil, o faci in primul rand el. Si, chiar daca viata iti separa drumul de sotul sau sotia ta, ai datoria sa iti faci copilul sa te simta aproape, sa il cresti, sa stie ca esti acolo oro de cate ori are nevoie de un sfat sau de o portie zdravana de joaca. Sunt momente in viata cand nici o mie de prieteni nu substituie un parinte; cand „nesuferitii” adulti sunt mai necesari decat oricand; cand vrei sa stii ca ai unde te intoarce daca ti se pare ca ai gresit „drumul”. Ca parinte esti dator sa fii acolo pt copilul tau (presupun ca tu stii mai bine decat mine asta).
    Are rost sa il vezi? De ce nu? Si din privirea din ochii lui poti invata multe; nu neaparat despre el, ci in primul rand despre tine ;) Crezi sau nu, te poate ajuta sa iti intelegi mai bine copilul si nevoile lui; conditia este sa nu te lasi „zdruncinat” de ceea ce „ar fi putut sa fie” pt ca e prea tarziu sa mai fie si in nici un caz nu e.
    Nu credeam ca un om ca tine (vesel si plin de viata cum te vedem seara de seara la TV), poate sa aiba si probleme „umane” :)
    Ma bucur ca faci parte din oamenii cu suflet si te apreciez ;)

    răspunde
  192. raluk

    P.S. Mii de scuze pt greselile de scriere; sunt la servici si nu am timp sa si corectez ce scriu :(
    Si inca o „paranteza”: eu abia astept sa imi vad copilul cum se joaca cu tatal lui…m-as face „mica” intr-un coltisor si nu m-as mai satura sa ma uit la ei, incercand sa „gravez” cumva imaginea asta la capitolul „amintiri de neuitat” in inima mea…Nu stiu ce m-ar putea face sa „ratez” asta vreodata…

    răspunde
  193. Pingback: Am fost la un training din ăla deștept

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.