Tata. 2. Decizia.

In primul rand… multumesc! Nu ma asteptam la atatea raspunsuri, eram sigur ca va fi un post cu 20 de comentarii si am ramas surprins sa vad ca va intereseaza. Nu e un post despre ceva funea, despre sex sau scandal, asa ca numarul ala de comentarii mi-a aratat ca, macar cei de pe-aici, au inca grija si se gandesc ca mai exista si sentimente. Si pentru asta ma bucur. Si va multumesc. Iar.

Vorbind despre fratii mei… doar o sora din partea lui Alexandre mi-a scris, o singura data, o scrisoare. Restul… cu sange sau fara acelasi sange imi sunt straini. Ne leaga ceva? Probabil o formula din ADN. Pe sora mea o cheama Artemis. S-a nascut cand aveam eu 8 ani. Facuta de mama si tata (Mircea). Si cu ea am crescut, ne-am dat suturi in fund (ok, inca sunt pe plus), ne-am impartit gumele Turbo si am dat cu mingea de 35 de lei de asfalt. Deci, sunt sanse sa sune ciudat dar… eu am o singura sora pe care-o iubesc de mor. Ironia sortii e ca ea e… alba.

Multi s-au intrebat de ce sunt atat de relaxat in “problema tatalui”. Nu as numi-o chiar relaxare, am avut si astazi o discutie cu mama pe tema asta. Ce i-am zis ei va zic si voua… am deja un tata. Il cheama Mircea. S-a cunoscut cu mama si ne-a intrat in familie pe cand eu aveam in jur de 6 ani. El m-a plimbat de mana cand strigau anti-ciorile dupa noi pe strada (Nu vezi bah ca nu-i al tau?!), el mi-a explicat de ce nu trebuie sa-mi fie frica de intuneric, el mi-a pus echipamentul de kickbox pe mine, el… mi-a fost un tata atat de bun incat sper sa fiu si eu, la randul meu, un tata macar atat de bun pentru fiica-mea.

Eu, in sufletul meu, am un tata, un nene alb care mi-a venit aproape cand eu aveam 6 ani si de-atunci n-a plecat. Mi-a spus LMA!, m-a tras de urechi cand pierdeam cheile de la casa, mi-a explicat cum sta treaba cu prezervativele si cu bolile cu transmisie sexuala, a venit sa se certe cu diriga caci chiuleam in spume… a fost acolo, mi-a fost tata.

De-aia am avut dilema respectiva. Si de-aia v-am cerut sfatul. Care, uimitor, in covarsitoare majoritate a fost identic cu al maica-mii: du-te sa-l vezi.

Si, de ce sa va mint, pentru mine era o rana inchisa. Sigilata. Ma linistisem.

Am vazut ca au fost cativa care s-au intrebat daca aceste sfaturi de la voi chiar conteaza. Bai… conteaza! Odata pentru ca in perioada asta nu prea am cu cine sa vorbesc, dar si datorita faptului ca am citit in comentariile voastre alte povesti triste. Si au contat toate astea in luarea unei decizii.

O sa le spun sa vina. Ce-o fi… o fi! Sper sa nu doara iar.

Multumesc.

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • […] spune tata. Tata. Un bărbat născut în România, cu școala făcută în România, trăit o viață în […]

    răspunde-i
  • raluk
    • 07.06.2010

    P.S. Mii de scuze pt greselile de scriere; sunt la servici si nu am timp sa si corectez ce scriu 🙁
    Si inca o “paranteza”: eu abia astept sa imi vad copilul cum se joaca cu tatal lui…m-as face “mica” intr-un coltisor si nu m-as mai satura sa ma uit la ei, incercand sa “gravez” cumva imaginea asta la capitolul “amintiri de neuitat” in inima mea…Nu stiu ce m-ar putea face sa “ratez” asta vreodata…

    răspunde-i
  • raluk
    • 07.06.2010

    Buna Cabral!

    Este prima oara cand intru pe blogul tau (nu are importanta cum am ajuns “aici”…); de fapt este pentru prima oara cand intru pe blogul cuiva 🙂
    Ma gandeam la ceea ai scris…sunt insarcinata si, desi imi doresc acest copil enorm de mult, nu de putine ori m-am intrebat daca voi “apuca” sa il cresc… Citind ce ai scris tu, m-a facut sa ma intreb…ce as prefera sa se intample cu comoara mea daca eu nu as mai fi…as vrea pentru el o mama si chiar am incredere ca sotul va avea grija sa ii “ofere” si asta..desi as turba de gelozie ca altcineva imi iubeste copilul, as radia de fericire vazandu-l ca zambeste…Nu inteleg cum pot unii parinti sa isi abandoneze copii..Cand te casatoresti, o faci pentru tine; cand faci un copil, o faci in primul rand el. Si, chiar daca viata iti separa drumul de sotul sau sotia ta, ai datoria sa iti faci copilul sa te simta aproape, sa il cresti, sa stie ca esti acolo oro de cate ori are nevoie de un sfat sau de o portie zdravana de joaca. Sunt momente in viata cand nici o mie de prieteni nu substituie un parinte; cand “nesuferitii” adulti sunt mai necesari decat oricand; cand vrei sa stii ca ai unde te intoarce daca ti se pare ca ai gresit “drumul”. Ca parinte esti dator sa fii acolo pt copilul tau (presupun ca tu stii mai bine decat mine asta).
    Are rost sa il vezi? De ce nu? Si din privirea din ochii lui poti invata multe; nu neaparat despre el, ci in primul rand despre tine 😉 Crezi sau nu, te poate ajuta sa iti intelegi mai bine copilul si nevoile lui; conditia este sa nu te lasi “zdruncinat” de ceea ce “ar fi putut sa fie” pt ca e prea tarziu sa mai fie si in nici un caz nu e.
    Nu credeam ca un om ca tine (vesel si plin de viata cum te vedem seara de seara la TV), poate sa aiba si probleme “umane” 🙂
    Ma bucur ca faci parte din oamenii cu suflet si te apreciez 😉

    răspunde-i
  • […] citit ieri pe blogul lui cabral un articol si acolo avea atasat si o melodie. melodie pe care o stiam, pe care am cantat-o si eu candva in […]

    răspunde-i
  • Gabi
    • 07.09.2009

    Toata viata nu facem decat sa evitam durerea, degeaba. Pesemne ca nu asta e strategia cea mai buna. Mai important e ce vei invata, cu sau fara durere. Cu siguranta toti sunt curiosi sa afle 🙂

    răspunde-i
  • @@@@@
    • 06.09.2009

    Cabral , indiferent de suferinta provocata de tatal tau , esti o persoana norocoasa ca ai avut langa tine pe tatal Mircea , care te-a protejat, te-a educat etc. Altii nu au avut acest noroc, si este noroc, sa aiba un tata ,indiferent ca este biologic sau nu. De mica , tatal meu a lipsit foarte mult de langa familie , avand n aventuri… nu a fost langa mine cand am mers la scoala cu toate ca imi era “invatator”, se comporta cu mine ca si cum eram cel mai tamp copil din clasa, nu a stiut decat sa imi spuna mereu ca sunt o incompenta si ca nu o sa ajung nimic in viata. Cand am mers la liceu nici nu a stiut cand am dat examenul si ca luasem la cea mai buna clasa … CAnd sa dau la facultate , imi spunea ca ar trebui sa merg sa fac altceva ca oricum sunt o persoana ratata(parca el ar fi fost realizat)… Timp de 7 ani nu am vorbit deloc cu el , nici un moment, din cauza lui mama a preferat sa plece din tara , ea fiind singura fiinta pe care o iubesc pe lumea asta, pentru ca tot timpul a fost langa mine si a fot si mama si tata.
    Culmea nesimtirii, acum cand am 27 de ani, realizata pe plan profesional, o cariera minunata, respectata si toate astea realizate prin munca multa si multe sacrificii, stie sa se mandreasca cu mine si vezi doamne ce fata are tata.
    Ti-am spus pe scurt ca sa vezi ca ai fost un copil noroco , ca ai avut un tata langa tine si care a avut grija sa te incurajeze sa mergi mai departe.
    E bine ca ai luat decizia sa te intalnesti cu el, trebuie sa fii tare si sa nu lasi sa iti deschisa ranile care s-au vindecat. Viata ta merge innainte si fara el asa cum a mers si pana cum , insa din experienta ta sa incerci sa nu faci asta cu fetita ta.
    pup

    răspunde-i
  • Ioana
    • 05.09.2009

    Salut Cabral!
    Citesc post-urile tale cand poate s-a si “produs” intalnirea sau macar e si mai aproape. Sper sa se tina de cuvant si sa vina sa te vada, poate dupa atatia ani de absenta incepe sa regrete ca n-a fost tata. Oamenii ca el sau ca tata sunt cei care nu sunt pregatiti sa fie tati, poate nu vor fi niciodata sau poate cand instinctul ii loveste cred ca e mai bine sa ramana in umbra, oricum nu ar mai putea schimba ceva cu tine, dar Da cu ceilalti copii.
    Poate a compensat cu fratii tai, iar tu, desi dezamagit de el, ai invatat mai mult despre iubirea neconditionata de la Mircea.
    Tata a stat langa noi(mai avea plecari scurte de luni sau chiar un an, dar mereu se intorcea ca si cum ar fi fost in delegatie), dar nu a fost niciodata prezent si nu a dat altuia posibilitatea sa-mi fie tata… A plecat cand eram si eu plecata la facultate. La 24 de ani, cand aproape ca aveam sansa sa cunosc un om cu instincte paterne si un excelent partener pentru mama(ceea ce de fapt imi doream)bunatatea l-a transformat in victima unor ucigasi corupti care l-au bagat despre gratii…a trecut un an jumatate de atunci… Trist, dar destul despre mine.
    Sper ca intalnirea cu Alexandre sa nu te dezamageasca si mai mult, ci sa te ajute sa gasesti raspunsuri si poate sa castigi un prieten si frati care nu au avut vina pentru nemernicia lui.
    Succes si tine-ne la curent. Multumim pentru impartasire!

    răspunde-i
  • airam
    • 04.09.2009

    cabral u trebuie sa fii constient de faptul ca ai avut p cineva kre sa te sprijine in momentele dificile din copilarie…mama mea de tatal meu sunt despatiti d aproape 13 ani(eu am 16.mama intre timp a cunoscut p cnv dar eu nu ma niciun sentiment fata d niciunul…. cu tatal meu sincer iti spun am doar o amintire…persoana pe kre a cun mama ne a oferit tot insa eu ii spun p nume iar celui kre m a facut ii spun hey…
    nu pot sa i spun tata dak lui i as spune tata celuilalt cum ar trebui sa i spun dumnezeu???dupa kt d mult ne a ajutat?

    u ii vei spune tata?

    răspunde-i
  • veve
    • 04.09.2009

    ma bucur ca ai luat decizia sa-i lasi sa vina!
    poate va veni o vreme in care te vei gandi mai mult la ei – cei de-acolo de departe – cand vei auzi (Doamne Fereste! cine stie ce zdravenii despre ei, si-ti va parea rau ca tu ai fost cel care ai ratat, pentru ca ei propusesera si tu ai fost cel care-ai refuzat)
    Ai doi tati – unul de inima, altul de sange, s-a intamplat ca cel din urma sa nu-ti fie si de inima, asta e, dar nu-i vei putea refuza sansele pe care el ti le cere, stiu ca nu vei putea – nu te lasa sufletul – preferi sa suferi tu inzecit, decat sa sufere altul de langa tine, chiar si daca e vorba de cel care a absentat practic din viata ta, cand ar fi trebuit sa fie acolo langa tine.
    Chiar daca vor veni, si te vor dezamagi din nou (ceea ce nu prea cred) tu vei fi cu sufletul impacat si alinat de noi toti, caci te iubim pe tine si pe sufletelul tau la nebunie! nu ti-am demonstrat-o de-atatea ori?!

    răspunde-i
  • Miss G.
    • 04.09.2009

    Draga Cabral, sper sa ai o revedere placuta cu tatal tau…nu ai nevoie de nimic din partea lui, doar de linistea ta sufleteasca…
    Gandeste-te ca sunt copii, care cresc fara tata si fara mama, in centrele de plasament de pe la noi…iar tu ai doi tati, cat de norocos poti fi?
    sa ne tii la curent cu toate!

    răspunde-i
  • Loading...