Tatal meu. Poveste incheiata.

Va aduceti aminte cand va spuneam de tatal meu? E, atunci, ajutat si de o parte dintre voi, recunosc, luasem o hotarare.

Ziua de astazi este botezata de catre oameni 29 septembrie 2009.

El… n-a mai venit, n-a mai dat nici un semn.

Deci… se pare ca 32 de ani n-am gresit… uitarea e cea mai buna doctorie.

Si, ca tot a venit vorba… dupa cele doua posturi au fost foarte multi, dar foarte multi, care au venit sa-mi vorbeasca. Si mi-au vorbit din inima, lucruri intime, care-i apasau si-i dureau. De la 15 si pana la 40 de ani aveti voi, cei care mi-ati dezvaluit, in contrapartida, ce a insemnat pentru voi sa fiti parasiti de tatal vostru.

Am fost impresionat de pornirea fiecaruia de a-mi arata lucruri care, si asta era evident, apasau si erau dorite a fi trecute in adancuri.

Va spun asa: chiar de stiti deja ca n-aveti vina deloc, nu-i urati. Undeva, candva, junghiul ca ne-au lasat pe un trotuar, intr-un patut, in spatele unui bloc gri… junghiul asta ii va intepa zi de zi. Si asta ajunge…

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Gaby
    • 02.07.2010

    AH!!!
    Nu-i nimic, trece… poate a si trecut! ce nu ne doboara ne caleste 😉
    Oricum, viata e frumoasa si nu se opreste aici! intr-o zi totul va fi si mai bine, ai sa vezi!

    răspunde-i
  • Irina77
    • 07.10.2009

    Eu am doar 17 ani si tatal meu niciodata nu m-a vrut, mama a avortat de 5 ori din cauza lui, iar de curand am aflat ca s-a insurat cu o pipita care pare mai mica ca mine si mai vrea si copil cu ea. Nu pot sa ii spun mamei pentru ca are probleme cu inima, nu foarte grave, ce-i drept, dar imi e frica sa nu aiba un soc si sa pateasca ceva. Tata nici macar nu m-a chemat la nunta desi vorbim lunar si imi spune foarte fericit ca vrea un copil cu aia, desi eu stiu ca nu am fost dorita. Imi e foarte greu sa nu ii pot spune mamei despre asta…si sper ca tata sa nu faca vreun copil cu femeia aia. Nu vreau sa traiesc cu senzatia ca pe el il iubeste si pe mine nu. Eh, asta e, m-am descarcat putin, stiu ca nu voi rezolva nimic prin asta, dar sa stii ca nu esti singur! Te pup si te respect!

    răspunde-i
  • LoreenCroft
    • 04.10.2009

    Acum cateva zile am vazut pe pilea mea cat de mult ma iubeste dumnezeu, cand era sa mor(cu zile inainte de a implini 24 ani), asa ca nu merita sa fim nefericiti pentru oameni care nu ne merita..daca sunteti curiosi si tu ,Cabrale,..citeste asta: http://loreencroft.blog.com/2009/09/25/secunda-fatala/
    Am inteles atunci ca suntem doar frunze in vant si ca-ntr-o singura clipa toate planurile noastre si fericirea parintilor nostrii se poate duce din cauza unor prosti sau a fatalitatii pur si simplu, dar mai exact a unor prosti, cocalari, inconstienti
    Mi-am permis sa las aici asta pentru ca oricum ati fi putu accesa blogul daca apasati pe nume..

    răspunde-i
  • rechinopeste
    • 03.10.2009

    don t be sad big fellow. nu esti singur, esti tu, si eu, si ei, suntem multi in situatia. we love you

    răspunde-i
  • sonia
    • 02.10.2009

    Cabral ,hai sa luam partea pozitiva :esti un norocos ,ai doi tati care amandoi sunt convinsa te iubesc foarte mult,e drept fiecare in felul lui,dar exista !!!!!!!SUNT!!!!!!si orice ar fi parintii sunt un lucru pretios !!!!!!pupici

    răspunde-i
  • lara
    • 02.10.2009

    Parintii nu-i condamnam! Nu-i judecam! Dar sa ne certam bine cu ei si sa evitam ceea ce au facut ei si nu ne-a placut, da, putem.

    răspunde-i
  • silviu
    • 02.10.2009

    Pacat…

    răspunde-i
  • kammy
    • 02.10.2009

    sincer…nu m am gandit ca iti voi da vreaodata vreun cometariu(citesc mai multe blogg uri si nu comentez,printre care si al tau).prima data te am vazut in lista de blogg roller a unui prieten.si zic hai sa intru sa vad cine e asta care isi zice cabral…eram mai mult ca sigura ca e cineva care si a luat nick name dupa numele tau…nu ma intreba de ce,nu stiu…oricum ceea ce am citit fost “blognovela” anterioara celei cu Nicu…si cand te am citit mi am adus aminte de visurat…foarte tari amandoi la capitolul asta(el putin cam sadic,tu un pic cam prea plictisit,sa nu zic scarbit, de anumite “tabieturi” ale lumii contemporane)…mno…acum sa ti zic de ce ti am scris(oricum sunt destui care o fac,asa ca daca nu ma treci cu vederea e ceva fain din partea ta).si apropos are si nu are legatura ca tu chiar esti cabral(inca o parnateza….sper sa fiu cat de cat coerenta…e 7.31 dimineata..si inca vorbesc cu logodnicul meu,pe internet “normal”,pt ca fusul orar nu ne permite decat ore din astea mici)pt ca te citesc de cateva luni…sporadic ce e drept.si abea ieri am realizat cine esti.si zic oaaauuu…ce fain..hai sa vedem ce mai zice…mi ai placut mereu cand mai prindeam sa vad cate o emisiune de a ta …si stii ce ma atras foarte mult la tine(acum ajungem de fapt la motivul pt care ti am scris),si mi a placut in mod deosebit,stabilitatea ta ca om,echilibrul pe care il ai in tine si care il emani de parca toata lumea asa ar trebui sa fie.si asta cabral se invata acasa(se mai si autoeduca-mult mai greu fara o baza solida)adica de la o familie stabila.acum nu stiu ce ai facut tu exact,si ce au facut cei din jurul tau(iar asta e treaba ta).dar necitind povestea despre tatal tau…asa cum te am vazut eu, simplu telespectator…pentru ca se pierd multe cand ai contact cu o persoana,nu mai zic numai prin intermediul”sticlei”.niciodata nu as fi banuit ca familia ta nu e una stabila si puternica.si aceste lucruri ti le au dat ca mostenire…e drept ca sunt la urma urmei fiinte uname.si gresim.tatal tau a gresit pe partea lui.tu sigur vei gresi pe partea ta cu Inoke(ce nume interesant).dar nu uita ca la urma urmei conteaza sa fii OM.cu tatal tau,cu mama ta,chiar si cu cel ce ti a dat o parte din ADN(scuze, nu pot da o functie cuiva care nu si indeplineste sarcinile),cu cei ce care te inconjoara,si as putea spune in primul rand cu tine.pentru ca atunci nu te vei amagi ca uiti,si treci peste,e drept ingropi.si sunt sigura ca nu l urasti.dar incertitudinea care ti a asezat o acum in suflet(deoarece pentru un moment te ai deschis),o vor simtii cei din jur.si cel mai mult afectata va fi fetita ta.acum tot ce ti mai spus e “sa traiesti frumos” si mai ales…unde e mail ul ala de la Nicu???:D

    • sonia
      • 02.10.2009

      scuze ,dar cine e Nicu asta si ce este cu mail-ul asta,ca nu inteleg????

    răspunde-i
  • MC
    • 01.10.2009

    Cabral, sincer iti spun ca nu e deloc o poveste incheiata. Nu pentru tine cel putin. Altfel ai uita si tu.

    Bucura-te ca TU esti atat de UMAN,Inoke se va bucura cu siguranta .

    răspunde-i
  • tyna
    • 01.10.2009

    da chiar ai dreptate cabral k orice ne-ar fii facut nu trebuie sa ii uram…chiar acum cateva zile vb cu mama mea care niciodata nu mi-a vb urat despre tatal meu si ii spuneam k oricat as incerca sa il urasc nu pot…si atunci a venit replica ei care m-a trezit la realitate :” sa nu te mai prind ca spui asa ceva de tatal tau ..pt ca orice ar fii e tatal tau si o data si o data isi va da si el seama k a gresit si te va cauta”
    eu tot sper k va venii si ziua cand ma va cauta mai des, nu doar de de sarbatori si il va interesa la ce facultate sunt pt ca nici atat lucru nu stia despre fiica lui..dar asta e..viata merge inainte!!

    răspunde-i
  • Loading...