Sari la conținut

Va aduceti aminte cand va spuneam de tatal meu? E, atunci, ajutat si de o parte dintre voi, recunosc, luasem o hotarare.

Ziua de astazi este botezata de catre oameni 29 septembrie 2009.

El… n-a mai venit, n-a mai dat nici un semn.

Deci… se pare ca 32 de ani n-am gresit… uitarea e cea mai buna doctorie.

Si, ca tot a venit vorba… dupa cele doua posturi au fost foarte multi, dar foarte multi, care au venit sa-mi vorbeasca. Si mi-au vorbit din inima, lucruri intime, care-i apasau si-i dureau. De la 15 si pana la 40 de ani aveti voi, cei care mi-ati dezvaluit, in contrapartida, ce a insemnat pentru voi sa fiti parasiti de tatal vostru.

Am fost impresionat de pornirea fiecaruia de a-mi arata lucruri care, si asta era evident, apasau si erau dorite a fi trecute in adancuri.

Va spun asa: chiar de stiti deja ca n-aveti vina deloc, nu-i urati. Undeva, candva, junghiul ca ne-au lasat pe un trotuar, intr-un patut, in spatele unui bloc gri… junghiul asta ii va intepa zi de zi. Si asta ajunge…

168 comentarii despre "Tatal meu. Poveste incheiata."
  1. dush

    si uite asa crestem si ne facem oameni mari si invatam din greselile parintilor. totusi e bine ca ai gasit loc pentru un pic de iertare..ca nu ai avut cui sa o dai..e integral vina lui.

    răspunde
  2. Jademan

    Corect! :D Mai ales dacă ajungi ca Băse! :D

    răspunde
  3. Patience

    Trist! imi pare rau!
    Intotdeauana de gasesc motive pentru a incerca sa scuzi absenta, nu?! Oare el are unul?
    Tatal meu, cu bune si cu rele a fost mereu acolo. Desi nu e intotdeauna persoana mea preferata, este acolo!

    răspunde
  4. Ramona L

    As vrea sa gasesc ce sa-ti spun ca sa-ti treaca … nici mie nu mi-au mers toate asa bine azi.

    răspunde
  5. CALU LU FAT FRUMOS
    CALU LU FAT FRUMOS

    Eu zic ca ai facut ce trebuia sa faci. Ti-ai asumat un risc. N-a iesit asta e, ai incercat si daca esti impacat cu tine insuti atunci e bine. Altfel ai fi ramas cu ideea „dar daca…?”. Oricum e pacat si trist dar face parte din viata fiecaruia si nu e usor deloc sa-ti pastrezi ekilibru emotional ca sa iei decizia care trebuie.

    răspunde
  6. Viorel

    Imi pare rau ca nu a mai venit tatal tau :(…sa speram vei trece repede peste acest moment…noi,cei de pe blog iti suntem aproape :)

    răspunde
  7. maniak

    As fi vrut sa zici ca ai gresit..pacat !

    răspunde
  8. dorinutz

    mi-au dat lacrimile, nu pot vorbi….multumesc

    răspunde
  9. white rose
    white rose

    desi nu m-a parasit..mi-a marcat viata..au fost momente in care mi-am dorit sa ma fi parasit..dar l-am iertat..desi si acum dupa atatia ani inca ma doare al dracului de tare..am momente in care il privesc cu furie..sa ii strig in fatza cat rau a facut..dar sunt sigura ca stie asta..pt ca a invatat sa citeasca pe chipul meu..ce vina as putea avea..?ca m-am nascut poate cand nu trebuia..?

    multumesc Cabral..ai grija de tine..si ..sa mergem inainte..cu capul sus..

    răspunde
  10. dorinutz

    al meu ne-a lasat (parasit) pe mine si pe fratele meu, dupa care la cateva luni a fost gasit mort…e dureros, ce nu stiu?..nu stiu cum e sa cresti cu tata langa tine?

    răspunde
    • Alina

      Cred ca ai fost distrus. Imi pare rau. Nu stiu senzatia ( multumesc lui Dumnezeu!) dar imi inchipui ca e taaaaree urat.

  11. ludovicianul

    Ce putem face este ca noi sa nu facem la fel pentru ca stim cel mai bine ce inseamna. Cand cineva se invata sa traiasca fata responsabilitati, este foarte greu sa il dezveti de acest obicei.

    răspunde
  12. Ana

    Nu-mi pare rau ca nu a venit, in schimb imi pare rau ca te-a ranit, din nou, iar tu probabil, ca un om minunat ce esti, il vei ierta din nou.
    Ma rog…te pup si sper sa treci repede peste..ca nu merita

    răspunde
  13. andrei

    Salut la toata lumea , citesc blogu asta de vreo cateva luni.. din trei tari diferite.. nu am comentat pana acum , dar am un singur lucru de zis.. nu ti-e tata ala care si-a pus seminta si dupa aia a fugit.. ti-e tata ala care te creste .. care te ajuta.. care tine la tine. La fel ca tine negrule si eu am fost crescut de catre mama si dupa aceea de un tata vitreg si vreau sa zic ca nu mi-a lipsit nimic.. cred ca asta m-a facut mai puternic. Il cunosc pe tatal meu natural foarte bine insa nu am vorbit despre lucrul ca el ar fi tatal meu niciodata, nici cu el si nici cu mama, si asta pentru ca stiam si nu m-a interesat.. oricum pentru mine omul acela nu inseamna nimic. Eu m-am gandit de vreo cateva ori .. Oare daca (sa zicem )ar muri (doamne fereste! )as simti ceva? probabil ca nu.. pentru ca nu poti sa simti nimic pentru un strain.
    Eu zic sa te bucuri in continuare ca viata ti-a dat sansa, si nici sa nu iti bati capul pentru ca nu are rost.

    răspunde
  14. Din Copilarie

    Sunt alaturi de tine,cred ca meriti cele mai bune lucruri.

    răspunde
  15. Ana-Maria

    Tu macar ai constiinta curata, ca ai incercat. N-a fost sa fie nici de data asta….asta e! Pacatul e al lui. Pentru ca mi se pare un mare pacat sa-ti parasesti copilul.

    Stii ceva? Cand ne povestesti despre numita Inoke? :) Cum e acum? Ce-i place? Ce nu-i place? daca nu vrei s-o faci, te inteleg. Da-i numai o imbratisare din partea mea :)

    P.S. eu daca as putea ti-as scrie vreo 1000 de pagini despre copiii mei :)

    răspunde
  16. Drushca

    Trist…traiesc aceeasi experienta ca si tine. Din pacate eu inca la mai lupt cu demonul „amintire” si ma intorc la acele momente cu o gramada de sentimente alambicate: ciuda, dezamagire, frustrare.
    Daca ai sa poti depasi momentul si omul, va fi ok pentru tine. Si asta iti doresc: sa poti inchide capitolul impacat. Esti un om mishto, un tata bun si faci cat doi…cat si pentru ceea ce nu a fost individul ala.

    răspunde
  17. Sarai

    Imi pare rau pentru ca probabil suferi…din nou. Acum sti cum sta treaba! Ai dovedit ca esti om, inainte de toate. Esti puternic…fi puternic! O sa treaca si asta. Suntem alaturi de tine!

    răspunde
  18. Bibi

    Lasa, bre…nu-ti fa sange rau pe asta…din cate am vazut, oarecum te asteptai la asa ceva. Cum au mai zis si altii, tu ai constiinta impacata si asta conteaza cel mai mult. Si da, va veni si ziua in care o sa-l doara mai tare!
    Hugs and kisses!

    răspunde
  19. george

    Barbate…ce pot sa-ti spun decat, capul sus si mergi pe drumul tau, ca mergi bine!
    La post-urile repective, iti spuneam ca sangele apa nu se face si ca undeva acolo in sufletul tau exista un loc aparte si pentru tatal tau.
    Nu stiu de ce, dar am impresia, gresita sau nu, ca in momentul asta il urasti si mai tare.
    Tu stii cel mai bine ce-i de facut si cred ca-ti vei trai viata la maximum…pentru ca, tu ai spus asta, viata e frumoasa…doar ca trebuie traita!
    Sa auzim numai de bine!

    răspunde
  20. love_t

    Oare de ce sa te amageasca asa? De ce sa iti spuna ca vine cand stia clar ca nu va veni?
    Adica… sa te duci in alta tara, trebuie sa planifici totul, sa iti cumperi un bilet de avion, DIN TIMP, nu te duci in aeroport ca la gara si ceri un bilet. Deci stia ca nu o sa vina… dar de ce a mintit atunci?
    Nu inteleg…

    răspunde
  21. Andreea

    Macar tu ai constiinta curata, si stii ca ai facut un pas spre impacare. Ca el nu a vrut, este problema lui. Daca nu ar fi putut veni, meritai macar sa fii anuntat.
    Nu-i nimic, viata merge inainte.
    Gandeste-te la cei care nu-si cunosc deloc parintii, la cei care nu au ce manca, nu au unde dormi, nu au nici macar un umar pe care sa planga. Aceia sunt cu adevarat nefericiti!
    Tot timpul exista cineva intr-o situatie mai proasta decat noi, important e sa constientizam asta si sa avem puterea de a ridica fruntea sus de a merge inainte cu maxim de curaj si incredere.

    Numai bine Cabral!

    răspunde
  22. karmapolice

    cu ocazia te lamursti…daca mai aveai nevoie…ca el NU exista in universul tau.Foarte bine.Exista Mircea, Arge, Artemis, si noi cei care tinem la tine, chiar daca nu te vedem, dar te simtim alaturi prin ceea ce scrii

    răspunde
  23. o maimutzica

    Cabral cred ca toti de aici tinem la tine cat pentru 1000 de tati, stiu nu suntem tatal tau care ar fi trebuit sa vina, dar ne esti drag si incercam sa te ajutam si noi cu un zambet virtual, un gand bun. Ce trebuie sa faci e sa-I multumesti Cuiva de acolo de sus ca ai totusi un tata care desi nu e cel biologic, te iubeste, te-a crescut si o sa fie alaturi de tine la bine si la greu neconditionat. Uite ca sa mai treaca putin din dezamagire iti trimit o multime de pupici veseli!

    răspunde
  24. larisa

    Atitudinea ta fata de el a fost ireprosabila cu toate ca nu ar fi meritat , acum insa a punctat inca o data adevarata-i valoare … candva se va intoarce roata …. Be strong om mare !

    răspunde
  25. law

    Important este ca tu te simti impacat cu tine insuti pentur ca ai incercat tot ce ti-a stat in puteri.

    Life goes on!

    răspunde
  26. ap3x

    evident, nimeni nu o sa fie expert in a da sfaturi despre problemele din viatza altora; de cate ori n-am auzit ca marele sau marea psiholog x sau y are o viazta de familie de toata jena si totusi: da sfaturi de viatza, sustzine teorii, crede in ceea ce spune. timpul este cel mai bun prieten si cea mai buna pastila; se administreaza secunda dupa secunda, fara sfatul medicului

    răspunde
  27. zambet trist
    zambet trist

    te inteleg…si eu trec prin aceeasi situatie oarecum.
    nu am fost parasita de tata, insa dupa divortul parintilor, tatal meu m-a cam scos de la suflet deoarece am ales sa fiu cu persoana care avea dreptate si era cea mai in masura sa ma creasca…probabil imi poarta pica, pt ca, nici acum nu vorbeste cu mine decat daca il sun eu (cand isi aduce aminte, ma suna de ziua mea), desi sta la maxim o ora de mine, in acelasi oras…probabil ca acum ii pare oarecum rau, dar crede ca sunt prea mare (22 de ani) ca sa mai am nevoie de dragostea unui tata…sau …el stie ce o fi in mintea lui. spre fericirea mea, am un „tata” de-al 2-lea care ma iubeste, ma sustine in tot ceea ce fac si ceea ce e cel mai important, o face fericita pe mama mea, dar…o sa traiesc toata viata cu pata asta pe suflet…ca tatal meu nu ma iubeste, sau nu vrea sa imi arate…in fine…the show must go on…
    iti doresc toate cele bune…
    o zi buna tuturor si sa fiti iubiti!

    răspunde
  28. Ana596

    nu ma pot abtine sa nu- i judec pe acei tati care isi parasesc copiii, mai ales gandindu- ma la tatal meu care a fost cel mai bun tata din lume si care daca ar fi avut de ales ar fi fost si acum langa mine…dar el nu a avut de ales a trebuit sa plece intr- o lume mai buna (sper) acum aproape 8 ani, pe cand eu aveam doar 11. Chiar nu ma pot opri de la a- i judeca pe cei care au de ales si aleg sa plece. Imi pare rau ca a trebuit sa te dezamageasca asa…

    răspunde
  29. Eli

    Buna Cabral. M-am hotarat sa scriu pt ca astept un mic sfat de la voi, desi poate incep tarziu pe calea marturisirii.
    Ai mei au divortat cand aveam nici 1 an – ca sa fiu corecta, tata si-a luat o iubita si dus a fost. Divortul a venit sa dea o fata onorabila la ceea ce deja se intamplase. Am 25 de ani si nu l-am vazut niciodata, n-a vrut sa ma cunoasca, n-a vrut sa ma ajute. Are acum alta familie si alt copil. Eu sufar. Simt ca mi-a fost furat ceva – poate un tata, poate alta copilarie. Mama nu s-a recasatorit pt mine, tata mi-a fost bunicul practic.
    1. Mai are rost sa-l caut? Mai pot lipi ceva ce nu a fost niciodata?
    2. Ii port numele. Si nu consider ca-l merita. As vrea sa port in acte numele bunicului, care m-a iubit si m-a crescut, dar mama se opune, caci pt ea asemenea lucruri nu au insemnatate. Ce sa fac?
    3. E o rana care nu s-a inchis inca? Ar trebui sa trec peste si sa-l uit? sa-l iert? Sau sa-l urasc?

    Va multumesc pt raspunsuri, caci as vrea sa vad ce ganditi si voi. Si poate ceva din ce spuneti chiar o sa ma ajute.

    răspunde
    • Alllyna

      Aproximativ la fel e si la mine. Singura diferenta e ca eu n-am avut acel bunic care sa-i tina oarecum locul. Cred ca aceasta rana nu se va inchide vreodata… Cel putin mie imi mai vin ganduri despre, ca despre amintiri nu poate fi vorba. Eu imi cunosc tatal doar pentru ca mi-l aratat mama sau bunica pe strada. A, si pentru ca il vad foarte fericit cu fiica lui din noua familie. Doare…doare tare cand vad ca pe ea o imbratiseaza, o pupa, ceea ce eu n-am avut niciodata parte :(

    • Eli

      Il cunosc numai din poze, da. De fapt, odata mi l-a aratat mama intr-un magazin,demult. S-a uitat la noi si a plecat.

  30. rose

    mda…e trist…e trist ca mai sunt astfel de oameni,care chiar si atunci cand au ocazi sa indrepte o greseala nu o fac…oricum,tu,ai facut tot ce se putea face…macar nu ai ce sa iti reprosezi in viitor…take care

    răspunde
  31. ane

    Buna Cabral,
    As vrea sa te rog sa-mi dai un sfat…
    Eu am o fetita are un an si 3 luni, venirea ei pe lume nu a fost exact programata, dar mi-a umplut viata, motiv pentru care nu regret nici un moment decizia de a o pastra.
    Tatal ei nu locuieste cu noi, respectiv ne-a parasit cand Mara, fetita mea era in burtica, si a revenit sporadic (cam odata la 6 luni, mai exact) doar sa se joace cu papusa…el nu a recunoscut copilul niciodata si se pare ca nici nu are intentia, mai ales ca nu i-a cerut nimeni asta … Problema la care am nevoie de sfatul tau e urmatoarea: de fiecare data cand a revenit, l-am lasat gandindu-ma ca e cel mai bine pentru pitic, chiar daca nu ne ajuta cu nimic, nu face decat planuri si se lauda la toti ce fata frumoasa are el…in rest de fiecare data, aud alte minciuni, scenarii sau declaratii care nu fac altceva decat sa ma raneasca pe mine(gen: nu-i fata mea, eu nu pot avea copii; eu vreau sa fiu liber, dar in acelasi timp vreau sa vad doar copilul; etc). Crezi ca fata mea ma va condamna cand v-a creste pentru ca am pus piciorul in prag si de curand i-am inchis usa definitiv, pentru ca pur si simplu nu mai pot suporta un om care ma calca in picioare cum vrea el?
    Tu ai fost un copil care nu a trait langa tatal lui natural, banuiesc ca ai cumva cunostinta despre cum se simt copii in situatia asta…

    răspunde
    • george

      Draga mamica:),
      Important este ca tu sa ai grija de printesa ta si cand va creste mare, sunt sigur ca prin educatia pe care i-o vei da, va intelege exact cum au stat lucrurile.
      Important este ca tu sa-ti vezi de viata ta si impreuna cu cea mica sa profitati la maximum de ea, pentru ca e doar una:)!

    • RB

      … bre, maica-mea a divortat cand eu aveam 2,4 luni. Si de atunci si pana am facut 13 ani au tinut-o numai in procese de custodie, desi el nu reusit niciodata sa ma „castige”; una peste alta, pana la 8 ani m-a crescut bunica-mea.
      In tot timpul asta cred ca l-am vazut de 10 ori: atunci cand se infatisa cu politia la usa la taraboi, de obicei de Paste si de Craciun, ca sa fie sarbatorile complete…tin minte ca le cantam colinde de pe cealalta parte a usii, adica din casa celor care erau pe scara blocului. Dar ptr mine el era un fel de erou- cand venea, totul palea in jur si daca imi dadea o jucarie de 2 lei, era cea mai tare jucarie din lume.

      La 18 ani cand am scapat la facultate m-am dus sa il cunosc, sa vad casa in care m-am nascut…ei bine…ce avant aveam la dus, dar sa vezi ce viteza am prins la intoarcere: omul, la prima ora a diminetii, radea 100 ml de votka in loc de cafea; la 47 ani cat avea el la data vizitei, inca statea cu maica-sa, era somer, nici o relatie, casa era un dezastru, o mizerie cumplita…
      Nu am suportat sa stau inauntru prea mult si am plecat la plimbare…pe drum, mi-a facut cunostinta cu baiatul unui vecin, aprox de o varsta cu mine, care era deja insurat- o fata obosita, nevasta-sa, trebaluia prin curte…si atunci m-a lovit: in locul fetei obosite si zdentaroase cu copil, gospodarie si barbat betivan,cu un nivel de educatie similar cu cel al purcelului Gogu,as fi putut sa fiu eu.

      Am 26 de ani si sunt fericita ca am avut sansa sa fiu crescuta de alt barbat decat tatal biologic. Divortul si plecarea din orasul ala au fost cele mai bune decizii pe care le-a luat maica-mea. Alaturi de interdictia de a ma duce la el cat am fost copil.

      Iar eu nu as fi fost niciodata omul care sunt azi daca lucrurile nu s-ar fi desfasurat asa.

      Cred ca e valabil si ptr tine ;)

    • RB

      nu dati ca mi-a scapat deshtu’ si am postat unde nu trebuia- sorry!

    • raluca

      Draga mea, nu va fi nici prima si nici ultima pe lumea asta fara un tata adevarat langa ea, e dureros dar adevarat.
      Important e ca te are pe tine alturi sa o sprijini atunci cand va avea nevoie de un umar, de o prietena, de un parinte. Iar daca te va acuza vreodata de ceva, sigur nu va fi pentru asta.
      Fii puternica si pentru ea, ca e mica acum, dar si mai tarziu si sprijin-o in tot.
      Si bafta, poate ca va avea ocazia sa aiba si un tata adevarat, chiar daca nu cel biologic, pana la urma e parinte cel care te creste nu cel care te face.

    • Ion

      De ce spui ca te raneste cand spune ca vrea sa fie liber,dar in acelasi timp vrea sa vada doar copilul? Nu vrea sa mai formati un cuplu voi 2, dar vrea sa vada de copil.

    • Ion

      De ce te raneste cand spune ca vrea sa vada doar fata,dar fara ca asta sa insemne un angajament fata de tine ca si cuplu?

    • Ion

      scuze,prima oara am crezut ca nu mi a acceptat comentariul si l-am reformulat.

  32. geretus

    Desi nu sunt in situatia descrisa de tine… sunt de acord cu tine…
    N-are rost sa-ti urasti parintele… indiferent cu ce stii ca ti-a gresit..
    Nu-i treaba noastra…Si noi o sa gresim fata de copii nostrii ( speram noi ca nu grav)… Fiecare ne platim greselile mai devreme sau mai tarziu…

    răspunde
  33. Gand_licitat

    n-am trecut niciodata printr-o situatie din aceasta, asa ca, recunosc, nu pot intelege pe deplin ce simti in sufletul tau .

    insa dezamagita am fost. gustul amar al asteptarilor inselate l-am simtit. si asta, iti pot spune ca inteleg.

    fruntea sus, Cabral… pt ca, cu toate astea, ai un TATA :)

    răspunde
  34. somerio

    Cabral, bine zis… oricat de rau intentionat ar fi un om sa stii ca propria constiinta va functiona la un moment dat. Isi vor da seama singuri cat rau au facut.

    S-auzim de bine !

    răspunde
  35. Alexandra D.

    Parerile de rau sunt prea multe aici…
    Cred ca tu stii cel mai bine cum ti`a fost fara el, iar noi, nu putem umple golul nici pe jumatate.

    Ma bucur ca ai trecut peste acest pas al vietii si esti cel de acum!
    :)
    Te pup!
    Ai grija de tine!:)

    răspunde
  36. exilat

    imi pare rau Cabral.

    răspunde
  37. Giu

    Din păcate, am văzut că există oameni care nu au conştiinţă, care trăiesc linistiţi, convinşi că nu au avut nimic de-a face cu lacrimile pe care le-au lăsat în urmă. Îi vezi pretutindeni, zâmbind fericiti, nepăsători, departe de lumea pe care au părăsit-o, nepăsători la nevoile celor la conceperea cărăra au participat (din păcate, nu îi poţi numi copii). Şi, mai târziu, când işi dau seama că întreaga lor viaţă a fost lipsită de substanţă, se întorc să redeschida rani vechi, să explice cât de mult regretă şi să îşi facă loc în vieţile „urmaşilor”. Ăştia-s taţii noştri…

    răspunde
  38. deeadeea

    Imi pare rau pentru tine,dar poate e mai bine asa, eu zic asa:toate lucrurile se intampla dintr-un motiv, un motiv pe care doar Cel de Sus il stie.Cat despre povestea mea suna cam asa:a plecat multe zile si nopti, s-a intors dar cu el a venit o ” tanti” care ii vroia partea lui de casa,asta a fost cand eu aveam 11 ani, apoi a regretat, a revenit acasa si cand aveam 16 ani a plecat de tot si cu tot ce aveam in casa.A lasat doar amintirile, lacrimile si suferinta care ne-a provocat-o mie,fratilor si mamei, in primul rand.Probabil isi aminteste ca are copii atunci cand se lauda ca au terminat liceul si au inceput facultatea si se bate cu pumnul in piept ca-s copii lui, copii pe care nu i-a ajutat niciodata, a caror zi de nastere a uitat-o din ziua divortului cand in sfarsit s-a simtit liber de orice angajament fata de familie(chestia era ca doar trebuia sa semneze ca de angajament sau familie uita-se demult timp)…cu toate astea nu-l urasc si nu-l judec , mai degraba il compatimesc…si-a primit pedeapsa: a pierdut ce-i mai frumosi ani din viata departe de noi, cei ce ne-am numit aproape 20 de ani familia lui…si acum regreta.Asa ca dragul meu Cabral sa nu fii trist…el pierde..
    Povestea e pe scurt(foarte scurt as zice).

    răspunde
  39. Alina

    Macar ai incercat. Cineva a vazut asta si te va rasplati. Sa nu fii suparat.

    răspunde
  40. ziggy
  41. oana

    pierderea lui… nu o sa stie ce copil extraordinar are

    răspunde
  42. ana

    da…si eu sunt int`o situatie asemanatoare,dar sti..lucrurile astea nu se pot uita niciodata,razi te distrezi dar cand iti vin amintirile in minte….stiu cei care cunosc sentimentul acesta….cabral ai grija de tine si fetita ta superba

    răspunde
  43. Andreea

    El are de pierdut, nu tu. Mereu invatzam din greselile parintilor. Eu sunt cpilul bunicilor si al unei matusi. Parintii imi sunt bine, sanatosi, dar nu au avut timpul necesar unui copil atunci cand am aparut eu. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta, pt ca sunt un om responsabil si pe picioarele lui. La un moment dat prin clasa a1-a sau a2-a ii uram pt ca m-au lasat bunicilor, pt ca imi vedeam colegii la serbari cu mama si tata, iar eu eram cu bunica care nu stia nici sa citeasca macar.. Dar toate au trecut si ai mare dreptate, este un junghi care ii intepa zi de zi. Si asta ajunge… :)

    răspunde
  44. Simache

    Tatal meu este bonlav si nu stiu ce sa mai fac :( , ma bucur ca nu ti-a frant inima , oricum tatal tau este aici langa tine.

    răspunde
  45. mady

    Cabral tu ai facut ce trebuia.Da,este foarte adevarat ce spui,oricum mai devreme sau mai tarziu va regreta.Nu stiu ce sa mai zic,imi pare rau…toate bune,ai grija de tine si de micuta ta;)

    răspunde
  46. Andrada

    Buna ziua!Asa este!Am 16 ani si barbatul care a contribuit la procreerea mea ne-a lasat pe mine si pe mama de cand m-am nascut.Avea o amanta de mult si se casatorise cu mama pt ca nu mai putea pleca in Italia.M-a durut mult faptul ca toti aveau tata,toti vedeau in casa un model”mama-tata” de relatie,numai eu nu.L-am vazut de 5 ori pana acum,dar am decis sa-l uit!Insa nu pot sa trec peste faptul ca nu am vazut in casa o familie intreaga!(mama nu a mai avut nici o relatie)

    răspunde
  47. Claudia

    Cabral ai mare dreptate!Si tatal meu a uitat de mine cand aveam 8 ani, de cand sunt majora incerc sa fac mereu primul pas sa ne vedem si sa ne sunam….iar el ma ignora…ma doare, dar cum zici tu mai bine dau uitarii.Vine el la usa mea cand i se termina binele, doar toate au o limita.Nici tu sa nu stai suparat sau ingandurat.Ai grija de tine si de cei pe care ii iubesti!

    răspunde
  48. Danina

    La multi ani pinguinului tau! Sa fie sanatoasa si fericita :) Cat despre tatal tau, imi pare rau ca te-a dezamagit iar…:(

    răspunde
  49. Corina

    la multi anisori pinguinutului tau,minunatutei tale fetite!si poate ca nevenirea lui a fost unb semn de la Doamne Doamne…Capul sus:)noi suntem cu tn!!

    răspunde
  50. m1ha1

    imi pare rau, acum aflu si eu povestea cu tatal tau.

    Stiam totusi ca persoanele cu suflet mare trec prin astfel de incercari, asa cum ai trecut tu.

    răspunde
  51. flo

    imi pare rau…..viata merge inainte….fetita ta in schimb este norocoasa pentru ca are un tatic minunat…

    răspunde
  52. cipslim

    Bai Cabral, acolo e razboi civil acuma! Au 150 de morti ieri dupa niste demonstratii de strada, sa nu fie mai rau…
    E in Guineea nu?

    răspunde
  53. ioana

    poate asta a fost si o lectie ptr tine de viata,care te ajuta in viitorul apropiat al copilasului tau.nu cred ca e cazul insa dar cine stie……….sa nu uiti nici o clipa de ingerasul tau si sa faci parte mereu din viata si copilaria ei.in rest multe multe hug si be strong ,ai inercari poate si ptr faptul ca ai putere.

    răspunde
  54. vandsuflet

    tati meu…e ingerul meu acum :(

    răspunde
  55. Irefutabila
    Irefutabila

    Dupa parerea mea, tatal ne este cel care ne creste chiar daca nu este intotdeauna tatal biologic, sunt cazuri in lume in care tatii biologici isi maltrateaza proprii copii, doamne fereste de mai rau.
    Tu esti un caz fericit, ai avut alaturi de tine un barbat caruia i-ai putut zice tata .

    răspunde
  56. cristi

    as fi vrut sa scriu ceva, dar nu stiu ce sa zic. continua-ti viata la fel ca pana acum.

    răspunde
  57. Silvanita

    Da , lasand la oparte sentimentul unui copil cand este intrebat de colegi sai unde ii este tatal … Iar el sa nu fie nici macar familiarizat cu acest substanv, sa nu stie absolut nimic despre el, sasi intreba mama unde ii este tatal.
    Dar oare ce fel de om sa fie acela ce lasa o parte din el undeva, sa nu stie daca acel suflet are ce manca ce imbraca sau daca pur si simplu mai traeste.
    Oare acea persuana se poate numi om ? Omul se defineste de restul animalelor prin gandire, oare este om acela ce nu se gandeste la fiul/fiica sa ? Ati vazut vreodata cum isi apara un animal puiul? oare animalele sunt mai oameni decat noi ? din punctul meu de vedere acestea sunt subapreciate.
    Dar oare care o fii acel motiva asa de grantios care sa nu iti permita sa ii trimiti acelui suflet o felicitare de craciu , de ziua sa…
    Sunt multe lucruri pe care cu siguranta nu le vom intelege , pentruca asa este conceput omul, el nu poate stii tot, dar unii dintre noi sunt foarte departe de a fii oameni.
    Oare de ce majoritatea adolescentilor cu probleme in familie sunt mult mai deosebiti ?
    oare de ce adulti nu isi asuma anumite responsabilitati vina pentru anumite fapte ?
    Si tot cei mici sunt cei obligati sa sufere in tacere.
    Cum este sa ai parinti divortati , o sora al careia tata nici lui nui pasa , si un frate care incurand nu va mai depinde de corpul mamei ?
    Oare cu ce au gresit cei ce nu au avut parte de un tata, o mama, o familie .
    Nu ii judec pe niciunul dintre ei pentru faptul ca au divortat, dar pot sa ii reprosez tatalui meu ca lam cunoscut la varsta de 17 ani si doar pentruca lam cautat, am vrut sa stiu mai multe despre cel ce mia dat viata, si am aflat ca are o fiica si o casnicie fericita, mi-a recomandat sa-l las impace pentruca eu fac parte din trecut iar el are o caznicie fericita.
    Cati dintre noi trec prin astea…
    Si cati vor mai trece deacuminainte…

    răspunde
  58. ro

    ai mei au divortat acum 26 de ani(yo aveam un an, iar sora-mea 2)…in afara de cateva vizite scurte pe an facute de noi,nu am avut nicun fel de legatura cu el..aveam un tata doar cu numele…nici macar nu stia unde stam, sau unde invatam..de 5 ani nu mai e deloc…si, spre surprinderea noastra (a mea si a sora-mi), a fost f dureros cand s-a intamplat asta…marele meu regret e ca n-am facut tot ce mi-a stat in putinta sa avem o relatie mai apropiata..o relatie normala copil-tata…tu,cel putin, ai incercat asta..stiu k nu-ti alina deloc durerea dar, macar ai facut tot ce tinea de tine..
    pup u

    răspunde
  59. Adriana Roxana
    Adriana Roxana

    Nici nu stiu cum sa incep draga Cabral. Vreau doar sa-ti spun un simplu „MULTUMESC” „ESTI UN OM MINUNAT” De un an de zile, aprox. te citesc in fiecare zi. Cum deschid laptopul, connect rds, google, cabral.ro. Imi gasesc puterea in ce scrii tu, imi vine sa rad si sa-mi traiesc viata la maxim, sa las greutatile la o parte si sa ma uit la soare si sa ma bucur. Ai o energie extraordinara si e atat de MARE si SINCERA incat o simt si eu si nu cred ca sunt singura.
    II MULTUMESC LUI DUMNEZEU CA EXISTA OAMENI CA TINE!
    In rest..multumesc omule!

    răspunde
  60. ellasarya

    Urât din partea lui! N-aș fi crezut! Îmi făceam un milion de probleme pentru dv.: mă gândeam ce emoții provoacă o astfel de întîlnire etc. El are de pierdut și mi-e milă de un asemenea… om!
    Până la urmă tatăl adevărat rămâne cel care v-a crescut! Întâlnirea cu cel biologic era doar o chestiune de onoare, de iertare, poate chiar împăcare… dar gesturile nobile trebuie să ai cu cine să le faci…

    răspunde
  61. horea

    salutare!
    tot ce pot sa spun e ca imi pare rau…

    răspunde
  62. *Corinutza*
    *Corinutza*

    Pacat…pierde mult ca nu te cunoaste…esti un om prea frumos pentru o astfel de situatie!

    răspunde
  63. Porcul de York (Tony)

    Te asigur ca in astfel de cazuri, omul in cauza este ajuns in final de propria constiinta. Impactul cu siguranta este puternic. Conteaza atat de mult lucrurile ale caror curs nu mai poate fi schimbat? Avand un copil minunat pentru ca sa poti da totul, nu mi-as face griji, as vedea prezentul ca pe ceva frumos. Scuze daca suna prea categoric sau sfatos, in nici un caz nu faceam pe desteptul.

    răspunde
  64. Lucia

    Speranta legata de existenta junghiului nu echivaleaza cu indiferenta. Deci nu esti indiferent?
    Te-ai gindit vreodata ca poate tatal tau n-a vrut sa(-ti) strice un eventual echilibru pe care ti-l crease familia ta?
    E inuman sa-ti ignori copilul, dar un om e atit de complex incit uneori nici macar nu poti sa-ti inchipui ce motive are cineva sa faca ceva anume.
    Iar daca e indiferenta…atita paguba.
    Imi pare rau pt tine…

    răspunde
  65. Denisa

    Trecutul este cel care ne defineste ca oameni, el ne-a format asa cum suntem azi, pe el trebuie sa-l pastram mereu proaspat…

    Imi pare rau pt ceea ce s-a intamplat dar, in fond, cred ca iti este mai bine asa. ;)

    Sa fim fericiti!

    răspunde
  66. miluch

    pacat umanule, pacat pentru tine si pentru el. eu zic ca – intr-un fel – nu te merita, asta e.

    răspunde
  67. zamolxis

    Stii cantecul Sarmalelor Reci „Mamelor din lumea-ntreaga”? S-ar zice ca treaba cu parasitul nu-i o boala exclusiv masculina. Desigur, asta nu-nseamna este mai usor pentru copiii in cauza.

    In alta ordine de idei (si-ti spun asta ca fapt divers), spun unii ca absenta tatalui este una din problemele majore ale comunitatii americanilor africani.

    Exista si glume pe tema asta:
    Q: What’s the biggest confusion in Jamaica?
    A: Father’s Day.

    Numai bine!

    răspunde
  68. ada

    Imi pare rau ca nu a reusit sa pretuiasca sansa asta pe care i-ai dat-o.Probabil a vrut sa te scape de un tata ca el, altfel nu imi explic de ce atata ignoranta si dezamagire…

    răspunde
  69. Felicia

    Cabral, nu-l judeca si nu-l uri. Poate ca s-a intamplat ceva, poate exista o explicatie intemeiata ca nu a venit. Nu fereca portile definitiv. E o legatura de sange, va exista intotdeauna. Daca nu i-ar fi pasat deloc, nu te-ar mai fi cautat.

    răspunde
  70. raluka_coru
    raluka_coru

    sti ce nu inteleg eu ?! cum reusesti sa treci peste, astfel incat seara la Tv sa fii mereu cu zambetul pe buze?

    răspunde
  71. Alllyna

    Cum s-a potrivit postarea cu ziua de azi…pentru mine. Azi am avut proces cu „tatal” meu. In astia 18 ani de cand sunt pe pamant, niciodata n-am vorbit cu el desi stam intr-un oras mic si ne mai vedem cateodata pe strada. Nici nu s-a catadicsit sa vina…sa mai am sperante ca imi da banii care trebuie? Nicio sansa. :-<

    răspunde
  72. Oanna

    Buna Cabral!! Imi pare nespus de rau :( …. Scurt : NU TE MERITA !!! Te-am pupat si noroace pe seara asta !!

    răspunde
  73. Mikael Eon

    chiar de stiti deja ca n-aveti vina deloc, nu-i urati. Undeva, candva, junghiul ca ne-au lasat pe un trotuar, intr-un patut, in spatele unui bloc gri… junghiul asta ii va intepa zi de zi. Si asta ajunge…iti multumesc pentru acest pasaj, ai concretizat excelent ceea ce simteam eu de foarte multa vreme dar pe care nu am avut niciodata curajul sau dorinta de a pune in cuvinte. O seara placuta, Cabral!

    răspunde
  74. Anca B.
  75. Asterix
  76. Gabr13l

    Pai pot sa zic ca ….nu merita !:| Punct!

    răspunde
  77. Anna

    Nimic nu desparte un fiu de tata. Cerurile sunt fermecate si nu exista sfarsit. Intr-o zi il vei simti pe tatal tau in tine si vei zambi. Fie ca acea zi tatal tau sa fie aici inca pe pamant ca sa-l poti strange in brate. Si in ochii lui sa-ti vezi in ochi rezilienta. ( Murmurul fantomelor – Boris Cyrulnik )

    răspunde
  78. zamolxis

    Am uitat sa-ti spun ca am vazut relativ recent 2 filme pe tema reconcilierii tata – progenitura. Unul este japonez si se cheama Departures. Celalalt este cu Mickey Rourke (e el WWF fighter) si probabil l-ai vazut. Chestia asta nu-i simpla. Tatii care creeaza astfel de situatii sunt de obicei foarte departe de a fi perfecti. Dar merita sa continui sa-ncerci sa te-mpaci, oricat de dificil este, fiindca dupa ce mor (si parintii au obiceiul de a muri inaintea odraslelor), s-ar putea sa regreti ca n-ai incercat mai mult. Pe de alta parte, daca esti convins ca nu vei regreta si omul efectiv nu merita efortul, uita-l.

    răspunde
  79. Maria

    Ai atata putere sa faci dintr-un lucru urat ceva frumos, incat ai putea obtine pacea mondiala in vreme de razboi:)

    răspunde
  80. Romania Libera

    Of of of of…..pentru ce scrie in acest post sa stii ca nu o sa primesti de la mine nimic….Dar pentru ca ai avut curajul sa povestesti…ai respectul meu…nu sunt multi barbati care au curajul asta sa scrie pe un blog ce ii apasa…si mai ales ce ii apasa „in familie„…hai ca mai vb umanule..

    răspunde
  81. Romania Libera

    si nu uita sa schimbi link-ul de la Bendeac….nu uita…

    răspunde
  82. kingtel

    salut.vreau sa te felicit m/ai facut sa vad cum esti tu real cu acest blog.faci treaba buna.am o curiozitate ai avut o colega la prima noemi parca;canta si muzica .ce mai sti de ea?felicitari.

    răspunde
  83. cleo

    Si eu mi-am pierdut tatal da nu sunt in aceeasi situatie ca tine.Tatal meu a murit acum 3 ani si stiu cum e sa cresti fara un parinte…

    răspunde
  84. madalina

    Chiar am urmarit povestea cu tatal tau, si asteptam continuarea. Sincera sa fiu, speram la una mai frumoasa (asa, gen telenovele, ca daca tot joci in ele…)
    Imi pare rau ca s-a intamplat asa! Dar macar tu nu ai ce sa iti reprosezi: tu ai acceptat sa il revezi; el e cel care a dat inapoi, care a pierdut. Poate peste cativa ani o sa isi faca iar curaj si o sa te caute. Who knows?

    P.S.Ma uit acum la tine la Acasa. Ai fost criminal cu fata aia (parca Emmy o cheama):)). Cum sa ii zici ca are aripi ca de Boeing, si sa o trimiti la sala? (Nu ca nu aveai dreptate!)Ce inima poti sa ai? Nu ai vazut cat era de incantata de cum arata? Sincer, in locul ei intram in pamant de rusine; de fapt, reformulez, in locul ei nu ieseam asa din casa…
    Trebuie sa iti deschizi sala aia, si sa incepi sa le si imparti cartea de vizita. Cum vezi ca una nu arata prea in forma, cum ii recomanzi sa mearga la sala. Si toata lumea castiga!

    răspunde
  85. Diana

    hey
    Zoe fii barbata :)! Imi pare rau dar gandeste-te ca poate nu ai pierdut foarte mult pentru ca deja ai un tata aici care te aprecieaza foarte mult. Pot sa-ti spun ca eu il am pe tatal meu langa mine fizc dar niciodata alaturi de mine…lasa ca ne facem noi mari ;).

    răspunde
  86. propel

    nu pot sa cred! i-am dat ultima sansa, deci fara regrete sau reprosuri tie insuti mai tarziu.. nu merita nici macar vreun gand sporadic din partea ta. esti prea bun.

    răspunde
  87. Andrei

    Imi pare rau ca nu a venit. Din pacate si eu sunt intr-o situatie oarecum asemanatoare. Cand mama m-a nascut, tata s-a hotarat ca ar fi bine sa isi faca o afacere, si-a deschis propria „distilerie”. Afacerea a dat faliment, pentru ca el nu a ales locatia potrivita.. da si-a deschis o „distilerie” in propriul sau corp.

    Creierul a luat’o razna si de la viata frumoasa pe care o avea cu mama si bunicii mei, a ajuns la o viata urata si monotona cu parintii lui dar fara noi. A plecat cand aveam un an. Stiu cum arata atunci, doar din poze.

    Undeva cand eu aveam 7 ani, mi-a spus mama ca l-a vazut prin oras si ca ar vrea sa ne intalnim. Desi nu eram foarte interesat, am asteptat telefonul lui, telefon care nu a mai venit nici pana azi.

    Acum un an am aflat ca a muncit o vreme prin Spania si ca s-ar fi intors acasa. S-a hotarat din nou sa incerce cu „distileria” si a investit toti banii castigati acolo. „Afacerea” asta l-a lasat fara dinti si fara par. Asa arata ultima data cand a fost vazut de cineva din familie.

    Acum nu vreau sa mai stiu nimic de el. Stiu prea multe lucruri rele si imi ajunge. Poate ca intr-un fel a fost de folos indiferenta asta a lui. Acum duc o viata frumoasa si lipsita de griji.

    De ce sa imi pese de el, cand lui nu i-a pasat de mine?

    răspunde
  88. Maria

    …cred ca trebuie sa il ierti pe tatala tau, chiar daca ti-a gresit, chiar daca nu a fost langa tine cand aveai nevoie de EL .Atunci cand crezi k nu poti face asta aminteste-ti k fara el nu ai fi existat!

    răspunde
  89. una oarecare
    una oarecare

    nu pricep de ce te grabesti asa… avand in vedere ritmul in care va vedeti, io zic sa-ti programezi mai incolo, cand faci si tu 45 ani o alta intrevedere.
    inteleg ca doare/a durut, dar nu cred ca merita efortul de a te gandi 5 minute/an la el.
    cum i-o fi fost lui, greu sau usor, nu discutam, dar fii sigur ca-i e din ce in ce mai greu, odata cu trecerea timpului.

    răspunde
  90. Sorin Moroianu
    Sorin Moroianu

    Salutare prietene,
    >:D:D:D<

    răspunde
  91. dia

    io ce sa mai zic?imi trec atatea prin cap … Sfaturi nu iti dau ca nu sunt in masura.
    tu vezi cati prieteni ai? multi sunt „virtuali” si multi reali. Nimeni nu inlocuieste un parinte si nici un parinte nu-si inlocuieste copilul.
    scuze -nu am fost prea cursiva.

    răspunde
  92. dreamyshor
    dreamyshor

    si eu ma chinui sa inchiei povestea cu tatal meu de vreo 10 ani..nu reusesc..cand vb despre raul pe care mi l-a facut,am un nod in gat…si poate o lacrima ascunsa….oare poti sa inchizi un subiect vreodata lagat de parintii tai for ever?

    răspunde
  93. cleo

    Scuze ca nu sunt in tema cu subiectul da ce am vazut in seara asta in emisiunea ta „m-a dat pe spate”.Deci blonda aia era terminata rau cum dansa,de cantat nu zic nimic,ma prefac ca nu am auzit-o.Doamne Pazeste-ne de asa experimente…

    răspunde
    • Cardreader
      Cardreader

      Hahaha, chiar! Am ras de nu mai puteam.
      Iar aripioarele alea stia perfect cum sa si le puna in evidenta.
      „Du-te la sala fatoo! ” :)))
      Ouch!

  94. Grinch

    Daca nu a fost sa fie asta e. Macar tu sa fii impacat ca ai facut tot posibilul.

    răspunde
  95. Raluca Hippie

    Of… Doamne Doamne sa-l mai inteleaga….
    tu bucura-te ca-l ai pe tac’tu Mircea langa tine :)

    răspunde
  96. Cristina

    De obicei nu sunt o fire emotiva sau cel putin incerc sa-mi reprim trairile de acest fel pentru a nu lasa impresia ca sunt vulnerabila… dar crede-ma cu acest post mi-ai atins una dintre cele mai dureroase rani (si inca plang scriind acest comentariu).
    Am crescut fara tata ( nu l-am cunoscut niciodata ), mama s-a recasatorit cand eu aveam 4 ani cu un nene pe care eu il credeam a fii tatal meu biologic, dar spre dezamagirea mea n-a poposit decat 3 ani in „familia” noastra deoarece s-a dovedit ca isi mai facuse o familie intre timp . Eu am aflat abia la 14 ani adevarul despre al meu tata biologic care ne-a parasit pe mine si pe mama mea, cand eu aveam numai 3 luni. Imagineaza-ti ca am avut un soc, imi puneam o mie si una de intrebari, imi faceam o mie si una de constiinte, eram curioasa sa-l cunosc dar m-am linistit repede cand mi-am dat seama ca daca el n-a avut curiozitatea in 14 ani de zile sa ma cunoasca eu de ce a-si face-o . Timpul a trecut, pe el tot nu am apucat sa-l cunosc , acum am 23 de ani iar la 19 ani am aflat ca a sfarsit de o boala foarte dura … cancer . Nici acum nu stiu daca sa-mi para rau sa nu… imi este indiferentce-I drept, pentru ca ce nu stii nu te atinge. Timpul le rezolva pe toate si nimic si nimeni nu scapa nerasplatit … si da ca sa confirme regula parintelui care fuge de responsabilitati am inteles ca mai am un frate mai mic ( pe care n-am nici cea mai mica curiozitate sa-l cunosc ). Mama a tinut sau cel putin s-a straduit sa tina loc si de tata, stiu ca s-a chinuit, stiu ca a suferit, dar sper ca intr-o zi sa ajunga sa fie mandra de mine !
    Nu regreta ca ai mai acordat o sansa ! Cel putin tu ai fost om si trebuie sa fii mandru pentru asta… o sa-si primeasca pedeapsa la timpul potrivit sau poate déjà a primit-o… in schimb ma gandesc ca e pacat ca noi cei care am fost “despartiti” de unul dintre parinti, sa purtam si noi, la randul nostru o parte din crucea lor si doare al naibii de tare…

    răspunde
  97. Alina

    Iti place sa ti se zica „ti-am zis eu” ? Nu cred . De fapt nimanui nu-i place. Nu stiu daca iti mai aduci aminte commentul meu . iti povesteam cum am fost respinsa de „al meu” . Si te inteleg . Doare . Poate la tine mai mult , sau poate nu . Nu conteaza cat de mult suferi , cert e ca ai intampinat sentimentul asta . Si stiu cat de mult te poate schimba . Pe mine m-a schimbat , m-a intarit . Tu sa fi mandru de tine asa cum cum si fetita ta va fi de tine intr-o zi . Nu vreau sa par prea dura , dar … ti-am zis eu ca nu se merita efortul ….. Ai grija de tine , esti un tip super din toata punctele de vedere . iti doresc mult succes in continuare si multa sanatate tie si celor care ii iubesti.

    răspunde
  98. macanta

    n-a venit.ok.dar am o intrebare.tu,de ce nu te-ai dus la el?

    răspunde
    • Andra

      Daca ai fi citit toate posturile lui Cabral,referitoare la acest subiect,ai fi aflat si raspunsul la intrebarea ta.

  99. Dala

    felicitari din partea mea k esti in stadiul asta de”functionare” adica gandesti asa….fiecare are de dus un sac in spate-in aceasta viata-si depinde de fiecare ce aduna in el-bune si rele-asa k are Cineva grija de el(sufleteste vorbesc…) si ii va da dupa plata si rasplata…te pupik si ma bucur inca odata k noi prietenii tai am reusit ceva….

    răspunde
    • Dala

      mai am ceva de adaugat…viata e frumoasa cu bune si rele..poate asa a vrut Cel de Sus sa se intample cu’tine’si viata ta…apropous…mai sunt 4 zile si te sarbatorim,mai adaugi un fir la buchetul vietii…astept sa mi dai de baut…te pupik

  100. noapteaiguanei

    Probabil ca trecutul trebuie sa ramana acolo, unde este! Important este ca cei care au trait un asemenea trecut sa invete din el. Fii tu un tata minunat pentru fetita ta! Asta te va face sa fii tare mandru! Iar fetita ta te va iubi atat de mult incat va acoperi si iubirea de care nu ai avut tu parte, copil fiind!

    răspunde
  101. Vale

    Buna Cabral…am trecut si eu cam prin aceleasi momente….urate de altfel…in leg cu tatal meu…dupa 18 ani m-a cautat…am acceptat sa discut cu el…mi-a promis ca ma ajuta, ca e alaturi de mine etc.a durat maxim 2 ani promisiunea…acum…e la fel totul.E un insensibil,nu il intereseaza, nu a stiut sa faca nimic pentru a il considera tatal meu,nu a stiut sa se apropie de mine deloc.asta e…Ma descurc mult mai bine singura.bineinteles alaturi de mama mea—respect pentru ele…cele care au fost si mama si tata,care au stiut si au putut sa faca in asa fel sa nu ne lipseasca nimic ;)…

    răspunde
  102. Cardreader
    Cardreader

    Imi pare rau. Nu imi vine sa cred ca exista astfel de parinti, care nu vor sa-si vada copilul nici macar 5 minute, un copil realizat si fara asteptari de la el, ca vorba aia ce asteptari sa mai ai dupa 20-30 de ani? Tot nu pot sa cred ca exista oameni de-astia.

    răspunde
  103. Delia

    Macar pentru ziua de ieri ai avut alta bucurie..nu-i asa? Cum ai petrecut? Te imbratisez

    răspunde
  104. Andra

    Macar tu ai incercat Cabral,asa ca ai cugetul impacat.
    Daca-i doare sau nu pe „parinti” ce au facut ,sincer pe mine prea putin ma intereseaza,cert este ca pt mine este un capitol inchis,asa cum presupun ca este si pt tine.
    Nu ne ramane decat sa uitam si sa incercam sa dam copiilor nostri toata dragostea si intelegerea de care suntem capabili.
    Numai bine iti doresc omule cu suflet bun!

    răspunde
  105. andrea_roxxy

    Imi pare rau Cabral. Macar ai incercat, nimeni nu iti poate reprosa asta. Oricum, life goes on! Suntem alaturi de tine! De cat un tata de vacanta, mai bine o multime de prieteni adevarati.

    răspunde
  106. irina

    Si daca nu-i inteapa? si au senzatia ca nu au gresit cu nimic? si se poarta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic? si au pretentia sa ne purtam si noi asemenea….ma rog…este un subiect pe care se poate vorbi muuult si uneori degeaba, sau nu. Merci!

    răspunde
  107. ane

    Va multumesc toturor celor care mi-ati transmis mesaje.
    Acum il inteleg pe cabral cand vorbeste despre cititorii blogului lui ca despre familia lui…
    ps. DB chiar l-ai ghicit , are 34 de ani , locuieste cu maica-sa, si probabil ca asa v-a ramane… mai ales ca tocmai maica-sa i-a facut cunostinta cu o prietena de a ei din tinerete , cu care minunatul s-a cuplat si a indraznit sa vina cu eala mine in casa , la petrecerea de mot a copilului meu…scarbos!
    v-am pupat , ane!

    răspunde
    • Stefan

      Nu te supara,dar se vede ca inca mai tii foarte mult la el si faptul ca l-ai vazut cu alta femeie te-a facut foarte geloasa.Nu e nimic scarbos in faptul ca a venit cu alta femeie la taierea de mot,in fond voi NU mai sunteti un cuplu de cand erai insarcinata,nu?
      Daca el o viziteaza foarte rar pe fetita,ea nu se va atasa de el si nu-l va percepe ca pe o persoana foarte apropiata de sufletelului ei.Astfel,faptele lui il vor indeparta de fetita pe masura ce ea va deveni constienta de ce se intampla in jurul ei si nu-ti va putea reprosa ea nimic,pt ca ii vei putea spune ca de cate ori a vrut sa te vada, a avut toata libertatea din partea mea.Daca a ales de putine ori, a fost doar alegerea lui,eu nu l-ai impiedicat nicicum

  108. Mihai Pintilie

    Viata e frumoasa. Traieste ce ai. Nu-ti dori ce n-ai avut.

    răspunde
  109. Sondy

    http://www.trilulilu.ro/skadi/1aa0a895b3f0b6

    Buna pentru… mai multe ;) Poate inclusiv asta.

    răspunde
  110. Boghi

    Am incercat sa-i gasesc motive pana si la vorbele care m-au sfasiat in bucati..”Nu vreau sa te vad, nu am ce discuta cu tine!” Si desi uneori amintirea doare al naibii de tare nu pot sa nu-i multumesc ca tocmai lipsa lui din viata mea m-a facut sa devin ce sunt astazi..

    răspunde
  111. whateverk

    regretele n-au niciun rost, ce a fost, a fost, ce va veni, va veni :), si oricum a fost, noi mereu trebuie sa zambim :)

    răspunde
  112. Adinuzza

    Uman pana la capat…

    răspunde
  113. oana

    buna!
    Chiar ma gandeam zilele trecute la faza cu tatal tau si am intrat special sa vad ce s-a mai intamplat….eram curioasa cum a decurs intalnirea. Eu eram furioasa ca vrei sa te duci, ca vrei sa il vezi dupa felul in care s-a purtat dar am zis ca e numai hotararea ta si trebuie respectata….
    Asta e..mergi mai departe, ai un tata despre care ai numai cuv de lauda, e ok omu’ si tu esti super.
    Va iubesc pe tn si pe Solcanu de mooor!!! Imi pica ochii in gura de somnn dar tot stau la tv sa va vad.

    răspunde
  114. Ion

    Cabrale, esti un om bun. Te mai citesc din cand in cand, nu esti strain de ceea ce ai pe interior si valorifici bine asta. Numai bine! Voi mai intra pe blogul tau.

    răspunde
  115. Andreea

    Crezi ca le pasa? Daca-i pasa, dc nu a sunat niciodata macar, in 21 de ani? Nu s-a gandit vreodata ca exist?…

    răspunde
  116. midori

    sa nu ai regrete Cabral!tatal meu a inceput sa ma mai sune din cand in cand pentru ca eu am niste probleme de sanatate si se gandeste pesemne sa nu crap si sa nu cumva sa nu apuce sa vorbeasca si el cu mine.cand eram in spital nu am rezistat si l-am sunat sa-i spun si el mi-a zis pe un ton din asta plictisit:”a!ai cancer ca bunica-ta!”.raspunsul meu fiind negativ nu s-a mai agitat si mi-a zis ca ma mai suna el…nu a mai sunat prea curand.si cand suna tot el e victima.nu m-a dorit niciodata,nici el nici mama.mama chiar mi-a explicat cu ciuda ca nu i-a reusit avortul cand era insarcinata cu mine.nu capatase experienta!Cabral asta e doar un caz!sunt oameni cu probleme si mai mari.considera-te norocos,o ai pe mama ta!

    răspunde
    • Lucia

      Frate, si noi ne plingem pt toate nimicurile…jos palaria daca ai reusit in conditiile astea sa ramii un om normal…la cap.
      Astea sint tragedii. Si cica ne nastem egali in drepturi. Aiurea.

  117. Buburuza Depresiva--Zbor si Mor
    Buburuza Depresiva--Zbor si Mor

    Cabral…iti multumesc ca mi-ai raspuns la intrebarea despre intalnirea cu tatal tau,nu ma asteptam sa se termine asa,dar nici la un happy-end total nu ma asteptam pt ca nu totul poate fi sters cu buretele oricat de mult ai incerca tu ,oricate regrete ar fi avut el.
    Cum zicea in filmul Rocky…in viatza esti invingator daca oricate lovituri ai primi,te ridici si mergi mai departe.
    Ti-am mai zis,pt mine a fost mai usor cand m-am gandit ca s-a intamplat asa,pt ca sora mea vitrega sa vina pe lume…poate fi si cazul tau..daca te alina cu ceva.Daca ar fi sa-ti mai dau un sfat,acela ar fi sa incerci macar sa-i cunosti pe frati,chiar daca si numai prin e-mail,intre mine si sora mea e diferenta prea mare de varsta(16 ani) ca sa avem o relatie de prietenie,dar poate fratii tai au varste apropiate tie.
    Iti doresc tot binele din lume.
    Big warm hug (am incercat sa te cuprind in brate,dar n-am reusit decat sa te strang de gat :D )

    răspunde
  118. ludovicianul

    Sper sa nu ii lase sa traisca linistiti junghiul. Pe mine m-a crescut pana la 20 de ani, dupa care m-a abandonat doar pentru ca am fost de partea sotiei intr-o anumita problema. De 5 ani nu mai stie nimic de mine… Si e vorba de mama.

    răspunde
  119. gabriela

    be strog ! We love you si suntem alaturi de tine asa … fiecare din orasul lui dar ne gandim la tine .. si totul va fi bine ! ( tati meu a murit d 1 aprilie in anul cand dadeam capacitatea… am luat`o …. acum am 18 ani … si incerc sa par tare ca sa nu o necajesc p mami … si inainte sa moara nu`l vazusem 2 ani ca era in spital.. bolnav d TBC ….si nu aveam voie sa`l vedem… + ca .. mai mult a stat prin spitale… si mai mereu am nevoie de el…dar.. doamne doamne a vrut asta….. asa si tu … fi tare in continuare … ti`a fost daruit altcineva care ti`a fost alaturi… si e bine ca l`ai avut si pe el… eu nu am avut nimic … doar un baiat de care m`am atasat atunci si suntem si acum imrpeuna …cu bune si rele …. dar tu ai avut p cineva mai mare care sa`ti spuna ce`i bine ce`i rau …. ca nu a venit.. el a avut de pierdut … nu tu … te iubim cu totii si fiiiii taareeeee :* ) gabriela , ploiesti

    răspunde
  120. lara

    Motivele tacerii sint multiple. Voi mentiona doar unul.
    Nu indrazneste sa te intilneasca. Ti-a citit blogul si primirea pe care te pregateai sa i-o faci nu era prea incurajatoare. Se temea de o multime de intrebari la care oricit de rau i-ar fi parut, n-ar fi stiut cum sa raspunda.

    răspunde
  121. Omul K

    Dupa o vreme cand realziezi ce ai facut …
    Ne e din ce in ce mai greu sa spunem: Iarta-ma! Am gresit!
    Oare cine e parinte? Cel ce iti e alaturi atunci cand ai nevoie sau cel pe care il atesta testul ADN?
    Un lucre imi e limpede. Nu avem voie sa ne judecam parintii.

    răspunde
  122. Omar

    Eu l-am gasit dintr-o pura intamplare pe taica-miu. Mai exact sotia la gasit care nu are nici o legatura cu tara lui de origine sau prieteni de-ai lui. Am vorbit la telefon si bucuria lui a fost imensa.. in schimb eu am avut dubile mele … Apoi s-a inceput cu scuzele de ce a fost 22 de ani asa , scuze pe care le-am refuzat .. intr-un final am aflat ca mai am si 2 surori … Dupa care sa ma duc eu acolo apoi ca vine el aici … dar se pare ca nu aveam situatia financiara care o visa el . Adica vre-o vila de aia de om prost , masini si multe conturi in banca cu multe zerouri .. Asa ca a uitat iar ca are fiu …
    Deci prin urmare , cred ca asta li se trage din sange … Nu-i cu rea intentie . Iar in viata , uneori e mai bine sa nu te complici …
    De urat .. nu-l urasc … dar sincer , mai ales acuma , nu am nevoie sa ne cunoastem …

    răspunde
  123. BLOG VEDETE

    Imi pare rau de ce ti s-a intamplat. Chiar nu ma asteptam sa nu mai de nici un semn

    răspunde
  124. oana

    Cabral,imi pare sincer rau ca nu a mai dat nicun semn tatal tau…dar nu uita: nu avem voie sa ne judecam parintii…:(…sa fii tare in continuare..te pup:*

    răspunde
  125. Roxx

    Roata vietii se invarte necontenit,sau…ce pleaca pe o parte vine pe cealalta…
    Deci niciodata sa nu ai impresia ca un bine sau un rau facut,la un moment dat,nu ti se intoarce mai tarziu…
    Desigur ca toti ce te’au ranit candva,dar mai ales el,vor plati mai devreme sau mai tarziu…
    Te pup >:D<

    răspunde
  126. irisworld

    Acelasi lucru l-a patit si sotul meu si ironia sortii a facut ca eu sa-i gasesc tatal prin o prietena libaneza…mi-a zis atunci o chestie desteapta pe care n-am s-o uit cat oi trai(pentru ca eu eram emotionata nevoie mare):”am impresia ca asta nu va fi decat o complicatie a vietii,nimic mai mult”…si asa a fost.

    răspunde
  127. Corina S.
  128. Carmen

    Pana acum nu am lasat nici un comentariu, dar acum, parca am simtit un impuls. Multi copii au trait fara un parinte, multi au suferi si pot spune ca si eu ma numar printre ei. In schimb, am un regret…mereu imi propuneam sa merg sa-l vad (cu toate ca el ne-a parasit cand eu aveam 3 ani si fratele meu 2 ani, ultima data ne-a vazut cand aveam vreo 11 ani iar acum am 29) si niciodata nu reuseam. In mai 2004 eram plecata cu bursa in Olanda. am sunat acasa si am simtit ca mama e trista…initial nu a zis nimic. Ulterior, am aflat de la o verisoara…murise….si acum, dupa 5 ani am un sentiment de regret..nu cred ca e vinovatie, dar cu siguranta regret ca nu m-am dus sa-l vad pentru ultima data. Oricum, nu pot uri pe cineva, nu urasc pe nimeni si nu as putea avea un asa sentiment pentru cineva care m-a conceput chiar daca nu l-am interesat. DACA POTI FACE CEVA….E BINE SA FACI TOCMAI PENTRU A NU REGRETA MAI TARZIU.

    răspunde
  129. Alexandra

    Cabral, si eu am asteptat deznodamantul acestei povesti si…m-as fi gandit la multe, dar nu si la aceasta varianta. Pe de alta parte, si eu pot considera ca nu am tata (din motive pe care nu le detaliez acum). Am invatat, insa, din experienta, ca varsta nu este proportionala cu maturitatea. Asta explica de ce anumite persoane (care nici nu merita apelativul de ‘tata’), cred ca acest rol e temporar si ca se pot ‘retrage’ in culise oricand doresc. Noi nu putem decat sa ne resemnam, sa iertam, si sa incercam, pe cat posibil, sa nu repetam aceleasi greseli in ceea ce priveste proprii (actualii sau viitorii) nostri copii.
    Si…sa nu uitam ca nimeni nu e perfect…

    răspunde
    • lara

      Cabral e copilul rasfatat de parinti romani. Nici nu-si imagineaza de ce sint capabili parintii de alte nationalitati, rase etc.

    • Alexandra

      Nu cred ca „rasfatat” e termenul potrivit…Intr-adevar, am cunoscut persoane care proveneau din familii poligame, cu 13 copii…care nici nu apucau sa-si intalneasca tatal atat cat ar fi dorit, desi locuiau in aceeasi casa. Insa…din moment ce tatal tau biologic lipseste, parca se „rupe” ceva; poti avea un alt tata, dar nu il va inlocui niciodata pe deplin. Si prin asta nu mi se pare ca viata ne rasfata prea mult :)

    • lara

      Cind am zis’ rasfatat’ am comparat familia lui romana cu tatal biologic si cu ceea ce mi-a povestit o domnisoara negresa de 25 de ani care era cea mai mare dintr-o familie de 9copii. A zis: ‘Niciodata nu-mi voi forma o familie. Sint satula de familia mea. Fiind cea mai mare mi-am petrecut copilaria si adolescenta hranindu-I si schimbindu-le scutecele fratilor mai mici pentru ca mama si tata, parintii perfecti spre exterior, iubitori de copii(ca dovada… ce de ei au facut!) erau pe la intruniri, petreceri etc. cu amicii iar copiii se cresteau unii pe altii cu sora mai mare muncind si ca mama si ca tata.

    • lara

      Asta nu inseamna ca multe familii romane nu procedeaza la fel. Nici nu sint necesare familiile cu nenumarati copii pt exemplificare. Chiar si in familiile cu doi copii celui mai mare I se pune in circa cel mai mic. Daca virstele sint apropiate copiii nu simt aceasta nedreptate dar daca diferenta e de 5-6 ani atunci o simt si se revolta. Si cum ii raspunde tatal sau mama? In cele mai estetice dintre cazuri ii va preda o lectie verbala de cum trebue sa-ti ajuti fratele iar intr-unul urit, nedrept, cit se poate de des, pt. a fi mai convingator ii va trage citeva.

    • lara

      Si copiii romani si de alte nationalitati si rase isi au tatii biologigi asemanatori sau identici cu cel a lui Cabral. Acum depinde si de femeie daca e sufficient de puternica(fizic si psihic) pentru al transforma dintr-unul biologic intr-unul active. Sa exagerez iar si sa zic ca mama lui Cabral e vinovata?
      Uite, ce-a facut o femeie absolvente a 6 clase, energica, capabila prin educatia primia in familia ei de 12 frati(romani).
      Ramine insarcinate. se destainue iubitului arab(tot medic, déjà era medic). El se infurie si o bate. Ea il neutralizeaza: prima data ii arunca in cap si fata un castron cu oua umplute si maioneza.(mai tirziu cu ce avea la indemina.). Era mult mai experimentata si evident superioara lui din acest p.d.v. Bataile pe care I le dadea el erau nimic pe linga ceea ce primise de la taticul ei si de la fratii mai mari, asa ca: tot timpul iesea invingatoare. Si totusi nu l-a convins pina ce, disperata, n-a scris unei matusi de-a iubitului(era singura adresa pe care a gasit-o). I-a scris ca ‘religia’ nu-I permite un avort. Se pare ca musulmanii sint foarte sensibili cind e vorba de mostenitori. Imediat au acceptat-o si l-au obligat sa se casatoreasca cu ea.
      SUBIECTUL POATE FI DISCUTAT. ARE MULTE ASPECTE dureroase, INTORTOCHELI neplacute, incilceala trista dar legatura de mai sus s-a terminate cu un mare HAPPY END.

  130. anda ford

    neata!
    eu am incercat sa iert si poate undeva in adancul sufletului am iertat-o de mult..pe 29 am nascut o mica stea…si sincer nu-mi pot imagina viata fara ea…
    nu am sa inteleg niciodata de ce a plecat si ales sa uite ca m-a avut…n-are nimic am trecut peste…
    iar tu umanule,esti mai puternic decat noi toti la un loc…imi pare rau ca nu a venit..poate este mai bine asa…

    o zi buna!
    xx

    răspunde
  131. alina

    NU TE MERITA. FOARTE BINE CA NU A VENIT. A FOST SI RAMANEA PE LOCUL 2, LOC PE CARE S-A CLASAT SINGUR.

    răspunde
  132. tyna

    da chiar ai dreptate cabral k orice ne-ar fii facut nu trebuie sa ii uram…chiar acum cateva zile vb cu mama mea care niciodata nu mi-a vb urat despre tatal meu si ii spuneam k oricat as incerca sa il urasc nu pot…si atunci a venit replica ei care m-a trezit la realitate :” sa nu te mai prind ca spui asa ceva de tatal tau ..pt ca orice ar fii e tatal tau si o data si o data isi va da si el seama k a gresit si te va cauta”
    eu tot sper k va venii si ziua cand ma va cauta mai des, nu doar de de sarbatori si il va interesa la ce facultate sunt pt ca nici atat lucru nu stia despre fiica lui..dar asta e..viata merge inainte!!

    răspunde
  133. MC

    Cabral, sincer iti spun ca nu e deloc o poveste incheiata. Nu pentru tine cel putin. Altfel ai uita si tu.

    Bucura-te ca TU esti atat de UMAN,Inoke se va bucura cu siguranta .

    răspunde
  134. kammy

    sincer…nu m am gandit ca iti voi da vreaodata vreun cometariu(citesc mai multe blogg uri si nu comentez,printre care si al tau).prima data te am vazut in lista de blogg roller a unui prieten.si zic hai sa intru sa vad cine e asta care isi zice cabral…eram mai mult ca sigura ca e cineva care si a luat nick name dupa numele tau…nu ma intreba de ce,nu stiu…oricum ceea ce am citit fost „blognovela” anterioara celei cu Nicu…si cand te am citit mi am adus aminte de visurat…foarte tari amandoi la capitolul asta(el putin cam sadic,tu un pic cam prea plictisit,sa nu zic scarbit, de anumite „tabieturi” ale lumii contemporane)…mno…acum sa ti zic de ce ti am scris(oricum sunt destui care o fac,asa ca daca nu ma treci cu vederea e ceva fain din partea ta).si apropos are si nu are legatura ca tu chiar esti cabral(inca o parnateza….sper sa fiu cat de cat coerenta…e 7.31 dimineata..si inca vorbesc cu logodnicul meu,pe internet „normal”,pt ca fusul orar nu ne permite decat ore din astea mici)pt ca te citesc de cateva luni…sporadic ce e drept.si abea ieri am realizat cine esti.si zic oaaauuu…ce fain..hai sa vedem ce mai zice…mi ai placut mereu cand mai prindeam sa vad cate o emisiune de a ta …si stii ce ma atras foarte mult la tine(acum ajungem de fapt la motivul pt care ti am scris),si mi a placut in mod deosebit,stabilitatea ta ca om,echilibrul pe care il ai in tine si care il emani de parca toata lumea asa ar trebui sa fie.si asta cabral se invata acasa(se mai si autoeduca-mult mai greu fara o baza solida)adica de la o familie stabila.acum nu stiu ce ai facut tu exact,si ce au facut cei din jurul tau(iar asta e treaba ta).dar necitind povestea despre tatal tau…asa cum te am vazut eu, simplu telespectator…pentru ca se pierd multe cand ai contact cu o persoana,nu mai zic numai prin intermediul”sticlei”.niciodata nu as fi banuit ca familia ta nu e una stabila si puternica.si aceste lucruri ti le au dat ca mostenire…e drept ca sunt la urma urmei fiinte uname.si gresim.tatal tau a gresit pe partea lui.tu sigur vei gresi pe partea ta cu Inoke(ce nume interesant).dar nu uita ca la urma urmei conteaza sa fii OM.cu tatal tau,cu mama ta,chiar si cu cel ce ti a dat o parte din ADN(scuze, nu pot da o functie cuiva care nu si indeplineste sarcinile),cu cei ce care te inconjoara,si as putea spune in primul rand cu tine.pentru ca atunci nu te vei amagi ca uiti,si treci peste,e drept ingropi.si sunt sigura ca nu l urasti.dar incertitudinea care ti a asezat o acum in suflet(deoarece pentru un moment te ai deschis),o vor simtii cei din jur.si cel mai mult afectata va fi fetita ta.acum tot ce ti mai spus e „sa traiesti frumos” si mai ales…unde e mail ul ala de la Nicu???:D

    răspunde
    • sonia

      scuze ,dar cine e Nicu asta si ce este cu mail-ul asta,ca nu inteleg????

  135. silviu
  136. lara

    Parintii nu-i condamnam! Nu-i judecam! Dar sa ne certam bine cu ei si sa evitam ceea ce au facut ei si nu ne-a placut, da, putem.

    răspunde
  137. sonia

    Cabral ,hai sa luam partea pozitiva :esti un norocos ,ai doi tati care amandoi sunt convinsa te iubesc foarte mult,e drept fiecare in felul lui,dar exista !!!!!!!SUNT!!!!!!si orice ar fi parintii sunt un lucru pretios !!!!!!pupici

    răspunde
  138. rechinopeste
    rechinopeste

    don t be sad big fellow. nu esti singur, esti tu, si eu, si ei, suntem multi in situatia. we love you

    răspunde
  139. LoreenCroft

    Acum cateva zile am vazut pe pilea mea cat de mult ma iubeste dumnezeu, cand era sa mor(cu zile inainte de a implini 24 ani), asa ca nu merita sa fim nefericiti pentru oameni care nu ne merita..daca sunteti curiosi si tu ,Cabrale,..citeste asta: http://loreencroft.blog.com/2009/09/25/secunda-fatala/
    Am inteles atunci ca suntem doar frunze in vant si ca-ntr-o singura clipa toate planurile noastre si fericirea parintilor nostrii se poate duce din cauza unor prosti sau a fatalitatii pur si simplu, dar mai exact a unor prosti, cocalari, inconstienti
    Mi-am permis sa las aici asta pentru ca oricum ati fi putu accesa blogul daca apasati pe nume..

    răspunde
  140. Irina77

    Eu am doar 17 ani si tatal meu niciodata nu m-a vrut, mama a avortat de 5 ori din cauza lui, iar de curand am aflat ca s-a insurat cu o pipita care pare mai mica ca mine si mai vrea si copil cu ea. Nu pot sa ii spun mamei pentru ca are probleme cu inima, nu foarte grave, ce-i drept, dar imi e frica sa nu aiba un soc si sa pateasca ceva. Tata nici macar nu m-a chemat la nunta desi vorbim lunar si imi spune foarte fericit ca vrea un copil cu aia, desi eu stiu ca nu am fost dorita. Imi e foarte greu sa nu ii pot spune mamei despre asta…si sper ca tata sa nu faca vreun copil cu femeia aia. Nu vreau sa traiesc cu senzatia ca pe el il iubeste si pe mine nu. Eh, asta e, m-am descarcat putin, stiu ca nu voi rezolva nimic prin asta, dar sa stii ca nu esti singur! Te pup si te respect!

    răspunde
  141. Gaby

    AH!!!
    Nu-i nimic, trece… poate a si trecut! ce nu ne doboara ne caleste ;)
    Oricum, viata e frumoasa si nu se opreste aici! intr-o zi totul va fi si mai bine, ai sa vezi!

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.