A fost țara în fierbere după întâmplarea cu Domnul Colțescu. Mi-a sunat telefonul și mi-a tropăit mailul pe tema asta, mai mulți creștini voiau să spun ce cred și cum cred pe tema respectivă. I-am lăsat pe cei exhaustivi. Din două motive. Primul este simplu: din experiență pot spune cu putere că rasismul nu este… citește tot Rasism.
Acum ceva ani, când încă nu era așa cunoscut la noi, așa-l reperau oamenii… Dj-ul cu o singură mână. Pentru că are una dintre mâini paralizată. Povestea tristă este scurtă și seacă: accident auto. Asta se întâmpla acum 30 de ani, copil fiind. În teorie, opțiunile lui de viață se reduceau drastic. Dar el a… citește tot Black Coffee. DJ-ul cu o singură mână…
Când am văzut acum câteva zile că Halep va juca cu Williams la Australian Open, m-am bucurat. De fapt, de fiecare dată când văd că a noastră se va întâlni cu Williams… mă bucur. Mă bucur pentru că aflu din nou de la ai mei români, pentru a nu știu câta oară, că negrii se… citește tot De ce-mi plac mie meciurile dintre Halep și Williams
Sunt un băiat din cartier.
Născut în Berceni. În „77.
M-au dat prima oară la școala 111. Am stat până în clasa a 2-a… le-au zis alor mei să mă mute, eram prea bronzat pentru ei.
M-au mutat ai mei la 110. A fost bine până într-a patra. Prea mult solar…
Apoi m-au mutat la 96.
Deja știam rețeta… câteva zile de observat de la distanță, apoi începeau glumițele cu „alb ca smoala”, „maimuța”, „Congo”… și tot așa.
Și au început. În același ritm, cu aceeași răutate ca la celelalte două școli.
Și într-o zi s-a întâmplat ceva… am ieșit la sport, în curtea școlii.
Profu’ n-avea de gând să ia aur la Olimpiadă cu noi, așa că ne-a aruncat o minge de fotbal și ne-a lăsat în pace.
Am intrat și eu într-una dintre echipe. N-am făcut mare fâsâială, nu eram bun la așa ceva. Dar am alergat, făceam încă de-atunci sport de performanță, pregătire fizică aveam.
Am alergat, am dat câteva pase, am râs puțin pe teren, a fost OK.
În următoarea pauză mergeam către clasă, când un unul de la altă clasă a urlat după mine „Fugiți că vine maimuțoiul!” sau ceva de genul ăsta.
M-am întors să-i dau replica, dar n-am apucat. Unul dintre băieții din clasa mea a urlat tare, cu pasiune și supărare:
– Băăă, lasă-l în pace, e din echipa mea de fotbal!
Sunt un băiat din cartier. Născut, crescut și trăit în Berceni.
Îmi vorbești frumos… sunt prietenul tău.
Îmi vorbești urât… îți răspund fix cum m-a învățat cartierul. Și-ți promit că n-o să-ți placă.
Și eram obișnuit să trebuiască să mă apăr singur.
Dar atunci, fix în momentul ăla când un alt copil mi-a luat apărarea, am simțit pentru prima dată că… poate chiar de-s diferit, nu trebuie să fiu singur.
Pentru că în anii ce au urmat am văzut în cartier cum diferențele dintre oameni devin granițe imposibile de traversat.
Diferențele alea simple… de la hainele pe care oamenii le poartă, jargonul pe care-l folosesc, blocul în care stau, gașca în care-și cheltuie timpul… ori culoarea pielii. Diferențele alea simple deveneau la un moment dat niște prăpăstii de netrecut.
Cu o singură excepție: când jucam fotbal.
Cu alergătură și gâfâială, cu urlete și sudălmi, cu încurajări și râsete… fotbalul era un limbaj comun care ne făcea pe toți să uităm de toate diferențele posibile. Oricât de prost jucam. Eu. :)
Mă rog, fotbalul nu era. Încă este un limbaj comun.
Am intrat în campania asta Mastercard zâmbind, după ce am văzut clipul cu Pele.
Dă-i un PLAY, o să-ți placă…
Am văzut clipul și mi-am adus aminte de curtea Școlii Generale numărul 96, unde am simțit pentru prima dată că – deși diferit – nu trebuie să fiu neapărat singur.
La ani după, conexiunea asta a supraviețuit. Și iată o parte gașca de zăpăciți alături de care mi-am trăit adolescența…
O să revin cu ideea asta, am o surpriză foarte – foarte tare pentru toată lumea.
Promit.
V-am mai spus, cred, să nu încercați vreodată să intrați în mintea rasistului pentru că nu știi ce mai găsești pe lângă ură (sau ce e ea, după caz). Să nu-mi spui că ura nu stă în cap, ci în inimă… că nu-i adevărat. Vezi la copiii care se joacă… cât timp sunt mici nu-i… citește tot Măi Tyty, tot El ți-a dat și negri!
Dacă aș fi miliardar nu aș fi imbecil să dau 300.000 de euro pe o mașină! Dacă ar fi să plec din țară nu aș fi cretin să plec la căpșuni! Dacă aș fi țigan și m-ar numi cineva cioară l-aș călca în picioare! Dacă aș fi negru și m-ar numi cineva maimuță l-aș ignora… citește tot Dacă aș fi miliardar nu aș fi imbecil să dau 300.000 de euro pe o mașină!
Rasiștii, la fel ca vegetarienii, arată ca oamenii normali, de cele mai multe ori. Rasiștii, la fel ca cei care apreciază plimbările lungi, au vieți ce par normale, de cele mai multe ori. Rasiștii, dacă sunt caucazieni, arata ca restul caucazienilor, de cele mai multe ori. Dacă sunt hispanici… arată ca restul hispanicilor. La fel… citește tot Cum arată un rasist?
Au republicat băieții de la 23andme.com datele despre originile ADN-ului meu (am scris review despre ei aici, citiți și comentariile să vedeți și discuțiile apărute în jurul proiectului). Am rămas în continuare majoritar european… Sunt 49,8% european, din care 18,5% din balcani, 1,2% italian și 1% sunt chiar irlandez! În partea africană sunt 48,5% sub-saharian… citește tot Sunt tot majoritar european + e tare greu să fii rasist în 2014
Am primit aceasta bijuterie lingvista intr-un comentariu pe blog. Asa dovada de intelepciune si IQ ridicat merita ofranda… Asa-i, e tara ta. Si tu esti atat de atasat si de atent cu ea incat toti fura din ea si se caca-n dansa. Da’ tu, luminat cum te-a facut mama ta, esti atent la mine, sa… citește tot :)) Asta e tara ta, clar!
O sa ma hazardez si-o sa raspund eu la intrebarea din titlu, dar pentru ca nu-s vreun autointitulat purtator de cuvant, o sa raspund cu vorbele altcuiva. Am surprins discutia de mai jos in zona de comentarii a celui mai nou clip Parazitii – Ce n-avem acasa. La prima vedere nu e mare lucru, treci… citește tot Ce doare cel mai tare cand esti victima rasismului?
