Cabral.ro

Sunt un băiat normal. Pe clasic. Fără așteptări imbecile de la viață, fără pretenții tembele, trecut prin destule… și bune și rele. <play>, intră mai mișto (de pe telefon dă-i play in browser) Am strâns niște ani. Ani frumoși, cred eu. Frământați. Ani populați cu oameni mișto dar și cu creponați. Am avut norocul să cunosc și… citește tot Și, în final… lasă-te surprins!

Am deschis Cutia Pandorei cu articolul de alaltăieri. Ăla despre fericire. Primul val de Ba nu, dom’le! mi-a venit de la cei care m-au plesnit peste ochi cu CE TREBUIE.  Da, știi cum merge treaba… dă-i un <play> și citește. Dacă ești pe telefon, dă-i <play in browser>. Să faci ce trebuie, mi-au zis. Că viața… citește tot Ce trebuie. Sau. Ce vrei.

<play>, da? Și citește, de ai timp și chef… Viața. O succesiune constantă de alegeri. Uneori inspirate. Alteori greșite. Am vrut să scriu un articol despre curaj. Și despre fericire. De fapt, despre curajul de a fi fericit. Pentru că da, cu toate că poate suna ciudat, cred că trebuie să fii curajos ca să… citește tot Am vrut să scriu un articol despre fericire.

Am ceva prieteni. Nu mulți. Destui. Unii dintre ei, dintre prietenii mei, au ajuns ei sau sunt fii ori fiice de milionari / miliardari / triliardari. Exceptând câteva exemple… sunt oameni normali, cu probleme, frământări și apăsări. Unii dintre ei, dintre ai mei, sunt fii sau fiice de muncitori, profesori, economiști, etc. Din aceeași zonă… citește tot Am ceva prieteni. Dar doar câțiva sunt fericiți.