Am ceva prieteni. Nu mulți. Destui.
Unii dintre ei, dintre prietenii mei, au ajuns ei sau sunt fii ori fiice de milionari / miliardari / triliardari. Exceptând câteva exemple… sunt oameni normali, cu probleme, frământări și apăsări.
Unii dintre ei, dintre ai mei, sunt fii sau fiice de muncitori, profesori, economiști, etc. Din aceeași zonă cu mine. Exceptând câteva exemple… sunt oameni normali, cu probleme, frământări și apăsări.
Din păcate… cei fericiți sunt puțini.
Excepțiile de care spun… sunt cei fericiți.
Câțiva dintre fericiți sunt miliardari… ba chiar sunt enervant de putred de bogați, după multe standarde.
Câțiva dintre fericiți nu sunt miliardari… ba sunt chiar strâmtorați, după anumite standarde.
Care este numitorul comun?
Ce au făcut pentru a fi fericiți?
S-au oprit din a face ce se face.
S-au oprit din a se lăsa cântăriți pe standardele societății.
S-au oprit din a se uita în gura altora. Au început a se asculta pe sine.
Adică ce au făcut?
Doi dintre ei au plecat în lume cu mașina. Colecționează amintiri, refuză până să facă și poze… spun că amintirile rămân, chiar dacă neclare, în inimă și suflet. Juri că sunt pe ceva ilegal, zâmbesc larg de fiecare dată când ne auzim…
Alți trei o cutreieră – pe lume, zic – călare pe niște motoare răpciugite vai mama lor. Aproape toate pozele pe care le primim de la ei sunt cu ei meșterind la sărăciile alea, dar de fiecare dată voioși de parcă tocmai au câștigat la loto.
Un altul e pe munte, și-a descoperit pasiunea pentru fotografie nocturnă, joacă leapșa cu urșii prin munții patriei. Când ne sună că i-a ieșit nu-știu-ce cadru avem impresia că e gata, s-a îndrăgostit de o ursoaică pe care tocmai a cerut-o de nevastă. Și ea a zis Da!…
Unul dintre ei și-a vândut tot (adică un Opel Astra și calculatorul) și a plecat în Asia. Când a plecat era un geek albinos, ușor supraponderal. Acum e un badass bronzat și tatuat, slim-sexy-fit care le cântă la chitară copiilor din nu-știu-ce sat uitat de civilizație prin Cambogia. Sau acolo era ultima dată când am vorbit…
Unul e acasă. A lăsat tot și s-a apucat să învețe muzică. Dă în tobele alea cum dă surdu-n clopote, e slab ca o coadă de mop și pare ușor smintit. Nu de alta dar prea o arde relaxat, deși are în frigider doar mucegai. Și bere fără alcool.
Și mai am câteva exemple, pe care nu le înșir aici pentru că nu face sens să insist aiurea dacă nu ajung exemplele astea.
Oamenii de mai sus sunt fericiți. Sunt fericiți pentru că au rupt ațele care-i țineau legați de societatea în care trăim, de prejudecăți, de frici.
Oamenii s-au rupt și fac ce cred ei, cum cred ei, cum simt ei.
Și dacă la sfârșit vor ajunge prost… măcar drumul doar-dus a fost realmente o plăcere.
Dar mai bine așa decât să ajungi binișor după un drum plictisitor, frustrant și acru.
Pentru că nu iei miliardele cu tine, arză-i-ar terciu’ de bani!
Fericirea se măsoară în zâmbetul sufletului pe care-l iubești, într-o bere băută cu prietenii, într-un drum pe care-l faci așa cum ai visat, în niște ore în care faci ce-ți dorești.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.