Sari la conținut

Am deschis Cutia Pandorei cu articolul de alaltăieri. Ăla despre fericire.

Primul val de Ba nu, dom’le! mi-a venit de la cei care m-au plesnit peste ochi cu CE TREBUIE. 

Da, știi cum merge treaba… dă-i un <play> și citește. Dacă ești pe telefon, dă-i <play in browser>.

Să faci ce trebuie, mi-au zis. Că viața nu e un răsfăț, viața e grea, mi-au zis. Că în viață trebuie să faci ce trebuie, mi-au zis.

Aha. Să faci ce trebuie pentru a ajunge… unde? Unde zice lumea că trebuie să fii? Sau să ai ce zice lumea că trebuie să ai?

Să ai neapărat o carieră.

O mașină.

O casă.

O soție sau un soț.

Vacanță în Thailanda. Sau în Zanzibar. Ori Maldive. Să ai de unde pune poze pe Fb.

Și dacă le ai pe toate astea… ești fericită? Ești fericit? De unde știi, că așa zice lumea?!

Stai de vorbă cu tine. Constant. Susținut. Obraznic.

Contrazice-te, pune-te sub semnul întrebării, chestionează-te, trage-te de urechi.

Fii sigură că drumul pe care mergi e drumul tău. Fii sigur că pantofii în care tropăi sunt ai tăi.

Nu-ți dau lecții de viață, că n-am dreptul. Nu-s vreun guru al succesului, să mă apuc să țin lecții de Viață trăită frumos, seminar la doar 127 de euro, redus. Click aici!

Sunt doar un individ care merge în șoșonii lui, cu ochii larg deschiși. Și cu un zâmbet lipit pe față destul de des.

Fii sigură că ce faci azi mai are legătură cu tine și cu ce vrei tu… nu cu cine erai tu acum trei ani.

Folosește-te de oportunități. Întinde mâna și ia ce-ți pune viața în față.

Nu te complăcea. Nu-ți feri privirea de tine când te uiți în oglindă.

Acceptă-te. Poate prea grăsuță ori slăbănoagă. Poate prea egoist. Ești tu. Acceptă-te așa cum ești. Sau chinuie-te aiurea.

Nu merge pe un drum doar pentru că-l ai în față.

Nu te agăța de o alegere pe care ai luat-o acum un an. Sau doi. Sau cinci. Acceptă faptul că ai greșit, sau că s-a schimbat contextul… și schimbă-te și tu. Schimbă drumul, dacă asta simți că trebuie.

Alege plăcerea. Nu te mai simți vinovat când faci ce-ți place. Agită-te să ajungi să faci ce-ți place.

Nu te mai simți vinovată când vrei să săruți niște buze. Fă cumva și mușcă-le cu poftă.

Caută plăcerea. Și nu o refuza. Niciodată.

Murim, băi. Azi, mâine, poimâine, în fiecare zi merg la groapă oameni de care se agață zdrențuite dorințe neîmplinite și plăceri refuzate.

Da, fă ce trebuie astfel încât să trăiești. Muncește.

Dar nu trăi ca să muncești. Oricât de tare ai trage, ține tot timpul în cap ideea asta simplă: muncești ca să trăiești. Nu trăiești ca să muncești.

Că nu ești nici plug, nici tractor.

Dacă ții la cariera ta… ai grijă de ea, dacă asta te face fericită. Dar e doar o parte din viața ta. Una trecătoare chiar, o să vezi.

Prețuiește clipa. Că aia trece, se duce, n-o mai aduci înapoi.

Lasă minciunile pe care ți le servești dimineața, la prânz și seara. Aruncă-le. Privește adevărul cum e, ca să ajungi să-l faci cum îți place.

Știi cum cred eu că e viața?

Dacă o iei razna după eclere… e o idioțenie fără margini să nu le mănânci ca să nu te îngrași.

Dacă eclerele te fac fericit… mușcă din nenorocite cu fiecare ocazie când ți-e poftă. Și-apoi… ori mergi la sală să le dai jos ori acceptă-te grăsuț.

Mergi la petreceri. Ieși în oraș. Fă dragoste. Iubește. Stai cu prietenii. Fii nebună. Și nu le face pentru Fb, fă-le cât mai puțin demonstrativ. Fă toate astea pentru tine.

Bucură-te de concerte dansând ca o nebună, nu filmând cu telefonul.

Bea un pahar în plus și ia-l în brațe pe băiatul ăla pe care-l vezi topit tupă tine.

Cântă pe stradă și zâmbește-le oamenilor, ce rost are să treci prin viață acru și ațos?

Și poate nu vei reuși să faci astea în fiecare zi din viața ta.

Dar nu uita că viața ta este formată din… zilele tale. Una câte una trec.

Și-apoi mergi la cimitir, probabil.

Unde e plin de oameni care regretă lucrurile pe care nu le-au făcut. Nu pe cele făcute.

Întreabă-te. Răspunde-ți. Vezi cine ești. Trăiește. Zâmbește.

14 comentarii despre "Ce trebuie. Sau. Ce vrei."
  1. Cabral Ibacka

    Am fost egoist, recunosc.
    Comentariile primite m-au atins atât de tare încât am decis să le păstrez pentru mine.
    Vă mulțumesc pentru ele.
    Și vă rog să mă iertați.

    răspunde
    • Irina

      Bună ! Imi place pozitivismul pe care-l împarți cu noi în fiecare zi. Ești un norocos că ai putut să ajungi la filozofia asta devreme. Eu am fost o încrâncenată și a trebuit să ajung la 50 de ani și să nu mai iau totul ca pe un război, să îmi dau seama că soarele e pe cer în fiecare zi și pentru una ca mine…În fine, îmi placi și o să te urmăresc cu drag de fiecare dată…Te pup de te albesc, deși îmi placi așa cum ești !

    • Alexa

      De ce sa fi iertat? Pt ca esti viu si normal intr-o lume dezaxata?

  2. Alina

    Ești uriaș! Multumesc!

    răspunde
  3. Tania chirca
    Tania chirca

    Esti ok. Altii nu sunt. Ideile acestea le imbrafisez de putini ani . Ce n-as da sa le fi auzit acum 20 de ani !!

    răspunde
  4. Dani

    Voi toti, cei care ati crescut cu: „…ce o sa zica lumea…?”
    Pana la urma ce s-a intamplat? A zis ceva??

    răspunde
    • Andra

      Da, a zis si inca zice insa sunt prea ocupata sa-mi traiesc viata frumos ca sa aud .

  5. Ana

    Foarte frumoasa energia din articol :) Am lacrimat. De adevar.

    răspunde
  6. Karmapolice

    Te adoro…stii de ce? Esti viu, nu zombificat….stai viu!

    răspunde
  7. Carmen

    You are the best!

    răspunde
  8. George Ginghina

    Foarte frumos scris, din condei asa. Felicitari, chiar mi-a placut!

    răspunde
  9. Ioana pop

    Fericirea ….daca si acest subiect ajunge tabuu…s a gandit careva?

    răspunde
  10. Ioana

    Ai fost egoist? Ai descris perfect ce inseamna sa te bucuri de viata. Nu stiu cati oameni ar avea curaj sa faca ce vor, nu prea sunt sau daca ajung in situatia asta ajung destul de tarziu.
    Si trece asa de repede timpul…
    Si daca faci ce iti place toata lumea se uita ciudat la tine de parca nu ai fi “normal” ca ei si cand ii vezi te simti de parca faci ceva ciudat.
    Foarte tare articolul tau, foarte inspirational
    La mine are efect :)

    răspunde
  11. Nia

    Este prima oara când am ocazia sa intru la tine pe blog,sincera sa fiu,s-a cam nimerit si ma bucur tare mult,am sa o fac mereu de acum încolo.Dar la fel de adevărat este si ca e prima oara când scriu un comment pe un blog,mai ales ca de obicei îmi tin părerile pentru mine,dar trebuie sa iti spun,Cabral,ca este exact ceea ce cautam si aveam nevoie în acest moment! Foarte frumos si adevărat,deloc egoist,ba chiar sunt convinsă ca ai schimbat multe păreri asupra celor ce ti-au citit textul,ca si în cazul meu! Sunt convinsă ca satisfacția ta(si ma refer la partea sufletească) este alta după ce vezi cat bine ai făcut cu aceste povestioare care ne ating acolo unde trebuie! Si meriti vorbe de laudă si de bine,cu vârf si îndesat :) Numai bine tie si fetelor tale

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.