Sportivii.

Ascult comentariile de la o intrecere sportiva si ma gandesc la faptul ca oamenii aia de-si flencane gurile n-au avut niciodata contact cu o sala de sport.

Nu ma refer la un sport anume (excludem fotbalul si blaturile de la noi, daca vreau sa vad un meci misto ma uit la Milan cu Lazio si la minutul 50 ma intreb de unde mama lor mai au aia gaz sa alerge in halul ala…). Vorbesc de sporturi in general…

Stiu aia de comenteaza ce inseamna sport de performanta? Inseamna viata lipsa ani la rand.

Eu pot sa vorbesc de kickbox si thaibox, dar am prieteni care fac/au facut alte sporturi si munca e tot pe primul loc.

Trezirea de dimineata si… la sala. Ai doua ore de efort in care lucrezi muschi si articulatii. Sala de forta, impins-culcat, abdomene, flotari, tractiuni, geno, lucrat cu corzi elastice, dupa care, ca sa nu fii la fel de mobil ca un batator de covoare incepi sa te cracanezi si tragi de toate articulatiile posibile. Pauza cateva ore si pe la 16:00 inapoi la sala. Doua ore de lupta: cu umbra, cu sacul, cu partenerii de sala. Imparti pumni si picioare vreo doua ore, primesti pe masura, te vlaguiesti ca o punga de 1 leu…

Pauza vreo doua ore si iesi la alergat: o ora si jumatate de mars combinat cu sprinturi turbate, in urlete si inghionteli de la antrenor… si nani. Pentru ca a doua zi o iei de la capat.

Cantonamentele.. la fel. Dimineata-pranz-seara antrenamente. Muntele il vezi cand alergi prin padure, marea o vezi cand alergi pe plaja, in rest un luminis sau o bucata de pamant unde-ti tii in teroare ficatul si alte organe care trag sa explodeze si nu stiu cu ce au gresit…

Ce mananci ani intregi? Ce trebuie… uita gratarele si cefele de porc mort care sfaraie pe ele, uita cam tot ce ti-ar produce un orgasm culinar. Mananci doar ce trebuie si cand trebuie.

Vacantele? Pai nu prea ai, singurele vacante pe care le intalnesti sunt cantonamentele, unde ai parte de ce spuneam mai devreme.

Distractii? Ce-s alea… la club nu mergi, fumul de tigara o sa-ti puna plamanii in off cateva zile, alcool nu ai voie caci… alte cateva zile nu vei stii ce te-a lovit, noptile nedormite se traduc in limba scoasa de 1m in zilele urmatoare…

Ce ai voie? Antrenament si nani.

Asta e viata unui sportiv, si cu toate ca am vorbit de kickbox si thaibox, acelasi program, cu diferente de organizare ale antrenamentului, il gasesti in viata oricarui sportiv de performanta.

Si intr-o competitie pe care tu o vezi la teveu, el va incerca sa faca si sa dea tot ce e mai bun (revin, nu vorbim de blaturile din fotbal). Si daca la un moment dat nu va mai da cum trebuie, asta se va intampla caci nu mai poate. Daca nu-i vor mai iesi pasentele, asta se va intampla pentru ca i-a cedat ori corpul, ori mintea. Si daca va ridica mainile si va abandona, asta se va intampla pentru ca nu mai poate, nu pentru ca nu mai vrea.

Deci, daca te uiti la teveu si-ti vine sa-l bodogani pe X sau pe Y, gandeste-te ca el nu mai are viata de ani buni, nu stie altceva decat pregatire (fizica, tehnica si psihica). Lasa mistourile si caterincile, nu o face pentru ca nu mai vrea, ci pentru ca nu mai poate.

Si din cauza asta va avea un an cu si mai multe sacrificii, astfel incat la anul sa nu se mai intample la fel.

Ai facut vreun sport? Ce sportiv roman de performanta cunosti?

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • mariusica98
    • 20.01.2011

    stiu cum e viatza unui sportiv are multe chesti complicate de la viza pusa de medic pana la antrenamente si meciuri eu jok handbal de 2 ani si akm mi-am rupt mana dar mi-a trecut si am avut o pb de sanatate si lucrul asta m-a tinut departe de teren in jur de 2-3 luni sa zic sunt titular meci de meci aproape e viatza grea

    răspunde-i
  • geretus
    • 15.05.2008

    nu mi-a venit nici-odata sa bodogan… ca sa te citez.. pe nimeni dintre sportivi… si aici ma refer la sportivii adevarti de care zici si care nu sunt mediatizati indeajuns…
    Cand vine vb in schimb de fotbalisti, si in special astia de joaca pe-aici, sa te tii… Si mi se pare normal… Astia sunt cei ma avantajati financiar dintre toti sportivii si cand ii vezi cum matahaie pe teren iti vine sa intri in televizor sa le rupi capu…
    Si astia nu au viata pe care ai descris-o tu… Pe astia ii gasesti la bere, la petreceri, au viata mondena… ce pana lor…

    răspunde-i
  • monkey
    • 14.05.2008

    @dojo- apropo de mancare calculata…chinu pamantului ca sa te incadrezi in categorie. nici sa slabesti prea mult nu se poate, ca iesi din categorie, nici sa te ingrasi. eu aveam de alergat zilnic minim 50 de kilometri, si uneori din cauza efortului slabeam prea mult, si ma umfla antrenorul cu ciocolata dupa fiecare antrenament :))). daca puneam ceva, treceam la 80 de kilometri si peste. dar nu imi pare rau, totul era din pura placere. am zis ca o sa ma apuc iar de antrenamente, asa, de agrement si cu ocazia asta poate o sa ma las si de fumat..sper.

    răspunde-i
  • Crazzy
    • 14.05.2008

    eu fac un sport de performanta de vre-o 10 ani… imi place foarte mult mi se potriveste… 😀 sa va spun si ce sport?
    “aruncatul cu privirea” 😛

    răspunde-i
  • Dojo
    • 13.05.2008

    Multa dreptate ai 🙂

    Din pacate majoritatea celor care maraie in fata TV-ului abia urca 2 etaje. Si, daca se poate cu liftul, e si mai bine, chiar si un etaj.

    Am o mare admiratie pentru sportivii de performanta, exact din motivele pe care le enumeri tu aici. Cand m-am apucat eu de karate era oricum cam tarziu pentru performante. Aveam 22 de ani, femeie, job caldut la un post de radio (deci mai trebuia sa am si fata intacta pentru cand ne “calca” vreun star muzical de marime internationala si nationala chiar) si incepeam sa stau deja pe net mult (cam atunci am inceput si primul site, dojo.ro)

    M-am antrenat impreuna cu sportivii care mergeau la competitii (eram sac de bataie pentru aia de mergeau la kumite, sau de fapt buna sa le mai dau peste cap, cand credeau ca sunt prea buni) si trageam ca nebuna, pentru ca m-a pasionat enorm chestia asta.

    Am fost la un singur cantonament la Straja, cu sensei si am zis ca mor acolo. Tot ca si “civil” eram prin zona (stiau astia ca ma antrenez de agrement, ca la varsta aia chiar nu mai aveam fiori de competitie), dar m-au lucrat destul incat sa-mi rog moartea. Si eu chiar nu ma antrenam atat de serios, cat se antreneaza copiii astia.

    Dar prea multi nu cunosc fazele astea si stiu doar sa isi bata joc de niste tineri care au trait ani de zile aproape in conditii de “detentie”. Totul la gram calculat, mancare, timp, viata.

    PS: cred ca avem o cunostinta comuna: shihan Georg Nicolau. Imi povestea inca de acum cativa ani ca erai mare “caftangiu” 😉

    răspunde-i
  • Andra
    • 13.05.2008

    Aaa da, cum puteam sa uit? Am facut vreo 5 ani, performanta, dans sportiv. Aveam un program aiurea rau. Si da, aveam antrenamente grele, faceam multe ture de parc pe zi. Si eram destul de micuta. De asta m-am lasat ca incepusem clasa a 5 a, parca, si nu mai prea aveam timp si de antrenamente, concursuri, si alte chestii. 🙁 Desi ma dureau ficatii de multe ori dupa antrenamente, (al naibii antrenor! pentru antrenamentele din parc asa il uraam) imi placea…dansul e dans. Munceam mult si vroiam sa fiu cea mai buna dintre junioare, asta e… Si acu’ mi-e dor.

    răspunde-i
  • Lizzie
    • 13.05.2008

    Pai…sa vedem ca tot se vorbeste de copii…uite pe mine m-au lasat parintii sa fac ce vreau si de mica bombaneam pe acolo ca “io vreau sa ma fac balerinaaaaaa” si ia si da-i copilului balerina…8 ani de tras pe-acolo, mancare din parti, bataie:))de la profi la greu ca vrei, ca nu vrei, examene peste examene…aveam 38 de kile:))bine, ca nici acum dupa ce m-am lasat nu reusesc sa ma ingras prea tare(problema vietii mele)…eh, asta intra la sport?

    răspunde-i
  • tibi
    • 13.05.2008

    Bine le zici,Cabrale!Sportivii astia isi sacrifica intr-adevar viata pentru a atinge marea performanta.Si atunci cand nu mai dau randamentul asteptat nu ne gandim ca poate li s-au terminat “bateriile” ci ii acuzam ca nu dau totul pe teren.
    Ma gandeam la ce s-a scris in ultimul timp despre Ronaldinho si ca forma lui slaba ar avea o explicatie medicala.O fi ce spui tu sau ce altceva?

    răspunde-i
  • Sabotor
    • 13.05.2008

    Eu n-am facut sport de performanta. Am mers la inot vo’ 4 ani si la karate vo’ 3, da’ numai performanta nu pot sa spun ca era… Deh, mergeam si eu de 3 ori pe saptamana. Deci pot sa spun ca inteleg prin ce trece un sportiv de performanta. Dar cand unu’ care dupa 2 luni in Italia nu mai stie sa vorbeasca romaneste, sau cand apare unu’ la TV unu’ care musca papusile de periculos ce e si o fura in ring in 35 de secunde, apoi nu ma pot abtine sa nu fac misto de el. La dracu’ in situatia aia as face misto si de mine 😉

    răspunde-i
  • Jeleu
    • 13.05.2008

    am facut handbal fro mai multi ani.
    creca toti tre sa faca vreun sport nu neaparat pentru performanta ci pentru:
    a:

    1.invata/ forma spiritul de echipa
    2.ambitie/competitivitate
    3. sanatate( mai putin cei cu tablele si maieurile cu gaurele)

    răspunde-i
  • Loading...