Sari la conținut

shaquille-oneal-tattoos-wallpapersMi-a placut baschetul de mic. Dar toate mi-au fost impotriva… inca din copilarie ai mei m-au dat la arte martiale, plus ca eram pitic. Intr-a noua eram penultimul din clasa la inaltime.

Mai mult de-atat, pentru ca faceam kickbox de performanta de multi ani si n-aveam timp de alte sporturi… la baschet eram complet penibil.

Era si perioada aia in care scapaseram de ceausescu (invarti-s-ar) si vedeam la TV deja bachet de pe-afara… baschetul era cel mai atragator lucru de pe Pamant! Dar eu tot nu ma puteam atinge de el decat la scoala. Si chiar daca ma atingeam… mare branza nu faceam asa, pitic si neiscusit.

Si s-a terminat a 9-a de liceu, am intrat in vacanta. Una dintre cele mai chinuitoare vacante din viata mea… doctorii le-au spus alor mei ca durerile sunt normale, ca e perioada de crestere. Or fi fost normale dar pe mine tot ma dureau oasele de vai steaua mea.

Nasol era ca nu-i credeam pe doctori si nu intelegeam ce se intampla. Asta  pana m-am intors la scoala, intr-a 10-a. Eram cel mai inalt din liceu.

Am crescut in vara aia pana la 1,77m. Nimic nu-mi mai venea, mi se stricase toata motricitatea si in afara de miscarile ultra-repetate din registrul artelor martiale… nimic nu mai faceam cum trebuie, Titi-Impiedicatu’ mi se spunea.

In schimb… negru eram, mare tocmai devenisem… la imagine in baschet punctam decisiv.

Si unul dintre prietenii mei de pe atunci, Purcara, imi face cadou un costum de New York Knicks. Nou. Stralucitor. Marimea mea. Ma imbrac in el si mergem la Olimpia, la sala, sa jucam baschet (Olimpia era si sala de sport a liceului meu, Decebal).

Intram in sala. El (tot mulatru) juca baschet de mic, juca beton, pasea sprinten in timp ce mingea i se invartea pe degete. Eu paseam lenes langa el, imbracat in echipamentul meu de Knicks, cu mingea la subrat… curat NBA, nu altceva!

Toata lumea se uita la noi de parca eram Shaq cu Sir Charles in carne si oase! Mai aveau putin si-mi vorbeau cu Domnule! Eram eroul lor! Eram zeul lor… asta pana sa inceapa jocul.

Dupa ce n-am fost in stare sa dau cos nici de sub panou, singur cuc, dupa ce mi-am dat cu mingea in gura (singur si nederanjat de nimeni) de 3 ori in primul sfert, dupa ce-am dat si cu fata de stalpul de sustinere al panoului… m-au dat afara in suturi. Nu m-am suparat, aveau dreptate…

… dar de-atunci ma tot uit cu invidie la pustii astia de liceu care joaca baschet bine.

Cupa 1 Bucuresti 2013-10Anul trecut am prezentat festivitatea de decernare a premiilor Cupa 1, am apucat sa cunosc mai bine ce inseamna competitia asta pentru ai nostri.

Cupa 1 este o competitie imensa, polisportiva (anul asta baschet, fotbal, handbal, volei si atletism), organizata de Primaria Sectorului 1 impreuna cu asociatia Sport Pentru Viata si prin care sunt incurajati sa faca sport cei tineri, cei care invata la scolile generale si la liceele din Sectorul 1 al Bucurestiului.

In conditiile in care obezitatea a inceput sa-si faca simtita frecvent prezenta inca din scoala generala, in conditiile in care alimentatia astora mici nu mai e deloc ce trebuie, in situatia in care ei sunt atrasi tot mai mult catre orice altceva decat catre sport… Cupa 1 este exact genul de eveniment major care poate schimba situatia in bine.

Anul asta este campion la participare, Cupa 1, aflata acum la a 12-a participare, creste de la an la an!

Ne apropiem de festivitatea de premiere o sa revin cu  numele unora dintre castigatori, sa-i laudam si-aici, sa fie mandri, sa fie competitie si mai puternica la anul!

Tu ce sport ai practicat in copilarie? O sa-ti incurajezi copiii sa faca sport sau o sa-i lasi sa faca fix cat vor simti ei?

29 comentarii despre "Eu si baschetul la liceu… o combinatie de mai mare rasul!"
  1. vasilescumihaela

    Am jucat si eu nitel basket candva… Cat despre copii, i-as trimite unde m-as trimite si pe mine daca ar exista in Ro, dar astora le e frica sa infiinteze cluburi de tir. :)

    răspunde
  2. karmapolice

    volei, inot, arte martiale si da, i-am bagat la arte martiale de la 5 ani…sportul e necesar si frumos

    răspunde
  3. anasoare28
    anasoare28

    Pustiul meu face kickbox,merge si la competitii pentru copii ,inot din cand in cand ,dar iar placea si baschetul si arunca chiar binisor la cos cand prinde unul, chiar daca este mai mic de inaltime ,dar pentru ca timpul nu ii permite sa le faca pe amandoua a ales kickboxul deocamdata ,aici pasiunea e mai mare

    răspunde
  4. ottilia

    Eu am facut sah.
    N-am copii, dar daca voi avea, o sa-i indemn spre sporturi care sa le placa.

    răspunde
  5. Bea

    Eu nu am facut sport, desi mi-ar fi placut sa ma sustina ai mei. Pe copilasii mei i-as da la dansuri. Dar daca vor avea alta preferinta, ii voi sustine. Sport sa faca!

    răspunde
  6. Marius V

    Stii ca inca nu e timpul pierdut sa mai joci baschet, chiar daca ai doua maini stangi ?
    Cat despre viitorii copii, ii voi incuraja sa faca orice sport vor (e adevarat ca o sa fac o mini campanie pro baschet), dar in general daca o sa faca sport, voi fi multumit

    răspunde
  7. B.S

    Pai… in copilarie, deci? Nu sunt eu in etate deci imi aduc aminte de parca ar fi fost ieri , aveam doar fotbal in cap.
    Vazusem acum ceva timp un film ” The longest yard” in care un personaj se intreba, cum de un jucator profesionist de fotbal american se pricepe foarte bine si la baschet. Raspunsul a fost ceva de genul : talentul nativ in sport te ajuta sa te adaptez incredibil de bine la aproape orice activitate de gen. Asa sunt eu priceput la toate sporturile, dar niciodata primul… la niciunul. Chiar si atunci cand lipsea vedeta echipei, nu eram eu in forma… si na..am ramas la stadiul de : nascut talent, murit speranta. :) In continuare fac sport destul de des. In ceea ce priveste copiii, o sa le las libertatea sa aleaga, dar am sa ii „ajut” un pic cu o directie catre inot.
    Te salut Cabral.

    răspunde
  8. Lacra

    O sa imi incurajez fetita sa faca sport, dar o voi lasa pe ea sa alega..doar intotul am sa il impun =D . Cat despre mine imi doream sa fac baschet sa cresc mai inalta..si cum nu am facut prea mare n-am crescut :) . O seara buna!

    răspunde
  9. Poligraf

    Am facut arte martiale, din lipsa de finante, a trebuit sa renunt. Pentru copii este necesar un sport. Recomand cu caldura.

    răspunde
  10. dojo

    Am facut doar sportul normal, dar m-am apucat de karate la 20 si ceva de ani. Fie-mea va face inot de mica si, daca are chef, arte martiale. Daca nu, gasim altceva.

    răspunde
  11. Baile Olanesti
    Baile Olanesti

    dc nu publicati comentariile? nu am injurat nu am vb urat….

    răspunde
  12. Silviu

    Off topic: ha ha mi-a placut ultimul reply al tau sir.

    On topic: Cand eram mic de tot am stat la bunici si m-au dat la inot la Pitesti (nu mai stiu sala), iar dupa ce m-am mutat inapoi in orasul meu natal, mi-a placut basketul, in special street ball si am cochetat mereu cu artele martiale pana la inceputul liceului cand m-am si tinut de karate, ca mai apoi la facultate sa practic muay thai (asta am cautat cand eram mic dar n-am gasit pe vremea aia).
    Oricum, la a doua intrebare raspunsul este DA, o sa ii incurajez. Nu conteaza daca o sa am fata sau baiat (sper baiat) :) o sa ii indrum spre practicarea unui sport, de preferat arte martiale. Pentru fata/fete capoeira sau aikido sunt variante excelente si pentru baiat/eti…orice :D
    Mult mai multi oameni mor de sedentarism decat de la droguri deci indrumati-va copiii spre un sport, nu-i mai lasati in fata x-box-ului,ps3…etc daca le plac impuscaturile nici o problema e un sport pe nume Airsoft care o sa te faca sa transpiri si niciodata nu e plictisitor ;)

    răspunde
  13. cristian ghicasan
    cristian ghicasan

    De mic am fos slab si pricajit, bolnavicios si ciuca batailor, batjocura celor dezvoltati fizic.
    Avand asemenea dezavantaj, am dezvoltat o abilitate care ulterior s-a transformat in pasiune:))….puneam piedici.
    Cu cat era mai mare si mai voluminos animalul care ma agresa cu atat imi era mie mai usor sa ii dau o tranta….asa am descoperit Judo un sport,o disciplina si un mod de viata…cred ca asta as sugera pustiului meu.

    răspunde
  14. ovidiu

    eu am facut diverse sporturi de mic. inotul a fost primul, pe urma a fost polo, handbal, arte martiale, scrima, gimnastica, volei la liceu, fotbal si baschet in curtea liceului cu colegii si prietenii. Deci pot spune ca am incercat cam tot dar singurele care mi-a placut cu adevarat au fost polo si baschetul.
    peste cateva luni voi avea o fetita si zau daca stiu la ce sporturi sa o indryum cand va fi sa fie timpul. dar in mod sigur voi incerca sa ii impun o viata activa prin sport. sportul cred ca este principalul element in viata de inceput a unui copil. in primul rand il tine in forma si in al doilea rand il educa social. mai ales jocurile de echipa. deci vrea nu vrea va fi trimisa la sport si voi incerca oricate e nevoie pana o s gasesc unul care sa ii placa :)

    răspunde
  15. Florin

    In clasa a 9-a erai penultimul la inaltime din clasa? Ce inaltime aveai? Cum te-ai inaltat asa de repede :)? Eu am 14 ani si 10 luni si am 1,62… si sunt penultimul din clasa la inaltime. Multumesc! :)

    răspunde
  16. Ioan Săbăduş
    Ioan Săbăduş

    Pe al meu l-am lasat sa ma roage vreo 4 luni de zile sa mearga la karate. Am zis ca vreau sa-si doreasca cu adevarat acest lucru. S-a bucurat mult, am crezut ca o sa dureze doar 2-3 luni si nu i-am cumparat echipament :). S-a lasat dupa vreo 9 luni, si a spus ca vrea baschet. N-am insistat, i-am spus ca-i alegerea lui, sa faca ce sport vrea. Am ratat primul meci al lui si ma simt …, a marcat 11 cosuri, iar antrenorul a stiut cum sa-l rasplateasca, i-a oferit cupa de capitan al echipei. Sunt curios cat o sa vrea sa ramana si la acest sport.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.