Sari la conținut

Taică, treaba e clară: dacă nu îi dai cu pumnul în gură părintelui care face ceva greșit, nu e bine!

Mă uit pe Fb și văd un val din ăsta de agresivitate continuă a celor care au impresia că știu secretul absolut al creșterii copiilor perfecți.

Care copiii ăștia perfecți mănâncă perfect, dorm perfect, cacă perfect, se joacă perfect, se dezvoltă perfect.

Și asta, desigur, doar datorită părinților perfecți.

Care părinții ăștia perfecți, pe lângă misiunea perfectă de a crește copii perfecți, mai au o misiune sacră: să ragă – mai ales în Social Media – către părinții care nu au atins perfecțiunea.

Nu e vorba de mine, că eu sunt un băiat simplu: dacă ridică tonul, dacă e agresiv sau agresivă, dacă se fandosește inutil și dă ochii peste cap la mine pe pagină / pe blog / pe wall… îi pun un block în brațe și dau cu gudbai.

În rarele ocazii când am vorbit despre copile, mai ales de aia mică, au sărit de cur câteva opărite, să-mi explice ele cum că sunt tare prost, că nu așa se cresc copiii perfecți.

– Mănâncă piureuri?! Tu n-ai auzit de auto-diversificare?! Vai, dar este inadmisibil!
– Nu, pisi, inadmisibil este să presupui lucruri și să te dai opărită de ce-ai presupus, în loc să întrebi. Când, de fapt, nu te-a întrebat nimeni… nimic. A mea mânca piureuri dintr-un motiv simplu. Pe care l-ai fi aflat dacă ai fi întrebat, nu dacă te trezeai să-mi arăți tu ce deșteaptă crezi că ești.

Și ăsta e doar un exemplu. E un arțag generalizat, o hăituială inutilă, o agresivitate răspândită de niște creații ale Domnului care s-au trezit pe lumea asta doar să demonstreze că sunt de o deșteptăciune rar întâlnită.

Pentru că nu e vorba că ar vrea să ajute. Vor doar să le arate celorlalți că sunt niște lumini pe Pământ, niște bucurii trimise de Ăl’ de Sus întru bucuria sufletelor noastre.

Dacă dai de oameni de genul ăsta… nu te simți prost. Dă-i cu block și vezi-ți de viață. Un om deștept te ajută cu un sfat, nu încercând să-și urle punctul de vedere, agresându-te și punându-te la colț.

Dacă ești genul ăla care sare cu gura pe om… ia în calcul că atunci când sari de fund și iei în derâdere sau critici cu pleoscăit sonor… nu pari mai cu creier. Ba e chiar pe dos.

Social Media scoate din om ce are mai mult. La unii răutatea și agresivitatea. Degeaba.

36 comentarii despre "Sfaturi pentru părinți"
  1. Corina

    Tu zici bine ce zici, dar sunt si unii mega sensibili, care chiar si atunci cand pui suflet intr-un sfat si le zici cu bun simt, tot in categoria ‘parinte perfect’ (in general ‘mama perfecta’) te baga. Parenting-ul e cel mai delicat subiect, am invatat sa il evit pe cat posibil si daca nu e posibil, sa raspund cu exemple din ce am facut eu, cu mentiunea ca asta a functionat la mine

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Eu am învățat câteva lucruri simple pe net:
      – fără sfaturi nesolicitate
      – sfaturile solicitate date cu reținere și sub rezerva faptului că poate a mers doar la mine
      – fără agresivitate.

      De cele mai multe ori merge foarte bine așa.

    • Laura

      Cunosc sentimentul.

    • Maria

      Sfatul, de obicei il dai cand ti se cere, iar cel care il cere trebuie sa-si asume raspunsul “cautat” de altfel…

    • Elena

      Care e treaba cu autodiversificarea?al meu strumf s-a hranit astfel,si nu facem parte dintr-o secta…este doar o alta metoda de hranire,nu vad nimic gresit la nici una din metode,tine doar de copil si de parinti ce aleg..e ca si cum ai fi blamat pt ca ai ales o masina albastra si nu rosie. Pt noi a functionat de minune

    • Cabral Ibacka

      Am impresia că ai citit alt post, nu ce-am scris eu…

  2. Iulia

    Mie cel mai tare imi place cand primesc sfaturi de la persoane fara copii, care se stramba cu repros la orice gest „urat” al copilului. Cu asta nu mai pot si marturisesc ca am rabdat ceva pana sa imi dau seama ca nu merita, nu trebuie. Merg pe principiul: daca am nevoie de un sfat il cer, daca mi se cere un sfat il dau spunand ca pt mine a fost ok, dar fiecare copil e diferit deci nu e batut in cuie

    răspunde
    • andreeaw

      Ca persoana fara copil, dar la 40 de ani, iti pot spune cand plodul are o crestere proasta sau nu. Problema e ca avem niste generatii de copii pemperizati maxim de niste parinti frustrati.

    • Gina

      @andreeaw: Ca persoana fara copil nu poti sti ce inseamna „crestere a unui copil” si deci nu poti sti cand aceasta (cresterea) e buna sau proasta. Stiinta asta nu se capata in ani (fie ei 40 sau 80) ci prin experienta. Eu, ca persoana de 40 de ani cu 3 copii, iti poti spune cand comentariul tau denota o proasta crestere…prin continut, exprimare si vocabular.

    • Corina

      @andreeaw, ca persoana cu copil, iti spun clar ca nu ai idee si cel mai probabil nu stii nimic despre psihologia copilului. Ca persoana care atunci cand nu avea copii credea ca stie ceva despre educatia copilului, iti zic clar ca nu stii nimic despre cresterea sau educatia unui ‘plod’.

    • Diana

      Ca persoana cu copil si la 40 de ani, pot spune si eu ca orice om cu discernămînt si bun-simț poate vedea diferenta intre un copil cu niste probleme aparte si unul pur si simplu prost crescut. Sunt suficienți părinți care o ard cu carti de parenting si cu psihologia copilului in loc sa se ghideze dupa un minim de bun simt si sa se sesizeze cind copilul o ia razna. Si eu imi atentionez copilul cind face prostii fara sa consider ca-i reprim creativitatea, spontaneitatea si alte prostii.

    • Anagicacontra
      Anagicacontra

      Andreea fara copii… tocmai ai primit educatie de la mamele alea perfecte de care se scrie in articol. Nu ai copii, nu existi. :)) nu cunosti psihologia copilului. Hai mah doamnelor eroine…serios? proasta educatie se vede si fara sa ai copii. Si doar ca idee… poti sa nu ai copii dar sa ii cresti activ pe ai altora sau sa fii parte integranta din viata unui copil fara sa ii fi dat nascare. Ca na… se mai intampla… lasati o mai moale. You are not so special.

    • Bogdan

      Ca om cu oricîți ani dar cu ceva bun simț și care n-a locuit într-o peșteră mulți ani, cu copii sau fără, poți să îți dai seama că:
      – atunci cînd un părinte vine cu copil de 2-3 ani la spectacol de oameni mari
      – copilul acela își pierde firesc răbdarea și începe să facă gălăgie, să plîngă, să se agite deranjînd restul oamenilor în ciuda faptului că i se tot repetă să fie cuminte
      – atunci ceilalți îi atrag atenția civilizat părintelui că nu e ok ce se întîmplă iar pe părintele îl doare la banană ignorîndu-i total

      Se vede de pe Lună că e bad parenting și că problema nu e la copil, ci la părinte. Dar că problema se va transfera la copil și că, peste ani, va fi la fel de măgar precum părintele său.

  3. Oana

    Mie mi-a zis pediatra(din Milano) sa ii dau copilului ce mancam noi( la 7 luni) , doar sa nu fie picant, piperat sau sarat, am ramas un pic socata dar acum la 1 an si 5 luni mananca cam de toate(maruntite normal).Cred ca fiecare parinte trebuie sa isi creasca copilul cum simte si cum crede ca e mai bine pentru el, pentru ca si copii sunt foarte diferiti intre ei!

    răspunde
    • Corina

      Andreeaw, ca persoana cu copil, iti spun clar ca nu ai idee si cel mai probabil nu stii nimic despre psihologia copilului. Ca persoana care atunci cand nu avea copii credea ca stie ceva despre educatia copilului, iti zic clar ca nu stii nimic despre cresterea sau educatia unui ‘plod’.

  4. Elena

    Mamica de mandrete de baiat, care tocmai a sarbatorit 6 luni

    Stau departe de bloguri cu mamici/tatici care le stiu pe toate. Cand mi-au pus piticu’ in brate la nastere, am respirat adanc si mi-am zis: “acu’-i acu’, sa te tii!”. Si ne-am tinut :) si eu si pitic si tatal piticului si a fost o nebunie de calatorie. Abia astept sa vad ce urmeaza

    N-am avut nicio experienta cu alti copii, suntem primii parinti din gasca, n-o mai am pe mami care sa ma invete. In afara de pediatru, nu plec urechile la nimic altceva care nu se pupa cu bunul meu simt. Si am cel mai zambaret, fericit si minunat copil din cati cunosc.

    Il vad ca e fericit si stiu ca, atat cat ma duce pe mine capul, fac ce trebuie :) cu tot cu piureuri :))

    Mucho love ❤️

    răspunde
    • Paula

      Veți vedea că lucrurile vor merge de la sine, ca părinte îți dai seama TU de ceea ce are nevoie copilul, nu vecinul, nu prietenul de pe Facebook, nu părintele din parc. Mult spor cu viața bebelușeasca, e superbă!
      Mami de Sofi, aproape 9 luni.

  5. Iulia

    @andreeaw corect si eu pot vedea asta, dar aici nu vorbim de buna crestere, vorbim de sfaturi date gratuit despre cresterea unui copil. Copiii mici au tantrumuri multe, din motive de nimic, in acele momente sfaturile gratuite agaseaza atat parintii care incearca sa isi calmeze copilul, cat si pe cel mic. Si da, problema e a noastra, picam in capcana „asa scrie pe net ca e bine, tanti din colt face asa si e perfect” de disperare, oboseala, neputinta poate; dar daca ne trezim si constientizam cred ca mare lucru :)

    răspunde
  6. DianaC

    E o biblie nescrisă a mamicilor, un întreg atlas al diversificarii, educației și cunoașterii copilului.
    Nu poti lupta cu asa ceva.

    răspunde
  7. Andreea

    Autodiversificare?? Și am doi copii…mai tre’ să fac unul clar, doar ca să descopăr autodiversificarea. Dar în legătură cu părinții perfecți ai mare dreptate, doar ce fac ei e bine. Iar dacă al tău copil face caca cu un moț al lor întotdeauna o să-l facă cu două moțuri. Dacă s-ar consulta cu un pediatru și nu cu google în creșterea copilui ar descoperii că exact ca noi, și ei sunt diferiți

    răspunde
  8. Andreea

    Am trei copii si daca am invatat ceva in toti anii astia in care am crescut copii este ca toti sunt diferiti. Asta mic mananca piureuri. Si mesteca paine si orice altceva doreste, dar legume nu, ca nu i plac decat pasate. Si are doi ani. Daca crede cineva ca piticul va implini 18 ani mancand piureuri, e cam prost. De ce atatea sfaturi si griji pentru cum isi cresc altii copiii? Si mai ales: de ce e isteria asta cu copiii ideali? Ai mei sunt extrem de imperfecti si toata adunatura asta de imperfectiuni si diferente ii face minunati! Si nu dau doi bani pe ce cred cei din jurul meu, cu atat mai putin daca nu ma cunosc!

    răspunde
  9. KorinaMS

    În SM toți au o părere, despre orice. Este ok să ai păreri, dar când tu ești ăl mai deștept și ceilalți (toți) niște nebuni care merg pe contrasens…
    Chiar cred că înainte de fiecare accesare a contului de Facebook ar trebui dat un test.

    răspunde
  10. CRIS

    Buna Cabral! Sunt inscrisa in trei grupuri pe fb: unul de „educatie”, unul pentru alaptare si unul pentru vaccinuri. Imi este foarte greu sa inteleg de ce (in grupul „educatie” si alaptare), atunci cand ceri o parere, iti spui oful intr-un moment de frustrare sau pur si simplu de impas, esti, efectiv, atacat. Personal am scris o singura data pe unul din grupuri ca nu am avut curaj, dar cele care au avut curaj, sa zic asa, au fost aproape linsate virtual in unele situatii!

    răspunde
  11. Ruxandra Cusen
    Ruxandra Cusen

    Eu recunosc, nu am copii. Dar sunt profesoara. Petrec 8-9 ore pe zi înconjurată de copii de toate vârstele. Mai mult, am studiat destul de mult despre copii. Dar nu trece săptămâna fără sa aud “tu nu ai dreptul la părere, nu ai copii!” Prin aceasta logica nu am dreptul nici la vot pentru ca nu am studii politice! Cu acest comentariu vreau doar sa va rog, pe voi părinții, sa aveți mai multă încredere in profesori. Noi nu le vrem decât binele. Nu exista satisfacție mai mare pentru un profesor decât un copil fericit și împlinit.

    răspunde
    • Luiza Elisabeta
      Luiza Elisabeta

      Corect! Aveti perfecta dreptate. Eu am un baietel de 9 link si asta nu ma impiedica sa apreciez educatia si dragostea de frumos pe care un profesor dedicat o insufla elevilor sai. Felicitari!

  12. Cecilia

    Cel mai subiect sensibil asta cu copiii. Pe langa faptul ca toti stiu mai bine, ceea ce te lucreaza la psihic ca si-asa, ca parinte nou, iti pui vesnic intrebarea „o fi bine ce fac?” Mai intra si intr-o competitie care inevitabil se termina cu „e super bine si fericit/a ca am facut asa”. Nu pricep de unde atata iluminare pe subiect, ca eu de cand am un copil am realizat ca o zi nu seamana cu alta, totul se face din mers, iar sfaturile alea general valabile sunt asa, o lapovita e fata mare. Eu privesc toti parintii cu ingaduinta ca pricep d-acum cat e de greu sa joci in liga asta.

    răspunde
  13. Andra

    ,,Cum, fara caciulita?” (Nu era vreme de caciula)
    ,,Zi-i lu’ mami sa te incalte” (avea 10 luni si mergea ajutat, pana nu a plecat singur nu l-am incaltat)
    ,,Cum nu ii dai dulciuri? De ce? Ii furi copilaria!!”
    ,,E timpul sa il intarci, cat ai de gand sa alaptezi?”

    De pe la a doua faza nu dau doar block, devin mai nesimtita si le zic sa isi vada de ai lor. Toate astea or fost auzite live ++++ multe altele intr-un an si 3 luni. Nu mai are lumea loc de copilul meu…

    răspunde
  14. C

    Eu am intrat in depresie postnatala pentru ca inca din maternitate colocatarele mele de salon erau perfecte, iar eu, la primul copil, ma simteam defecta. Ajunsa acasa nu faceam nimic bine dupa parerea multora din vizitatorii mei, iar eu refuzam vizita mamei mele de rusine sa nu o dezamagesc, ea fiind poate singura capabila sa-mi alunge vina pe care o simteam constant asupra mea cum ca as fi defecta. Sotul meu a fost cel care a inlaturat toti „desteptii sfetnici” si am iesit la lumina. Fiecare sa isi creasca copiii cum stiu si pot, atata timp cat sunt iubiti si fericiti, nimic nu mai conteaza.

    răspunde
  15. Luiza Elisabeta
    Luiza Elisabeta

    Corect! Aveti perfecta dreptate. Eu am un baietel de 9 link si asta nu ma impiedica sa apreciez educatia si dragostea de frumos pe care un profesor dedicat o insufla elevilor sai. Felicitari!

    răspunde
  16. Andrei

    Autodiversificare? E vreun manual pentru samsari sau ce?

    răspunde
  17. Andreea ionita
    Andreea ionita

    Sfaturile perfecte vin de la parintii perfecti si parintii perfecti exista, dar (inca) nu au copii

    răspunde
  18. Alexandra

    Bună Cabral! Mai, cel mai mult îmi place simțul tău umoristic. Ai transformat dintr un subiect atâta de delicat într unul demn de comedie cu bună dreptate! Am ras în sfârșit citind despre parenting și diversificare căci de obicei plâng când citesc și aud atâta dojana si sfaturi gratuite peste tot în jur. Mai. Oameni buni sa ne fie clar un lucru… Nu mai trăim în vremurile părinților noștri pentru a aplica totul copiilor noștri și doi nu va mai prefaceti ca duceți o viata perfecta din momentul în care a ți devenit părinți. A fi doar părinte in sine, necesita munca emotionala, fizica, psihica, nopți nedormite, griji, citit muuult și adunat informații și mai ales practica nenica. Uitați va mai întâi la degetele mâinilor voastre și vedeți ca nu sunt la fel apoi da ți va seama ca nici frați nici copii nu sunt la fel. Părerea mea este haideti sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu sa cerem Intelepciune, lumina, bunatate, răbdare, toleranta, iubire pentru semenii noștrii, sănătate și binecuvântare!

    răspunde
  19. Cristi

    Din păcate internetul, social media în mod expres, este un spațiu unde toată lumea, sau măcar majoritatea, de România vorbesc, este trimis de Al De Sus special să îi învețe pe ignoranți despre absolut orice, pentru că ei sun perfecți în absolut orice. Toți care fac ceva diferit, de la ce mănâncă la cum se îmbracă sau ce gândesc, sunt niște freeks, care merită arătați cu degetul pe stradă și eventual proscriși, să nu cumva sa zgârie cupola de perfecțiune a zeilor… A, și în mod particular, din experiență spun, mă distrează de-a dreptul cei (cele) care deși sunt cel puțin dumb-ass în orice domeniu vrei, din moment ce ce devin părinți sunt automat cel puțin la nivel expert în parenting, adresand celebra replică „ce știi tu, ești părinte?” și asta indiferent că e vorba de sănătate, alimentație sau moda copiilor…

    răspunde
  20. Laura Dudau
    Laura Dudau

    Nu mai deschide subiectul asta, spre linistea neuronilor. Se activeaza multe tanti…

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.