Sari la conținut

Dă-i [play] și citește…

Suntem perfecți într-un cuplu cât timp cuplul ne este perfect… iar când nu ne mai este perfect plecăm. Sau înșelăm, trădăm, fugim.

Da, sigur, nu toți… tu nu, doar noi, majoritatea.

Așa-i omul. Lăsând la o parte toate părțile lui frumoase, omul este la fel de egoist ca un lup. Știe sau simte ce are nevoie, caută plăcerea, își ascultă simțurile animalice.

Ne tot chinuim să explicăm de ce oamenii înșală. Bărbați și femei care aleg să-și trădeze promisiunile, planurile, deciziile anterioare, sunt apoi puși sub lupă, ca să înțeleagă ceilalți ce s-a întâmplat.

Ce să se întâmple… nu le-a mai plăcut relația în care erau.

Ai ce să explici? Nu.

Suntem egoiști.

Desigur, te poți certa cu mine pe tema asta. Dar asta nu schimbă faptul că suntem egoiști.

Se spune că dragostea este cel mai altruist sentiment. Da, este. Cât timp ne face bine, cât timp ne place să iubim și să fim altruiști.

Apoi… dragostea nu mai este cel mai altruist sentiment. Pentru că nu mai este deloc.

Desigur, afecțiunea poate rămâne, grija pentru celălalt poate răzbate, respectul are șanse să rămână în picioare.

Unora dintre noi le ajung grija și respectul și decid să rămână împreună.

Dar noi, cei mai simpli, cei mulți, nu ne mulțumim cu atât. Noi vrem mai mult.

Și plecăm. Întoarcem spatele. Rupem lanțurile și fugim.

Și stai, că e și mai rău… dintre ăștia care aleg să plece, mulți pleacă murdar.

Așa apar amantlâcurile, înșelătoriile, minciunile, spuma de jeg iese la suprafață și-i murdărește pe toți.

Tot la despărțire se ajunge, doar că mai urât.

Vorbeam aseară cu o colegă, măritată de 27 de ani. Îmi povestea amuzată cum la un moment dat a trebuit să lupte cu amanta pentru soțul ei.

Am întrebat-o de ce a luptat, de ce nu s-a jignit și a plecat. Mi-a răspunz râzând că Mie îmi era bine, în relația aia prosperam, căsnicia mea îmi era perfectă. Cum să renunț la ceva atât de bun?!

Și discuția a alunecat, evident, spre De ce?!-ul care ne leagă pe toți atunci când ne trezim respinși sau înșelați. – Dacă el a avut o amantă înseamnă că a avut un motiv, înseamnă că nu-i mai plăcea în căsnicia voastră, nu?

– Clar că nu-i mai plăcea ceva sau că găsise ceva mai bun.

– I-ai spus că greșește, că nu e frumos… cum l-ai întors acasă?

– Că greșește?! Poate că greșea, dar nu față de el. Pentru el era clar, își găsise un ”mai bine” și nu în brațele mele. L-am întors acasă arătându-i că acasă e mai bine pentru el. El a ales ce a fost mai bine pentru el.

Desigur, cu abilitatea noastră de a ne ascunde după degete putem oricând refuza ideea asta, ne putem refuza conștientizarea egoismului propriu.

Dar asta nu înseamnă că el dispare ci doar că ne pricepem de minune să găsim explicații.

Așa suntem noi, majoritatea.

Ar fi bine, totuși, să ne stăvilim egoismul, să ne călcăm pe rușine, să ne acceptăm condiția și… să părăsim menajând omul care până în momentul respectiv a fost lângă noi.

Să nu plecăm prin înșelăciune, trădare și târâiș de șarpe, ci… acceptându-ne natura de a sta într-un cuplu cât timp cuplul respectiv ne este perfect.

Dacă mă întrebi pe mine, oamenii sunt frumoși atunci când iubesc. Omul este mai frumos decât oricând altcândva în viața lui atunci când iubește și este iubit.

Nu cred că iubirea poate avea vreun egal pe lumea asta.

Totuși… urât e când se termină.

33 comentarii despre "Suntem perfecți într-un cuplu cât timp cuplul ne este perfect…"
  1. Bogdan

    Eu sint de parere ca nu se termina…pur si simplu se transforma in cele enumerate de tine mai sus. si anume: afecțiune, grija pentru celălalt, respect etc.

    răspunde
  2. ioana

    so? iubirea, sentimentul asta puternic chiar se termina sau poate nici n-a fost? poate oamenii se obisnuiesc cu ideea asta, cu persoana de langa ei si confunda cu acest sentiment? atunci cum de unii oamenii simt toata viata ca iubesc o persoana si altii o iubesc pentru 1 an, 2 sau 3?
    Eu tot tind sa cred ca sentimentul asta nu poate fi distrus asa usor. Cat despre inselat, asta e noua moda… e greu sa fii indiferent cand ispitele iti dau tarcoale, nu?
    Intreb si eu…:)

    răspunde
  3. ioana

    Frumos raspuns, chiar era o replica intr-un film cum ca cea mai mare slabiciune a omului este indoiala.

    răspunde
  4. Ina

    Esti frumos doar atunci cand iubesti!!!! :D

    răspunde
  5. lotusull

    Îmi place ideea aceea potrivit căreia de-a lungul vieții creștem/ evoluăm. Dacă creșterea noastră se asortează cu cea a partenerului, dacă creștem aproximativ în aceeași direcție atunci e ceea ce numim ideal. Dacă unul crește hăis și o ia la stânga, iar celălalt cea și o ia la dreapta apar acea înstrăinare si apoi ruptură – asta dacă oamenii nu continuă să conviețuiască din motive ce n-au nici în clin nici în mânecă cu iubirea, gen convenții sociale, interese materiale, etc.
    Nu cred că e rău să rupi lanțul dacă simți/ crezi că e gata. Ideea e s-o faci cu respect, fără mizerie prea multă și cinstit. Adică să pui punct și nu puncte de suspensie. Ca paranteză, apreciez oamenii ce-și asumă și responsabilitatea desfacerii unei legături, nu doar inițierea ei.
    Și da, e frumos când oamenii iubesc, oamenii devin mai frumoși când iubesc :)
    P.S. Eu știam că lupii sunt animale extrem de loiale partenerului și haitei. Mă gândesc că a fost o metaforă și ca să continui în aceeași linie – decât o oaie anonimă ce habar n-are ce vrea și merge cu turma…. :)

    răspunde
  6. Ioana_Deea
    Ioana_Deea

    Oare iubim doar când ne este bine, iar când ne este rău ne punem palma-n…. și fugim la un alt bine, spunând, din nou, că „iubim”? sau noi de fapt nici măcar nu conștientizăm adevărata semnificație a iubirii? este foarte ușor să spui „te iubesc” celui/celei alături de care împarți felurite dar iubim cu adevărat sau…vorba unui personaj dintr-un serial… iubim ideea de a iubi (bine, în film replica era cam așa: „ești îndrăgostit de ideea de a fi îndrăgostit”). Știm ce înseamnă iubirea adevărată?
    Din punctul meu de vedere iubirea este clădită din 3 cărămizi principale ale esenței omului: încredere, respect și reciprocitate, toate trei interconectate între ele. Una nu poate exista fără cealaltă. Ele conturează iubirea. De aici vine totul și așa se clădește ceea ce noi numim „viitor împreună, pân-la adânci bătrâneții”.

    răspunde
  7. adelina

    Foarte interesant discursul.Multe persoane considera ca orgoliul este mult mai important decat fericirea noastra in sine ….intr’o relatie,casnicie si consider ca este necesar sa faci si un mic compromis.Este mult mai inteligent sa iertam si sa apreciem persoana de langa noi chiar daca uneori greseste…depinde foarte mult de caracterul fiecaruia si mentalitatea noastra ,chiar daca acea persoana a gresit si intr’adevar consideri ca merita …nu ezita sa il ierti sau sa i mai acorzi o sansa doar pentru simplu fapt ca ai orgoliu…este important sa ti in balanta situatia si sa fi sigur de ceea ce vrei

    răspunde
  8. anca

    poate ca nu mai stim ce vrem… pentru ca ceva nou este mereu mai atragator decat ceva vechi… poate de aceea avem impresia ca vrem altceva

    răspunde
  9. vasilescumihaela

    Poate ca grija si respectul nu-i iubire… :)

    răspunde
  10. Lucica

    Uite ce este, eu cand m-am casatorit (acum 34 de ani) am facut un pact cu sotul meu, care suna cam asa : daca aud ca ma inseli, nu o sa cred, daca simt ceva schimbat o sa zic ca a intervenit obisnuinta si nu o sa te urmaresc, insa daca te vad cu ochii mei atunci esti prost, eu cu prosti la usa nu stau, te duci dracului invartindu-te ;pleci fara scandal, fara copii si fara casa si mobila.Normal chestia era valabila pentru amandoi. Mi-a ajuns la urechi cate ceva si bineinteles ca l-am urmarit (s-a intamplat o singura data)…spre fericirea mea nu s-a intamplat nimic. Si uite asa au trecut atatia ani, a fost iubire cu nabadai la inceput, nimeni, absolut nimeni din familie sau prieteni nu au crezut in casnicia asta (suntem total diferiti) insa daca a fost iubire cred ca sentimentul ramane dar isi schimba hainele si numele…nu stiu, obisnuinta, respect, datorie….oricum, eu personal, nu as mai sta cu el daca l-as vedea cu ochii mei cu alta femeie, asta mi-este clar…

    răspunde
  11. Cronos

    Aoleu…dragoste, inselare, respect, perfectiune…in miasme de mici si ceafa…e prea greu digerabil…

    răspunde
    • vasilescumihaela

      Mai, de ce esti tu nasol si faci sa lase gura apa la mine… mai cu seama cand intru de garda?! :)

    • Cronos

      De ce, de ce…
      Genetica, alinierea planetelor, educatia, experienta…
      Si daca intri de garda ce? Tii si tu gura inchisa si gesticulezi cu spor. Eteeee….nu mai vorbesc atunci nici de salata nici de friganele nici de ciupercile pregatite pentru gratar….

      Oricum, apreciez efectul pe care l-am produs :))))))

  12. Traian

    eu sunt de parere ca nimic nu se termina…totul continua, dragostea, afectiunea, etc. relatiile incep si se termina..dar continua sub o alta forma.

    Cum spunea cineva intr-o melodie „Ura ramane cel mai sincer sentiment pana in prezent” :)

    răspunde
  13. Jademan

    Ai jignit lupii. :D

    răspunde
  14. George

    Orice are un inceput are si sfarsit.Altfel n-ar mai avea nicio valoare. Nu stiu daca e intotdeauna urat cand se termina. Sigur este ca e foarte dureros. Daca ai noroc iti mai ramane foarte putin timp sa porti povara acelei dureri. Daca nu trebuie sa te obisnuiesti cu ea pentru ca, daca iubirea a fost ‘adevarata’ durerea nu va disparea. Pana la urma nici nu stiu cine e cel dezavantajat: cel care a iubit si inevitabil a pierdut (pentru ca oricum se termina odata) sau cine nu?

    răspunde

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.