Sa stii ce traiesti, sa stii ce vrei…

[play si citeste]

Muti dintre noi traiesc haotic… ajung sa lucreze undeva doar din princina unor conjuncturi, sa locuiasca undeva tot din niste conjuncturi, sa traiasca cu cineva si chiar sa-si faca o familie tot din intamplare si din voia sortii.

Da, suntem comozi si de multe ori luam ce ni se asterne in fata, fara sa vedem situatia de ansamblu, fara sa vedem perspectiva, luam ce avem la indemana, ne e mai comod asa. Nu ne uitam la maine, la poimaine, daca ne e caldut ne complacem si mergem mai departe asa. Si poate ca, uneori, constientizam ca pentru poimaine nu e bine ce-am ales azi, dar alegem… parca dintr-o lene interioara, si chiar daca banuim ca maine ar putea veni cu frustrari si nemultumiri… ei bine, tot facem pasul nefericit.

Si-apoi ne trezim ca intr-o buna zi ne intreaba cineva de locul de munca… si incepi sa-i spui cat esti de nefericit, de nemultumit, incepi sa-i numeri partile nasoale si vezi ca atunci cand vrei sa zici de bine poti doar bagui cate ceva despre bani, despre ca ii cunosti deja pe toti colegii tai, ca stii cum e mersul… (da, Vasi, si la tine ma refer, ti-am zis deja asta). Nu poti spune de locul unde iti petreci aproape 10 ore pe zi, nimic bun. Si nu e normal…

Vorbind despre relatie… la inceput sunt, de obicei, toate bune. Cei doi se inteleg, isi ies in intampinare, se bucura reciproc. Si timpul trece, ne luam relatiile de bune, nu ne mai preocupam, nu ne mai dam interesul asa cum ar trebui. Si-ajungem sa ne certam, sa ne ignoram, sa ne sfidam… sa ne inselam.

Si pentru ca am ales prost sau fara perspectiva acum ceva timp… ne taram viata asa cum e, pentru ca ne e frica sa ne uitam in oglinda, pentru ca nu avem curaj sa ne intrebam singuri daca ne e bine. Si anii trec si nu stim de unde vine frustrarea aia surda care ne macina din subconstient, nu stim unde-si are salasul rautatea aia care creste in noi si de care nu ne bucuram, dar… nu avem ce-i face.

Oare ce-o fi de facut? Cum iesim din propria capcana? Cum ne urnim din loc?

Nu e simplu, dimpotriva. In primul rand trebuie, asa cum spuneam in titlu, sa constientizam ce traim. Sa ne dam seama clar unde suntem. Sa stim cine suntem, cum ne este viata, sa aflam unde am ajuns. Si asta e partea cea mai grea, pentru ca ne place tot timpul sa romantam, ne place sa ne mintim – pentru ca-i mai usor, decat sa ne deranjam de pe locurile de sefi ai propriilor vieti alegem de multe ori sa ne uitam in alta parte.

Daca reusesti sa treci peste pragul comoditatii, daca reusesti sa-ti faci o radiografie propriei vieti… ai o sansa la fericire. Pentru ca ai harta intregii lumi si te-ai localizat si pe tine pe harta asta. De-acum incolo trebuie doar sa hotarasti drumul. Sa-ti hotarasti drumul. Si nici asta nu-i usor, dar daca ramai la fel de lucid sau de lucida… ai inca o sansa la fericire.

Ce vreau sa spun cu “constientizarea propriei vieti”? Daca ea te inseala va trebui sa ai curajul si sa vezi asta, sa nu-i mai gasesti scuze, sa nu-ti mai cauti greselile tale pentru a justifica greselile ei. Daca el se comporta urat si chiar te loveste… nu te mai minti ca e din vina serviciului, ca e stresat si ca si tu esti prea insistenta cateodata. Da, sunt si astea motive, dar niciodata destul de puternice pentru a justifica faptul ca el ridica pumnul deasupra ta.

Intr-un cuplu nu se justifica nimic urat. Nimic. Daca ceva urat se intampla si se repeta intr-un cuplu… atunci cuplul in sine nu-si mai atinge menirea. Greseli? Greseli am facut si vom face cu totii. Eu am gresit, stiu asta. Dar stiu ce n-am facut… n-am repetat greseala. Daca el iti greseste repetat si la fel atunci nu e ce-ti trebuie. Daca ea face aceeasi greseala fata de tine de mai multe ori… nu e ce-ti trebuie.

Opreste-te. Realizeaza ce traiesti. Asuma-ti. Intelege ce-ai de facut. Asuma-ti si asta si actioneaza. Avem o singura viata de trait… si-apoi murim.

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Luka
    • 07.07.2011

    Nu e genul meu sa… dar… FELICITARI! (pt articol).
    Nimic din ce se petrece cu noi sau in jurul nostru nu este intamplator. Sunt lucruri care s-au intamplat deja si au efect asupra vietii noastre. Poate le-am fi putut influenta atunci, dar nu am luat decizia potrivita. E cazul sa le luam ca atare si sa nu ne lamentam. Au trecut si asa vor ramane.
    Sunt lucruri asupra carora nu avem control si la fel, trebuie sa le luam ca atare si pe acestea. Pierdem mult prea multa energie degeaba cu ele. Si culmea, adesea ne concentram pe aceste lucruri. uitand esentialul: lucrurile pe care putem(trebuie) sa le influentam. Avem puterea, dreptul, si raspunderea, sa ne decidem cursul vietii. Avem liberul arbitru si in acelasi timp povara lui. Suntem raspunzatori atat de deciziile pe care le luam, cat si de cele pe care nu le luam.
    http://doarluka.wordpress.com/2011/06/10/alegeri/

    răspunde-i
  • A
    • 05.07.2011

    Toti suntem niste “calatori” prin aceasta lume…Viata asta se pare ca e doar o calatorie necesara descoperirii propriului “EU”. Ca unii din noi ajung mai repede la asta, altii mai pe ocolite…asta e…cred ca universul asta ne spune cat si cum avem de lucrat la asta…:))
    Din teama de esec. multi dintre noi suntem rigizi in fatza binelui. Experientza de viatza, in general, ne-a aratat ca atunci cand am crezut ca ne-a fost cel mai rau, n-a fost decat un moment care ne-a propulsat spre mai bine.
    Eu am fost o fire tare timida iar cei din jur imi alimentau cat puteau aceasta timiditate…voit/mai putin voit…si am avut ceva esecuri(asa le-am numit atunci)…Acum, dupa multi ani, cand sunt cat se poate de ok, din toate punctele de vedere, consider ca nu aveam cum sa ajung ce sunt astazi (psihic in primul rand) daca nu treceam prin ce-am trecut atunci. Acele momente m-au facut sa ma opresc sa ma descopar/redescopar. Cat despre compromisuri…unii le putem numi asa, altii le putem numi responsabilitati…depinde de caz.
    Iar pentru vesnicii nemultumiti/nefericiti…fiti “prezenti” acolo unde sunteti. Fa-ti treaba acolo unde esti, fii acolo unde esti.Nu-ti place, fa schimbari, dar nu intra in depresie numai gandindu-te ca in “cealalta parte” e mai bine.
    Cineva spunea cam asa: “There is only love, everything else is our resistance to it.”(traducere-Totul e numai iubire, restul e doar rezistentza noastra la ea.)
    Fii multumit cu ce ai, fii multumit ca ai supravietuit pana acum si daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu tine. E nevoie de concurenta pentru evolutie, da nu concurenta cu cei din jurul tau, doar cu tine insuti/insati. Esti propria-ti creatie.Lupta sa fii mai bun decat ieri si fa-o cu pasiune.
    Ca o recomandare: Jason Mraz :Life is wonderful
    http://www.youtube.com/watch?v=7l74d1fmZbw

    ….si zambeste cat poti de des…nu doare..:))

    răspunde-i
  • ioana
    • 05.07.2011

    a venit la fix articolul…eu mereu am ales sa fac ce imi place decat sa ma complac in vreo situatie sau sa gasesc vreo scuza.Am preferat sa nu am bani deloc decat sa muncesc pe un post care nu ma satisface si nu e ceea ce caut. Acum chiar stateam pe ganduri pentru ca am intrat intr-o firma si pana la functia despre care am discutat cu sefii companie, mi s-a dat un task ce reprezinta o perioada de vreo 2 luni in care eu sa am alta pozitie…mai exact sa ma ocup de niste magazine ,iar eu sunt specialista in pr…bineinteles salariul este destul de mare, jobul nu ar fi rau deloc,insa stau si ma gandesc si imi dau seama ca nu vreau sa imi pierd astea 2 luni facand ceva ce nu ma atrage. Iar prin cap imi trec prietenele mele cu joburile lor care nu le dau nici macar 1% satisfactie, pe salarii extrem de mic…ma intreb sunt eu nebuna sau lumea in care traim e?

    răspunde-i
  • Andreea
    • 05.07.2011

    Ca si ce mai multi de mai sus, si probabil inca foaarte multi altii, si eu ma regasesc in totalitate in ceea ce scrii.
    Problema la mine nu a fost sa imi fac ordine in viata si sa constat ce nu merge, pt ca asta am facut-o de mult, ci cum anume sa rezolv aceste probleme. Nu sunt multumita de jobul pe care-l am de peste 6 ani, desi e cald si bine. Cunosc deja oamenii si mersul lucrurilor, salariul nu este foarte mare dar nici efortul depus nu e. Insa imi dau seama ca-mi bat joc de viata mea si de anii in care in care ar trebui sa evoluez, sa invat lucruri noi, sa fac chestii interesante.
    Insa nu stiu incotro s-o iau. Mi-as dori sa fac ceva cu placere, sa ma bucur de fiecare noua zi. Ma uit insa la prietenii si amicii din jurul meu care nemultumiti fiind si-au tot schimbat joburile si au nimerit in locuri si mai nasoale, in adevarate inchisori. Mi-e frica si de acest lucru. De posibila “privare de libertate”. Ca sa nu uitam si ca traim niste vremuri in care locurile de munca sa gasesc din ce in ce mai greu.

    Si-atunci draga Cabral, cand esti in situatia de a nu stii pe ce drum s-o iei si nici sa te indrume cineva nu se gaseste, ce faci?

    • ana
      • 05.07.2011

      e imposibil sa nu gasesti pe cineva pe drum care sa te spijine, si daca e chiar sa nu fie..chiar ai nevoie de cineva?gand la tine,la cum vei fi fericita..mai stii ce inseamna fericirea?nu multumirea,ci fericirea.

    răspunde-i
  • jocstrategic
    • 05.07.2011

    In viata sunt pasi pe care ii poti sa nu trece…..acuma depinde de cat de bine te cunosti sau te stapanesti.

    răspunde-i
  • Andreea
    • 05.07.2011

    Off..am gresit si regret. Si stiu ca n as mai face aceeasi greseala. Il iubesc foarte mult. El spune ca e prea tarziu, desi ma iubeste..stiu asta!
    O sa poata oare, sa treaca peste ceea ce s a intamplat? O sa aiba puterea asta?

    • ana
      • 05.07.2011

      depinde,chiar daca te iubeste eu mereu am sustinut k iubirea nu e de ajuns.
      deci cine stie,u trebuie sa fii tare si sa ai rabdare cu el daca chiar il doresti inapoi.cu rabdare si iubirea ta poate fi posibil.daca nu vei stii k ai facut tot posibilul si va trebui sa mergi inainte.asta va insemna k nu a fost s fie.

    răspunde-i
  • ana
    • 05.07.2011

    Asa e ,cel mai greu in viata este sa te lupti cu tine insuti.
    Noi suntem primii si singurii care ne complicam vietile.De curand am ajuns si eu la concluzia asta
    si intradevar este foarte greu sa zici stop,sunt multumita oare in mom asta din viata mea sau sunt doar un strain in propria viata.
    Dar oricat de greu ar fi ,cu riscul de a rani anumite pers,chiar daca nu asta vrei este inevitabil cred ca cel mai bun lucru este sa te simti bine in pielea ta si in viata ta.si deasemenea este un lucru bun si ptr cei din viata ta,nu poti tine viata nimanui in loc.Trebuie sa fii sincer cu tine si cu cei din jur.

    răspunde-i
  • umbra
    • 05.07.2011

    Asa e, cel mai greu e sa lupti cu tine.

    răspunde-i
  • umbra
    • 05.07.2011

    Da,Cabral, ai dreptate cu tot ce scrii tu in textul asta. DAR, ce faci cand vezi radiografia vietii si nu iti place? Cand a trecut mult timp cu job/relatie/prieteni nepotriviti si acum, desi esti constient ca trebuie sa faci o schimbare, nu mai poti? Ori nu mai ai timp, a trecut varsta, ori nu mai ai energie/nervi/stomac etc. sa o iei de la capat. Te trece un gand: ca e mai bine sa pui punct, definitiv!

    • Cabral Ibacka
      • 05.07.2011

      Sa pui punct la ce? La viata?! Niciodata!

      Daca nu e in regula unde esti… te lupti cu tine pana castigi. Si-atunci cand ai castigat lupta cu tine… ei bine, atunci vei incepe sa te lupti pentru a face ordine.

    răspunde-i
  • AVMihaela
    • 05.07.2011

    Cata dreptate…este FIX situatia prin care trec acum, nu stiu cine sunt, nu stiu incotro ma indrept si ce o sa fac cu viata asta. Un singur lucru stiu: vreau sa fiu fericita! Job-ul este de 2 bani, relatia in care ma aflu de cativa ani este mai mult un deal…din comodidate, din siguranta locului cald despre care esti si a multor alte MOTIVE…am atat de putine momente in care ma trezesc si zic GATA…si apoi nu stiu ce ma loveste si iar ma intorc de unde am plecat. Need help!

    răspunde-i
  • Loading...