Plasa cu sentimente. Si ceva trairi. [drafturi vechi*]

Intr-o discutie despre viata, patanii, lucruri omenesti, ne-am pus toti cei prezenti pe povestit. Nimic deosebit… unul si-a spus oful legat de nevasta, altul si-a plans fara lacrimi gelozia ce-l sufoca, un altul a povestit… de fapt, nici nu conteaza ce s-a vorbit, mie mi-a ramas in cap o chestie: la fiecare poveste exista cel putin un alt om care trecuse printr-o intamplare asemanatoare. Exista cel putin unul din gasca respectiva care simtise aproape la fel, il suparasera aceleasi lucruri, il facusera fericit aceleasi chestii, avusese fix aceleasi frustrari si din aceleasi motive.

Aceleasi trairi, reactii la indigo, suferinta si fericire, scanate si printate la acelasi copiator.

Dupa discutia asta interminabila am stat si-am cantarit… si poate ca ma insel dar parca am reusit sa trag si o concluzie.

Oamenii, in general, fara legatura cu tara, cu nationalitatea, cu culoarea, educatia sau norocul… noi oamenii avem o punga mica, mica-mica, din care ne alegem sau ni se dau trairile.

*m-am uitat putin in drafturi aseara. Aveam 130 de articole nepublicate. Am inceput sa le public asa, in starea in care le-am parasit. Draftul asta e din octombrie 2009…

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • sebi
    • 27.04.2012

    eu cred ca multi oameni sufera din aceleasi motive sau au avut aceleasi trairi pentru ca originalitatea este din ce in ce mai rara, toti incearca sa fie ca asa numitele modele pe care le vad la tv sau pe net iar astfel ajung sa fie tot mai multe persoane care gandesc la fel si fac aceleasi greseli.

    • Cabral Ibacka
      • 27.04.2012

      Iar vorbim despre modelele de la TV?! Tot ce-i rau pe lumea asta de-acolo vine, e clar…

    răspunde-i
  • Ovidiu
    • 24.04.2012

    Eu vreau atuncea punga aia MARE, doar cu bucurii 😉

    răspunde-i
  • Crina Gheorghe
    • 24.04.2012

    Vorba mea de capatai este ca “toti suntem variatiuni pe aceasi tema”

    răspunde-i
  • ade
    • 24.04.2012

    de curand o foarte buna prietena s-a despartit de iubit, o relatie de multi ani, inca de pe vremea cand eram in liceu si atunci cand se “desparteau” nu stiam decat sa dam sfaturi asa, din ce credem noi, ca nu traisem prea multe. Acum stau si vad ca discutiile sunt mai avansate, sunt cu exemple, uite ea a patit la fel, ea mai rau. Cei e cel mai ciudat, ca in atatia ani eu n-am reusit nici macar sa ajung sa imi placa de cineva, d-apoi sa sufar si ma gandesc ca e mai rau sa nu ai nimic decat sa fii dezamagit, sa ai o poveste, sa treci prin ceva.

    răspunde-i
  • Cami G.
    • 24.04.2012

    Sunt intr-o pasa atat de … “fragila” in dimineata asta… Si sunt convinsa ca mai sunt si altii in “clubul asta”. 🙂
    Ehh, cert este faptul ca …. inca mai cred in rasarituri.

    răspunde-i
  • nenea popa
    • 24.04.2012

    Si mai sunt unii, putini din fericire, care au trecut prin toate intamplarile povestite intr-un grup. Sau era vorba de o cunostiinta …

    răspunde-i
  • Jademan
    • 24.04.2012

    Suntem la fel. 😀

    răspunde-i
  • NICOLETA
    • 24.04.2012

    Defectele si calitatile oamenilor sunt relativ putine ca numar si se impart unei multimi de oameni,deci este normal sa gasim indivizi/intamplari/trairi asemanatoare.

    răspunde-i
  • Loading...