Philippe Bugalski sau… cum isi mai rade viata de noi.

Una dintre intrebarile de baza ale existentei umane (in scurtele pauze de la papa-nani-caca-sex) este Cat mai am? Si de la asta simpla intrebare mai apare una si mai simpla Cand si cum o sa mor?

Ei bine, cu cat oamenii se intreaba mai rar chestia asta… cu atat sunt mai delasatori, mai lenesi, mai neglijenti cu siesi.

Si cu cat se intreaba mai des… cu atat sunt mai activi, musca mai cu pofta din viata, nu-si irosesc timpul pe prostii ci fac ce simt ca trebuie, cand simt ca trebuie sau le convine.

Pentru amandoua categoriile, insa, viata isi poate rade cu pofta, in orice secunda.

Caci cum altfel as putea privi toata tarasenia – daca nu ca pe o ironie crunta – faptul ca omul care si-a trait viata riscandu-si-o la fiecare 17 minute ajunge sa moara de la o banala cazatura?

Cum e ca toti cei dragi simteau o strangere de inima de fiecare data cand isi prindea centurile in 5 puncte, rasucea cheia si pornea animalul ala isteric pe asfalt, grohotis sau zapada pe cate un forestier strajuit de copaci? Cum e ca toti cei din lumea curselor isi inchipuie ca vor muri intr-o masina rasturnata, sau intre table care au plonjat in apa, sau arsi de vii in masini… pentru ca asta este sportul, astea sunt riscurile reale.

Nu-si inchipuie, cat timp meseria lor este sa alerge de nebuni cu peste 200 km/h printre copaci sau pe creste de munte, ca vor muri in curtea lor, cazand dintr-o nacela.

Si-atunci cand se intampla asta… iti dai seama cum isi rade viata de noi.

Poza e facuta in 2010, am tras o distractie de zile mari in dreapta lui Philippe Bugalski, a fost una dintre experientele intense, pe care mi-o voi aduce aminte. Iar Philippe, asa cum auzisem ca e, s-a dovedit a fi mult mai mult decat un pilot excelent, era de-un bun-simt incredibil, elegant si atent, amabil.

Daca te uiti la ce a facut echipa Citroen WRC iti dai seama ca, in parte, Philippe a fost unul dintre artizani, chiar daca el a castigat  in WRC “doar” Tour-de-Corse si Catalunia/Costa-Brava (cu legendara Xsara Kit car).

Asta este. Un altul pleaca, altii vor veni, si-asa incet… cu totii ne ducem.

Odihneasca-l in pace.

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Laurentiu
    • 13.08.2012

    Un detaliu mai mult decat trist! Sunt sigur ca unde a ajuns acum este un loc care sa-l aprecieze mai mult! D-zeu sa-l odihneasca!

    răspunde-i
  • Florin Stanciu
    • 12.08.2012

    Chiar imi pare rau sa aud, ca oameni, care traiesc din pericol din senzatia puternica a adrenalinei, ajung sa moara din lucruri banale, adica cred ca ar fi fost mult mai fericit daca se intampla in masina lui pe care o conducea cu asemenea talent… Sorry BRO!

    răspunde-i
  • Probiu
    • 12.08.2012

    Nu ne alegem nici timpul si nici modalitatea prin care ne vom da sfarsitul. Sa-i fie tarana usoara!

    răspunde-i
  • Cristina Cioba
    • 11.08.2012

    Dumnezeu sa il ierte si odihna usoara sa aiba…

    răspunde-i
  • Trist si neasteptat.
    Odihneasca-se in pace !

    răspunde-i
  • ralucahippie
    • 11.08.2012

    Travelling sur un corbillard qui passe
    Sans faire de bruit sans laisser de trace
    Un bébé qui pleure dans la maison d´en face
    Quand quelqu´un s´en va un autre prend sa place

    răspunde-i
  • Loading...