Omul si-a luat adio. Asa cum a simtit, asa cum a gandit. Si-a luat un adio frumos, de la fiecare in parte – politicieni, public, colegi de breasla – simtind ca lungul lui drum se poate sfarsi destul de repede.
Si-a dramuit, asa cum face orice regizor cu secventele lui, fiecare cadru cu grija.
A ales sa nu fie vazut uratit de moarte, si-a dorit sa fie amintit asa cum il stim toti din filmele lui.
A avut dreptul sa refuze mii de ochi hulpavi dupa drama, care sa se perinde molatec pe langa sicriu… era dreptul lui sa aleaga asa.
Tot dreptul lui era sa aleaga sa nu putrezeasca, sa nu inghete, sa nu fie mancat de viermi. Viata lui a fost, la fel moartea asta, tot a lui… alegerile tot ale lui.
Noi? Ii huiduim sotia si familia pentru ca i-au respectat lui alegerile.
Odihneasca-se in pace!, spunem noi, crestinii. Si-apoi huiduim, pentru ca nu ne place spectacolul.
Suntem misto.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.