Sari la conținut

Da-i [play] si citeste. Cu inima, nu cu ochii…

Sarac si plin de dureri, lipite tristeti si gauri de nefericire ni se infatiseaza intr-un astazi mult prea grabit pentru a-l putea privi in ochi.

Ochi grabiti care atunci cand se opresc si te privesc in oglinda nu-ti mai spun nimic. Nici macar tie, omului care-i comanda, nu-ti mai spun nimic. Atat de alergati, de obositi, de surmenati, de orbiti de nimicuri, de incercanati si de inrositi de urat sunt incat nu ti-i mai recunosti.

Dar vezi dincolo de ei o durere surda, in tine, o unda parca interminabila de suparare care ti se infasoara din cap, se desfasoara prin gat si simti cum iti strange, intr-o incalceala neplacuta, toate organele interne.

Simti nemultumirea cum iti incalceste interiorul, cum iti roade stomacul, cum iti apasa capul pieptului.

Si constatarea asta nu face decat sa te nemultumeasca si mai tare.

Si nu-ti spun ca gresesti. Iti spun doar ca asa te vei sufoca singur, te vei ineca singura, iti vei arunca propriul univers intr-o gaura neagra a nefericirii.

Nu-ti spun ca stiu ca esti fericita, ca esti fericit, si nu-ti dai tu seama de asta. N-am dreptul asta. Am doar nesabuinta sa-ti spun ca exista sanse – mici, daca asa vrei tu sa crezi – ca viata ta sa nu fie atat de urata precum crezi.

Stiu ca te-ai obisnuit sa-ti repeti ca in lumea asta nu mai exista sentimente, nu mai exista dragoste, ca nu mai exista preocupare decat pentru sine, ca egoismul ne-a facut tuturor pielea creponata si urata, ca traim numai pentru sine.

Stiu toate astea.

Si te contrazic.

Suntem multi care inca simtim. Si iata, avem curajul sa o si spunem cateodata.

Si eu sunt usor de ranit. Dar sunt si usor de reparat. Si asta pentru ca stiu ce ma repara, stiu ce ma ridica de la pamant de fiecare data, fara gres, fara exceptie.

Ma scoate din amareala provocata de o lovitura nemeritata… zambetul piticei mele. Stiu ca nu pare mult, dar pentru mine este.

Ma linisteste o vorba sau o privire de-a Andreei.

Ma face sa zambesc un mesaj retard de la unul dintre prietenii mei.

Ma calmeaza sa ma opresc si sa privesc un apus frumos.

Da, cand ma doare pe interior deschid ochii spre inafara si gasesc intotdeauna alinare.

Pentru ca nu sunt singur. Si nici tu nu esti singura. Nici tu nu esti singur.

Tot ce trebuie sa faci este sa intinzi mana si sa-i ceri celui care stie a te repara sa vina mai aproape de tine.

Printr-un telefon, batandu-i la usa, sau chiar si printr-un simplu mesaj pe Facebook.

In acelasi timp, insa, gandeste-te ca poate si el are nevoie de tine.

Fii alaturi de ai tai. Opreste-ti ochii asupra lor si vezi cum sunt, vezi daca sunt bine, vezi de ce au nevoie.

Si-ti garantez ca asta vor face si ei cu tine, iti vor fi aproape, te vor sprijini, te vor iubi.

Nu toti, doar cativa.

Cati merita.

Cati ai nevoie.

Te las cu gandul asta si cu Whitley, sper sa-ti placa albumul lor Even the starts are a mess, mie-mi place foarte mult. Si daca pana acolo nu, la I am not a rock o sa te simti in bratele cuiva drag. Pur si simplu.

Esti mai bine acum? :)

SAMSUNG CSC

45 comentarii despre "Ochi."
  1. Corina

    Multumesc, Cabral! :)

  2. Dean

    In post’ul acesta chiar m-am regasit. Felicitari!

    PS: corecteza „si vezi zum sunt” :D

    Congratz inca o data!

  3. Andrei Stefan
    Andrei Stefan

    Hmmm…dar stiu ca te pricepi cu cuvintele. Si am impresia ca nu numai. Felicitarile mele si priveste inainte :)

  4. Petruta

    Ai un stil.. de merge direct la suflet. M-ai nimerit intr-o super dispozitie dar stiu cativa pentru care postarea asta e un leac bun pentru o seara mai trista :)

  5. David Mitran

    Ce nu-mi place e pesimismul exagerat din primele paragrafe. In rest, Whitley e pe masura articolului (nu, nu invers) .

  6. Simona

    Esti balsam pentru suflet…

  7. Sgt. Pepper
    Sgt. Pepper

    Salut Cabral, scuze de off-topic. Acum când umblam prin arhiva mailului am băgat de seamă că sunt unul dintre cei trei câștigători al concursului Poze cu anvelope Michelin. Îmi pare rău că nu am răspuns și îmi pare rău pentru neplăcerile provocate, chiar nu aveam idee că apuc podiumul :)! Sper că premiul a ajuns până la urmă la alt comentator-fotograf :D.

  8. Maria

    Chiar aveam nevoie sa citesc asta…imi pare bine sa vad ca mai sunt oameni care simt asa:)

  9. lizuca

    Mersi pentru ganduri , mersi pentru muzicä .

  10. Gabi

    Foarte frumos scris! Noroc ca de tine nu tre sa tragem ca de Tudor sa mai scrie! BIG LIKE!!!
    :))))

  11. Catalina

    Interesant! la sentiment!!

  12. d

    multumesc de vorbe, multumesc de muzica
    muzica furat si pus pe fb, nu-i cu suparare, sper

  13. Alex

    Multumesc!

  14. ALINA

    ”Stiu ca te-ai obisnuit sa-ti repeti ca in lumea asta nu mai exista sentimente, nu mai exista dragoste, ca nu mai exista preocupare decat pentru sine, ca egoismul ne-a facut tuturor pielea creponata si urata, ca traim numai pentru sine…”
    Chiar zilele astea am ajuns oarecum la concluzia ca oamenii de azi, sunt destul de superficiali. Parca nimeni nu se mai bucura cu adevarat de un zambet,privire, apus…o vorba buna.Si o spun cu tristete, pentru ca vad asta in jurul meu.Ma bucur insa ca ma contrazici :) Si eu am nevoie de acea privire si de acel zambet care sa ma linisteasca cateodata…Mi-era dor de un articol de genul,de sufletel :)

  15. stefi

    Majoritatea celor ce-au citit se simt mult mai bine acum, cel putin cei care conteaza.
    Mersi de bandajul aplicat direct pe sufletel, stiu ca mai exosta bunatate si sentiment de cand am intalnit oameni ca tine! Mereu va fi.. pentru ca raul fara bine nu poate exista.

  16. Mihaela

    Multumesc pentru cuvinte, pentru gandurile bune, pentru suportul moral pe care ni-l oferi prin posturile de pe acest blog….Mi-a facut bine sa citesc aceste randuri. Iti doresc sa te bucuri de viata, alaturi de oamenii tai dragi.

  17. Bianca

    Muzica parca e facuta pentru suflet, sa te atinga acolo unde trebuie :)

  18. Marian

    Patrunzatoare privirea sotiei tale :)
    Frumos articolul!

  19. teo

    Foarte frumos spus!! Eu traiesc dupa 2 „principii” (ca sa nu le numesc reguli) clare si incerc mereu sa le respect : – niciodata cand ma bag in pat si ma pun la somn nu vreau sa fiu trista sau certata cu cineva.M-a suparat ceva pun mana pe telefon,vb cu persoana de langa mine si clarific situatia.Viata e atat de scurta..de ce sa fim tristi?!?!
    -al doilea lucru pe care il fac e acela ca dimineata cand ma trezesc imi zambesc in oglinda si incep ziua cu un zambet..:)
    Acum sa fiu off topic,ii spuneam asta si unui prieten si raspunsul lui a fost foarte amuzant „cum sa imi vina sa rad in oglinda…cand vad ce fata de prost am” …de atunci rad mereu mai tare in fata oglinzii diminetata,mai ales cand ma observ toata „botita”..
    Sper ca nu te -am plictisit.si sper ca nu am fost cu totul pe langa subiect..:) daca-s pe langa..e clar sunt obosita :)

  20. vio.p

    Iţi mulţumesc din tot sufletul.Aveam mare nevoie.

  21. Mihai

    Postarea ta vine fix intr-un moment in care nu sunt bine sunt chiar jos de tot in plan moral si psihic. Iti multumesc pentru ca m-ai lasat sa vad putin prin ochii tai si sa incerc sa ridic putin capul din pamant si sa-i vad pe ai mei si sa vad putin frumos! Iti multumesc!!!

  22. Ana-Maria

    Oh, câtă nevoie aveam de acest articol!
    A mers direct la suflet. Mulțumesc, Cabral!
    Still listening too :)

  23. Marce

    Mult mai bine,mersi!

  24. Scorpio

    Te rog, daca poti sa imi dai un link cu albumul (daca exista)…eu l-am cautat si nada. Sar’na!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.