Ceva mai intim decât mirosul pielii ei nu va exista niciodată în lumea ta…

Știi cum facem… dăm [play] și citim în voie.

Ochii. Întotdeauna ochii. Și mai mult decât ochii, mai ales privirea.

Sigur, privirea ei îți va rămâne întipărită în amalgamul de amintiri ce ți-au rămas.

Dar vei recunoaste acelasi gen de căutatură, aproape aceleași expresii și pe alte chipuri…

Vocea va rămâne, și ea, alături de tine. Dar se va eroda în memoria ta, vei avea impresia de mai multe ori că o auzi vorbind sau râzând dar… nu va fi ea, te vei fi înșelat.

Atingerea… ea este prima uitată.

Nu e nimic atât de important într-o atingere încat să nu se regăsească în alte atingeri.

Nu vor fi atât de intense, poate, nu vor fi atât de fine, oare, nu vor urma aceleași urme invizibile ale plăcerii… dar fragmente din fiecare mângaiere vor fi de găsit în alte mângâieri… oferite de altcineva.

Ce nu vei putea uita niciodată este mirosul pielii ei.

Parfumul poate te va păcăli la început, dar mai apoi… o sa-i recunoști parfumul pielii ei, de fiecare dată, invariabil, la fel de bine, la fel de pătimaș.

Și oricat de mult timp ar trece… când îți vei afunda fața în căușul gâtului ei amintirea te va lovi puternic, curat, dureros, fix în plex.

Și ce va fi și mai dureros este că în acel moment îți vor reveni în memorie – mai vii ca niciodata – și ochii ei, vocea ei, mângâierile ei… îți vei aduce aminte brusc de amănunte, de momente, de clipe pe care le simțeai deja uitate.

Dar nu… sunt ascunse acolo, în causul gâtului ei, puțin mai jos de lobul urechii, o palmă mai sus de umăr, acolo unde se adună, ca o capsulă, întreaga încărcătura a amintirii ei.

Acolo te-ai cuibărit și când ați făcut dragoste până când ceasurile s-au oprit, acolo te-ai aruncat și ai strâns-o la piept când te-ai întors din călătorie, în același loc fin ți-ai îngropat fața și ai strâns-o tare la piept în timp ce ea urla la tine și-ți spunea că totul s-a sfarsit…

Totul se concentrează acolo, toată intimitatea voastră a fost capturată în mirosul pielii ei…

Sau… nu. Poate gresesc…

Și pentru că parcă trebuie să încheiem cumva frumos, vă dau încă ceva de la Flight Facilities – Clair de lune (featuring Christine Hoberg):

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Elena
    • 28.11.2015

    Offf, cata dreptate…când ma vad uneori cu băiatul care a fost prima mea iubire și ii simt mirosul încă îmi mai aduc aminte de frânturi din relația noastră. Deși s-a încheiat acu 7 ani și suntem chiar amici. Dar mirosul lui încă îmi trezește amintiri, nu regret, nu dor…doar amintiri

    răspunde-i
  • Victorita Pavel
    • 28.11.2015

    Sa speram ca voi avea cat mai mult timp la dispozitie mirosul pielii lui si ca nu va trebui sa traiesc din amintiri. De 20 de ani deja a creat dependenta :)! Frumos articol!

    răspunde-i
  • […] mine asta insemna Flight Facilities. […]

    răspunde-i
  • Miruna
    • 07.02.2013

    Frumos articol ! Poate ca sunt femeie si de aceea imi place, dar sunt sigura ca exista si barbati care “tresar” la astfel de mesaje, care trezesc in ei amintiri… 🙂

    răspunde-i
  • Goe
    • 10.12.2012

    Totul la superlativ, simturi, ganduri si ce este cel mai trist , amintiri. Multe, aglomerate de sentimente pe care de multe ori nu le inteleg. Pacat de ce suntem, pacat ca gresim si realizam asta prea tarziu pt a mai reusi sa facem ceva. Oricum ar fi sentimentul de vina o sa persiste mult, poate mult prea mult

    răspunde-i
  • eu
    • 03.12.2012

    bai nea cabrale.. ma omori bre cu postari de astea…
    acu pe bune vorbind.. foarte foarte foarte adevarat… cred ca toti am simtit asta dintotdeauna.., doar ca nu am reusit sa punem in cuvinte… sau sa localizam exact provenienta feelingului.
    As avea totusi o precizare… mirosul respectiv persista… fix pana in momentul in care totul a trecut si un alt miros.. mult mai intens… si mai acaparator isi face loc in viatza ta… si atunci da… esti norocos

    răspunde-i
  • ami
    • 03.12.2012

    daaa 🙂
    mirosul e totul… e unic si inconfundabil… si te face sa simti toate lucrurile inmiit…

    • Cabral Ibacka
      • 03.12.2012

      Asa-i… 😉

    răspunde-i
  • ionnis
    • 02.12.2012

    frumos scrii Cabral. pe cand o carte? te admir pt tot ce faci

    • Cabral Ibacka
      • 03.12.2012

      Carte? Nu cred, cel putin nu acum…

    răspunde-i
  • lotusull
    • 30.11.2012

    In lumea mea exista prezent si exista amintiri (ce azi sunt frumoase). Cele din urma, pastrate in memoria afectiva sunt urme vagi, estompate a ceea ce a fost candva prezent.
    Ca modalitate senzoriala functionez preponderent olfactiv – toti oamenii ce-i cunosc au un miros asociat, un miros ce n-are legatura neaparat doar cu mirosul propriu zis, ci cu felul lor de a fi 🙂 Deci se subintelege ca din barbatii ce i-am iubit am pastrat in sipetul cu amintiri si aschii de miros, faramituri de gusturi, de senzatii vizuale, auditive, tactile. Dar cel mai mult am pastrat felul in care ei se bucurau si erau fericiti 🙂
    Stiu ca atunci cand te desparti de cineva ai impresia ca n-ai sa uiti niciodata nimic si poate chiar ca n-ai sa mai iubesti niciodata. Lucru adevarat sau fals. Caci totul depinde de modul in care ne vindecam, iar acest lucru nu e imposibil- dar la timpul potrivit, desigur.
    De fapt, am vrut sa-ti spun ca tare frumos ti-a iesit textul acesta 🙂

    • Cabral Ibacka
      • 03.12.2012

      Ai spus frumos ce-ai dorit sa spui… 🙂

    răspunde-i
  • Neb'
    • 30.11.2012

    Cel mai frumos parfum..
    Cele mai frumoase amintiri..

    • Cabral Ibacka
      • 03.12.2012

      Da, pielea trimite in ordinar orice parfum…

    răspunde-i
  • Loading...