Sari la conținut

Daca nu esti bine nu citi postul asta. Nu si nu. NU.

Nu e cea mai buna scriere de-ale mele, si e departe de a fi optimista.

Si sunt sanse sa te atinga.

De data asta nu-ti spun, ca de fiecare data…

OK. Da-i [play] si citeste.

Joaca de-a impreunarea, de-a gasirea, de-a ghicirea, au frumusetea lor. Momentele de inceput, neincrederea, panda si atentia sporita… toate au savoarea lor, acea agitatie generala data de inceputul unei noi povesti de iubire.

Despartirea e urata. Oricum i-ai spune… separare, despartire, divort… toate suna oribil. Si toate descriu stari, intamplari, actiuni… toate oribile.

Despartirea nu are cum sa aiba ceva frumos, din orice unghi ai privi-o.

Si nu ma rezum la relatiile frumoase care se termina in fum si grenade, ma refer si la relatiile urate, cele abuzive, cele care poarta in rucsac numai amar. Pana si in despartirea din felul asta de relatie, cu toate ca vine cu lucruri bune, gasesti amarul regretelor.

Cat despre despartirea de dragostea frumoasa, de iubita pe care ai venerat-o, de iubitul caruia i-ai sarutat pleoapele in somn, despartirea asta nu te rupe doar de celalalt ci si de tine.

Sfasie din tine partea care-a iubit atat de patimas, o dezlipeste incet si dureros, pentru ca altfel nu exista despartire. Si bucata aia care-a iubit trebuie sfasiata din tine, pentru ca ea il va iubi in continuare pe celalalt.

Da, asta-i adevarul, daca dragostea aia a fost adanca… ei bine, o parte din tesutul sufletului tau este infestat pentru totdeauna de celalalt suflet. Singura varianta sa te poti desparti este chirurgia. Se ia busturiul si se taie o fleica din tine, pe viu, incet, in timp ce se toarna spirt pe rana aia proaspata.

Dureri am mai simtit cu totii, stim cum e. Dar e o diferenta… daca iti dai cu ciocanul peste deget urli tare, dai cu ciocanul de pamant si-i mai tragi si-un picior, injuri si te vaiti la toata lumea ca ti-ai spart unghia.

La despartire cel mai greu lucru este ca nu poti tipa. Nu-ti poti urla durerea, nu te poti tavali pe jos. Nu.

Te vei duce in continuare la serviciu, vei sta de vorba cu lumea, iti vei cumpara iaurt si paine, vei raspunde la mailuri, iti vei pune telefonul la incarcat… in timp ce din tine curg picaturi de durere, in timp ce-ti musti buzele de frica sa nu-ti izbucneasca lacrimile, iti strangi pumnii si respiri adanc si ritmic, intr-o incercare chinuita de a-ti recupera suflul. Si sufletul.

Despartirea este facuta din bucati patrate de ciocolata amara si cuie. La inceput bagi un patratel in gura si simti cum amarul incepe sa se imprastie. Iti spui ca te poti obisnui cu asta, ca parca nu e asa amara, ca esti puternic, ca esti puternica, si ca vei trece  peste asta pentru ca… si in momentul ala ti se infige in cerul gurii primul cui. Si atunci te simti mai slab ca niciodata, atunci incepi sa intelegi ca nu esti decat o furnica singura si insingurata intr-o lume rece. Si durerea aia ascutita se imprastie in tot corpul. Si ramane acolo, incremenita in tine, paralizandu-te.

Si-atunci incerci sa respiri. Si al doilea cui ti se infige in obraz. Alta durere iti sfasie carnea, alte lacrimi iti tasnesc printre pleoape, iar iti tii respiratia…

Disperarea vine insa cand, printre valuri de ciocolata amara si durere, cel de-al treilea cui ti se infige in limba, si-apoi al patrulea, si-al cincilea… si-asa trec zilele, si saptamanile, si lunile… si tu mergi in continuare prin viata, caci n-ai incotro, si-ti duci lacrimile ascunse, si suspinele de zi, si sufoci in gat toate urletele durerii, si mesteci cuiele cu ochii plecati in jos, sperand ca vor trece. Candva.

Dar pana operatia nu va fi gata, pana cand bucata infestata a sufletului tau nu va fi dezlipita de tot… Doamne, ce vei mai suferi!

Nu, n-am o imaginatie atat de bogata. Stiu cum e.

177 comentarii despre "Despartirea. Chirurgie. Pe viu."
  1. geomin

    mi-ai amestecat toate matzele in mine
    acum imi e rau de dor
    te urasc

    răspunde
  2. silvia
  3. Probiu

    Ba e una din cele mai bune scrieri ale tale. Intr-adevar nu e optimista si sper ca nici nu are legatura cu viata ta de cuplu, dar de scris, e scrisa bine, e incarcata…

    răspunde
  4. Mariana

    si eu stiu cum e, insa peste cativa ani trece cumva, nu de tot, insa partial e mai bine.

    răspunde
  5. Raluca Vlad
    Raluca Vlad

    Am dat share. Cuprinde tot ceea ce se intampla acum cu mine. Si in plus de asta as adauga ca despartirea te transforma. Si nu in ceea ce ti-ai dori sau in ceea ce ti-ai imaginat vreodata ca vei fi.

    răspunde
  6. ConfesiunileUneiImprastiate

    Hei, despre ce despartiri vorbesti tu acolo? Nu ne plac din astea pesimiste!!

    răspunde
  7. Scorpio

    ,,Invatam sa cladim povesti pe cioburi de suflet sfaramat.
    Dar ce ne facem atunci cand incercand sa le adunam la loc, nu mai gasim toate cioburile?”

    răspunde
  8. andrei

    de ce sa imi faci asta? :(((
    nu mai intru aici niciodata

    răspunde
  9. Alina

    Ai descris intocmai cam prin ce trecem fiecare la un moment dat in viata. Si ca o masochista ce sunt, in timp ce citeam am pus sa ruleze si melodia in background :)). Si da, durerea e mare atunci cand nu poti sa ti-o strigi si trebuie sa mergi inainte inghitindu-ti cuvintele, suspinele, durerile si asta pentru ca asa trebuie. Nu stiu daca simteai nevoia de confirmari, dar simteam eu nevoia sa las un comentariu. O zi frumoasa sa ai.

    răspunde
  10. Cristian

    vere … , stiu si eu cum la fel cum stii si tu !!!

    răspunde
  11. Ana

    Si daca nu ai fi zis la inceput sa nu citim….dar am citit si am deschis zeci de rani din care curge durere si-mi vine sa urlu, dar trebuie sa raspund la mail-uri si la telefon si trebuie sa stept sa treaca

    răspunde
  12. Irina

    Buna Cabral! In textul tau exista o mica defectiune „tehnica”, repar-o inainte sa observe si vulturii…;))
    „Oricum ia-i spune […]” ar da mai bine daca „ia-i” ar fi schimbat cu „i-ai”
    O zi frumoasa!

    răspunde
  13. Maria

    Foarte buna descrierea, iar cu melodia de pe fundal ai creat un mare impact. Bine gandit !

    răspunde
  14. Marian Vulpe

    E poate cea mai buna scriere a ta. Si asta tocmai din cauza ultimei propozitii…

    răspunde
  15. Cris-Mary

    Absolut adevarat! SIncer, profund si adevarat! Am trecut cu toti cel putin o data prin viata asta simtind asta. In final, dupa ce treci prin asa ceva astepti sa vina un petic sa te ajute sa te vindeci…

    răspunde
  16. Simona

    Este prima data cand nu ma afecteaza un astfel de post de al tau… si asta pentru ca, acum realizez ca in sfarsit sunt bine… Acum ceva timp, m-as fi tavalit pe jos de durere si as mai fi si plans ceva…
    Acum zambesc…pt ca da, am fost acolo in gro
    Asa ca dragilor, capul sus…chiar nu mai doare la un moment dat, indiferent cat de incredibil si imposibil suna asta!
    Va pup

    răspunde
  17. Lup Alb

    Hmmmm…. Ce radar ai om de nu reusesti sa fii in contratimp ? Acu’ io ce mai scriu ???

    răspunde
  18. nicolae

    Am absorbit cu mult interes tot ce ai scris si ……mi se pare foarte ….”adanc” si eu am trecut recent prin asa ceva si ma regasesc perfect in tot ce e scris,nici eu nu as fii putut scrie mai bn tot ce simt si am simtit!La fel am simtit si eu credeam ca mie nu mi se poate intampla asa ceva si ca o sa fie bn dar uite ca nu a fost bine si nu exista nici un medicament pt durerea asta ….dar din pacate nu avem incotro si strangem din dinti…..incercam sa ridicam …..privirea si capul cat mai sus si continuam sperand ca poate intr-o zii o sa ptem sa iubim din nou desi e greu…..dar „VIATA ARE MODALITATIILE EI DE A PUNE LUCRURILE IN ORDINE”!!!

    răspunde
  19. ana

    ai dreptate. este exact asa cum ai spus si chiar as mai putea adauga unele aspecte desi nu cred ca se pot gasi suficiente cuvinte care sa exprime suferinta aia, doare al naibii de tare, dar trece! vine un moment cand lacrimile si durerea nu mai sunt singurele lucruri constante in viata cuiva si atunci e bine :) stiu pentru ca am trecut prin asta…

    răspunde
  20. Roxana Popa

    Pana sa-l intalnesc pe sotul meu, am terminat cele trei relatii dupa periaode lungi de timp…cam 3 ani fiecare, se pare cifra fatidica pentru mine…si mereu lovita in suflet, in ego, dar atat de tare incat durerea se transforma in putere, in puterea de a trece cu o mai mare usurinta peste moment decat EL…Acum este altceva, sunt doi copii in ecuatie, care-si merita ambii parinti, care au nevoie de o relatie frumoasa intre cei doi parinti. Ma rog la Dumnezeu sa fim bine si sa nu ajungem vreodata sa cunoastem durerea despartirii….

    răspunde
  21. dush

    lol. acu sa te agati bine. tabloidele o sa inteleaga tot! :))

    răspunde
  22. SirDevil

    Evident, ai dreptate.
    Evident, si eu am dreptate in ceea ce urmeaza sa spun.
    Da, doare. Te rupe in mii de feluri o astfel de despartire. Lumea – asa cum o stii – inceteaza sa mai existe si se naste o noua lume – neagra, plina de regrete, plina de durere, plina de negru si plina de raceala acuta. Zi de zi, ora de ora, minut de minut sabii ascutite din gheata te taie. Nu poti respira, nu poti manca, nu poti face nimic. Poti doar sa urli pentru ca tot acest amalgam de cataclisme interioare s-a abatut asupra ta.
    Dar asta nu inseamna ca trebuie sa cedezi.
    Viata asta, asa grea cum este este , merge pe principiul banal al rotii. O data esti sus, o data esti jos, si tot asa spre un neverending cycle. Pana cand murim.
    Cand totul este fara scapare, cand nu mai ai nicio speranta, atunci simpla noastra viata adauga un twist si apare raza mangaitoare si calduroasa care te ridica.

    răspunde
  23. Ana
  24. Marian

    Deep! Cu totii trecem prin asta la un moment dat.. macar o data. Foarte fain scris! Probabil ca stiai ca sunt sanse mari sa apari prin tabloide cu postul asta :-))

    răspunde
  25. Lore

    Cu postul asta merge melodia celor de la The Script-Six degrees of separation.

    răspunde
  26. Alexa

    Cred ca tuturor ai atins acea coarda sensibila, indiferent daca trec sau nu in acest moment printr-o despartire…acest post trebuie citit mai ales cu sufletul, bravo Cabral!

    răspunde
  27. ivore

    prea usor se despart cuplurile acum

    răspunde
  28. Vio

    Multumesc >:D< nu am iubit niciodata incat sa simt ceea ce ai descris tu mai sus, insa cand o voi face sigur voi reciti postul tau…

    răspunde
  29. cristi t.

    In nici un caz nu a trecut … sunt vreo 4-5 ani … ideea este ca m-am obisnuit sa simt bisturiul ala care tot taie cate putin … m-am impacat cu ideea ca nu o sa mai simt pt alta ce am simtit pt ea … si pur si simplu merg mai departe … o pastrez in camara cu amintiri frumoase …

    răspunde
    • Alexandra

      As vrea si eu sa ajung la camara cu amintiri frumoase.. Dar e prea multa durere.. mult prea greu. Asa, exact cum a zis si Cabral, raspund la telefon, trimit mail-uri, incarc telefonul.. vorbesc cu lumea.. Si incerc sa ignor lacrimile care cu greu le pot stapani…
      Considera-te norocos… Ai ajuns la camara cu amintiri frumoase! >:D<

  30. Fan

    De ce se intalneste el cu acel cineva care dupa o perioada de timp il face sa treaca prin toate starile de mai sus?

    răspunde
    • Karina

      Pentru ca…ce nu te omoara, te face mai puternic! Si intamplarile astea nu fac altceva decat sa-ti demonstreze tie ca nu ai depasit momentul, ca inca te agati de trecut intr-un mod necontrolat si ca este numai vina ta! Da, vina ta, pentru ca nimeni si nimic nu te opreste sa treci peste asta si sa-ti traiesti viata in continuare, asa cum ar trebui! Este vina ta ca nu vrei sa renunti la amintirile din trecut si ca nu vrei sa traiesti prezentul, asa cum e el, cu bune si rele. O noua iubire va veni cand te astepti mai putin, dar daca vei continua sa-ti respingi sansa de a fi fericit din nou, n-ai sa te mai indragostesti niciodata si te vei lupta tu cu tine, iar viata ta va fi una plina de regrete si suspine, dupa acea persoana…care, daca te-ar fi iubit asa cum o iubesti tu, nu te-ar fi pus in situatia de a trece de doua ori prin acest chin. Ceea ce inseamna, din punctul meu de vedere, ca te-ai agatat de o iluzie, de o persoana egoista si egocentrica, dar tu nu vrei sa accepti adevarul, preferand sa traiesti in minciuna si in speranta ca poate…Acest „poate” trebuie sa dispara! Ai liberul arbitru, puterea de a alege…Tu decizi! Succes!

  31. Lilla

    Frumos scris.

    răspunde
  32. Tudor Galos

    Mie mi se pare realist tot ce spui. Și de bun simț. Este așa cum trebuie să fie. Ce aș mai fi adăugat: după operație te vei simți foarte bine… împlinit. Fericit. Imun.

    răspunde
    • Costin

      Pana data aviatoare, cand o iei de la capat. :-)

    • Dan

      @Costin: corect:D

    • katerina

      Depinde de intensitatea iubirii…cicatricea tot acolo ramane, si… da, vei fi imun si poate mai detasat la urmatoarele dezamagiri, daca ai avut inima sfasiata in mii de bucati o data…

    • Octavia

      Fericit nu te simti niciodata cand pierzi o iubire. Iti vei aminti mereu gesturi…momente…cum era… Dar inveti cate ceva la fiecare relatie, cu fiecare relatie esti mai implinit, pentru ca ai putut sa traiesti si sa experimentezi.
      Intr-o zi va fi acea iubire de care te va desparti batranetea, cu nepoti si multe momente fericite…

    • Bob

      Nu o sa inteleg niciodata chestii de genul asta: „Fericit nu te simti niciodata cand pierzi o iubire. Iti vei aminti mereu gesturi…momente…cum era…” ma la ce naiba va despartiti daca va aduceti aminte mereu de cum era si v-ar place sa fiti impreuna dar nu va inteleg cum de aveti atat orgoliu sau nu credeti persoana respectiva ca se va schimba sau ca s-a schimbat sau etc. Cand se cere o sansa, a 2-a trebuie sa se dea mai ales daca iubesti. Nu inteleg omeneste pana la urma cum poti iubii un om si sa stai despartit de el cu gandu ca vei intalnii pe altcineva si intr-o zi va fi … Si daca ai pierdut exact ce era sa fie ? Si daca nu gasesti pe cineva mai bun? Si daca o sa regreti odata ca nu i-ai dat o sansa ? Si daca … ?

      Ori am eu gandirea asta ca iert de fel mai repede si incerc sa inteleg omu si din alte puncte de vedere.

    • Cioranitza
      Cioranitza

      @Bob: E simplu, chiar daca pare complicat:) E o vorba “Change happens when the pain of holding on becomes greater than the fear of letting go.” Adicatelea atunci cand partile minunate devin mai putin puternice decat cele neplacute peste care ajungi sa nu mai poti trece oricat ti-ai dori si atunci….pui punct sau se pune singur, el, punctul….dar bineinteles ca o parte din tine isi va dori mereu sa fi gasit solutia salvatoare spre a se putea bucura de acele parti bune…

    • Bob

      Intotdeauna exista o solutie pentru orice problema si atunci cand a se vrea rezolva acea problema se trece si peste, daca ai vointa si nu te lasi controlat de ura, orgoliu si sfaturi de prieteni/prietene de genul „lasa ca e mai bine asa” nu ai cum sa treci, in general prieteni nepasatori dau sfaturi de rahat. Asa ca nu accept vorbe si proverbe de genu ca atunci cand se intampla si atunci cand etc. Tine de vointa fiecaruia, ca intr-o relatie nu traiesti din proverbe, vorbe, prieteni, orgoliu. Exact cum zici si tu Cioranitzo ca o parte din tine isi va dorii sa gaseasca solutia salvatoare, pai daca ti-ai dorii de ce mai renunti ? Cand va despartiti toti sunteti asa, gata numai vreau, numai merge, nu vreau sa vad nimic, nu exista. Hai sa fim seriosi si sa vedem partea buna a lucrurilor

    • Cioranitza
      Cioranitza

      @Bob: Daca esti asa si in practica, felicitari! In teorie sunt de acord cu tine, insa practica m-a contrazis si ma contrazice zilnic. Cred ca, pana la urma, e o chestie de caracter, unii pot iar altii nu….Cat despre acea vorba, era doar o vorba care se potrivea, nicidecum o „icoana”.

    • Bob

      @Cioranitza: Tocmai asta e ca sunt asa si in practica si nu ii inteleg pe restu cum de nu pot gandii la fel, cum de sufletul le cere si vor ei sa para ca nu mai simt nimic si ca oricum nu se schimba nimic si nu sunt soltuii, etc. Daca vrei sa-ti recastigi increderea, sentimentele si tot pentru toate astea exista solutie atat timp cat unu din ei vor sa ajute la recuperarea lor prin fapte si nu vorbe. Daca nu esti lasat de orgoliu celuilalt si de ce se vorbeam mai sus ca nu se exista schimbare si etc. nu se ajunge nicaieri, doar ca fiecare stau in locuri diferite si plang pe acelasi subiect in loc sa accepte rezolvarea, schimbarea. Cred ca ai dreptate e o chestie si de caracter, multa influenta din partea celor care ii/le „consoleaza” ca cel ce a promis nu are cum sa realizeze acel lucru si etc.

    • Bob

      @ Cioranitza: Nu ai de ce sa ma feliciti, cateodata speram sa pot fiu si eu de partea cealalta sa nu gandesc asa si sa nu mai sufar atat si sa ma intreb sigur de ce doar eu trebuie sa gadesc pozitiv si nu sunt lasat sa demonstrez ceva. In fine …

    • Cioranitza
      Cioranitza

      Bob, dupa cum bine spui, desi te-ai contrazis fara sa vrei cred:) nu e suficient sa vrea doar unul daca orgoliul celuilalt nu se da macar un pic la o parte. In rest, sunt perfect de acord cu tine,nici eu nu inteleg oamenii care suspina la un pahar de vin dupa una si alta, ma rog, de fapt doar atunci recunosc, ca de suspinat o fac in fiecare clipa pe ascuns insa nu fac nimic in directia respectiva pentru ca si-au spus atata timp ca n-ar avea rost incat nici macar nu mai incearca. Asta e pe principiul elefantului legat de un biet ciot pe care l-ar smulge extrem de usor daca ar incerca, nu?:) Iti doresc sa reusesti sa-ti mentii aceasta gandire pozitiva pentru ca e un dar nepretuit! Eu una ma chinui sa recastig acest dar in fiecare zi putin cate putin si e cea mai grea lupta pe care am dus-o vreodata….
      Stii, daca stam sa ne gandim poate ca cei ca noi sunt de fapt cei carora le place sa se lupte cu morile de vant, iar cei care aleg rationalul si nu sentimentul sunt cei care desi par egoisti sau lipsiti de sentimente la prima vedere, ajung mai …nu, nu pot sa spun fericiti pentru ca eu asociez fericirea cu pasiune dar macar mai linistiti?! Nu stiu, e o intrebare la care inca nu mi-am raspuns. Poate ca si de asta sunt inca aici dupa 2ani de zile…pentru ca nu m-am hotarat pe ce drum s-apuc :)

    • Bob

      Fara sa vreau ai crezut bine, am scris de la munca iar oboseala si lipsa somnului de ceva luni isi pun amprenta. Referitor la oamenii care suspina la un pahar de vin e bine si atunci decat deloc :). O sa-mi mentin gandirea pozitiva nu are cum „sa mi-o fure nimeni”. Apropo ce ziceai tu de luptatul impotriva morilor de vant sunt unul din ei si dupa cum am zis nu inteleg multe lucruri dar poate intr-o zi se gaseste cineva sa mi le explice. Pentru toti din „gasca noastra” sper sa se gaseasca odata si cineva bun si sa fie apreciat asa cum trebuie. Si tind sa iti dau dreptate referitor la intrebarea ta: ” iar cei care aleg rationalul si nu sentimentul sunt cei care desi par egoisti sau lipsiti de sentimente la prima vedere, ajung mai …nu, nu pot sa spun fericiti pentru ca eu asociez fericirea cu pasiune dar macar mai linistiti?!” ai uitat sa-i mentionezi pe cei orgoliosi si cei care vor sa para ca sunt bine dar nu sunt si incearca orice alta metoda dar nu le iese. Ramai si luptate cu morile de vant, e drumul cel bun pentru mine, stiu ca am luptat nu am fugit ca un las cu toate ca am ramas fara raspunsuri dar odata o sa le gasesc.

  33. Bob

    „Te vei duce in continuare la serviciu, vei sta de vorba cu lumea, iti vei cumpara iaurt si paine, vei raspunde la mailuri, iti vei pune telefonul la incarcat… in timp ce din tine curg picaturi de durere, in timp ce-ti musti buzele de frica sa nu-ti izbucneasca lacrimile, iti strangi pumnii si respiri adanc si ritmic, intr-o incercare chinuita de a-ti recupera suflul. Si sufletul.” Tocmai ce am iesit de 2 luni dintr-o relatie si nu stiu de ce dracu ti-am citit articolul ca m-ai dat iar peste cap. Culmea e ca iti scriu de la munca, m-ai facut sa nu fiu in stare de nimic. Totusi ai mai uitat sa scrii despre noptile pierdute in baruri cu prietenii care incearca sa te faca sa uiti. Oricum ce ai scris aici doare al dracu de tare. Urmatorul articol scrie-l despre impacare.

    răspunde
    • Mihaita

      Bob, comentariul tau parca e scris de mine! Si eu m-am despartit de iubita mea tot acum ~2 luni, tot la serviciu sunt, si pe mine au incercat prietenii sa ma faca sa uit si tot asa. E ciudat ca niciodata nu mi-a parut atat de rau dupa o persoana sau dupa orice altceva.
      Si ne-a spus la inceput sa nu citim…

  34. monica

    buna.. NU sunt in situatia de despartire, dar ai scris atat de bine postul asta ca in timp ce ascultam melodia si cteam incet putem sa-mi si imaginez cele scrise de tine…. IMI doresc din tot sufletul sa nu trec prin asa ceva niciodata…. poate nu cer prea mult

    Poate ar fi bine sa scrii o care.. cred ca ai avea mare succes, CE ZICI ?

    răspunde
    • monica

      scuze…. poate ar fi mai bine sa scrii o carte

    • dita

      Da,te rog gandeste-te sa scrii o carte.Ai darul cuvintelor si induci toata gama de trairi de la ras in hohote la lacrimi.

  35. marius

    Al dracului de adevarat…. Pentru Tudor Galos:….dupa operatie nu ai sa mai simti…la fel pt altcineva.

    răspunde
    • katerina

      @marius: Perfect adevarat. Chirurgia pe viu se intampla doar o data in viata… din cauza sentimentelor extrem de puternice. O data ce te-ai dedicat intru totul unei persoane si ti-ai pus toate visele si sperantele acolo..e foarte greu sa te mai dedici la fel de mult altcuiva, pentru ca o parte din inima ta va ramane mereu pentru el/ea.

      Nu stiu cat de coerenta sunt in momentul asta, vad ca foarte multe persoane au trecut prin tot felul de operatii pe cord, si ma aflu si eu in aceeasi situatie acum.

    • adriana

      Katerina,crezi ca treci numai o data in viata prin asta?Gresesti,treci de fiecare data cind iubesti si te desparti!Ca nimic nu e etern!Nici dragostea si nici fericirea.

    • ovidiu

      eu cred ca treci o singura data prin asa ceva. Pe mine despartirea m-a inrait. In afara de prietenii apropiati nu mai suport pe nimeni. Sunt despartit de multa vreme, de cea pe care am iubit-o ca un nebun si m-a parasit pt altul. Acum sunt implicat in alta relatie dar daca cineva ar incerca sa imi faca operatie pe cord nu m-as mira sa gaseasca un bolovan in locul inimii.

    • El Che'

      „o parte din inima ta va ramane mereu pentru el/ea.”

      Oare?
      Cand iti spune ca „esti perfect, nu am nimic ce sa-ti reprosez, timp de 8 ani ai devenit mai bun in fiecare zi, si totusi eu iti fac rau, vreau sa fac chestia asta desi stiu ca iti fac raul cel mai mare, pentru ca m-am indragostit de altul, si cred ca poate familia adevarata e cea care pica din cer, care se intampla ‘par hazard’, nu cea pe care o construiesti in fiecare zi”… (am citat cele de mai sus)
      Cand timp de 9 luni incerci sa-ti salvezi familia, construita in 8 ani de zile si distrusa instantaneu la primul obstacol mai serios…

      O, da… O parte din inima ta va ramane mereu pentru ea… Dorindu-i sa te inteleaga, nu altfel ci traind si ea la randul ei exact ceea ce ai trait tu.

  36. alex

    Mda, pot spun si eu ca stiu exact cum e. Revenirea este foarte lenta, poate dura ani. Si tot nu vei putea uita. Va deveni in cel mai bun caz, doar o amintire, la care poti alege ca uneori, doar uneori, sa nu te mai gandesti.

    răspunde
    • aura

      ai mare dreptate,numai in ani se poate uita o dragoste adevarata.

  37. andreea

    Foarte adevarat…profund …durerea despartiri doare enorm si imi aduc aminte de ultimul episod din „Anatomia lui Grey” : Losing love is like organ damage… superb episod in care descrie exact durerea despartiri :(

    răspunde
  38. Ada

    Un text atat de bun, nu poate fi scris decat cu sufletul… Sper ca in cazul tau, descrierea de mai sus vine din experiente demult trecute, in ciuda faptului ca noua tuturor celor ce l-am citit, ne zgarie ranile

    răspunde
  39. Ann

    „La despartire cel mai greu lucru este ca nu poti tipa. Nu-ti poti urla durerea, nu te poti tavali pe jos. ” Doamne,cat de adevarat! :)

    răspunde
  40. andreea

    scuze dar m-am grabit si am gresit vroiam sa spun ca doare enorm despartirea

    răspunde
  41. tatarus loredana
    tatarus loredana

    da despartirea e foarte grea si dureroasa…dar cu toate astea trebuie sa mergem inainte si cu timpul sa vindecam rana .numai bine

    răspunde
  42. criss

    salutare… intr-o despartire depinde fff mult si motivul pentru care s-a intamplat… ca daca e despartire.. ca e despartire.. si motivul/ele nu tin decat de voi.. iar dupa stii ca fiecare incearca sa se refaca si sa mearga mai departe.. atunci e un gand care te poate consola cat de cat.
    Dar cand va despartiti dupa un numar considerabil de ani (cel putin 2-3), dintr-o cauza care poate insemna o relatie paralela, eventual cu un prieten/cunostinta/coleg de munca de al tau.. atunci sa te tii bine… ca ce urmeaza te trimite direct in perfuzii la floreasca.
    Una la mana… te inebuneste ideea ca ultimii ani din viatza ta au fost o minciuna in proportie de 95%, si 2 la mana… desi nici tu nu poti sa iti explici cum dracu se poate intampla asta… inca o iubesti si poti vedea in ea viitoarea mama a copiilor tai…. si esti in stare sa renunti la tot si toate… sa iti calci in picioare orice orgoliu (si orice alte stari/sentimente) pe care poti sa il ai… doar sa stii ca vei imbatrani cu ea, indiferent de orice.
    Cam asa incepe pregatirea pentru interventia chirurgicala.
    Dar pe final va zic un lucru… Gandeste de 10 ori inainte de a face un pas, pentru ca fiecare pas lasa o urma.
    Asa ca poa sa fie cicatricea aia cat de fine si chirurgul cat de bun… nu cred ca se poate repara 100% de fapt niciodata.
    PS: @Cabral – stiu ca ai avut la un momentdat o postare pe blog exact referitor la femeia care te paraseste pentru un altul… ei acolo se regaseste ceva din ce am zis eu.

    răspunde
    • Teo

      Thx! Ai descris perfect situatia mea si putin a lipsit pana la perfuzii la Floreasca, dar cu siguranta ca un dram de nebunie a fost pe acolo… Pana la aceasta postare, simteam ca m-am detasat, dar dupa ce am citit randurile de mai sus, iar am simtit bisturiul cum isi croieste loc prin inima :(((
      Prea bine scris….

    • madalin

      adevarat zici

  43. ALEXANDRA ZAINEA
    ALEXANDRA ZAINEA

    Scrierea ta mi-a amintit de un citat din „Pe culmile disperarii”…citat cu care m-am identificat de multe ori ca traire interioara… ”Ce-ar fi daca fata omului ar putea exprima adecvat toata suferinta interioara, daca in expresie s-ar obiectiva intreg chinul interior? Am mai putea sta de vorba intre noi? N-ar trebui sa vorbim atunci cu mainile pe fata? Viata ar fi realmente imposibila daca tot ce avem noi ca infinit de simtire ar fi exprimabil in liniile fetei. Nimeni n-ar mai indrazni sa se priveasca in oglinda, caci o imagine groteasca si tragica in acelasi timp ar amesteca in contururile fizionomiei pete si dungi de sange, rani care nu pot fi inchise si de lacrimi care nu pot fi stapanite ”

    răspunde
  44. Gina Duminica
    Gina Duminica

    sunt fericita alaturi de familia mea (sot si fetita), dar cel putin odata in viata ni se intampla tuturor si mare adevar grait-ai…
    Voua, celor care va regasiti in randurile de mai sus va doresc putere!!!

    răspunde
  45. ggg

    pt mine melodia asta este definitorie –

    răspunde
    • Cioranitza
      Cioranitza

      E intr-un mare fel….si cred ca nu poate fi inteleasa decat daca esti intr-un astfel de moment….

  46. Georgis

    nu cred ca ar putea reda cineva mai bine ca tine! desi de muuuuuuulta vreme, am trecut prin asta, insa acum sunt intr-o relatie, si sunt mai mult decat extrem de fericita, e imposibil ca acele cuvinte imprastiate pe o pagina web (si nu aleatoriu) , sa nu te miste, sa nu te atinga.. e ca o durere din aia groaznica de masea, care te apuca exact atunci cand iti e lumea mai draga, chiar si atunci cand emani fericire prin fiecare por al pielii.Auu!! Doar cine nu a intalnit iubirea , nu cred ca a simtit asta. Dar la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, toti cunoastem acest sentiment care ne sfasie fiecare atom din corp. Asa e viata, asa e natura, asa e omul. Dar oare chiar asa trebuie sa fie?!

    răspunde
  47. Roxana

    Noroc ca din ecranul laptop-ului intorc privirea catre bebelusul meu, caci altfel as fi plans mult…pentru ca am trecut deja la a 2-a ciocolata si tot atat de tare dor ranile. Ma intreb cat, cat pot duce…eu si omul, in general?
    Trist…

    răspunde
    • Cioranitza
      Cioranitza

      Sa-ti traiasca bebeul si sa te bucuri de el! Cred ca suntem in situatii similare din pacate….Multa putere si daca ai nevoie de un prieten let me know!

    • Roxana

      Multumesc. La fel si tie.
      Mi-a zis cineva, citindu-i articolulu. ca ” scopul chirurgiei este acela de a salva vieti”…real, dar efectul anesteziei nu trece prea repede…
      Cabral, asteptam posatrea cu ” recuperarea dupa operatie” :)

  48. Laura

    Oricat ai urla si oricat te-ai zbate durerea aia nu trece pana nu ii vine timpul…pana nu s-a asezat timpul peste tot
    Atunci cand il pierzi pe cel iubit simti cum se rupe o parte din tine , cel putin eu asta am simtit…desi ep etrmen lung a fost mai bine pentru amandoi
    Simteam zilnic o durere foarte puternica in piept (clinic nu aveam nicio afectiune la inima) deci in suflet
    Putere celor care trec acum prin asta

    răspunde
  49. laura

    @bob sa fii puternic! asta e tot ce pot spune si daca crezi in Dumnezeu roaga-te intreaba-l si intr-o zi iti va raspunde :)
    eu asa cred

    răspunde
    • Bob

      „@bob sa fii puternic!” usor de spus, greu de facut. Multumesc.

  50. Cioranitza
    Cioranitza

    Nu pot sa te acuz de nimic ca tu mi-ai spus sa nu citesc….dar asa sunt eu, incapatanata nevoie mare. La mine a fost si frumos de plangeam de fericire dar si urat si toxic de parca traiam in cea mai toxica fumigena…cu toate astea, acum, dupa aproape 2ani, cuiele sunt la fel de ascutite si partea proasta e ca ciocolata s-a dus dracu’, s-a topit, au ramas doar ele, cuiele si rugina lor si dorinta ca lui sa-i vina mintea la cap si sa-si aminteasca faptul ca la inceput ne doream aceleasi lucruri,…ca timpul trece si pitica noastra creste….si amandoua avem asa de mare nevoie de el aici asa cum si el are nevoie de noi ca sa se vindece de gargaunii aia de-l rod de viu….off

    răspunde
  51. Ramona

    Ei bine…eu am ascultat sfatul tau de la inceputul articolului…si nu am citit, pentru ca mi-era frica…apoi am citit si commenturile celorlati, si mi-am dat seama ca am ales corect, sa nu citesc! :)…

    răspunde
    • Cristina

      Si eu am ales la fel ca tine, si a fost decizia corecta..

  52. mirela

    Stii ce e mai dureros decat o despartire? Relatia de dupa. Prima relatie in care incepi sa ai incredere, dar ti-e teama sa nu te arzi. Aia in care iti doresti sa te implici, dar ti-aduci aminte de fiecare moment in care te-ai tarat prin viata dupa despartire, in care ai simtit ca esti singur la capatul lumii, inconjurat de oameni fericiti pe care ii urai pentru fericirea lor. Tristetea care te mananca de viu pentru ca nu mai poti sa iubesti cu pasiune, pentru ca pasiunea vine doar cand te abandonezi si ti-ai promis ca nu vei mai face asta. Si te tii de cuvant, chit ca celalalt merita si-ti doresti sa te poti vindeca de teama, teama ca o sa te rupa de viu o posibila alta despartire. Ii oferi incredere,dar atat cat sa fii in zona ta de siguranta si atunci eu am alta dilema, daca iubesc fara pasiune, este iubire?…

    răspunde
    • @Mirela

      Prin exact aceeasi chestie trec si eu.Nici eu nu stiu raspunsul..probabil ca..e iubirea aia „domoala”.Dar mi-e frica..daca intr-o zi am sa gasesc pe cineva pt care am sa simt pasiune.Si cum poti omului extraordinar de langa tine sa-i sfasii inima plecand de langa el stiind tot ce va simti?:(

  53. Despartit

    Eu tocmai am iesit dintr-o relatie de 7 ani. E crancen, frate. Cat despre textul lui Cabral, m-a terminat. Bine, baiatul m-a avertizat ca nu trebuie sa-l citesc daca nu sunt bine.

    răspunde
  54. dita

    Sper din suflet ca postul sa nu aiba legatura cu tine,decat ca o reactie la ce se intalmpla in jurul tau.Sa nu ai parte de asa ceva nici acum si nici in viitor.Iti doresc o zi si-o viata frumoasa Cabral!

    răspunde
  55. ioana

    Cabral, a venit acest articol intr-o zi foarte grea pentru mine.Exact astazi m-am despartit de iubitul meu si as vrea sa ma programez la operatie.Cand scrii un articol despre recuperarea dupa operatie?

    răspunde
  56. Benny

    Asculta: Matt Cardle – It’s Only Love

    răspunde
  57. aura

    Doare,fir-ar sa fie!
    Mi-a dat ‘Game Over’ postarea asta,dar nu regret ca am citit-o!

    răspunde
  58. Karina

    “TE IUBESC!” Când sufletul trăieşte amintiri ce generează probleme, spune-le acestora mental sau în şoaptă: “Vă iubesc, amintiri dragi, şi sunt recunoscător pentru oportunitatea de a vă elibera şi de a mă elibera pe mine însumi.” “Te iubesc” poate fi repetat în tăcere la nesfârşit. Amintirile nu-şi iau niciodată vacanţă şi nu se pensionează până nu le forţezi tu s-o facă. “Te iubesc” poate fi folosit şi când nu eşti conştient de existenţa unei probleme. De exemplu, poate fi rostit înainte de începerea unei activităţi, de pildă înainte de a răspunde la telefon sau de a te urca în maşină pentru a pleca undeva.
    “Iubiţi pe vrăşmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi.”
    Iisus, Evanghelia după Luca, capitolul 6
    Puterea unui simplu…”Te iubesc!” :) La fel de puternică este şi expresia unui sincer „Mulţumesc!”.

    răspunde
  59. pentru barbati

    Despartirea trebuie sa fie un nou inceput o EVOLUTIE … si sa ramana doar amintirile frumoase …. nu regrete nu mila de sine nu depresie …

    răspunde
  60. Nebu'

    Stiu cum e.
    Nici un anestezic (bautura, fete, petreceri, carti, tigari, dans, sport, mare, munte, viteza, adrenalina…) nu face ca durerea provocata de bisturiul ce taie incet, incet sa fie mai mica si usturimea spirtului sa dispara.
    Senzatia aia pe care o ai cand te intrepti spre casa din care stii ca a plecat te face sa.. Dar stiti si voi..
    Ajungi sa fii gol pe dinauntru si te trezesti pustiu, traind in corp ca intr-un sicriu.
    Va spun si eu sa nu ascultati melodia asta:
    http://www.youtube.com/watch?v=cFxu_wIwTKc
    Si eu stiu cum e..

    răspunde
  61. Ela

    Da, stiu cum e, dar cand te saturi de propriul pustiu, vei sti si tu ca operatia a reusit. Acela e momentul in care pleci in cautarea senzatiei de „agitatie generala data de inceputul unei noi povesti de iubire”, chiar daca stii ca va urma o alta operatie, candva.
    De durerea aia, de fapt, nu scapi, nu in totalitate, inveti sa traiesti cu ea, o inglobezi in propria existenta si o sa-ti aminteasca mereu de esecul avut. Si poate de aceea ar trebui ca omul care vine dupa, cel care te readuce la viata, sa primeasca tot ce e mai bun, nu spaima unei alte operatii.
    Si daca e sa aleg, iar, intre a trece iar prin operatia asta sau sa devin un „mort viu” vreu sa ma operez, vreau sa am sansa sa traiesc.

    răspunde
  62. elena

    Buna.
    Am 23 de ani, sunt la prima despartire de prima mea iubire (cu care mi-am petrecut 3 ani din viata).
    Mi-au dat lacrimile cand am citit ce ai scris tu.
    Am si eu doua intrebari: va trece durerea aia? mai poti iubi din nou?

    Multumesc

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Da, si da.
      Dar trebuie sa ai rabdare.

    • artemis

      asta e despartirea de iubit… iubita dar despartirea de parinti? cum e simtita? pe mine ma doareeeeeeeeeee.

    • anonima

      Elena, capul sus…cu toti ne revenim numai ca trebuie sa avem cum spune si Cabral multa rabdareeee!
      Eu tocmai am iesit dintr-o relatie de 6 ani..si cu nunta programata pt anul viitor.

      P.S – Cei mai frumosi ani de abia acum incep:)

    • Cristina

      Buna anonima, cazul meu este asemanator cu al tau…
      Imi place ca esti optimista, oare am putea vorbi mai multe? Mi-ar prinde bine sa vorbesc cu cineva care este intr-o situatie asemanatoare….pentru ca sunt terminata, nu stiu ce sa mai fac :(

    • anonima

      Sigur Cristina, daca te pot ajuta cu un sfat cu cea mai mare placere:)

    • Cristina

      Mi-as dori sa vorbesc, sa te intreb mai multe…privat, m-ar ajuta un numar de telefon sau o adresa de email. Multumesc

    • anonima

      Atunci lasa-mi adresa te de mail si am sa te contactez:)

    • Cristina

      tte rog scrie-mi pe aceasta adresa: [email protected]
      multumesc mult!

    • anonima

      Cristina, am incercat sa-ti scriu pe acesta adresa ta , dar este o problema la mail…iti las adresa mea [email protected]

  63. Stef

    Oauuu,
    Mi-am adus aminte, citind aceasta postare, cum doare o despartire ….. Cum e, sa mergi pe strada, sa cumperi iaurt si paine, sa stai la birou si constant sa porti cu tine durerea despartirii. Sa adormi cu lacrimi iar dimineata sa te trezesti tot cu ele….si sa iti juri ca niciodata nu ai sa mai treci prin asa ceva ….

    răspunde
  64. Ana

    operatia se vindeca, mai devreme sau mai tarziu, sau, poate niciodata…vor ramane totusi urme, care ti vor aminti ca a fost „ceva” acolo, „ceva-ul” care te face mai puternic, care ti aduce aminte de ce ai ales drumul asta, si care te va ajuta sa mergi mai departe, fara sa mai privesti in urma…

    răspunde
  65. Pingback: Doua tipuri de comportamente geloase + unul bonus! | Maldita

  66. ionnis
  67. Costina Diana
    Costina Diana

    Si ca si cum durerea despartirii n-ar fi suficienta, eu mi-am pierdut si prietenii. Ca erau prieteni comuni, ca ieseam in cupluri. Oricum, doare ca dracu’ da inghitim si trecem peste. Si speram ca merita durerea asta, pentru ca urmeaza ceva frumos, frumos! :)

    răspunde
    • Ella M

      As vreau sa vorbesc mai multe cu tine pe subiectul asta Costina Diana… daca se poate..

  68. Johnny

    Ai descris exact! Poate ai fost chiar bland, dar ai zis cum nu se poate mai bine. Daca scapi intreg la minte dupa o experienta de genul te poti considera norocos … Sa fim iubiti! Si sa iubim pe cine trebuie ;)

    răspunde
  69. NICOLETA

    Cel mai grav este ca iti vine sa urlii,precum lupii,cand te vezi cat de singur ramai.Indiferent cati prieteni ai avea,in prima faza esti….siiiingur cu durerea ta !

    răspunde
  70. dorina

    adevarul este ca toti cei din jur te vor rani.
    trebuie doar sa gasesti persoanele pt. care merita sa suferi.

    răspunde
    • MandyMe

      nu exista persoane pentru care merita sa suferi, cand suferi nu iti este mai usor pentru ca te gandesti „pentru el/ea merita sa sufar dupa despartire”. suferi si punct!

  71. ...

    O descriere perfecta…

    răspunde
  72. stefi

    Dap, nimeni nu-si doreste sa simta tot acel amar.. mai ales dupa ce l-a mai „gustat” odata.

    răspunde
  73. alex

    Da ce iti veni tie sa scrii de asa ceva? Tu asa vesel, sa scrii ceva asa deprimant ?

    răspunde
  74. alexandra

    „Nu e cea mai buna scriere de-ale mele, si e departe de a fi optimista.” Invata sa scrii corect romaneste mai ales cand postezi si citesc atatiua oameni! Multumesc!

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Alexandra, tocmai te-ai facut de rahat.
      Invata sa taci, daca nu stii. Si daca nu stii si faci o observatie, fa-o in asa fel incat sa nu-ti torni singura toata haznaua in cap.
      Puna mana si citeste, fetito, si-apoi baga-te in seama!

    • george

      Nu te stiam (nu te banuiam) asa orgolios. Crezi ca merita efortul depus ?

    • Elena

      Inainte de a face observatii, fii atenta la cum scrii tu!!!

    • Cristina

      Alexandra, eu chiar nu inteleg pentru ce mai multumesti dupa ce ca te bagi aiurea in seama. Daca nu iti place cum suna sau ce scrie aici, nu mai accesa blogu-ul. Este simplu. Acei „atatia oameni”, cum ii numesti tu, nu ar mai citi ce scrie Cabral daca nu le convine.
      Deci, cu alte cuvinte, nu iti convine ceva, inchide pagina si s-a rezolvat. Nu te mai baga aiurea singura in seama! Este mai mult decat simplu!

  75. Alexandra

    (nu aceeasi alexandra cu observatii lingvistice :) )

    Nu doare…aia nu e durere…e ceva ce nu ai cum sa denumesti pt ca arde si ustura si inteapa si zgarie si te loveste continuu in ritmul secundarului de la ceas, asa, ca sa iti amintesti ca trece timpul pe langa tine indiferent ce si cum simti tu. Si mai ingrozitor de atat e atunci cand se termina pt ca ai facut tu ceva din …prostie …necunoastere … indolenta…. stupiditate. Nu trece. Niciodata. Dar se estompeaza. Da, timpul vindeca ranile…dar ranile adanci lasa cicatrici. Cicatrici pe care le vezi atunci cand te mai „lovesti” o data….
    Dar uite, pentru ca azi sunt optimista, eu privesc altfel lucrurile. Eu zic asa: pe cat de mare e suferinta, pe atat de frumoase sunt clipele de fericire. Si mai important de atat…un om care sufera dupa o persoana atunci cand o pierde, inseamna ca acel om a facut cunostinta cu iubirea. Si asta cred ca e mare lucru.
    Pana la urma e parte din viata si durerea asta chiar daca in momentele alea nu mai simti ca traiesti. Nu poti constientiza fericirea inainte de a sti ce e tristetea…Uneori trebuie sa trecem prin rau pentru a intelege binele…Cred… :)
    O seara frumoasa!

    răspunde
    • Marina

      Mi-a placut foarte mult ce ai spus.
      „Si mai important de atat…un om care sufera dupa o persoana atunci cand o pierde, inseamna ca acel om a facut cunostinta cu iubirea. Si asta cred ca e mare lucru.”

    • Dana

      trist dar adevarat!!tocmai ce trec printr-o experienta dinaceasta si pot spune ca este ingrozitorrrrrr!!deci simt ca parca nu mai trece si din pacate ptr mine nu sunt o persoana prea optimista!!!

  76. TomSawyer

    Sunt baiat si am iubit destul de mult la un moment dat incat sa simt ca se rup bucati din mine atunci cand a trebuit sa ma despart de dansa ( totul s-a intamplat mai mult din cauza distantei dintre orasele in care ajunsesem sa locuim ). Ce nu inteleg eu totusi este acest cuvant numit ¨infestat¨ si locul lui in aceasta situatie, considerand totusi ca iubirea a fost, este si o sa fie frumoasa. Eu cred ca nu exista nimic infestat in iubire si mai cred ca suntem doar putin egoisti daca ajungem sa consideram ca ¨infestat¨ ceea ce nu putem sa mai avem/impartasim. Ea a ramas in inima mea, inca o mai iubesc si-i doresc cea mai draguta viata posibila.

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Nici n-am spus ca tu ti-ai dori sa fie rau pentru ea. Iar tu esti un caz fericit, ca pari relaxat.
      Dar atunci cand trecutul e dureros, se numeste infectie…

    • Alexandra

      Infectie de care cu greu scapi… poate mult prea greu :)
      Si, exact cand crezi ca a trecut cat de cat, te loveste din nou :)

    • Dana

      tocmai ce am trecut printr-o despartire asemanatoare!!eu aici in Romania el la Londra!!numai ca eu statea aici si credeam toate balivernele lui si promisiunile ca se intoarce in tara si o sa fim impreuna el se mai plimba si prin alte tari si mai avea si pe acolo cate o mandra!!a fost groaznic, simteam ca mi se sfasie carnea pe mine!!ce a fost mai rau a fost ca tot eu eram invinovatita ca asa zisa relatie se terminase, eu cu gura mea mare si gelozia!!ma intreb cum poti invinovatii pe cineva cand tot cacatu se afla defapt in ochii tai, de ce iti bati joc asa de cineva??omu avea o elatia cu mine pe FB iar pe alt cont cu alta??cred ca intr-o zi isi va lua o mare palma dar o sa imi pare rau ca nu o sa fiu acolo sa ii vad durerea asa cum el a stiut de durerea mea!!plang si iar plang

  77. Valentina

    Cabral…. :-(. Intrebarea mea e…dupa toate cuiele alea mestecate oare mai poti sa ramai intreg la cap, ca sa o poti lua de la capat, intr-o zi, cu altcineva?

    răspunde
    • Mihai Stroe

      Buna Valentina, pot sa-ti raspund si eu la intrebare? O fac oricum :D
      Asadar, imagineaza-ti cuiele ca pe o mancare foarte condimentata, pe care tu ai gustat-o fara sa stii ce vei simti, sau ca pe o bautura foarte fierbinte, si atunci, mai tii minte ce se intampla cu limbuta ta dupa o atfel de bautura? Se reface ea? Vei mai simtii gusturile din nou? Sigur ca da! Vei fi de doua ori mai atenta cand vei gusta dintr-o bautura sau mancare ;) Capul este mai intreg ca niciodata, dovada intrebarile pe care ti le pui ;)
      Bafta!

    • Valentina

      Da, limba se reface, dar exista pericolul ca de teama sa te feresti sa incerci si deci sa ratezi alte mancaruri, de altfel delicioase…
      Si da, Mihai, capul ramane intreg pentru lucrurile de care vorbea si Cabral mai sus…gen cumparat iaurt si raspuns la mailuri si incarcat bateria la telefon…insa sunt nopti cand te trezesti si realizezi ca ai pierdut parti din tine si in acelasi timp ai acumulat altele, si tu nu mai esti cel/cea de inainte…
      Oricum, Cabral, mersi pentru postare, e incurajator sa vezi ca nu esti singurul care a simtit/simte aceste lucruri :-).

    • Cabral Ibacka

      Valentina, da, poti! Ai incredere… si rabdare. :)

  78. Ada

    un fel de speranta happy end
    [pt cei care au citit desi au sfatuiti sa nu]

    eea ce stiu sigur, este ca viata trebuie traita ca si cum ziua de azi ar fi ultima zi. Certurile pot fi oprite numai gandindu -te ca maine o sa iti para rau de timpul pierdut. Pentru ca toate momentele neplacute, tensiunile, sunt timp pierdut. Pe care sigur ai sa il regreti intr-o zi: “ de ce nu am evitat cearta de atunci …aveam cateva minute in plus cu ea/el”

    http://www.ursula-sandner.com/?p=3499

    răspunde
  79. Ileana

    problema e ca niciodata nu reusesti intr-adevar sa-ti sfasii partea aia, ramane acolo ca un tesut bolnav care doare inconstient la urmatoarele episoade amoroase

    răspunde
  80. Ioli

    Cat de bine ai descris tot,scurt, simplu,real. A trecut mai bine un an de la marea despartire si imi dau lacrimile de cate ori citesc aceste randuri. Pe mine m-a uimit atunci…cum poate o suferinta sufleteasca sa doara fizic efectiv, o durere care arde, apasa. Da, durerea trece, dar raman urme. Eu nu cred ca voi mai iubi la fel, voi iubi , dar nu asa. Cred ca organismul isi dezvolta un mecanism de aparare, pentru ca nu stiu daca rezistam sa trecem de mai multe ori prin durerea despartirii de „acea iubire”.

    răspunde
  81. ovidiu

    Cabral…..faci ravagii cu posturi de genul asta si ce ma mira cel mai mult este ca la tine pe blog sunt foarte multi oameni care inca mai cred in iubire. Nu stiu cum ai reusit sa ii aduni dar felicitari ca ai strans o gasca de „umani” in jurul tau chiar daca e doar virtual aici.

    răspunde
  82. Monica

    :)Hmmm,f adevarata faza aia cu ” great expectations lead to great dissapointments”.I’ve „taste”it .Pretentiile duc la asteptari ,asteptarile la dezamagiri ,dezamagirile la suparare /tristete si all this drama crap .Eu zic sa ne relaxam putin si sa ne bucuram de tot ce se intampla ,indiferent ca e bun /rau .Are si durerea frumusetea ei ,te scoate din rutina ,te musca de inima si urla la tine :”U’re ALIVEEEE!”:))and damn , I’m so alive!:)Pe mine m-a transformat ,m-am descoperit ,am facut lucruri pe care in alte circumstante nu le-as fi facut ,am intalnit niste oameni,pfff…mana lui Dumnezeu in toate :)I’m so greatful for .Totul tine de puterea de adaptare /acceptare fara nicio razvratire /judecata .Aren’ we all free ?Dar ne incapatanam sa ne „legam „de tot ce-i exterior ,chipurile ,pt a ne gasi echilibrul.Cand realizam ca tot ce-i exterior moare la un mom .dat ,dispare ,pleaca at se face lumina si daaah !alegi sa nu-ti mai pui viata in bratele nimanui .Frate,cum adica ?Sa-ti daruiesc eu viata mea ,da’ ce ,imi dai tu alta inapoi ?So ,te intorci in tine ,stii ca daca esti capabil de iubire nu mai ai limita ,nu mai ai frica ,pur si simplu te bucuri .Bucurati-va ,dragilor !Sunteti vii!…Vb ca o drogata ,hai ca ma intorc la munca ,s-a dus draq targetul meu pe ziua de azi !:))

    răspunde
  83. Florin

    Cred cu tarie, stiu, ca imi voi intalni dragostea adevarata, cea pe care o voi face fericita si care ma va face fericit
    Cu care o sa fiu eu insumi, si cu care voi dansa prin momentele vietii noastre
    Cu care voi infrunta lumea, cu placerile ei si cu neajunsurile ei
    Cu care o sa mananc, dorm si cu care o sa rad cu gura pana la urechi
    Pe care o s-o strang in brate cand sare in sus de bucurie
    Pe care s-o sarut cu patima si sa ii ofer caldura bratelor mele cand este suparata
    Sa valorificam adevarata valoare a cuvantului IMPREUNA
    Sigur este aproape …
    De aceea, indiferent cat imi este de greu chiar si acum, la aproape jumatate de an de cand nu mai sunt cu Ea, sunt atat de optimist …
    Pana atunci ma reintregesc complet, usor usor
    Cabral, stima!

    răspunde
  84. Cristina Cioba

    Am postat odata, demult, un articol cu un dialog dintr-o piesa de teatru. Cred ca intr-adevar este cam asa.

    http://cris-buli.blogspot.co.uk/2010/03/i-know-feeling-to-be-all-aloneso-lets.html

    răspunde
  85. Olga Creciun
    Olga Creciun

    Totii trecem peste Despartirea. Chirurgie. Pe viu. dar cred ca la totii difera unii o trec mai usor altii greu de tot.De exemplu eu tare greu le suport si chiar la moment traiesc o asemenea situatie in care o scriso CABRAL in acest fragment:Te vei duce in continuare la serviciu, vei sta de vorba cu lumea, iti vei cumpara iaurt si paine, vei raspunde la mailuri, iti vei pune telefonul la incarcat… in timp ce din tine curg picaturi de durere, in timp ce-ti musti buzele de frica sa nu-ti izbucneasca lacrimile, iti strangi pumnii si respiri adanc si ritmic, intr-o incercare chinuita de a-ti recupera suflul. Si sufletul.

    răspunde
  86. Pingback: Ce face un post sa devina viral | M A N A F U *

  87. zooropa

    de ce cadem? … pentru a invata sa mergem din nou …

    răspunde
  88. Adriana

    Nu stiu daca vreodata poti uita cat de mult ai iubit o persoana. Nu stiu daca vreodata poti uita persoana pe care ai iubit-o, asa cum ai descris tu mai sus. Cred ca nu exista sansa ca inima ta sa uite locurile prin care a fost, sau pentru cine a batut. Desigur, esti dezamagit, poate crezi ca-l urasti, poate e un ou infect care ti-a gresit, insa cu siguranta o data ce l-ai iubit dumnezeieste n-ai nici cum sa incerci sa-l faci sa existe pentru tine. Poti avea copii, sot, omul caruia i-ai daruit prima oara totul, ramane acolo pentru tine. Nu poti iubi de mai multe ori asa, doar prima data. Apoi, iubesti cu restrictii, mai cu calm, mai cu cap…si mai putin cu inima.

    răspunde
  89. Iris

    Dacă n-ar fi fost pag Fb Happy Hour, nu aș fi aflat că amuzantul semi-buzoian (de-al nostru) are o latură atât de sensibilă. Foarte frumos,felicitări!!!

    răspunde
  90. mihaela

    frumos spus..si acum mi au dat lacrimile la un an de la o despartire…si eu am mers pe strada,la cumparaturi..insa la birou mergeam si stateam singura doar sa nu ma vada colegele cand imi dau lacrimile..e greu,si acum…poate o sa treaca ceva timp pana la vindecare 100%..oricum…ce e scris aici e frumos,dureros dar adevarat:)

    răspunde
  91. O oarecare.

    Despartirile dor enorm, iar unele persoane NU le vom uita niciodata, mereu va ramane ceva acolo in sufletul nostru cand il zarim…oricum foarte frumos zis:)

    răspunde
    • catalin

      Asa e, frumos dar foarte dureros. Si da, unele persoane nu le uitam niciodata chiar daca ajungem la un momentdat sa ne mintim ca..gata, am facut-o. Dar daca persoana a contat mult, si daca iubirea a fost aceea, sincera si curata pana in adancul sufletului, atunci ea va ramane intr-un colt de suflet peste care vom da atunci cand suntem singuri sau cand ne lovim de o amintire. Si fie ca va fi placuta sau nu, fie ca vom zambi sau nu..ne va durea de fiecare data. E ca o cicatrice ce nu se va vindeca dar nu va disparea, si de cate ori ne lovim acolo ne aducem aminte de tot..de tot ce s-a intamplat.

  92. Laurentiu

    Salut, eu nu am suferit asa cum este scris, pentru ca nu am iubit, nu sunt genul care crede in iubire…Eu nu cred ca exista iubire ci sentiment de atasare, dar…Acum 2 ani de zile am incheiat o relatie si de abia acum imi dau seama prin ce a trecut ea si sunt constient ca intr-o zi o sa trec si eu prin asa ceva dar, nu stiu daca eu o sa am taria ei…Acum regret, ca de obicei, nu iti dai seama de ce ai avut pana nu pierzi…Imi pare rau ca nu am luptat dar, nu mai pot face nimic..Teoretic inteleg durerea, practic o mangai in fiecare zi…E foarte urata durerea … Bafta in continuare, Cabral!

    răspunde
  93. IQ

    Eu cred ca e o chestiune care tine de orgoliu, iar orgoliul tine de egoism. Iubirea adevarata e foarte rara. Si aceea nu ar trebui sa dea stari de suferinta crunta, chiar si cand nu mai esti impreuna cu persoana iubita.

    Dar majoritatea starilor de „iubire” tin de o anumita dependenta emotionala pe care o avem fata de o persoana (sau mai degraba o tipologie) care ne implineste o nevoie. Cateva exemple: cineva care nu a primit destula afectiune in copilarie va alege pe cineva care sa-i daruiasca aceasta iubire si drept urmare va fi dependent de ea (dar asta nu inseamna ca o iubeste). Persoana care in copilarie a fost abuzata sau a fost martora abuzurilor asupra unui parinte (de obicei asupra mamei) va cauta o persoana care sa o „pedepseasca” prin diverse comportamente pline de mitocanie, sau se va auto-pedepsi implicandu-se in relatii in care n-are ce cauta (gen amanta-barbat insurat). Este oare asta iubire?

    Din pacate, toti acesti oameni isi justifica alegerile nesanatoase scotand in fata IUBIREA. Pentru ca e un sentiment nobil, in vreme ce a recunoaste ca ai o problema te arunca la groapa de gunoi a societatii. Ce sa alegem oare?

    Si da, doare ca naiba atunci cand te trezesti ca nu-l mai ai pe alaturi pe cel care te completa (chiar daca asta inseamna sa-ti completeze nevoia de auto-pedepsire prin abuz emotional si chiar fizic). Dar asta nu inseamna ca suferi din amor. Ci pur si simplu orgoliul tau este putin ranit.

    *desigur, nu fac referire la textul de mai sus. Am expus doar niste pareri personale in legatura cu notiunea de iubire si cum este folosit cuvantul chiar si in momentele cand chiar nu e cazul…

    răspunde
  94. antenutza

    si …totusi…intr-o zi…cand vezi soarele cum cade el asa simplu si firesc pe o frunza un pic portocalie…zambesti….si iti dai seama…ca a trecut…ca rana s-a vindecat…este acolo, va ramane si va avea momente cand va sangera din nou, din senin…doar pentru ca ai trecut pe langa cineva care avea ACEL parfum…
    dar trece, sa nu uitam ca trece, TIMPUL sterge tot, si lucrurile bune – si te face sa uiti cat de valoroase sunt dar si lucrurile care te-au facut sa te intrebi „ce mai caut eu aici, cum de mai pot sa respir cand doare atat de tare”

    rabdare…cea mai grea lectie de invatat in viata…..

    răspunde
  95. mama de miruna

    despartirea de iubit sau iubita; de sot sau sotie are evident urmele sale de sfasiere. dar despartirea de copilul tau nu mai merge pusa in romante. nici ciocolata, nici cuiele nu mai pot face nimic pentru inima ta, ba chiar ai vrea sa inghiti mai degraba fiere si sa fii torturat altfel decat pierzand nu numai prezenta cuiva, ci existenta lui cu totul si existenta ta in acelasi timp.

    sigur si cei care isi pierd copii merg la serviciul cel de toate zilele, rupem cu coltii de painea care ne tine in viata desi nu o mai vrem, dar sufletul … sufletul nu-l mai putem avea inapoi orice am face. aceasta este diferenta. noi stim precis unde este sufletul nostru, acolo in intunericul acela stramt, langa viata noastra trecuta inmormantata intr-un sicriu alb si micutz.

    despartirea asa este ratarea unei chirurgii pe viu!

    răspunde
    • MGC

      Imi pare rau…iarta-ma…ma simt vinovata si nu stiu de ce…azi am citit suferinta ta…si am plecat ochii… si sufletul. Ma inclin in fata ta si a durerii tale. Am plans-o astazi pe Miruna…toata ziua. imi pare rau…cu adevarat.

    • MGC

      Sau mai bine nu posta comentariul meu. I-as sfasia sufletul deja rupt in bucati. Doar ca m-a durut suferinta ei…am empatizat la cote maxime si.. here I am…m-am trezit sa-i scriu fara sa pun bostanul in functiune. Mersi.

  96. Roxana

    În facultate îmi spunea o colegă cum de fiecare dată când iubim, dăruim o parte din inima noastră. Şi nu e bine să iubim prea des, pentru că apoi nu ne mai rămâne nimic nouă şi nimic persoanei din viitor.

    Acum nu ştiu ce să zic… Cred că am scris textul de mai jos prima şi ultima oară (până azi) când efectiv am simţit cum dispar ca persoană din lumea cuiva şi cum sunt ştearsă din prezentul lui. E inumană durerea, atât pot zice…

    „Bătăi ritmate ale inimii.
    “Ştii, inima îţi bate mai tare când nu sunt lângă tine, parcă simpla mea prezenţă i-ar aduce linişte. “ Aşa îmi ziceam mereu, mă amăgeam singură. Prezenţa mea îţi banaliza bătăile vieţii, făcea ca orice venă să fie îmbibată de sângele comun. Tu eşti mai presus de cuvinte zeul propriu la care te închini în orice dimineaţă de luni.

    Ţi-ai măsurat vreodată inteligenţa? Nu? Pentru că mai mult ca sigur m-a atras precum un magnet. Hai să nu vorbim de trup, de suflet, de frumuseţe. Hai să vorbim despre noi: ce-am fost, ce suntem, ce vom fi. Avem trecut, prezent şi viitor în palme. Şi ce facem cu ele? Le zdrobim sub povara sentimentelor apuse şi răcite. “De ce eşti dificil, dragul meu?” “De ce sunt eu normală şi tu eşti mai presus de mine?”

    Iarăşi vorbesc singură. Sunt monologuri adresate ţie, probabil le citeşti zilnic, dar nu spui nimic, nu dai din cap, nu schiţezi o expresie pe faţă. Câteodată am impresia că trăiesc sub acelaşi acoperiş cu o stană de piatră.
    Hai să vorbim despre noi: cine suntem noi? … oameni; şi ce avem? … avem de toate, dar nu ne avem aproape unul lângă celălalt.
    Rectific: eu sunt om, iar tu…

    Când am setat alarma la ceasul inimilor noastre, ne-am desincronizat. Da, sigur acolo s-a produs dezechilibrul. Mă trezeam mai târziu decât tine şi tu acceptai asta, până în ziua în care te-ai trezit de tot la realitate şi m-ai zguduit violent din somn. Am deschis ochii speriată. M-ai trezit la realitate prea dureros. Nu ţi-am greşit decât cu iubire, nu te-am întrebat decât de iubire, iar tu ai răspuns violent şi iraţional pentru mine. Te-ai plictisit.

    Ştii, noi oamenii avem o viaţă banală până în momentul în care ne îndrăgostim. Şi atunci devenim anormali, devenim nepământeni, devenim superiori. Puţini reuşesc să-şi păstreze superioritatea, cei mai mulţi se întorc în banalitatea lor. E mai simplu acolo, e mai animalic, mai natural. Dar eu… eu m-am îndrăgostit de tine. Şi-am încercat să te ajung, să-ţi fiu egală, nicidecum superioară. Dar nici inferioară.

    Am încercat să-mi setez timpul după tine, fără ca tu să te simţi furat. Nu ţi-am furat nimic, ţi-am dăruit totul. Şi-acum sugrumi vraja care ne lega, acum trezeşti la normal inima care bătea pentru tine.
    Ştergi fără regret, fără lacrimă prezentul şi închizi viitorul în cuşca trecutului.
    Şi pentru ce? Pentru tine… „

    răspunde
  97. Ninni

    Nu sunt genul de om care sa lase comment-uri la ceea ce citeste , insa de data asta n-am rezistat…
    Doare, si doare al naibii de tare…insa uneori tocmai durerea asta ne intareste si ne deschide ochii pentru viitor, ne atentioneaza sa nu mai calcam in aceleasi cioburi …sa ne taiem din suflet iar si iar…

    răspunde
  98. Pingback: Topul celor mai viralizate stiri in social media in perioada 12-18 noiembrie 2012 | refresh.ro

  99. mirela

    Am simtit durerea de care vorbesti…dar am simtit si zborul tuturor fluturilor de pe pamant in stomacul meu si i-am ales pe ei …doar ei au ramas in mintea mea, durerea am sugrumat-o si am renegat-o

    răspunde
  100. Pingback: Zelist Blog » Blog Archive » Topul celor mai viralizate stiri in social media in perioada 12-18 noiembrie 2012

  101. Adriana

    Am citit fiecare comentariu in parte si am incercat sa ma gandesc cum era la mine! Imi aduc aminte ca am suferit enorm, dupa 7 ani de relatie, au trecut 3 de la despartire si m-am vindecat. Adica nu mi-au dat lacrimile la textul asta, nu m-a ravasit. desi am suferit la momentul respectiv cum nu credeam ca as fi capabila! Dar dupa o perioada de un an in care zi de zi plangeam, in care m-am dus acasala parinti, n-am lucrat si am picat intr-o depresie groaznica….am luat-o de la capat, iar acum este doar o cicatrice, care se vede, dar care nu mai doare! A fost foarte grea recuperarea, foarte obositoare pentru cei din jurul meu, foarte distructiva uneori, dar nu a fost imposibila! Acum ma simt atat de linistita si impacata incat mi se pare ca n-am fost eu cea care a trecut prin acea despartire. Asa cum a spus mai multa lume..rabdare, curaj si optimism, daca-l aveti! la mine nu a functionat recuperarea prin iesiri cu prietenii, ieseam si plangeam pe strada pana ma intalneam cu ei, apoi ma straduiam sa fiu vesela de ochii lor,ca nu-mi placea sa-mi planga lumea de mila, iar acasa plangeam la loc! Am fost un om distrus, iar optimismul si increderea mi-au venit doar dupa ajutor specializat! Nu este o solutie universala, fiecare se desparte si sufera in modul sau!

    răspunde
  102. Andrei S

    Dupa 7 ani s`a terminat…si simt ca mor :(

    răspunde
    • Elida G

      Am avut si eu un Andrei tot 7 ani, dar nu mai am nimic fara el… :(

    • Elida G

      Am avut si eu un Andrei tot 7 ani, dar nu mai am nimic fara el… :( Pentru o clipa am crezut ca esti Andreiul meu.

  103. Magdas

    Foarte adevarat. Despartirea de fata pe care o iubesti ca ochii din cap, de fata pentru care ti-ai da si viata, de fata cu care adori sa te trezesti dimineata si sa o vezi langa tine sunt foarte greu de digerat… Unii spun ca e bine sa-ti gasesti pe altcineva ca sa o uiti, dar cum poti sta cu altcineva cand tu o iubesti pe ea?? Cum poti sa treci peste din moment ce ea inca te mai cauta si-ti spune ca nu are pe nimeni si ca vrea sa va vedeti, dar tu afli de la alte persoane ca are pe altcineva.. Ce sa mai crezi? Cum sa mai procedezi si cum mai poti trece peste??? Mintea iti spune ceva, inima altceva… Ce alegi? Cum alegi?

    răspunde
    • Marusia

      Totul tine de tine si de psihicul tau… Singur trebuie sa iti revii… Cei din jur iti dau sfaturi, insa vorbele sunt … numai tu stii ce e in sufletul tau si chiar daca cei din jur iti spun ca vei trece peste… Acolo este o rana… cu timpul ramane cicatricea.. dar ramane ceva… Si de fiecare data cand iti vei aduce aminte de acele momente cicatricea va fi iar o mica rana … Capul sus si mergem mai departe… Nu se termina viata dupa o experienta… Din fiecare avem de invatat ceva… Acum depinde de noi cat putem sa intelegem ce s-a intamplat… de ce asa si nu altfel… sunt intrebari la care poate vom gasi raspunsuri odata cu trecerea timpului… Viata continua… cu bune si cu rele…

  104. Pingback: Flirtul cu alta taie relatia. Poate inelul sa sudeze totul la loc? – cabral.ro

  105. MIrela

    Stii ce doare cel mai tare? Cand este amarul cel mai mare? Cand stii ca tu ai iubit din toata inima ta si iti dai seama ca celalalt nu a simtit nici a mia parte din ce simteai tu…si mai mult amar? Un telefon dupa mai mult de 2 ani:
    el: ce faci?
    eu: bine tu?
    el: imi este dor de tine si nu pot dormi cu gandul la tine…de ce esti rece cu mine?
    eu:nu poti dormi? nu dormi de 2 ani?
    el: pai…
    eu: bine, pa.
    apoi dupa vreo 3 luni sa zicem, ma intalnesc cu acelasi el…alt amar, alta minciuna…el,este insurat…cel putin acum…nu se stie de cand…nu conteaza..
    Acum a ramas decat amintirea unui om care poate minti uitandu-se in ochii mei…nedumerire vis a vis de acea relatie..au trecut 8 ani de cad l-am cunoscut…vreo 6 ani de la ultima intalnire ca „iubiti”…si acum o saptamana m-a sunat sa imi spuna La multi ani…

    răspunde
  106. Pingback: Raport noiembrie 2012 « MediaBrief – (Social) Media Monitor pentru Romania

  107. Anastasia

    Deosebit de frumos scris!

    răspunde
  108. Corina

    Felicitari, un articol sfasaitor de adevarat „the ugly truth”. O piesa optimista din partea mea :* pana la urma cea mai întunecată ora e cea dinaintea răsăritului. http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=NhM0nP45tF4

    răspunde
  109. Aelia

    Imi aduc aminte ce ganduri tulburi aveam cand am citit aceasta postare. Eram fericita si ma simteam norocoasa, dar totusi simteam ca se apropie un nor, ca ceva nu e tocmai in regula. Insa speram sa fie un nor usor si trecator. Insa nu a fost asa, din pacate.. Si acuma plang, plang mult si doare. Si mai rau e ca parca nu vreau sa treaca, desi doare ca naiba. Mi-e teama ca daca trece si se vindeca rana vor disparea si amintirile si macar pe ele vreau sa le pastrez, nu are nimeni dreptul sa mi le ea, nici macar EL…
    Si cum spunea cineva intr-un comentariu, am iubit atat de curat si de frumos, i-am oferit lui toate sentimentele si gandurile mele, incat acum nu mai vreau sa iubesc. Pentru ca nu vreau sa-i ia nimeni locul in inima mea, desi nu a meritat-o…

    răspunde
  110. Bianca

    Da..intr-adevar Doare mult..si din pacate nu avem ce face,eu m-am despartit dupa 4 ani de relatia si nu mai vrea sa fim impreuna..si am gresit aman2 din orgolii..acum astept sa treaca..doar va spun: CAPUL SUS! si o sa fie bine..:(

    răspunde
  111. daniela

    Ti-am scris si un mesaj privat dar dupa aceea am gasit acest post care pt mine, din pacate, este actual. M-am despartit recent de el, dupa 10 ani. Ma concentrez doar sa respir. Momentan nu pot face altceva. Mi-ar placea sa vad multe comentarii cu privire la viata de dupa…ca exista si ca poate e la fel sau chiar mai buna… Nu stiu cum de mai functionez…
    Multumesc

    răspunde
    • Anonima86

      Daniela si eu am scris la acest post acum 2 ani, simteam exact ce simti si tu dar diferenta fiind doar de 6 ani.
      Trebuie sa ai rabdare, timpul vindeca absolut tot. Si da exista ceva mult mai bun, eu am gasit.
      Capul sus!

  112. anna

    ne-am despartit acum o luna de zile,cauzele pentru mine inca sunt neclare…stiu doar ca nu ma mai iubeste din cate afirma el…ne-am iubit ca nebunii 2 ani,ne-am mutat impreuna doar la 2 zile de cand ne-am cunoscut si asa a inceput cea mai frumoasa poveste de dragoste din viata mea si a lui…s-a luptat in fiecare zi sa faca din mine o femeie,sa ma ajute sa ma maturizez,sa inteleg ceea ce inseamna doi cu adevarat, deoarece eu inca aveam mentalitate de copil,am reusit asta in timp cu ajutorul lui,m-a sprijinit in orice punc de vedere,m-a facut sa ma simt femeie frumoasa,capabila,increzatoare ceea ce la mine era o mare problema.ne-am ridicat impreuna de jos,planuri minunate de viitor,acasa ma asteptau pereti pictati cu declaratii de dragoste,a fost o poveste de nedescris,pana intr-o zi cand mi-a spus ca nu ma mai iubeste si m-a distrus,nu pot sa il condamn pentru asta,doar ca a fost perfect pana in ultima clipa,si am ramas cu o mie de intrebari si cu sentimentele care ma omoara pe zi ce trece…imi este foarte dor de el de ceea ce eram impreuna,simt ca ma sufoc,simt ca nu o pot lua de la capat pentru ca pur si simplu nu vrea sa mai auda de mine…incerc sa nu il caut,incerc sa ma ridic,dar in momentul de fata imi este imposibil dupa 2 ani de frumos si de lucruri impartite in jumatate

    răspunde
  113. sabina

    am trecut si eu prin asa ceva de mai multe ori chiar, si de fiecare data dezamagirea e mai mare in partea masc. nu mai cred vreodata ca voi simti ce am simtit cindva pentru el si voi fi asa implinita cum eram sau cum as vrea sa fiu… :(

    răspunde
  114. Madalin

    Timpul vindeca tot.. cu aceasta convingere traiesc… altfel n-as putea.
    Si data viitoare(daca o mai fi) o sa casc ochii mai bine!

    răspunde
  115. Raluca

    Atat de profund! Atat de adevarat! Nu cred ca exista un om care sa nu fi simtit asa…poate doar psihopatii…
    Incredibil descrisa durerea ce nu poate fi exprimata in cuvinte …

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.